Transcrierea integrală a conferinței părintelui Sava de la Brașov, despre pseudosinodul din Creta.

Conferinţa monahilor atoniţi la Brașov, despre sinodul din Creta

sava-2Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu osteneala unor colaboratori, am reusit sa transcriem conferintele parintilor athoniti care au avut loc anul trecut in Romania. Vom publica toate transcrierile pe blogul nostru, iar in final, cu acordul parintelui Sava, le vom publica intr-o carte. In prezent, cu implicatia directa a parintelui Serafim Raicea, suntem la faza de corectura a textelor.

Vom incepe cu conferinta de la Brasov, pe care o vom posta integral, apoi cu partea de intrebari si raspunsuri de la celelalte conferinte.

*      *      *      *      *

Rugăciuni, Binecuvântare, Cuvântul organizatorului și… (interventia unui preot deranjat de sustinerea conferintei)

Mă iertați… îmi cer iertare, numele meu este Rafael (…), sunt şi eu ca şi dumneavoastră ieromonah, sunt fiu al Bisericii Ortodoxe; îmi cer iertare, cer doar atât, îmi cer scuze… în numele cui vorbiți dumneavoastră atâta timp cât credem că drumul spre Techirghiol al unor monahi din „Prodromul” s-a oprit tocmai la Brașov şi în alte zone…

În același timp, cred că toți cei care încercați să exprimați un punct de vedere care nu acoperă, de fapt, punctul de vedere al Bisericii, ar trebui să vă dați hainele jos, pentru că vorbiți în nume propriu, nu în numele Bisericii.

(se aud vociferări vehemente în sală)

Iertare, este un punct de vedere… În numele cui? Aveți binecuvântarea Chinotitei? Aveți binecuvântarea mănăstirii, a…

părintele Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)

Am înţeles întrebarea dumneavoastră. Dacă îmi permiteți să traduc…

părintele Sava

O să vă spun cu ce binecuvântare am venit; același răspuns pe care l-am dat ieri părinților, în orașul Roman. În principiu vreau să spun că am luat binecuvântare de la părinții din Sfântul Munte care au semnat un text că nu suntem de acord cu ceea ce face Patriarhul Ecumenic, și sunt sute de Părinti Aghioriți care au semnat acest text, și dacă doriți câteva nume dintre aceștia, ar fi: Gheronda Gavriil de lângă Mănăstirea Cutlumuș, Gheronda Ilarion din Sfântul Munte care este tot acolo, aproape de Cutlumuș, și ne-ar lua mult timp să spunem câți alții sunt cei care au semnat acest text. Dar, în principal, am luat binecuvântare de unde a luat Sfântul Maxim Mărturisitorul când el era împotriva a patru Patriarhii care se lepădaseră de dreapta credință, am luat binecuvântare deci de la Sfântul Maxim Mărturisitorul, apoi de la Sfântul Grigorie Palama, care a fost împotriva patriarhului său, și a episcopului său atunci când aceștia au trădat credința, am luat binecuvântare de la Sfântul Teodor Studitul, care spune că lucrarea monahilor este aceea de a apăra credința, am luat binecuvântare de la Sfântul Nicodim Aghioritul, care spune că atunci când episcopii tac, cuvântul îl au monahii. Și conștiința noastră nu ne lasă să tăcem, avem datoria să mărturisim adevărul, nu spunem nici o minciună și nu mergem de capul nostru nicăieri. Nu am mers în biserică să vorbim și suntem oameni liberi, care putem să ne exprimăm părerea. Dar am uitat să spun că la Sinodul care a avut loc în Creta s-a interzis și lucrul acesta, adică exprimarea liberă a voinței (opiniei, n.n.).

Aș vrea să întreb și eu, la rândul meu, ceva pe iubitul nostru frate ieromonah. Nu este politicos, ar fi trebuit să ascultați prima dată ce au părinții de spus și apoi să vedeți dacă spun adevărul sau nu spun adevărul, pentru că în probleme de credință nu facem ascultare de oricine. Altfel nu am fi avut credința ortodoxă dacă părinții n-ar fi vorbit, în mod deosebit atunci când este nevoie. Dar eu vreau să vă întreb ceva și vă rog să-mi răspundeți: episcopii care s-au dus la sinodul din Creta de unde au luat binecuvântare ca să trădeze credința ortodoxă? Au spus ei poporului pe care îl păstoresc ceea ce urmează să voteze? Nu erau datori să informeze poporul pe care îl păstoresc? Ce sunt ei, dictatori? Episcopul nostru, al Sfântului Munte, Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, de unde a luat el binecuvântare ca să spună că Coranul este la fel de Sfânt cum este (Sfânta, n.n.) Evanghelia care mântuiește? A luat binecuvântare de undeva? Din moment ce este episcop, o să facem oricum ascultare de el? Nu știți, părinte, există canoane care spun că cel care se duce în sinagogă se afurisește, iar dacă este preot sau episcop se caterisește? Ați luat atitudine, cum luați împotriva mea, ați luat atitudine și împotriva episcopilor dumneavoastră când au trădat credința?

părintele Rafael (concomitent cu părintele Sava)

Sunt prea multe întrebări la care nu am timp să răspund, iertați-mă.

părintele Sava

Deci respectul sau politețea cere ca prima dată să-l lăsați pe om să vorbească și apoi să puneți întrebări.(publicul aplaudă frenetic)

(Ieromonahul Rafael insistă să vorbească, publicul îi cere hotărât să stea jos și să-l lase pe Părintele Sava să vorbească, i se aduce aminte că se află într-un spațiu public și poate să dea comenzi și ordine numai în Parohia dânsului… Ieromonahul Rafael afirmă că această conferința a Părinților aghioriți este agenda de a dezbina Biserica, iar publicul se întoarce împotriva lui spunându-i că el este care face dezbinare.)

părintele Sava

Ar fi fost bine dacă toți ortodocșii ar fi fost așa cum este acest părinte și să avem și noi aceeași reacție cum are părintele la ceea ce fac ecumeniștii. Să luăm exemplu de la părintele care are atitudinea aceasta, să luăm exemplu de la el și să reacționăm și noi așa cum reacționează și el, la ceea ce fac ecumenist preoții și episcopii, și să avem curajul și iubire față de Hristos să ne mărturisim credința și să certăm episcopii care nu mai sunt episcopi, ci sunt falși episcopi. Asta nu o spun eu, o spun canoanele Bisericii. Să începem (conferința, n.n.)

părintele Sava

Iubiți frați întru Hristos, iubiți părinți, iubiți monahi și monahii, este bucurie mare să ne aflăm astăzi în mijlocul dumneavoastră. Am primit cu bucurie invitația care ni s-a făcut, nu am venit neinvitați, am făcut o lungă călătorie, este deja a șasea omilie (conferință, n.n.) pe care o facem, dar faptul că ne aflăm astăzi aici lângă dumneavoastră alungă toată oboseala și ne umple de bucurie în Hristos. Pentru că în timp ce credința noastră este prigonită, bucuria noastră este foarte mare atunci când ne aflăm cu frați și surori care gândesc așa cum gândim și noi. În omilia de astăzi vom încerca în câteva cuvinte, cuvinte simple, să demonstrăm că sinodul din Creta a fost unul eretic, antiortodox, a fost un sinod fals, care contribuie la unirea, așa numita unire, a „bisericilor”, de fapt unirea cu ereziile. Vom încerca să fim conciși și simpli.

Concluziile care reies citind textele Sinodului din Creta (constau în, n.n.) este faptul că s-a reușit, s-a atins scopul ca ereziile să fie numite biserici. Au fost anulate sinoade ecumenice pentru că au fost anulate sau batjocorite hotărârile lor; a fost anulat sistemul sinodal al Bisericii; au fost luate hotărâri obligatorii; și, în final, nu a fost urmată calea patristică a Bisericii noastre.

Hotărârea dogmatică respectivă, la care ne referim, care recunoaște drept biserici ereziile, se află în această frază sofistică și demonică: „Biserica Ortodoxă recunoaște denumirea istorică a celor care nu se aflau în comuniune cu ea, a altor biserici eterodoxe și mărturisiri eterodoxe”, ceea ce înseamnă, (că) această hotărâre dogmatică consideră Biserica Ortodoxă ca una dintre multele „biserici” și mărturisiri creștine sau confesiuni creștine.

Știm că la un sinod, se întrunea acest sinod pentru a fi condamnată o anumită erezie. Când (apărea, n.n.) se creea o anumită problemă în Biserică, atunci episcopii se adunau împreună pentru a înfrunta problema care apăruse în sânul Bisericii. La acest sinod din Creta s-a întamplat exact invers: în loc să fie condamnată vreo erezie, au fost recunoscute ereziile ca biserici. Cu alte cuvinte, a fost ștearsă toată istoria bisericească de 2000 de ani. Am putea, referitor la această hotărâre, să vorbim teologic și să analizăm, să spunem cât de eretic este ceea ce a fost hotărât acolo. Dar pentru că ne-ar lua foarte mult timp și sunt greu de înțeles aceste lucruri, ne vom limita doar la faptul că această hotărâre de la Sinodul din Creta anulează simbolul de credința, sau Crezul,pe care tocmai l-am rostit. Pentru că așa cum am spus atunci când am început omilia, credem „Într-Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Și numai lucrul acesta ca să-l explicăm ne-ar lua mult timp, de aceea îl vom lăsa deoparte. Acum, conform acestui sinod, nu mai există doar o singură Biserică, Sfântă și Sobornicească, ci mai multe! Ceea ce înseamnă că este anulat simbolul de credință.

Dar este anulat și articolul următor din Simbolul de Credință, pentru că noi spunem acolo că „mărturisesc un botez!”. Acum există multe botezuri. De vreme ce recunoaște, să admitem, că acel Consiliu Mondial al Bisericilor este cu adevărat un consiliu al „bisericilor”. Și, cum s-a spus la sinodul din Creta, acest Consiliu Mondial al Bisericilor are o misiune foarte importantă pentru că el promovează unitatea lumii creștine. Adică, ca și cum s-ar spune că s-a pierdut unitatea în Biserica noastră, nu este o singură Biserică, ci biserica s-a despărțit și Consiliul Mondial al Bisericilor, care este alcătuit din toate ereziile protestante, trebuie să ne unească. Aceasta este cea mai mare blasfemie! În timp ce ar fi trebuit ca sinodul acesta să condamne ecumenismul ca panerezie și să condamne Consiliul Mondial al Bisericilor ca fiind, de fapt, „consiliul mondial al ereziilor”, s-a întâmplat invers, îi condamnă pe acei ortodocși (care) după sinod vor striga, vor spune ceva, și nu vor accepta acest sinod, care de fapt, este eretic. Au prevăzut chiar și lucrul acesta. Plecând de la acest punct vom menționa și alte puncte, trei-patru, din hotărârile sinodului din Creta, care cuprind erezii.

