Consfătuirea Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale Ortodoxe de la Moscova, din anul 1948, hotărăște ca toate Bisericile ortodoxe locale participante să renunţe la mişcarea ecumenică (ecumenistă – n.n).
Rezoluţia în legătură cu problema: „mişcarea ecumenică şi Biserica Ortodoxă”
,,Noi am ajuns la deplina şi armonioasa înţelegere că, în ultimul timp asupra Bisericii ortodoxe se exercită influenţele eterodoxiei care pornesc din două tabere.
Pe de o parte conducerea bisericii romano-catolice, în persoana papei, pierzând oarecum simţul credinţei mântuitoare că nici porţile iadului nu vor putea birui Biserica lui Hristos, şi în grija pentru păstrarea autorităţii sale pământeşti păşind pe calea utilizării legăturilor sale politice cu cei puternici ai lumii acesteia, încearcă să ispitească Biserica Ortodoxă ca să ajungă la o înţelegere cu ea. Urmărind acest scop, papalitatea tindea să-l atingă prin crearea unui şir de organizaţii unioniste.
Pe de altă parte, protestantismul, cu toată multiplicitatea şi fărâmiţarea lui în secte şi subdiviziuni, pierzând credinţa că idealurile creştine sunt eterne şi nezdruncinate, în dispreţul său trufaş faţă de aşezămintele apostolice şi patristice, încearcă să iasă din impas pe calea rezistenţei contra, papismului roman. În această luptă, protestantismul caută să facă alianţă cu Biserica Ortodoxă ca să poată câştiga pentru sine mai mult prestigiu ca forţă de influenţă internaţională.
Aci Ortodoxia se găseşte în faţa unei ispite şi mai mari — de a se abate dela căutarea împărăţiei lui Dumnezeu şi să păşească pe un teren politic cu totul străin de ţelurile ei. Aceasta este problema practică a Mişcării Ecumenice.
Concomitent cu Ortodoxia propriu zisă, aceleaşi influenţe se exercită şi asupra bisericilor neromano-catolice: armeano-gregoriană, siro-iacobită, abisiniană, coptică şi siro-chaldaică, precum şi biserica vetero-catolică, care au atât de multă afinitate cu Ortodoxia.
Având în vedere că:
- a) scopurile mişcării ecumenice, care s-au exprimat în organizarea «Consiliului mondial al bisericilor» cu ultimă ţintă de a organiza o «Biserică ecumenică» în planul actual, nu corespund idealului creştin şi ţelurilor urmărite de Biserica Iui Hristos, aşa cum le înţelege Biserica Ortodoxă;
- b) că îndreptarea tuturor eforturilor spre făgaşul vieţii sociale şi politice şi spre crearea unei «biserici ecumenice» ca o putere internaţională influentă, ar fi ca o cădere în ispita, care a fost respinsă de Hristos în pustie şi s-ar prezenta ca o abatere a Bisericii spre calea pescuirii sufletelor omeneşti, în mrejele lui Hristos, cu mijloace necreştine;
- c) că mişcarea ecumenică aşa cum se prezintă momentan în planul de activitate al «Consiliului mondial al Bisericilor», a renunţat la convingerea că este posibilă reunirea Bisericii — una Sfântă, Sobornicească şi Apostolică — şi acest fapt nu este spre folosul Bisericii Iui Hristos şi cu totul inoportun (prematur); majoritatea protestantă a participanţilor la Conferinţa de la Edinburg, fie că au văzut insuccesul lor, fie că-l întrezăreau, dar s-au grăbit să lichideze orice încercări în sensul reunirii harice a bisericilor; în vederea conservării de sine, protestantismul a păşit pe calea rezistenţei minimale, pe calea unui unionism abstract pe teren social-economic sau chiar politic. Această mişcare şi-a construit şi planul activităţii sale pentru viitor pe baza teoriei de a realiza un nou aparat exterior anume: «biserica ecumenică» după tipul unui stat legat într-un fel sau în altul de influenţe lumeşti;
- d) în decursul ultimelor decenii (dela 1927 la 1948) ideea reunirii bisericilor pe baze dogmatice şi doctrinare, în mod documentar, nu se mai discută, căci i s-a atribuit o importanţă pedagogică secundară pentru generaţiile viitoare. Astfel că mişcarea ecumenică actuală nu asigură cauza reunirii bisericilor pe căi harice şi cu mijloace harice;
- e) reducerea exigenţelor la o singură condiţiune şi anume recunoaşterea că Iisus Hristos este Domnul nostru, minimalizează doctrina creştină până la rangul acelei credinţe, care, după cuvântul, Apostolului, este accesibilă şi demonilor (Iacob II, 19; Matei VIII, 29; Marcu V, 7) şi de aceea, Consfătuirea Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale Ortodoxe constatând starea de lucruri actuală şi chemând prin rugăciune conlucrarea Duhului Sfânt a hotărât:
Să se comunice «Consiliului mondial al Bisericilor» ca răspuns la invitaţiunea primită de noi toţi pentru participarea la Adunarea din Amsterdam în calitate de membri, că toate Bisericile ortodoxe locale, participante la consfătuirea de faţă, sunt nevoite a renunţa la participare în mişcarea ecumenică, în planul ei actual.”
(Urmează aceleaşi iscălituri ca şi sub prima rezoluţie).
† Smeritul Alexei, din mila lui Dumnezeu Patriarh al Moscovei şi întregei Rusii.
† Smer. Calistrat, Catolicos-Patriarh al Georgiei.
† Smer. Patriarh al Serbiei Gavriil.
† Smer. Justinian, din mila lui Dumnezeu Patriarh al României.
† Smer. Ştefan Exarhul Bulgariei.
† Mitropolitul Ilie al Libanului.
Din partea Bisericii Antiohiei †Mitropolitul Ilie al Libanului, †Mitropolitul Alexandru al Emesiei.
Din partea Bisericii Alexandriei, idem.
Din partea Bisericii autocefale ortodoxe din Polonia, †Smeritul Timotei, Arhiep. Bielostocului.
† Din partea Bisericii albaneze, episcopul Paisie al Coriţei.
† Exarhul Patriarhiei Moscovei din Cehoslovacia, Elefterie arhiepiscop al Pragăi
Sursa:
Ortodoxia mărturisitoare 