Care despărțire nu este schismă?

carte-rugaciuneÎn ultimul timp, parcă într-un mod programat și de neoprit, toate duhurile potrivnice învățăturilor sănătoase ale Sfinților Părinți s-au dezlănțuit cu multă furie pentru a duce în rătăcire sau a ține în înșelare chiar și pe cei care, cu sinceritate, caută adevărul și-l propovăduiesc pentru apărarea și zidirea Bisericii lui Hristos.

Există în momentul de față, după sinodul cretan din iunie și acceptarea din toamnă a hotărârilor acestuia la București, două atitudini ortodoxe ale preoților. Prima, atitudinea defensivă, este cea prin care se luptă din interior prin predici, cateheze și sfaturi duhovnicești. Preoții și monahii aflați în această misiune de trezire și avertizare a poporului dreptcredincios  sunt deplin conștienți că a te opune structurii oficiale a Bisericii pe linie administrativă înseamnă automat îndepărtarea dintre ziduri și scoaterea din hotarele patrimoniului bisericesc, stăpânite silnic de ierarhia apostată, dar și ruperea de fiii duhovnicești. Bineînțeles, în numele acestei misiuni, se pot ascunde frica, lașitatea, slugărnicia sau indiferența. Nu vorbim despre aceste stări patologice și nu le justificăm în niciun fel, fiindcă ele nu sunt atribute ale slujirii preoțești.

A doua atitudine este cea ofensivă, frontală de întrerupere a pomenirii ierarhului atins de erezie, pentru a apăra Biserica de schismă, a îngrădi comunitatea creștină de molima ereziei și, totodată, de a atenționa arhiereul de pericolul ereziei pentru eparhia pe care o păstorește. Este, cum frumos s-a apus în Sinaxa preoților și monahilor ce a avut loc în Grecia, în luna septembrie – protest ,,lecuitor. Și aici poate exista pericolul unor nemulțumiri pe plan administrativ sau personal față de ierarh, generând pe bună dreptate schismă prin despărțirea de episcop pentru ,,oarecare vinovăție”, pretextându-se în mod viclean prezența ereziei.

Atitudinea ortodoxă, de întrerupere a pomenirii ierarhului care este de acord cu erezia ecumenismului legiferat oficial la așa numitul sinod din Creta, este luată în râs, aruncată în desuetudine și condamnată de structurile oficiale ale Bisericii. Mai mult decât atât, au apărut păreri și opinii care vor să negocieze adevărul, prevalându-se chiar de Canoanele Bisericii pentru justificarea ,,poziției oficiale” fără de care nu putem rămâne în adevăr și în unitate.

Din punct de vedere canonic, lucrurile sunt însă cât se poate de clare. Canonul 15 de la Sinodul I – II de la Constantinopol (861) prezidat de Sfântul Fotie, susține mai mult decât evident și necesar datoria (nu posibilitatea!) preotului de a întrerupe pomenirea ierarhului în caz de erezie. Este atât de important acest canon pentru apărarea dreptei credințe, încât suntem convinși că fără el, în Biserică, nimeni din cler nu ar putea să condamne pe temeiuri canonice erezia ierarhului și nu ar putea să îngrădească comunitatea dreptcredincioșilor creștini, fără a fi supus pedepselor bisericești. Este canonul care ne ajută să rămânem ortodocși! Fără Canonul 15, în Biserică ar vorbi doar ierarhii, într-un mod despotic și dictatorial, pleroma rămânând o masă impersonală fără putere de receptare și decizie în problemele credinței. Ar fi, după model papistășesc, anulare a sobornicității și infailibilitate arhierească în Biserica lui Hristos!

Dar să vedem ce spune Canonul 15.

Prima parte a Canonului 15, în legătură și în completarea Canonului 13 a aceluiași Sinod I – II, spune: ,,Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii”. Nu vom dezvolta tâlcuirea acestei prime părți fiindcă este foarte limpede ceea ce exprimă și nu face obiectul referatului nostru. Conchidem doar atât: această primă parte a Canonului 15 NU se referă la problemele de credință, ci la ,,pretextul oarecăror vinovăţii” care duc la schismă și la caterisirea pe bună dreptate a celui care a rupt unitatea Bisericii.

A doua parte a Canonului 15, este adausul de care avem nevoie pentru îngrădirea de erezie și pentru apărarea Bisericii de schismă. Iată ce spune: ,,Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.

Sfinții Părinți ai Bisericii de la Sinodul I – II, în frunte cu Sfântul Fotie cel Mare au făcut, în partea a doua a Canonului 15, precizarea că nu este supus pedepselor bisericești cel care se desparte – chiar înainte de judecata sinodală, de comuniunea cu episcopul care propovăduiește public erezia. Preotul care întrerupe pomenirea ierarhului său din motive de credință, nu trebuie învinovățit de schismă în Biserică. El trebuie învrednicit de cinstea cuvenită celor ortodocși pentru că s-a silit ,,să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări” – asta numai dacă episcopul își recunoaște vinovăția, lucru greu de realizat în vremurile noastre (anume, pocăința ierarhilor apostați)!

Este important să amintim și de concesiva: ,,desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală”, pentru a evidenția însemnătatea întreruperii pomenirii înainte de judecata unui sinod, acest lucru fiind vital pentru a stârpi din fașă eresul și a nu lăsa virusul să se răspândească în organismul viu al Bisericii până la organizarea unui Sinod.