Referitor la subiectul căsătoriilor mixte. În timp ce textul începe în mod ortodox, așa cum încep și celelalte texte (pentru că să știți că aceasta este viclenia ecumeniștilor, ei folosesc întotdeauna un adevăr și o minciună; de aceea și textul despre așa numitele, de către ei, biserici, au început textul foarte ortodox, spunând că Biserica Cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică este Ortodoxia) și cu toate acestea, apoi spun că: „noi totuși, le recunoaștem și pe celelalte ca fiind biserici”. La fel au făcut și în problema căsătoriei. Cu toate că se menționează că sunt interzise căsătoriile mixte și menționează Canonul al 72-lea al Sinodului I-II Trulan și spun că este un Canon Pastoral și nu unul dogmatic, (n-ar fi nici unul pastoral, ci unul care pune în practică hotărâri dogmatice) de fapt Canonul este anulat, batjocorit.

Acest canon, al 72-lea, ne spune următorul lucru: că nu sunt permise căsătoriile mixte și dacă ele au loc trebuie să fie anulate, trebuie să fie desfăcute. Pentru că nu poate să se unească lupul cu mielul și nu poate partea lui Hristos să fie… să se unească cu partea păcătoșilor. Însă tema căsătoriei are legătură directă cu recunoașterea ereziilor ca biserici. Nu a fost întâmplător faptul că au pus în discuție și tema căsătoriilor mixte și cea a postului. De îndată ce, sau de vreme ce, are loc recunoașterea ereziilor ca biserici, atunci ereticilor care sunt considerați astfel membrii ai bisericii nu putem să le interzicem să se căsătorească ortodox. De aceea hotărârea sinodului spune că lăsăm fiecare Biserică autocefală, în funcție de iconomia și de discernământul ei, să permită săvârșirea căsătoriilor mixte. Însă acest lucru crează niște probleme extraordinar de mari.

În primul rând recunoaștem că ereticii sunt biserică, de vreme ce le permitem să participe la taină, și va trebui atunci să-i primim și la Împărtășire. Dacă ei participă la una dintre Tainele Bisericii, de ce să nu participe și la celelalte Taine ale Bisericii? Dacă ei participă și primesc Tainele Bisericii, înseamnă că le recunoaștem botezul. Aceasta nu este, de fapt, unire? Și, mai mult decât atât, ei încearcă ca unirea să o facă în ascuns. Și astfel, după ce avem un model de căsătorie ecumenistă, tatăl să zicem că este ortodox, mama este papistașă și așa mai departe, copiii ce fel de educație, ce fel de credință vor avea? Și astfel o generație de ortodocși… ce ortodocși va duce mai departe?

Un alt punct care dărâmă tradiția ortodoxă, de asemenea referitor la tema căsătoriei: este dărâmat sau distrus scopul și rolul căsătoriei. Așa cum știm, doi oameni, un bărbat și o femeie se unesc prin legătura căsătoriei pentru a putea să pășească împreună în drumul lor către Hristos. Este un drum al mărturiei, al Crucii, pe care trebuie să pășim în conformitate cu tradiția ortodoxă. Atunci când are loc o cununie mixtă acest lucru nu mai este valabil, pentru că în esență acel cuplu, soțul și soția care nu sunt de aceeași religie, nu cred în același Hristos, în același Dumnezeu. Alt hristos au papistașii, alt Hristos avem noi și alt hristos au ceilalți eretici. De aceea nici nu putem să ne rugăm împreună, sunt interzise rugăciunile în comun cu ereticii. Din ce motiv? Pentru că nu avem același Dumnezeu.

Vedeți că prin aceste hotărâri se crează probleme foarte mari și o problemă dintre cele care se vor creea este că va exista o lipsă de „simfonie” între bisericile ortodoxe însele. De exemplu: în Bulgaria nu sunt permise căsătoriile mixte, în România sunt permise. Ce îi împiedică pe ortodocșii bulgari să meargă în România să se căsătoarească? Și atunci când bulgarii se vor întoarce înapoi în țara lor vor fi recunoscuți ca fiind cu adevărat căsătoriți sau nu? Care canon va fi aplicat, cel al sinodului din Creta sau cel al sinodului I-II Trulan?

Este posibil ca în Biserica noastră Sinoadele să se afle în opoziție unul față de celelalte? Nu știm că: fiecare sinod ecumenic care a avut loc trebuia să recunoască celelalte sinoade ecumenice dinainte? Să le recunoască pentru ca să continue lucrarea sa și să fie considerat și acest sinod ca fiind unul ortodox. Acum s-a întâmplat exact invers. În loc să fie recunoscute sinoadele ecumenice, acest sinod din Creta a anulat canoanele sinoadelor ecumenice. Și numai dacă ar fi fost vorba de acest subiect am putea spune că sinodul din Creta a fost unul eretic.

Din același punct de vedere putem vorbi și despre problema postului. În vreme ce la începutul textului este lăudat rolul postului și sunt menționate textele Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur, acesta este adevărul, apoi folosesc minciuna. Adică spun că din motive de iconomie a persoanei, din motiv că nu putem să găsim ușor mâncare, va trebui să se aplice principiul iconomiei în ceea ce privește postul și să se schimbe lucrurile.

Știm că acest principiu al iconomiei exista în Biserică. Fiecare duhovnic poate să folosească acest principiu pentru fiul duhovnicesc, mai ales în problema postului, așa cum se și întamplă în Biserica noastră, în funcție de puterile pe care le are, dacă este sănătos sau nu, în funcție de locul unde locuiește, de meseria pe care o are. Insă canonul nu se schimba în sine. Iconomia persoanei nu schimba canonul Bisericii. Aici, în Creta, ei au schimbat canonul pentru a ajuta iconomia persoanei. Acest lucru nu l-ar fi putut face și Sfinții Părinți? De ce nu l-au făcut? Acest lucru l-au făcut acum.

Ei dărâmă sau distrug nu numai principiul căsătoriei ci și cel al postului pentru că problema postului are legatură cu credința noastră ortodoxă. Știm că postul reprezintă, de fapt, cugetul ascetic al Bisericii Ortodoxe. Cugetul de răstignire a patimilor. Fără post și fără asceză nu poate omul să ajungă la curățarea sufletului său, nu poate să pășească pe drumul Crucii pe care i l-au stabilit Sfinții Părinți, nici nu poate să ajungă la iluminarea prin Har și la (în-) Dumnezeire, care, de fapt, sunt scopurile fiecărui creștin. E unirea noastră cu Iubitul nostru Hristos. Ei dărâmă principiul postului pentru ca să ne transforme într-o biserică lumească. Noi „trebuie” să ne apropiem de erezia cea lumească a papismului și nu să vină aceștia la noi. Noi ne simțim inferiori în fața lor, de aceea ne străduim să le preluăm teologia, modul în care trăiesc și, în general, tot ceea ce au ei. Această manie (manieră) de a face (proceda, copia) ca străinul care există în țările noastre ortodoxe, să ne lăsăm, să abandonăm tradiția noastră ortodoxă și să luăm orice este întinat și vine din afara noastră, acum o facem și în ceea ce privește credința. De aceea, în nici un caz nu trebuie să permitem ca hotărârile acestea, care sunt din Creta, să fie recunoscute!

Însă cum s-a reușit de s-au votat aceste hotărâri? Acum ajungem la un alt punct la care, sau referitor la care, există o problemă la acest sinod: modul „sinodal” în care a funcționat acest sinod. Noi știm că un sinod este alcătuit din toți episcopii. Pentru că fiecare episcop are turma sa. Așa cum i-am spus iubitului Părinte care a pus întrebarea la început, episcopul reprezintă turma lui. Și atunci când el învață ceva în biserică nu poate, după ce se duce la un sinod, să vină înapoi și să învețe altceva decât a învațat până atunci. Acest lucru se întamplă, însă, acum. Și cum s-a reușit? În principiu episcopii nu au avut drept de vot. În timp ce, în mod normal, regulamentul sinoadelor spune că episcopii toți au vot egal, datorită calitații lor arhierești, acum fiecare Biserică (locala –n.n.) a fost reprezentată de douăzeci și cinci de arhierei împreună cu încă unul, care era capul acelei Biserici. Dar, cu toate acestea, doar primul, întâi-stătătorul, a avut dreptul să voteze.

O să vă spun un exemplu ca să înțelegeți mai bine. Într-o Biserică care este alcătuită din cei 24 de arhierei și întâi-stătătorul, în ceea ce privește subiectul „biserici”, 17 episcopi au votat împotrivă, 7 au votat pentru. Dar pentru că primul, întâi-stătătorul, a votat pentru, s-a luat în considerare doar votul acestuia (Biserica Serbiei). Deci, în esență, de fapt, la acest sinod din Creta au votat, din toți episcopii prezenți, doar 10. Și din câte știm dinlăuntru, din culisele acestui sinod, s-au exercitat presiuni foarte mari pentru ca să semneze documentele acestui sinod cei care au făcut-o.

Un alt punct din regulamentul sinodului din Creta le interzicea episcopilor să pună vreo temă în discuție, care nu era în program. Cu alte cuvinte, în afară de întâi-stătător, ceilalți episcopi au fost acolo elemente decorative! O știu părinții care au vorbit la început sau nu știu? Pot 10 oameni să hotărască pentru noi toți? Acest lucru se întamplă doar în politică. Deci (prin urmare, n.n.), înseamnă că și Biserica a devenit o adunare politică?

Cel mai rău dintre toate este că nu-i permit poporului (drept-credincios) să-și spună părerea. Există în regulamentul acestui sinod un lucru clar, pe care o să-l spunem, referitor la aceasta: un sinod are trei faze, sau trei etape:

– există prima etapă: de pregătire a sinodului și cea în care episcopii participă și votează;

– în a doua etapă trebuie ca episcopii care nu au participat să accepte sau să refuze ceea ce s-a votat la acel sinod;

– și în cea de-a treia etapă, și cea mai importantă, trebuie să aprobe sau să respingă hotărârea unui astfel de sinod, poporul credincios. Deci el e cel care respinge sau primește.

Părintele (Rafael), la început, ne-a întrebat de unde am luat noi binecuvântarea. Eu aș vrea să-l întreb, dar din păcate lipsește, (probabil a părăsit sala) de unde au luat binecuvăntare locuitorii Constantinopolului atunci, după ce s-a încheiat sinodul de la Ferrara-Florența, când s-au întors acasă episcopii ortodocși care au trădat credința, în afară de Sfântul Marcu Eugenicul, și poporul îi aștepta pe episcopi în port și în momentul în care au coborât din corăbii i-au primit cu bucurie și i-au întrebat și, aflând că au trădat credința, poporul nu a acceptat sinodul și atunci episcopii au spus: „ar fi bine să ni se taie mâna dreaptă cu care am semnat trădarea credinței ortodoxe”. Dacă poporul ar fi făcut ascultare de ceea ce au spus episcopii atunci, acum n-am mai fi noi ortodocși.

De aceea există în regulamentul sinodului, în textul al 6-lea, în articolul 22, (o frază, n.n.) care spune următorul lucru tragic: „hotărârile sinodului din Creta sunt obligatorii pentru tot poporul ortodox și nu vom accepta să existe cineva care se crede ortodox sau super-ortodox, nici nu vom permite fanatisme”, și, cu alte cuvinte: nu vom permite poporului să își spună părerea. Acest lucru, de fapt, anuleaza întreaga istorie bisericească. Nu au anulat numai sistemul sinodal, pe care l-au lăudat atât de mult, ci anulează și părerea poporului credincios.

Pe poporul credincios și pe monahi ei vor doar să îi oblige să facă ascultare. Noi suntem datori să facem ascultare de episcopi, aceasta este tradiția bisericii, dar tradiția bisericii ne mai spune încă ceva: în probleme de credință și în probleme morale nu facem ascultare! Altfel n-am fi avut astăzi credința ortodoxă. Să înceteze odată cu legenda sau basmul acesta legat de ascultarea necondiționată, pentru că noi îi urmăm pe sfinți, care erau neascultători față de episcopii eretici.

Ce ar fi, sau cum ar fi trebuit să fie acest sinod ca să putem spune că a fost cu adevărat ortodox? Tematica lui ar fi trebuit să fie una cu totul diferită. În primul rând ar fi trebuit să condamne ecumenismul ca panerezie. Este singurul sinod în istoria bisericii în care nu există, în documentele lui, în textul lui,  cuvântul erezie. Este de necrezut. Deci, în primul rând, ar fi trebuit acest sinod să condamne, ca panerezie, ecumenismul!

În al doi-lea rând, ar fi trebuit să condamne Consiliul Mondial al „Bisericilor” ca fiind, de fapt, Consiliul Mondial al Ereziilor! Să aibă loc ieșirea din acest „Consiliu Mondial al Ereziilor” a Bisericii Ortodoxe pentru că, nu știu dacă știți, protestanții care fac parte și participă la acest Consiliu Mondial, în timp ce pe celelalte grupări protestante le consideră ca fiind biserici egale, pe noi (ortodocșii) ne consideră o biserică inferioară lor, pentru că nu acceptăm căsătoria homosexualilor. Și noi insistăm să rămânem, să stăm lângă ei! Deci (așadar, prin urmare, n.n.) ar trebui să aibă loc ieșirea din acest Consiliu Mondial al „Ereziilor” cu proclamarea, sau cu declarația, că Biserica Ortodoxă este singura biserică adevărată a lui Hristos și doar în sânul ei omul poate să dobândească mântuirea.

Acest sinod ar fi trebuit să aibă loc în mod ortodox, să nu fie anulat sistemul sinodal, adică trebuia să voteze toți episcopii, ar fi trebuit să se ocupe cu marea problemă care împarte Biserica noastră, adică problema legată de vechiul calendar (problema este a noului calendar cel vechi fiind de fapt calendarul autentic si canonic al Bisericii, n.n.), care din anul 1924 a creat probleme mari în Biserica noastră, și să ne întoarcem la starea, sau situația care exista înainte de 1924. Ar fi trebuit să condamne încă o dată masoneria, hiliasmul și pe martorii lui Iehova, neopăgânismul, scientologia și alte erezii care fac atât de mult rău Bisericii, să condamne teologia metapatristică, cât și teologia baptismală și teoria ramurilor, ar fi trebuit să condamne și îndosarierea electronică sau actele cu CIP, adică să condamne aceste carduri care conțin în ele 666. Așa cum Sfânta Chinonită a Sfântului Munte Athos, și atât de multi Părinți, au o atitudine sau o poziție oficială referitoare la acest subiect, că nu primim acte cu CIP care cuprind numărul Antihristului.

După acest sinod din Creta se creează o nouă situație în Biserica noastră. Încearcă să ne convingă că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic. Mai degrabă nu că încearcă să ne convingă, ci, de fapt, nu ne spun nimic. Și de aceea nu vor să se audă nici o voce care să spună că s-a întâmplat ceva; și de aceea lucrul ăsta (prigoana, interdicțiile de a vorbi, de a ține conferințe, n.n.).

La acest sinod a fost prima dată când au existat observatori papistași. Au luat parte la sinod, au văzut ce se întâmplă și au participat și la Sfinte Liturghii, rugându-se împreună cu ortodocșii. De ce s-a întâmplat lucrul ăsta? Pentru că acest sinod a fost programat să aibă loc încă de aproape 100 de ani, pentru ca să fie, să se realizeze unirea tuturor ereziilor cu Biserica, ca să poată să înainteze spre pan-religie; să se poată uni toate religiile. De aceea episcopii care au participat la sinodul din Creta nu pot să fie împotriva Papei și împotriva puternicilor acestei lumi. De aceea trebuie noi, monahii si poporul credincios să refuzăm acest sinod în continuare pentru că nu putem să accceptăm nimic care nu este ortodox.

Într-o discuție pe care am avut-o astăzi cu unul dintre organizatorii acestei omilii (conferințe, n.n.), mi-a spus următorul lucru: „Când se face control al unui avion, nu este îngăduit ca nici măcar un șurub sau ceva cât de mic să aibă vreo problemă, pentru că de la lucrul acela mic poate să se creeze o problemă foarte mare și să pice avionul”. La fel se întâmplă și cu credința noastră. În timp ce au deschis, au „făcut o gaură”, în ceea ce înseamnă problemele credinței noastre, această gaură s-a transformat în ușa și în momentul acesta Biserica noastră a ajuns să fie ca o vie fără gard (sau neîmprejmuită), lucru care nu s-a întâmplat niciodată în Biserica noastră.

Va trebui, ar trebui ca poporul credincios să refuze acest sinod din Creta, să cerceteze poporul ceea ce s-a întâmplat în Creta ca să aibă propria părere și să poată să spună ceva episcopilor, pentru că nu putem să-i luăm(„luăm” în sensul de „ascultăm/urmăm” – vezi min 55:38-55:40) pe episcopii care trădează credința noastră, și nu ne pot convinge episcopii noștri că în Creta nu a avut loc trădarea credinței noastre. Potrivit Sfântului Grigore Palama, Biserica Lui Hristos se află, se găsește acolo unde este Adevărul. Nu aparțin Bisericii Lui Hristos cei care nu aparțin Adevărului (nu sunt în Adevăr). Așa că, din ceea ce înțelegem noi toți, problema este foarte gravă pentru că are de-a face, are legătură cu mântuirea sufletului nostru.

Sfinții Părinți nu au fost nici fanatici, nici nebuni. Nu aveau ură în ei fața de cineva, ci aveau iubire. Însă primul lucru pe care l-au avut în mintea și în inima lor a fost să apere credința lor în Hristos, să păstreze dogmele credinței noastre nefalsificate, neprihănite. Pentru că în modul acesta rămâne neprihănită Biserica lui Hristos. Și astfel rămânem și noi în Biserica lui Hristos pentru că, așa cum știm, numai în Biserica lui Hristos se mântuiește omul.

Pentru Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului toate religiile sunt mântuitoare: și evreii se mântuiesc și mahomedanii se mântuiesc și budiștii pot să se mântuiască. Însă noi nu putem să acceptăm acest lucru. De aceea va trebui să ne păstrăm credința în orice fel. Desigur, Sfinții Părinți spuneau că cel care acceptă ceva nou în Biserică de fapt primește învățătura diavolului și devine una cu diavolul pentru că învățăturile eretice sunt de la cel rău. Așa cum spuneau Sfinții Părinți, cel care acceptă vreo creștere sau vreo scădere în ceea ce privește dogmele – și numai dacă îndrăznește cineva să se gândească la așa ceva – acela, de fapt, deja și-a renegat credința sau s-a lepădat de credința sa în Hristos și el s-a supus de unul singur anatemei pentru că Îl blasfemiază sau Îl hulește pe Duhul Sfânt.

De aceea noi trebuie să fim ascultători față de Sfântul Apostol Pavel așa cum au făcut și Sfinții Părinți, pe care noi îi cinstim, și să strigăm și noi împreună cu Sfântul Apostol Pavel „că și dacă va coborî un înger din cer și ne va învăța ceva care nu am primit de la Sfinții Părinți și de la Sfinții Apostoli acesta să fie, sau aceasta să fie, pentru noi Anatema!“ Acest Anatema nu-l spunem noi, acest Anatema îl spun Sfinții noștri. Și ei de ce spuneau acest lucru? Când Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice semnau Anatemele, mâna lor tremura pentru că știau că în clipa aceea (pe) cei pe care îi Anatematizau îi rupeau, îi depărtau de la mântuire. Însă ei trebuiau să facă lucrul acesta pentru a nu se răspândi molima ereziei în tot trupul Bisericii. Așa și noi, cugetând ceea ce cugetau și Sfinții Părinți și crezând în aceste lucruri, cu iubire față de întreaga lume, cu durere însă în inimă pentru ceea ce se întamplă în legătură cu credința noastră, vom asculta de tot ceea ce ne spune Biserica, vom fi ascultători până la moarte și așa cum am primit credința noastră, așa o vom da mai departe generațiilor următoare, copiilor noștri și celorlalte generații, pentru a nu fi osândiți la Judecata cea Înfricoșătoare a lui Hristos când, vă urez ca toți, cu ajutorul și cu rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor Sfinților, să Îi răspundem cu un cuvânt bineplăcut Domnului pentru a ne dobândi mântuirea. Amin.

(începe sesiunea de întrebări din sală)

întrebare

Unde sunt consemnate toate aceste Hotărâri ale Sinodului din Creta? Putem să le vedem și noi?

 

părintele Sava

Ele există pe internet și cred, personal, că toți ar trebui să le citim. Desigur, n-o să înțelegeți foarte multe lucruri, pentru că există o confuzie mare în aceste texte, însă vă sfătuim să citiți studiile pe care le-au făcut teologi recunoscuți, așa cum este (sunt) Părintele Theodor Zisis, dl. Profesor Dimitrie Tselenghidis, dl. Kyriakos Kyriakopoulos. Dar și noi, ca Părinți Aghioriți, am făcut un studiu științific teologic de 80 de pagini în care demonstrăm care sunt punctele din aceste texte ale Sinodului din Creta unde există erezii.

întrebare

Este adunarea din Creta un început al marii Apostazii al vremurilor din urmă?

părintele Sava

Nu este începutul căderii, ci este… sfârșitul ei! Începutul a avut loc în 1903, când Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea, care era și membru al masoneriei, a început ecumenismul. (A continuat, n.n.) în 1924, când a avut loc Schisma celor de pe vechiul calendar cu Biserica, pe care a creat-o din nou un Patriarh ecumenic care era mason și se numea Metaxakis, care din păcate, și el era din Creta; el a pus prima piatră de temelie. De aici a început apoi calea aceasta lungă a ecumenismului, pentru a ajunge la acest Sinod care a fost plănuit să aibă loc, și lucrul acesta îl spunem cu date concrete, pentru a putea să-și realizeze scopul propus. Și pentru că s-a pus această întrebare, mă voi folosi de prilej pentru a spune câteva cuvinte pe care le-am spus și în celelelalte omilii pe care le-am ținut în țară.

Noua Ordine Mondiala funcționează, sau lucrează, pe trei direcții: Prima direcție este cea politică, încercând să se creeze o Conducere Mondială Politică, a doua direcție este cea de a se crea o Economie Mondială, lucru pe care aproape că l-au reușit deja, iar a treia direcție este aceea că încearcă să creeze o Religie Mondială care este, de fapt, pan-religia Antihristului. Pentru a se realiza acest lucru, pentru a se uni toate religiile ar trebui ca mai întâi să se unească „bisericile” între ele, adică confesiunile creștine, astfel ca sub conducerea Papei să mergem apoi mai departe la unirea tuturor religiilor pentru a avea loc după aceea primirea sau acceptarea unui conducător unic mondial.