Atitudinea ierarhului de a opri de la slujire și/sau de a caterisi pe preotul care a întrerupt pomenirea este necanonică și lovită de nulitate. De aceea, preotul ,,care aplică întreruperea pomenirii numelui Episcopului locului nu va trebui să primească pedeapsa caterisirii de la Episcop sau de la Sinod, lucru care neîndoielnic este o urmare firească, ci să continue să săvârșească Dumnezeiasca Liturghie chiar și în vreo casă oarecare, dacă i s-a interzis folosirea vreunei biserici, prin folosirea unui antimis simplu, pe care nu va fi înscris numele Arhiepiscopului locului, nici nu va purta pecetea Mitropoliei locului, nici nu va fi fost sfințit, dar neapărat va avea cusute pe el moaște de martir” (Gheron Sava Lavriotul).

Concluzionăm, fără pretenția de a epuiza un subiect atât important și actual, printr-un cuvânt al părintelui Sava Lavriotul, care spune: ,,Afirmația că nu sunt valide sfintele Taine și Dumnezeiasca Liturghie a prezbiterilor care trec la încetarea pomenirii numelui episcopului locului nu este valabilă. Harul preoției nu este un monopol al episcopului, fiecare prezbiter slujește în virtutea faptului că a fost Hirotonit, Harul săvârșirii Sfintelor Taine nu se retrage în mod magic de la prezbiteri pentru că nu mai pomenesc pe episcop, cu atat mai mult cu cât prezbiterul rămane în credința ortodoxă, îngrădindu-se de episcopul ce învață eretic”.

Preot Claudiu Buză

 

Anunțuri

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

17 gânduri despre „Care despărțire nu este schismă?”

  1. Dumnezeu sa va păzească, Parinte Claudiu, sa va întărească in har si ortodoxie!
    As vrea sa va trimit pe mail un articol vechi de aproape un secol, alcătuit de un mult-hulit inaintas pe Calea Crucii, pe care si noi mergem azi, din binecuvântarea Domnului.

    Ne bucuram mult de Sfintia Voastră, de constiinta Voastră dogmatica, de hotarul canonic si patristic ce l-ati trasat intre panerezia ecumenismului (ce se vrea religia Noii Ere, in asteptarea unui „nou” hristos = antihrist) si Dreapta Slăvire crestineasca a Unicului Dumnezeu, întreit in Persoane: Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt!

    Sa ne ajute Domnul sa tinem pana la sfarsit calea cea buna, calea imparateasca de mijloc a Crucii!
    „Un Domn, o Credinta, un Botez” – cu marturisirea aceasta vom risipi inselaciunea si panerezia veacului nostru. Exista multe duhuri ale rautatii, dar un singur Duh Sfant. Așa si in privinta credințelor religioase: multe cai pierzătoare, însă o unica mântuitoare cale: Ortodoxia, ce duce in Imparatia Cerurilor.

    Domnul sa ne păzească pe toti in Biserica Sa cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Nu ne temem de prigonitorii-arhierei, fiindcă acestia ne fac cel mai mare bine voind sa ne facă rău: Ne arunca in bratele Celui Răstignit pt păcatele tuturor, si ale lor si ale noastre.
    Iisuse Doamne, Pastorul cel Bun, ocroteste turma Ta de lupii ce au intrat in ea!
    Pacea Domnului Hristos, pacea de Sus si nu cea data de lume, pacea care covarseste toata mintea fie cu duhul tau, Parinte, si cu noi cu toti, nevrednici însă ortodocsi!

    (astept mailul sa va trimit articolul)

    Apreciază

    1. Doamne ajută!
      Am simțit asta cu toată ființa mea, primind bucurie și întărire. E foarte important să nu fim singuri, să fim în același duh – al lui Hristos! Mulțumesc în Hristos Domnul pentru această binecuvântare!

      Apreciază

      1. Citeam la monahul Teodot : De exemplu, preotul ortodox care cununa un barbat catolic (sau protestant) cu o femeie ortodoxa, ei bine, in momentul in care acel preot impartaseste catolicul (sau protestantul) cununat de el, practic savarseste inter-comuniunea euharistica, pentru ca, DIN ACELASI POTIR se impartaseste un ortodox cu un ne-ortodox…
        Asadar, cum ramane cu cei naivi care zic : Erezie este doar atunci cand se vor impartasi din acelasi Potir, la vedere, cei mai mari? Atunci si doar atunci vom intrerupe pomenirea…
        ––
        Concluzia : Potir comun cu ereticii de 135 de ani(1881), parinte deci aia cu 1961 cme(cmb) a cam picat ?dvs ce ziceti de 135 de ani se impartasesc ereticii la noi????

        Apreciază

      2. Intinarea este mai veche, intradevar! Nu cred insa ca putem vorbi de potir comun cata vreme paharul si ,,piscotul” sunt amintiri ale actului impartasirii, cand Taina Nuntii era unita cu Sf Liturghie! Aminteste, pregateste si intretine o stare nefireasca a comuniunii!

        Apreciază

  2. Sărut mâna Părinte drag, probabil cum bine ați aflat în primăvară această chiar în postul Marii sărbători al Învierii Domnului în Jud. vecin Călărași a fost inaugurată o moschee, bineînțeles pe șest, si aproape nimeni nu a luat nici o atitudine, de amintit faptul că în acea zonă a țării a fost multă vărsare de sânge pt a nu ajunge pasalic turcesc in special jud. Giurgiu si Calarasi, Muntenia, politicienii trădători cadorisindui si cu teren pt ridicarea moschei

    Apreciază

    1. Doamne ajută, frate drag!
      Da, cu mare durere spun că acea moschee este urâciunea pustiirii în locul cel sfânt! Cei din Călărași sunt oameni cu frica lui Dumnezeu. Nu înțeleg cum de au permis o asemenea profanare!!!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s