De aceea, după sinodul din Creta, cu 14-15 zile în urmă, toate religiile, toți conducătorii religioși ai tuturor religiilor din lume, s-au întâlnit din nou la Asissi, în Italia, unde au aprins flacăra panreligiei. Acesta este un punct foarte important pentru că ne arată, de fapt, care este scopul lor, scop pe care deja ei îl proclamă la vedere, sau în mod vădit, deja, de mulți ani. De aceea acest Sinod din Creta are și alte reverberații, nu trebuie să-l vedem ca (pe) ceva care a avut loc doar pentru Biserica Ortodoxă, ci acest sinod din Creta, de fapt slujește interesele Antihristului.

întrebare

Dacă se va ajunge la apostazie în Biserica oficială, cum și unde ne vom mai ruga noi

mirenii? Unde mai mergem la slujbe, unde ne împărtășim?

părintele Sava

Vom merge la preoți care nu sunt de acord cu sinodul din Creta, care au întrerupt pomenirea tuturor episcopilor care au semnat sau sunt de acord cu cei care au semnat și care acceptă acest sinod. Este singura reacție pe care putem s-o avem, pentru că dacă ne împărtășim cu episcopii care au acceptat Sinodul, chiar dacă noi credem corect, de fapt noi ne împărtășim cu propriile lor păreri.

întrebare

Vom fi afurisiți de episcopi, sau cădem automat daca nu vom fi de acord cu ceea ce îndeamnă prin preoți și duhovnici, ai noștrii, să facem ascultare?

(întrebarea se repetă, nefiind foarte clar sensul ei, iar părintele Sava se consultă pentru a înțelege)

părintele Sava

În principiu nu există o afurisire automată, ci Sfinții Părinți spun următorul lucru: că dacă un om este afurisit din motive de credința – sunt lucruri pe care nu le spunem noi, le spun Sfinții Părinți – aceasta afurisire nu are valabilitate. Este posibil ca Dumnezeu să fie de acord cu hotărâri nedrepte?

Pe Sfântul Grigorie Palama l-au ținut în închisoare trei ani. Și pe vremea aceea în închisoare nu exista televizor, ci pe vremea aceea închisorile erau pline de șobolani și de gândaci. Însă el avea o legătură directă cu Dumnezeu. Îi spuneau că este un înșelat, că este eretic. Aceasta este tactica ereticilor! Ei nu ne spun nimic legat de subiectul sinodului din Creta, ci ne spun doar un singur lucru: de cine faceți voi ascultare? Nu a venit până acuma nimeni care să ne spună ceva teologic împotriva a ceea ce spunem noi, să discutăm puțin cu el. Singurul lucru pe care îl știu este ascultarea. Deci noi vom face ascultare de Biserica cea adevărată, de parinții și monahii mărturisitori care vor întrerupe pomenirea episcopilor eretici, dar va trebui să fim atenți la un anumit punct: ceea ce vom face, vom face fără emfaza (mândrie), vom face așa pentru că așa ne spune Biserica, ne vom ruga mai mult, pentru că situația este foarte critică și ne vom ruga în mod special pentru episcopi și pentru preoți ca Dumnezeu să-i lumineze, pentru că noi nu suntem adversarii lor, nu-i considerăm vrăjmași, noi ne vom ruga ca Dumnezeu să-i lumineze pentru ca împreună să mergem apoi pe calea ortodoxiei. Acest lucru îl facem datorită iubirii Lui Hristos. Nimeni nu va putea să îl acuze pe un doctor când va face o intervenție chirurgicală dureroasă asupra unui pacient, așa vom face și noi, deci.

întrebare

Până unde trebuie să mergem cu ascultarea față de duhovnic dacă acesta, în discuțiile vis-à-vis de ecumenism, ne recomandă să nu ne amestecăm și să-i lăsăm pe mai marii noștri să hotărască pentru noi, deși simțim că nu trebuie să tăcem?

părintele Sava

Normal și firesc noi trebuie să ne rugăm și să avem grijă de noi înșine, însă există un punct foarte important aici: istoria bisericească ne spune că întotdeauna poporul (credincios, n.n.) a ieșit în față și poporul (credincios, n.n.) a fost cel care îi sprijinea pe preoții și pe episcopii care duceau lupta împotriva ereziei. Ceea ce ne spun duhovnicii, respectiv să nu vorbim noi, este (se află) în opoziție cu cuvintele Lui Hristos Însuși: Hristos spune că cel care Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela Îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în Ceruri.

Cel mai mare bun pe care poate să îl aibă un creștin este mărturisirea. Cum putem să-I dovedim Lui Hristos că Îl iubim? Atunci ar fi trebuit ca și Sfinții Mucenici să fi tăcut. Sfinții mărturisitori ar fi trebuit să nu se ducă să mărturisească. Un singur monah a rămas în vremea aceea, Sfântul  Maxim Mărturisitorul cu cei doi ucenici ai lui, și totuși el a păstrat, a apărat credința noastră ortodoxă. Ce ar fi trebuit să spună? Sunt monah, mă voi ruga și nu mă interesează alte lucruri? Corabia se scufundă și noi spunem (ne întrebăm) în ce culoare o s-o vopsim? E serios (sau nu)?

întrebare

Ce legătură există între apostazie și un eventual război?

părintele Sava

Știm că Dumnezeu, pentru a ne feri de rău, El ne dă, totuși, diferite încercări. Constantinopolul a căzut din acest motiv: pentru că depravarea și trădarea credinței a avut loc. De aceea Dumnezeu, ca să ne întoarcă, să ne facă să conștientizăm starea în care suntem, câteodată ne dă și vremuri de război. Și să nu uităm din vechiul Testament, atunci când israeliții au intrat în Pământul Făgăduinței, cu toate că erau puțini la număr, au reușit să îngenuncheze, să învingă popoare foarte puternice care erau în jurul Pământului Făgăduinței. Însă Dumnezeu a lăsat șapte popoare mici, pentru ca atunci când poporul israelit se abătea de la calea Lui Dumnezeu, aceste popoare îi înrobeau pe evrei. Dumnezeu îngăduia acest lucru pentru ca israeliții să se întoarcă la Dumnezeu. Acest lucru se întâmpla într-un mod pedagogic, precum și toate dificultățile și greutățile pe care le întâmpinăm în viața noastră. Acestea nu provin de la un Dumnezeu care este răzbunător, care cere dreptate, așa cum spune „dogma papistașilor”, ci El este un Părinte, un Tată plin de iubire care vrea ca noi să fim lângă El, pentru că știe că doar lângă Hristos poate să existe adevărata fericire a omului, și în această viață și în celalaltă. De aceea ne străduim să ne păstrăm credința noastră intactă și nefalsificată. Pentru că cel care nu are credința adevărată nu se mântuiește.

întrebare

Se va întruni, oare, un sinod care să condamne Adunarea din Creta?

părintele Sava

Ne dorim lucrul acesta. Acest lucru trebuie să se întâmple. Și spre acest lucru trebuie să se miște, să se îndrepte toți oamenii. Trebuie să înțelegem noi toți că puterea este a poporului (drept-credincios), noi trebuie să condamnăm sinodul. În felul acesta îi vom ajuta și pe episcopii care au elemente bune și, de vreme ce poporul este alături de ei, și ei înșiși să condamne acest sinod. Ceea ce noi trebuie să facem este să cerem întrunirea unui Sinod care să condamne sinodul din Creta. Până la întrunirea unui asemenea sinod, noi nu urmăm hotărârile sinodului din Creta.

întrebare

Se zvonește că sinodul BOR s-ar putea amâna până în ianuarie pentru ca până atunci să fie caterisiți preoții antiecumeniști și să fie anatematizați credincioșii care se opun sinodului (din Creta). Ce părere aveți?

părintele Sava

Așa cum am spus mai înainte este, din păcate, tactica ereticilor. Ar trebui ca episcopii, ca părinți, să asculte cu multă atenție poporul și să fie alături, lângă popor. Episcopii au depus niște jurăminte înfricoșătoare, terifiante, în momentul hirotoniei lor: să păstreze credința nefalsificată, astfel încât turma pe care o călăuzesc să o conducă spre Hristos, spre mântuire, nu spre pierzanie. Sfinții Părinți, în toate canoanele care se referă la probleme de dogmă și mai ales Canonul al 15-lea al Sinodul I-II Trulan, spun că (să) întrerupem comuniunea cu episcopii care sunt falși-episcopi. Dacă Biserica Română (BOR) va face acest lucru, va fi de nepermis (să caterisească mărturisitorii, n.n.). De aceea va trebui să îi forțați într-un anume fel ca să ia o hotărâre împotriva Sinodului din Creta. Așa cum noi, în Grecia – ceea ce facem noi aici se întâmplă și în Grecia – este informat poporul, să fie alcătuite texte și să fie semnate de către dumneavoastră toți, în care, pe de-o parte, să exprimăm respectul nostru față de vrednicia Arhierească și față de tot ceea ce spune Biserica și de aceea le cerem ca să respingă sinodul din Creta. Nu este o problemă simplă și trebuie să acționăm rapid.

părintele Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)

Ca unul care am stat mai mulți ani în Grecia… să știți că este o minune faptul că un grec, în general, și un Părinte grec, vine în România să vorbească atâtea zile la rând. Deci e minunea Lui Dumnezeu. Prezența Părintelui Sava aici s-o vedeți ca pe o minune pentru că la ei în țară se merge pe principiul: mai puțin, căt mai puțin…, da acum au venit vremurile în care trebuie făcut mai mult. Și iată că Dumnezeu trimite oamenii Lui.

părintele Sava

Noi trebuie să vă mulțumim dumneavoastră, pentru că este o minune pentru că putem să comunicăm, să spunem lucrurile legate de credința noastră corect, pentru că problema/tema credinței nu are legătură, în mod special, nici cu Grecia, nici cu România. Noi iubim în mod deosebit poporul român și avem o legătură deosebită cu părinții români, de aceea nu simt că mă aflu acum în afara Greciei. Singurul lucru pe care trebuia să-l fac încă de mulți ani, trebuia să învăț limba română.

întrebare

Prevedeți că se va ajunge să-l stârnim pe Antihrist în urma acestor semnături ale Bisericilor (semnăturile de la sinodul din Creta, n.n.)? O să se legalizeze căsătoriile homosexuale, fapt care ar putea să schimbe cu totul umanitatea?

părintele Sava

O problemă care există în Biserică este că preoții și episcopii se tem să vorbească de vremurile din urmă. Hristos ne-a spus că noi trebuie să fim atenți la semnele vremurilor și, mai ales, Hristos ne numește fățarnici dacă suntem atenți la semnele timpului de afară, deci cum este vremea (starea vremii, n.n.), și nu suntem atenți la semnele vremurilor legate, mai ales, de vremurile din urmă. Cred că nici unul dintre noi care ne aflăm aici n-ar vrea să meargă în Cer și să-i spună Domnul în față că este un fățarnic. De aceea avem datoria să fim atenți, să luăm aminte la semnele vremurilor, faptul că ne aflăm în vremurile din urmă este fără de nici o îndoială. S-au împlinit atât de multe profeții și una dintre aceste profeții era aceea că atunci când va crește păcatul și nerușinarea sodomiților și a gomoriților, adică a homosexualilor, atunci sfârșitul este aproape. Desigur noi va trebui să fim atenți să nu stabilim date ale sfârșitului, însă va trebui să știm unde ne aflăm și va trebui să cunoaștem semnele vremurilor.

Închinarea la Antihrist nu va avea loc doar prin însemnarea pe mână și pe frunte, închinarea la Antihrist are loc și atunci când acceptăm cugete eretice înlăuntrul Bisericii noastre. Ea se face și prin păcatul nostru personal. De aceea, pentru a putea avea inima și mintea curate, pentru a putea discerne semnele vremurilor, va trebui să fim atenți la viața noastră personală în primul rând, va trebui, în paralel cu toate aceste probleme, să avem grijă de viața noastră duhovnicească, pentru că fără viață duhovnicească nu putem să înaintăm. Și, pe de-o parte, suntem de acord cu duhovnicii noștri care ne spun să avem grijă de viața noastră duhovnicească, dar asta nu înseamnă că vom închide ochii la tăgăduirea sau renegarea Lui Hristos care are loc.

întrebare

Ierarhul nostru nu a participat la sinod și nici nu și-a exprimat poziția față de acest sinod. Din eparhia noastră nici un preot nu vorbește nici pro, nici contra, în legătură cu sinodul. Ce facem, ne mai spovedim, ne mai împărtășim, mai participăm la slujbe în bisericile din această eparhie?

părintele Sava

Este bine că nu a luat parte la sinod. Am ajuns până acolo încat să spunem că e un lucru bun și dacă nu știm ce crede un episcop. Însă va trebui neapărat să ia o atitudine. Va trebui să-l întrebați: „care este atitudinea sau părerea dumneavoastră și ce veți face?” Să nu uităm că în istoria bisericească poporul îi întreba întotdeauna pe episcopii lor ce gândesc. Și dacă îl auzeau pe episcopul lor că propovăduiește ceva eretic, îl certau și îi spuneau: „ai grijă, schimbă-ți părerea pentru că altfel o să întrerupem pomenirea”. Deci sunteți datori să știți ce părere are episcopul dumneavoastră despre sinodul din Creta.

întrebare

Ce atitudine ar trebui să adopte un creștin în cazul în care duhovnicul său nu ia atitudine în privința noului sinod? Cum să ne raportăm la Biserică acum?

părintele Sava

Va trebui să-l preseze, să-l constrângă, pentru a lua o atitudine. Ce înseamnă că nu are vreo atitudine legat de tema aceasta? Există trei feluri de ateism (lepădare, n.n.), conform Sfântului Grigore Palama: primul fel de ateism este cel „clasic”, adică nu credem (a nu crede) în Dumnezeu. Al doi-lea fel de ateism (mai degrabă și potrivit cuvântul „lepădare”, n.n.) este erezia. De ce erezia este ateism, de vreme ce, totuși crezi în ceva (prin lepădare se înțelege implicit, n.n.)? Însă (pentru că) nu este Dumnezeu cel în care crezi – deci înseamnă că este ateism pentru că nu crezi în Dumnezeul Cel Adevărat. Și al trei-lea tip de ateism (lepădare, n.n.) este acela când noi tăcem în vreme ce credința noastră este în pericol. Acest lucru este foarte important să-l cunoască creștinul, pentru că dacă noi tăcem atunci când credința noastră este în pericol, aceasta înseamnă că ne este frică să vorbim și că nu suntem interesați de problemele credinței noastre. De aceea Sfântul Grigore Palama numește acest lucru: al trei-lea tip de ateism. Deci va trebui să spunem acest lucru duhovnicului nostru: „Părinte, ai grijă, că dacă nu iei atitudine, înseamnă că te afli în al trei-lea fel de ateism”. Nu îl certăm, însă în probleme de credință nu putem să tăcem. În felul acesta noi, de fapt, îl ajutăm.

întrebare

De ce nu mai avem voie să pomenim ierarhi care au trădat în Grecia (Creta)? În Evanghelie ni se spune să ne rugăm pentru vrajmașii noștri. Sunt canoanele mai importante decât cuvintele Sfintei Evanghelii?

părintele Sava

Faptul că nu-i pomenim pe episcopii noștri nu înseamnă că nu-i iubim. Atunci când un tată îl pedepsește pe fiul său înseamnă că nu-l iubește? Este iubire, oare, ceea ce face Patriarhul Ecumenic, care merge și le spune papistașilor: „vă veți mântui și voi, sunteți în regulă…“,  și în felul acesta le ascunde adevărul și nu o să poată să se mântuiască? Noi spunem că cel care iubește, ceartă. Și Domnul însuși spune că „cel pe care Îl iubesc, Îl cert” – pentru că întotdeauna iubirea merge împreună cu Adevărul. Noi, de fapt, îi iubim cu adevărat pe episcopii noștri, pentru că le arătăm că nu se află pe drumul cel bun. În felul acesta îi ajutăm, de fapt. Iubirea există acolo unde există adevăr.  Dacă nu există adevăr, nu există nici dragoste! Pentru că Dumnezeu este și Iubire, dar Dumnezeu este și Adevăr – acestea două merg împreună.

întrebare

Este adevărat că vor să pună în calendarul ortodox „sfinți” catolici?

părintele Sava

Și „noi vrem” (în sensul că este o înțelegere reciprocă în scopul ecumenismului, nu că ar fi bine, n.n.) să punem „sfinți papistași”, și ei vor să pună sfinți ortodocși. Undeva au pus o icoană a „sfântului” – care nu e sfânt ! – a „sfântului” Francisc, de aceea Patriarhul Rusiei, Kiril, în schimb, le-a dat moaște ale Sfântului Serafim de Sarov. Care Sfânt ar vrea vreodată să se afle în mâinile Papei? Și ce Sfânt să accepte papistașii, de vreme ce ei au făcut atâtea crime? Oare ar trebui să-l acceptăm și pe Stepinat, considerat sfânt de papistași, care a omorât 800 de mii de sârbi? (un articol mai vechi despre acest caz făcea referire la 80 de mii de sârbi, de verificat!, n.n.)Dumneavoastră știți mai bine ce mult a suferit România din cauza papistașilor. De aceea, aceste lucruri sunt de nepermis.

întrebare

Ce legătură există între sinodul din Creta și oculta mondială?

părintele Sava

Am răspuns, deja, la această întrebare. A fost acel sinod un deget al masoneriei pentru a putea înainta spre pan-religie.

întrebare

De ce Chinotita întârzie să se raporteze la sinod? Ce se va întâmpla în Sfântul Munte dacă sinodul va fi primit?

părintele Sava

Și Chinotita întârzie din același motiv pentru care și sinoadele Bisericilor Ortodoxe întârzie să facă acest lucru. Ei toți se tem să spună Adevărul. Adevărul este unic, nu sunt mai multe adevăruri. Și nu vor să se afle în contradicție cu puternicii acestei lumi. De aceea ei prigonesc pe cei care ies în față și spun Adevărul. Dacă Chinotita va accepta sinodul din Creta și orice sinod al Bisericii Locale va accepta sinodul din Creta, noi nu îi vom urma pe aceștia. Acest lucru noi l-am scris, l-am semnat și l-am trimis cu toții, Părinții din Sfântul Munte, am trimis acest text Chinotitei.

Înaintea Sinodului, după ce am studiat desigur textele Sinodului, am spus dinaintea („înainte de”, n.n.) sinodului că dacă aceste texte vor fi votate noi nu vom accepta sinodul. Am scris o scrisoare, și a doua, și a treia, i-am rugat să ia atitudine, a făcut Chinotita două sinaxe duble, n-au putut să ia o hotărâre și acum așteptăm să vedem ce se va întâmpla în noiembrie. Însă noi am declarat că întrerupem pomenirea Patriarhului pentru că, oricum, această întrerupere trebuie să aibă loc. Însă, pur și simplu așteptăm ca și sfânta Chinotita să ia o poziție sau o atitudine bună.

întrebare

Se pot mântui unii dintre eretici care fac bine în viață, chiar dacă în credința lor blasfemiază fie Sfânta Treime, fie pe Maica Domnului, fie Sfânta Cruce, fie Sfinții, fie icoanele, fie Sfintele Taine?

părintele Sava

Ceea ce vom spune acum nu sunt cuvintele noastre proprii – și vreau să accentuez acest lucru – nu vă spunem nimic de la noi, nici o părere proprie de-a noastra, nici o idee care să fie doar a noastră, ci vă spunem ceea ce spun Sfinții Părinți și Tradiția Bisericii noastre: una este creștinul bun și alta este omul bun. De ce și-au dat sângele lor și avem atâția martiri care și-au dat viața pentru credință? Dacă oamenii buni s-ar mântui și n-ar fi fost nevoie de Credința Dreaptă, n-ar fi fost nevoie să avem milioane de martiri. Știm că dacă cineva nu are credința dreaptă, nu se mântuiește. De aceea Sfinții Părinți au dus atâtea lupte pentru a păstra Credința Ortodoxă vie și aceasta trebuie să fie și propovăduirea noastra, astfel încât ereticii și toți cei care se află în afara Bisericii să vadă exemplul nostru propriu, pentru că numai cu exemplul nostru propriu putem să-i atragem la credința ortodoxă.

întrebare

Doctorul Alexandros Kalomiros spune că structura bisericească va cădea și vor rămâne biserici mici, unite în Duh, fără a ști unele de altele. Puteți detalia?

părintele Sava

Lucrul  acesta nu l-a spus numai domnul Alexandros Kalomiros, care a scris niște texte extraordinare, pe care nu am avut vreme, încă, să le studiem pe toate, însă și Photis Kontoglou l-a lăudat pe domnul Kalomiros, (însă) ceea ce spune este adevărat. Însă nu o spune doar domnul Alexandros, o spune însăși Sfânta Scriptură. În capitolul al 12-lea al Cărții Apocalipsei se vorbește despre ultima prigoană împotriva Bisericii. Biserica este comparată cu o femeie, care este reprezentată prin Chipul Maicii Domnului, datorită Sfințeniei ei desăvârșite și datorită Purității ei și datorită faptului că este Maica Domnului și Poarta Mântuirii noastre – vedeți, Maica Domnului este Poarta Mântuirii și Biserica este la fel, Poarta Mântuirii – deci, Apocalipsa spune că Biserica va fi prigonită și alungată în pustie. Credeți că toți episcopii vor fugi în pustie? Vor fi foarte puțini cei care vor pleca în pustie și vor fi prigoniți și lucrul acesta ni-l spune Domnul Hristos însuși, când a spus că: „Oare Fiul Omului, când va veni pe Pământ, va mai găsi credință?” A întrebat lucrul acesta nu pentru că nu știa dacă va mai găsi credință, ci pentru a arăta că în vremurile din urmă puțini vor fi cei care vor mărturisi credința și vor rămâne credincioși în Biserică. Dumnezeu să ne învrednicească să facem parte dintre aceștia puțini.

întrebare

În duhul dragostei, și pentru a ne păstra echilibrul, se cuvine să facem mai multă răbdare cu preoții care încă nu au oprit pomenirea sau să fim tranșanți cu ei?

părintele Sava

În nici un caz nu trebuie să fim aspri, pentru că, de fapt, nu suntem super-ortodocși așa cum se spune. Deci, după ce că de 100 de ani se merge pe principiul acesta al iconomiei față de erezie, adică al răbdării, încă va mai trebui să mai așteptăm puțin – acei care au întrerup pomenirea foarte bine au făcut iar cei care încă așteaptă, bine fac că așteaptă – cei care suntem împotriva ecumenismului suntem (toți) ortodocși, nu trebuie să ne despărțim unii de alții, va trebui să-i așteptăm și pe aceștia, care nu au întrerupt pomenirea, să se hotărască ce fac. De altfel și noi, în urmă cu câteva luni, îi pomeneam pe episcopi. Adică noi, de îndată ce am întrerupt pomenirea, am devenit singurii ortodocși? Însă va trebui să așteptăm doar până la un anumit punct. Ce vreau să spun? Noi, ca și Părinți Aghioriți, am declarat că după sinod vom aștepta ca, prima dată, să vorbească episcopii – aceasta este rânduiala Bisericii, nu putem să ieșim în fața (înaintea) episcopilor – însă dacă episcopii tac sau spun lucruri eretice suntem datori să vedem ce vor spune preoții, monahii și poporul credincios și după aceea trebuie să luăm și noi hotărârea (atitudinea) noastră. Deci nu ne grăbim, însă știm clar ceea ce trebuie să facem. După sinodul fiecărei Biserici Locale care va hotărâ dacă acceptă sau nu acceptă sinodul din Creta, va trebui să ne asumăm responsabilitatea alegerii noastre. Eu, în orice caz, îi felicit pe Părinții și pe mirenii care aici, în România, au fost primii care au îndrăznit și au întrerupt pomenirea, astfel încât, prin exemplul lor să-i ajute și pe episcopi, dar și pe ceilalți membrii ai Bisericii, să se trezească din acest somn și să înțeleagă că se întâmplă ceva foarte rău în Biserică.

întrebare

Dacă mă spovedesc și mă împărtășesc la un preot al BOR, care este sub ascultarea Patriarhului, înseamnă că devin eretic?

părintele Sava

Comuniunea pe care o avem cu Patriarhul atunci când îl pomenim are două sensuri: primul sens este acela de a arăta de cine aparținem, să arătăm că aparținem de Biserica Ortodoxă Română, de Mitropolia Iașilor, ș.a.m.d., și al doi-lea sens, cel mai important, este faptul că credința episcopului se identifică, este aceeași cu credința noastră. Poate că eu cred ortodox, dar atunci când episcopul meu este eretic și crede în mod eretic, atunci există o comuniune între noi. Pot eu, oare, să merg undeva și să-l pomenesc pe Papa și în același timp să spun că sunt ortodox? Dacă ar fi așa, am fi putut să îi pomenim pe etereodocși, pe eretici, și să spunem că noi, de fapt, rămânem ortodocși. Acest sinod din Creta acest lucru vrea să îl împlinească. Deci nu putem să avem comuniune cu cineva care are cuget sau mod de gândire eretic sau este eretic.

întrebare

Liturghia pe care o slujește Preotul nu mai este Taină?

părintele Sava

Nu aș fi vrut să intrăm în această temă. Ne ferim de ea, dar vom spune câte ceva. Pentru că lumea nu poate să înțeleagă aceste lucruri și este destul de greu să le explicăm. Pentru că atunci când vorbim despre Taine trebuie să fim foarte atenți. Noi nu am acuzat că cei care recunosc Sinodul din Creta nu au Har, și nu săvârșesc Taine, noi am spus că există o întinare atunci când noi pomenim un episcop care este eretic, o întinare a noastră. Pentru ca Harul să se piardă cu totul trebuie să se facă caterisirea de către sinod a episcopului eretic. Aceasta nu înseamnă, însă, că trebuie, până a fi caterisit, să avem comuniune cu el. Pentru că atunci când participăm la Tainele săvârșite de el nu ne sfințim. Atunci când un om se duce pregătit să se împărtășească Îl primește pe Hristos. Însă nu îi este de folos că Îl primește pe Hristos ci, în cazul acesta, în loc să-l primească pe Hristos în el, primește foc în el. Noi nu vorbim de nevaliditatea Tainelor. Aceasta este o tendință de tip papistaș, argument pe care l-au folosit și cei de pe vechiul calendar, care spun că cei care sunt pe calendarul nou nu au Taine. Noi știm că cei de pe noul calendar au Taine. Este greșit calendarul cel nou, nu este bun, el trebuie să fie condamnat la un moment dat și să ne întoarcem cu toții acolo unde am fost în trecut, însă, până să fie condamnat, Taina, totuși, există. Doar un sinod poate să hotărască faptul că undeva nu există Taine. Noi nu suntem sinod, noi facem ceea ce spun canoanele. De aceea canonul al 15-lea spune următorul lucru: că cei care se despart de episcopii lor, înainte să aibă loc o judecată sinodală – despre această erezie – cei care se îndepărtează de episcopii lor nu trebuie să fie condamnați, ci trebuie să îi cinstim ca pe niște mărturisitori. Acolo rămânem noi – că nu acceptăm să fim în comuniune cu cei care accepta erezia. Până acolo trebuie să mergem, nu vom merge mai departe, pentru că altfel vom cădea în greșelile în care au căzut și cei dinainte. Este de ajuns să întrerupem pomenirea, să cerem un sinod ortodox și să ducem lupta cea bună. Până acolo vom merge, că mai departe va arăta Dumnezeu cum să mergem înainte. Biserica este a lui Hristos, El este conducătorul Bisericii, de aceea trebuie să avem încredere că El ne va arăta drumul, ce trebuie să facem și ce trebuie să se întâmple. Noi vom face ceea ce este omenesc și Dumnezeu va face ceea ce este dumnezeiesc.

întrebare

Biserica în care se slujește împreună cu ereticii trebuie resfințită?

părintele Sava

Potrivit Sfântului Teodor Studitul trebuie să se facă resfințirea, curățarea bisericii, pentru că ea „a fost întinată de prezența ereticilor și trebuie să fie sfințită, din nou, această biserică”.

întrebare

Mai colaborează Duhul Sfânt în această situație?

părintele Sava

Duhul Sfânt suflă unde vrea, ne spune Sfânta Scriptură. Noi nu putem spune că Duhul Sfânt va lucra, sau nu va lucra. Ceea ce știm este că, potrivit Sfintelor Canoane, clericul care a făcut lucrul acesta, a slujit cu ereticii, trebuie caterisit. Până când el va fi caterisit, el încă nu este caterisit! Biserica nu funcționează automat. Așa cum societatea, pentru a condamna un vinovat trebuie să-l judece, așa și Biserica, pentru a condamna pe cineva ca eretic, trebuie să-l judece, astfel încât să-i dea șansa sau ocazia să se pocăiască (sau să se apere). Așa că, de vreme ce Biserica și oamenii dau șansa cuiva de a se pocăi, Duhul Sfânt nu-i va da șansa? În general despre astfel de subiecte nu vreau să vorbesc, pentru că știm ceea ce au spus Sfinții Părinți despre aceste probleme – dacă există sau nu există lucrarea Duhului Sfânt – însă e nevoie de o cuvântare lungă și o discuție teologică foarte largă pentru a dovedi ceea ce spunem. În orice caz noi rămânem le ceea ce spune Biserica. Că trebuie să aibă loc caterisirea celui care a slujit cu ereticii. Pentru poporul credincios Harul lucrează.

Însă oamenii care au cuget eretic și fac aceste lucruri eretice, aceștia, dacă nu se schimbă, nu se vor mântui, vor merge în iad.

întrebare

Am primit cardul de sănătate din neștiință. Ce pot face? Aș dori să-l înapoiez.

părintele Sava

Există o confuzie legată de acestă temă. Vom încerca în câteva cuvinte să clarificăm lucrurile. Personal nu am primit nici un astfel de card, nu pentru că acest card, el însuși, ar însemna renegarea sau lepădarea de Hristos, ci ca să ne pregătim pentru ceea ce urmează. Pentru că toate acestea sunt înaintemergători ai pecetluirii. Ceea ce știm că le este interzis creștinilor este pecetluirea pe mână și pe frunte. Că cel care primește acest lucru nu se mântuiește. Și nu există pocăință, pentru că se pierde Harul lui Dumnezeu și omul nu poate să se pocăiască.

Vedeți, facem un păcat mic și de multe ori nu putem să ne pocăim, pentru că am pierdut Harul. Atunci când omul va primi… va fi pecetluit pe mână și pe frunte, Sfântul Ioan Evanghelistul spune în Apocalipsă că, pentru un astfel de om, nu mai există mântuire. Există și o etapă premergătoare pecetluirii, care și aceasta este interzisă omului. Nu pentru că este pecetluirea pe mână și pe frunte, ci pentru că ea constituie renegarea lui Hristos. Despre această etapă a vorbit Sfântul Paisie Aghioritul. El a vorbit despre cardurile electronice de dinaintea pecetluirii, care vor conține toate cardurile și toate elementele și fără acestea nu vom putea să cumpărăm sau să vindem ceva. Aceasta se va întâmpla înaintea Apocalipsei. Aceasta nu este pecetluirea, însă ea constituie lepădare, pentru că, primind numărul Antihristului 666, care este menționat în cartea Apocalipsei ca fiind de aceeași putere cu pecetluirea, însă Apocalipsa spune și următorul lucru: cel care va primi pecetea Antihristului în numele lui sau numărul lui, acesta nu se mântuiește. Nu se referă neapărat la mână sau la frunte ci la numărul 666, care pe cardul nostru de identitate, buletin electronic, fără de care nu vom putea să facem nimic, are aceeași valoare negativă, ca să-i spunem așa, cu pecetluirea pe mână. Să nu uităm că acest cip alcardului apoi îl vor pune în mână sau pe frunte și ni se va spune: „care-i diferența, de ce să-l ai în buzunar, cardul, când poți să ai cipul acesta pe mână sau pe frunte?”. Atunci vom fi, într-adevăr, în ultimii ani, în anii Antihristului și diferența dintre pecetluirea pe mână și pe frunte și cardul electronic este că, cu cardul ne mai putem întoarce înapoi, mai există pocăință, însă atunci când va fi pecetluirea pe mână și pe frunte nu mai există pocăință. De aceea și cardurile acestea de care ați spus acum, în esență ele nu sunt lepădare de Hristos, însă ele ne pregătesc astfel încât să ne obișnuim și să acceptăm pecetluirea. Toate acestea sunt pregătitoare și de aceea trebuie să fim atenți. Atunci când va fi vorba de ultima etapă, acolo sub nici o formă să nu mergem înainte, să nu acceptăm.

întrebare

Dacă duhovnicul meu a întrerupt pomenirea episcopului și se întâmplă să fie caterisit, mai pot să mă spovedesc la el?

părintele Sava

Va fi foarte norocos (sau binecuvântat aș spune eu – traducătorul) cel care va avea un astfel de duhovnic și va primi foarte mult Har de la acesta. (aplauze în sală)

întrebare

De ce nu a participat Rusia la sinodul din Creta? Care este situația în Rusia în privința ecumenismului?

părintele Sava

Rusia a acceptat deja ecumenismul în mod oficial. Desigur, nu poporul credincios, ci Patriarhul și cei de o gândire cu el. Pentru că înaintea sinodului din Creta s-a întâlnit Patriarhul Rusiei cu Papa și au semnat 30 de articole în Cuba care sunt trădătoare. Într-unul din aceste articole ei iși recunosc în mod reciproc Tainele. Deci, prin acest document, a fost recunoscut papismul ca biserică încă înainte de sinodul din Creta. Motivul pentru care rușii nu s-au dus la sinod n-a fost unul dogmatic, ci unul politic, pentru că Patriarhul Rusiei vrea să facă din Rusia a treia Romă. Deci n-a fost motivul dogmatic. Nici Patriarhul Antiohiei nu s-a dus (a lipsit, n.n.) din motive dogmatice, doar Biserica Ortodoxă a Georgiei și cea a Bulgariei nu s-au dus (au absentat, n.n.) la sinod din motive dogmatice.

întrebare

Avem o mare problemă, pentru că duhovnicii antiecumenisti au opinii diferite. Oare n-ar fi de folos o sinaxa a celor ce sunt antiecumenism?

părintele Sava

Amin. Acest lucru ar fi foarte bun. Acest lucru l-am discutat și astăzi la prânz și am vrut să-i propun și părintelui care traduce (pr. Ciprian-Ioan Staicu), să se înființeze o sinaxă a celor care au întrerupt pomenirea și împreună cu cei care nu au întrerupt pomenirea, dar gândesc la fel, și (împreună) cu cei cărora le este frică, dar gândesc la fel, și să existe o cale comună. Ceea ce facem nu facem pentru a lupta împotriva cuiva, ci să-i ajutăm și pe episcopii care vor să iși păstreze credința ortodoxă, dar și pe ceilalți, ca să le dăm putere și curaj să facă ceea ce este bine.

Ceea ce facem, facem pentru zidirea Bisericii, de aceea și canonul, că cei care întrerup pomenirea episcopului care propovăduiește în mod eretic, aceștia contribuie la a nu se face schismă în Biserică. Și ei contribuie la unitatea Bisericii. Deci ar fi bine să se întâmple acest lucru și noi vom ajuta să se întâmple, să meargă mai departe (să se realizeze). Acest lucru noi îl facem deja în Grecia.

întrebare

Este normal ca un  Mitropolit să pună preoții să facă campanie electorală? Și este normal ca preoții să se teamă a mărturisi adevărul?

părintele Sava

NO COMMENT… (aplauze în sală)

părintele Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)

Dacă îmi permiteți un lucru, Părintele Theodor Zissis spunea acum câteva luni, zicea: „degeaba venim noi, grecii, să vă ajutăm și să luptăm pentru voi. Trebuie să începeți voi să luptați pentru voi și apoi venim să vă și sprijinim”. Cam asta s-a întâmplat în ultimele luni.

întrebare

Explicați, vă rog, articolul 22 (de la Sinod), care impune respectarea hotărârilor, pentru prima dată în istorie, și consecințele față de cei care se opun. Este, oare, o dictatură?

părintele Sava

Desigur, prin acest articol vorbim și de tiranie și de dictatură. Dar, mai ales, vorbim de anularea sau abolirea Evangheliei. Episcopii există pentru a ajuta poporul, pentru a-l călăuzi spre Hristos, de aceea Hristos a spus că „oile mele Mă urmează pentru că ascultă (aud) glasul Meu și vocea străină nu o vor urma”. Prima dată se aude acest lucru, adică un astfel de articol 22.

Ca să fim mai exacți, s-a-ntâmplat, de fapt, întotdeauna, pentru că toți ereticii au încercat să-și impună părerile lor, așa cum s-a-ntâmplat cu Sfântul Grigore Palama, cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, cu Sfântul Teodor Studitul, dar este pentru prima dată când se legiferează, se legalizează, ca să zic așa, lucrul acesta în mod sinodal. Niciodată nu a existat așa ceva.

întrebare

Datorită comunismului românii sunt foarte ușor de manipulat și preferă, în general, să nu își spună public punctul de vedere. Slujbele ecumenice (ecumeniste!, n.n.) se fac de ani de zile în biserici și nimeni nu ia atitudine ortodoxă împotriva acestora. Având în vedere că majoritatea ierarhilor sunt ecumeniști, ce avem de făcut?

părintele Sava

În Psaltire Profetul David spune că Dumnezeu dă Duh de Putere, Duh de Conștiință. Duhul Sfânt are putere și trebuie să o primim de la El. Așa cum spune Cartea Apocalipsei, pe cei fricoși îi condamnă. Va trebui ca și grecul și românul să-și ridice vocea și să ia putere de la Hristos, pentru că Duhul Sfânt nu dă vreun duh de frică, ci dă un Duh de Putere și de Curaj. Că noi nu suntem jihadiști care să tăiem capete, noi suntem ortodocși care vrem să ne păstrăm credința. Și dacă vor, să ne taie ei capetele. Dar nu putem să nu vorbim și să nu reacționăm. Ar trebui ca poporul romăn să ia exemplu de la Sfinții pe care i-a dat în timpul regimului comunist, care sunt foarte mulți acești sfinți, eu, personal am mare evlavie la Sfinții din perioada comunistă, și să nu ne facem părtași la frica pe care vor să ne-o inspire ecumeniștii, ci să luăm exemplul sfinților și să ieșim în față. Ieri și azi s-au străduit mult ca să nu aibă loc această omilie (conferință, n.n.). Ieri au fost vreo 20 de preoți la Roman, azi a fost numai… unul! (împotrivă) Încearcă să ne înfricoșeze. Să luăm exemplu de la Sfinți care nu s-au înfricoșat nici de chinurile groaznice prin care au trebuit să treacă. Deci până să ajungem la ceea ce au făcut ei, mai avem. (aplauze în sală)

întrebare

Mai este loc de salvare, de mântuire, sau să ne pregătim de sfârșit?

părintele Sava

Să vorbim puțin duhovnicește, la un alt nivel. Ar trebui ca creștinul ortodox să se gândească în fiecare zi a vieții lui că este ultima. Pe de o parte trebuie să vedem că se apropie anii Antihristului, că trăim situații apocaliptice, dar lucrul acesta ar trebui să ne ajute să avem o relație mai bună cu Hristos. Ar trebui să ne ajute să avem amintirea morții. Devreme ce lucrurile se apropie, înseamnă că și moartea noastră se apropie și trebuie să revenim la acest lucru în fiecare zi pentru ca acest lucru să ne ajute să dobândim o relație adevărată și duhovnicească cu Hristos. Atunci când începi să ai o legătură cu Hristos nu-ți mai pasă nici de moarte, nici de sfârșitul lumii. Iți pasă doar să fii cu Hristos și, dacă se poate, să suferi pentru Hristos! Deci toată această situație de acum este rezultatul decăderii noastre duhovnicești. Ce vreau să spun cu asta? Este posibil ca sfinții mucenici, dacă ar fi trăit în epoca noastră, să se fi întrebat dacă iau sau nu iau cardul cu 666? Ar mai fi stat ei sa întrebe ce vom (vor) face dacă vin aceste lucruri? Nu știm ce trebuie să facem? Nu știm că trebuie să mărturisim? Problema nu este că nu știm ce să facem, ci este că nu putem s-o facem! Pentru că nu suntem pregătiți duhovnicește să mărturisim.

Pentru că ne iubim pe noi înșine, nu-L iubim pe Hristos! Și să nu uităm exemplul Lui Hristos – ce a spus El în pilda cu cele două case? El a spus că erau două case: una care avea fundația, temelia, pe piatră și alta avea fundația pe nisip. Aceleași vânturi au lovit cele două case. O casă a căzut, s-a surpat, și alta a rămas. A fost de vină fenomenul meteorologic sau temelia caselor? Deci vedem că problema aceasta este una strict duhovnicească. Noi nu știm cum să înfruntăm, să facem față acestor lucruri, nu pentru că nu știm ce să facem, ci pentru că nu putem s-o facem. Întrebăm: putem să pomenim un eretic? Da’ e posibil să întrebăm așa ceva? Mai e nevoie? E posibil să ne mai întrebăm ce vom face atunci când va veni pecetluirea? Ce așteptăm să ne spună duhovnicul: „nu contează, ia-o”?! Ce așteptăm să facem, și asta am vrut să-i răspund părintelui care a întrebat la început: trebuia să așteptăm să ne spună ce să facem aceștia care au semnat în Creta? Așa cum înțelegem cu toții, problema este înlăuntrul nostru. Și trebuie ca atenția noastră și privirea noastră să ne-o întoarcem spre înlăuntru ca să înțelegem că de la noi pleacă frica. Și că noi trebuie să facem ceea ce este corect, cerând putere de la Dumnezeu. Pentru că dacă Dumnezeu ne ia „puțin” Harul, atunci nu putem face nimic. Nu numai că nu putem face nimic, dar o să-L mai și trădăm pe Dumnezeu. De aceea e nevoie de viață duhovnicească și să ne așteptăm ca viața noastră să se încheie în orice clipă.

întrebare

Un părinte grec, Elpidie, care face misiune în Africa, a spus că Papa Francisc ar fi prorocul mincinos, înaintemergător al Antihristului. Ce ne puteți spune despre aceasta?

părintele Sava

Toți Papii sunt înaintemergătorii Antihristului, doar că acesta… merge mai repede.

Este „un model mai avansat”. (râsete și aplauze)

părintele Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)

„Full option”. Am putea spune că se promovează unirea Bisericii Ortodoxe cu un eretic „full option”? L-am întrebat eu (pe părintele Sava).

părintele Sava

Sunt foarte mulți eretici acuma care sunt „full option” și trebuie să mai alegem dintre ei…

întrebare

Deci spuneți că ar fi mai bine ca Biserica să se întoarcă la calendarul dinainte de 1924?

părintele Sava

Biserica să se întoarcă la vechiul calendar pentru că am putea astfel, cu frații noștrii, cu care avem asemenea… astfel de deosebiri, să fim din nou în comuniune, pentru că problema aceasta nu este una dogmatica, dar vedeți, că pentru că s-au smintit oamenii, a avut loc această schismă în Biserică. Însă noi în loc să vindecăm schisma, noi acum creăm altă schismă.

al doi-lea părinte aghirot

Ceea ce a spus Părintele, că ar fi de dorit să ne întoarcem la vechiul calendar, nu înseamnă că ar trebui să lăsăm acum bisericile noastre ortodoxe și să mergem la bisericile stiliștilor (cele de pe stil vechi), care sunt schismatici (stiliștii) și nici nu mai recunosc Harul în Biserica Ortodoxă, pe cei botezați ortodox, care trec la ei, îi rebotează și în acest fel sunt rupți de comuniunea cu Biserica. Deci, dorința de a ne reîntoarce la calendarul vechi nu înseamnă de a merge la stiliștii schismatici. Aici trebuie făcută o diferență.

părintele Sava

Încheind omilia mea din această seară, aș vrea să vă mulțumesc tuturor pentru prezență, pentru starea duhovnicească pe care am avut-o împreună și pentru dragostea dumneavoastră și aș vrea să remarc un lucru foarte important: mulți ne consideră că suntem niște fanatici, că suntem schismatici, că ieșim în afara biesericii, că facem… că ținem predici ale urii, pentru că nu avem iubire, că acuzăm alte persoane și că nu vorbim ortodox. Eu cred că fiecare poate să tragă concluziile sale din ceea ce am spus astăzi și să nu fie nevoie să ne justificăm sau să ne scuzăm în vreun fel. Noi ne rugăm pentru cei care ne spun aceste lucruri și ne acuză, le datorăm mulțumire pentru că ei ne ajută să rămânem și smeriți și să ne îndepărtăm de păcatele noastre neținând vreo ură împotriva lor (acestor persoane). De aceea trebuie ca lupta noastră să aibă loc (să fie dusă) cu Dragoste, cu Adevăr, și mai ales, ea să aibă loc în interiorul Bisericii!

Pentru că ceea ce facem este pentru a rămâne în Biserică. Dacă acuma ar veni niște oameni și ne-ar învăța alte dogme, noi nu ne vom mișca, nu ne vom muta de acolo de unde suntem. Vom rămâne credincioși dogmelor Sfinților Părinți, declarând cu dragoste și în Adevăr că nu vrem să le schimbăm, pentru că numai atunci vom putea să rămânem în bieserica Lui Hristos. Vă doresc tuturor, în aceste momente dificile pe care le trăim cu toții, și când Dumnezeu dă binecuvântarea Lui, să ne deschidem inimile ca să putem primi binecuvântarea Lui Dumnezeu, binecuvântarea de a trăi într-o astfel de epocă, binecuvântarea de a ne da șansa să ne mărturisim credința, binecuvântarea de a ni se da șansa de a fi jigniți și insultați pentru Hristos, binecuvântarea de a muri și ca martiri, dacă este nevoie, pentru ca astfel să câștigăm viața veșnică, pe care v-o dorim dumneavoastră tuturor și nouă tuturor. Vă mulțumesc.

(aplauze în sală)

părintele Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)

Dacă îmi îngăduiți și mie două minute …

părintele Sava (către părintele Ciprian)

Vă mulțumesc din inimă pentru că a fost ceva deosebit că s-a putut reda exact ceea ce am spus astăzi și Dumnezeu să-i dea plată în ceruri. (aplauze în sală)

părintele Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)

Pentru a nu mai scrie pe net, că vroiam mâine să scriu despre lucrul acesta, vroiam să scriu un lucru legat de Sfântul Munte. De curând am fost în Sfântul Munte și am ajuns la Mănăstirea Vatopedi, unde seara, dupa slujbă, un părinte român, care era de rând, m-a rugat, în timp ce era la masă, ca să fac un Paraclis închinat Maicii Domnului acolo unde se află o icoană făcătoare de Minuni, la vechia Trapeză. Și, pentru că mai făcusem, știind limba greacă, am zis da. Dar în timp ce mâncam mi-am dat seama că făcând Paraclisul trebuia să fac și ectenie și la ectenie trebuia să-l pomenesc pe Patriarhul ecumenic. Atuncea l-am chemat pe un alt părinte român și i-am spus: îmi pare rău, dar nu pot să fac Paraclisul din acest motiv. Și el s-a dus la masa părinților români și le-a spus lucrul acesta și s-a întors spunând: păi dacă nu-l pomenești pe Bartolomeu, pomenește-l pe Daniel. I-am spus că nici asta nu pot să fac. Și atuncea m-a întrebat părintele: păi dumneata de ce Biserică aparții? Eu zic: de Biserica Ortodoxă Română. Am terminat masa, am ieșit afară, a venit părintele român la mine și ca și cum n-ar fi știut nimic, așa zice: Măi, hai să mergem, să faci Paraclisul. Și a trebuit să-i spun din nou toată povestea. M-a acuzat că sunt schismatic, că voi ieși din Biserică etc., etc., în final nu m-am dus. A doua zi, duminică fiind, după Sfânta Liturghie, a venit din nou la mine și mi-a zis: vezi că atitudinea aceasta este una foarte periculoasă, sunt vreo 50 de părinți aici în Sfântul Munte care au întrerupt pomenirea, toți sunt părinți care au plecat de pe la mănăstirile lor, majoritatea fără voia starețului sau au obligat pe stareț să le dea binecuvântarea, sunt niște răzvrătiți, etc. Mi-a spus: „chiar și Gheronda Gavriil s-a pocăit de faptul că a întrerupt pomenirea Patriarhului și acum o face”. Eu n-am mai zis nimic, pentru că urma să mă duc de acolo la Gheronda Gavriil. Și m-am dus la Gheronda Gavriil, l-am înregistrat de data aceasta audio, o să pun pe net bucățica respectivă pentru că, cu două luni în urmă, mergând la Gheronda Gavriil și întrebându-l unde merge la biserică la slujbă, mi-a spus că la Părintele Hariton, care nu-l mai pomenește pe Patriarh. Și după aceea, la vreo câteva zile, „s-a dus” Părintele Filoteu de la Petru Vodă și a vorbit cu Gheronda Gavriil și a lansat zvonul că nu e adevărat, Părintele Ciprian minte, că Gheronda Gavriil nu a făcut lucrul ăsta. Am în calculator un e-mail de la Părintele Filoteu, de pe net, de pe adresa lui, în care recunoaște faptul că niciodată în viața lui nu l-a văzut personal pe Gheronda Gavriil. Deci mesaje de la Gheronda Gavriil nu are cum să transmită dacă nu l-a văzut personal și nu a vorbit cu el. Ei, și l-am întrebat pe Gheronda Gavriil, era foarte obosit, era deja pe la prânz așa, fusese multa lume, l-am întrebat: „uitați, Părinții de la Vatoped mi-au zis că vă pare rău și că ați renunțat la întreruperea pomenirii”. La care Gheronda s-a uitat la mine și mi-a zis: „mie să-mi pară rău? Păi, zice, lor să le pară rău că au făcut din papism biserică. Și zice: eu așa cum am fost ani de zile, așa rămân în continuare.”

Deci, în Sfântul Munte există la ora actuală mult Har, dar nu peste tot. Și Harul acesta îl au Părinții mărturisitori și îl au din ce în ce mai puțin părinții care nu fac altceva decât să tacă atunci când ar trebui să spună ceva, sau să se informeze doar dintr-o anumită sursă, cum ar fi Starețul, care nu le dă voie să citească, să se informeze și așa mai departe. Acestea fiind spuse, mulțumim Maicii Domnului că, iată, eu i-am numit străjerii ortodoxiei, și „străjerii Maicii Domnului” ni i-a trimis aici, ei vor pleca mâine, noi o vom „păți” mâine, dar de asta am venit în seara asta aici pentru că vreau să închei lucrul acesta și este foarte important: unul dintre drepturile fundamentale, constituționale, ale fiecărui cetațean al acestei țări este dreptul liber la expresie (exprimare, n.n.). Iar a anula acest drept, așa cum s-a încercat și cu mine printr-o scrisoare primita acum vreo lună, este o problemă foarte gravă din punct de vedere juridic. Mai mult decât atât, Constituția unei țări este legea fundamentală și supremă omenească, da? Biserica Ortodoxă Română are un regulament de organizare cu regulile ei, foarte bune de altfel. Nu există posibilitatea, legal, ca vreun regulament și vreo orânduială să se opună Constituției. Deci, cu alte cuvinte, nu se poate, plecându-se de la regulamentul de organizare și de funcționare al BOR, să spună cineva că n-ai voie să vorbești. Din moment ce mama m-a făcut cu gură trebuie să vorbesc și, câteodată, mai și cânt. Tocmai de aceea, încheind și dând slavă Lui Dumnezeu, o să cântăm cu toții „Cuvine-se cu adevărat” și „Cu noi este Dumnezeu”.

Cântări, Binecuvântare și încheiere conferință.

Sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2017/02/transcrierea-integrala-conferintei.html

 

Anunțuri

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

5 gânduri despre „Transcrierea integrală a conferinței părintelui Sava de la Brașov, despre pseudosinodul din Creta.”

  1. Parinte Claudiu, va rog sa ma iertati ca v-am itristat cu ceva zile in urma Dumnezeu sa va bucure si noi va suntem recunoscatori ca duceti mai departe Ortodoxia, impreuna cu ceilalti Parinti marturisitori si ceilalti crestini. Rugati-va si pentru noi.

    Parinte cred ca se urmareste dezmembrarea Romaniei. PSD cheama oamenii la demonstratie…
    Daca Vestul va vedea ca pierde initativa va zice prin marionete: guvernul PSD nu e in stare sa conduca tara ,
    propunem FEDERALIZAREA.
    Alternativa : RAZBOI CIVIL.

    Propun post incepand de azi si rugaciune.

    Va rog luati legatura cu ceilalti Parintii marturisitori, cu crestinii pe care ii stiti: rugaciunea sfintiilor voastre e auzita mai bine.
    E clar ce urmeaza daca se continua pe linia aceasta . Posibil ca Romania actuala sa nu prinda aniversarea a 100 de ani. Amintiti-va ce a spus Parintele Justin despre URGIE. Aceasta este, si are legatura cu tradarea din Creta. Masonii vad ca avem marturisitori crestini si vor sa ne nimiceasca , chiar daca suntem putini, ei se tem de noi, de cei putini. Intelegeti ca este FOARTE TARZIU.
    Doamne miluieste-i pe romani.

    Apreciază

    1. Dumnezeu sa ne ierte pe toti, caci suntem neputinciosi si neintelepti! Nelinistea, tulburarea si dezbinarea din ultima vreme in planul lumesc isi are radacina in planul duhovnicesc, unde se doarme un somn aducator de moarte! Si daca nu se doarme, se manifesta un duh de dezbinare prin fel si fel de pretexte puerile! Postul, rugaciunea si pocainta trebuie sa fie, in aceste momente, armele cu care sa ,,protestam” pentru ,,pacea a toata lumea, pentru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu biserici si pentru unirea tuturor” in dreapta credinta!

      Apreciază

  2. Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele două voințe ale lui Hristos, Editura Anastasia 2004, pag. 10:

    730 Atanasie devine patriarh al Constantinopolului în locul lui Germanos care refuzase iconoclasmul împăratului Leon. Papa Grigorie II reacționează la scrisoarea împăratului și rupe comuniunea cu Constantinopolul.
    pag. 77

    …Împărații bizantini vor încerca prin formulele de compromis doctrinar să obțină revenirea sediilor monofizite în comuniune cu Patriarhia de la Constantinopol, dar vor trezi opoziția Romei, apărătoare a formulei calcedoniene. În urma edictului din 482, papa Felix III rupe comuniunea cu patriarhul Acacios, schismă care va dura treizeci și trei de ani.

    Apreciază

  3. Cine nu intelege ce se intampla cu noi, sa citeasca Leviticul cap.26

    Iar pentru cei care spun ca votul lor conteaza, ca un om sau alt om este mai bun si ii va conduce spre bine, le spun din Sfanta Scriptura, Ieremia, cap.17:

    „5. Acestea zice Domnul: blestemat este omul care are nadejde spre om, si va rezema de dansul trupul bratului sau, si de la Domnul se va departa inima lui.”
    „7. Si binecuvantat este omul cel ce nadajduieste Spre Domnul, si va fi Domnul nadejdea lui.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s