Ce am observat până acum din pozițiile pro Patriarhie

  1. Sunt pline de „cherry-picking” (suprimarea probelor).

sfantul-sinodDe când s-a terminat Sinodul din Creta internetul s-a umplut de citate patristice despre rolul episcopului în Biserică. Citate perfect adevărate, doar că se omite elegant ce au spus Sfinții Părinți despre episcopii care propovăduiesc erezia.

Adresându-se episcopilor, Sfântul Apostol Pavel spune:

„Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei”. (Fapte 20, 28-30).

Textul este destul de clar, iar tâlcuirile subliniază și mai mult datoria episcopilor de a veghea ca dreapta credință să fie respectată întocmai.

Canonul 15 al Sinodului I-II numește în mod cât se poate de clar episcopul care propovăduiește o erezie condamnată de Sinoade sau de Sfinții Părinți – „pseudoepiscop”. În momentul în care acesta nu mai învață dreapta credință, nu mai este episcop.

Nu este o chestiune nemaiuzită până la acest canon. Și în secolele anterioare episcopii eretici nu mai erau considerați episcopi (vezi cazul lui Nestorie și modul cum foarte mulți au întrerupt pomenirea cu el). Și deși au fost și cazuri în care s-a menținut pomenirea din iconomie, totuși subliniez cuvântul „iconomie”. Regula a fost mereu aceea ca episcopul care propovăduiește erezia nu mai este episcop. Când au fost reprimiți episcopii și clericii care au aderat la donatism, au fost reprimiți direct, tot prin iconomie, iar faptul că s-a pus această problemă, arată clar care este regula (vezi canonul 68 Cart.)

Sfântul Ignatie Teoforul, atât de invocat în ultima perioadă spune și el că: „Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor”.

Pentru mine este destul de evident că selectarea discreționară a textelor patristice în favoarea autorității episcopale este o manipulare ieftină. Și vine întrebarea: dacă sunt atât de convinși că adevărul este de partea BOR, ce sens ar mai avea să selecteze atât de discreționar textele?

  1. Sunt slab fundamentate teologic sau nu sunt deloc fundamentate.

Nu consider că dețin adevărul absolut și nici că poziția mea e musai cea mai corectă. Motiv pentru care am citit mai toate textele pro Patriarhie.

Marea majoritate însă nu au niciun fundament teologic și sunt construite pe sistemul „ca să fie bine, ca să nu fie rău”. Sunt texte infestate de cuvinte gen „dezbinare”, „schismă”, „nesupunere”, toate având drept scop să-l sperie pe cel care îndrăznește să aibă altă poziție decât cea oficială. E o tactică știută de când lumea, că prin frică poți controla cel mai bine masele.

Dacă nu promovează spaima, atunci te atacă la sentiment: îți vorbesc mieros și în limbajul de lemn clasic despre „unitate”, „dragoste frățească” și altele în genul acesta.

Însă niciun asemenea text nu pune problema dogmatic și canonic la modul exhaustiv. Este o chestie bine știută că în Ortodoxie vorba trebuie să fie „da, da sau nu, nu”. Iar justificarea unei poziții „teologice” prin apel la frică sau sentimentalism efectiv nu ține, mai ales că în teologie astfel de porniri sunt considerate oricum ca fiind rezultat al căderii, nu al vieții în Hristos.

  1. Se ocolește o dezbatere publică.

Recunosc aici că este și vina indivizilor ,,rasiști și apocaliptici” care abia așteaptă să intre într-o sala de conferință și să urle non-sensuri cât pot de tare împiedicând astfel o dezbatere civilizată.

Există însă și alte căi și există teologi foarte buni de ambele parți. BOR are trust media. De ce nu invită, într-un studio, doi asemenea teologi care să dezbată problemele astea? Sau să facă o conferință bazată pe invitații? S-a ocolit de la bun început o dezbatere sinceră pe tema Creta, iar tentativele de conferințe venite dinspre cei care sunt pro au fost fade și prost organizate.

Dar să nu uităm: inițiativa trebuie să vină și de la cei ce suntem anti.

(S-a făcut această invitație la dialog printr-un ,,document oficial” –  https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2016/11/…/expresiaconstiintei-noastre/  și nu numai – n.n).

Sursa: https://theologiepatristica.wordpress.com/2017/02/14/ce-am-observat-pana-acum-din-pozitiile-pro-patriarhie/#more-1564

Anunțuri

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

10 gânduri despre „Ce am observat până acum din pozițiile pro Patriarhie”

  1. Ma miram eu ca de unde pana unde ati adus in discutie cuvantul „rasism”. Abia la urma am vazut de unde ati preluat articolul. Pai individul care administreaza acest blog neaga rolul poporului ortodox in apararea credintei, pretinzand ca e doar apanajul teologilor. Am avut o disputa cu el acum cateva luni. Si cand i-am spus ca in timpul Sfantului Sofronie de la Cioara a izbucnit o adevarata rascoala religioasa in Ardeal n-a mai vrut sa continue discutia (probabil il enervasem inainte).

    Apreciază

    1. Da, recunosc că nu sunt tocmai inspirate cuvintele ,,rasist” și ,,apocaliptic”! Mi-am permis să adaug eu ghilimele pentru a mai reduce intensitatea semantică nepotrivită. Cât despre celelalte neînțelegeri sperăm să le lămuriți curând, dar nu mai târziu de ,,Duminica iertării”! Iertați-mă și pe mine, nevrednicul preot Claudiu!

      Apreciat de 1 persoană

    2. Este un blog ,, aservit/ vasal” frate danielvla acel blog așa zis ,, teologie patristică”, sa vezi in ce hal era făcuți mișcarea legionară și SF închisorilor întrun articol pe blogul lui

      Apreciază

  2. Doamne ajută,

    E nevoie de mărturisire, să afle toți credincioșii ortodocși, care este adevărul cu Sinodul din Creta și ce poziție cu dreaptă socoteală să urmăm. Concluzia este, rămânem în Biserică și luptăm din interiorul ei. Argumentele le găsiți în cartea atașată Cele două extreme. Ecumenismul și Stilismul

    Extras din cartea Cele două extreme Ecumenismul și Stilismul de Epifanie Teoduropulos

    Ce înseamnă să fi eretic

    Pag 53 sau carte palpabilă 132-133

    Dacă însă cineva se roagă (sau, altfel spus, are împărtăşire) cu ereticii este numai călcător al Sfintelor Canoane, vrednic de pedepse bisericeşti, şi nu devine automat eretic. Este posibil să creadă ortodox, să dezaprobe învăţăturile străine, dar să nu considere ceva rău legăturile religioase cu eterodocşii. Unul ca acesta este un cumplit călcător al Sfintelor Canoane, dar nu eretic, cum am spus. Dacă însă nu se opreşte aici, cipropovăduieşte învăţături eretice, atunci se schimbă lucrurile, în acest caz este eretic. Şi este eretic deoarece propovăduieşte învăţături eretice, chiar dacă nu are nici o împărtăşire cu alţi eretici. Ereticii sunt de două feluri: cei pe care Biserica i-a osândit şi i-a tăiat de la Trupul ei şi cei care nu au fost osândiţi încă de Biserică şi nu au ieşit de bună voie din ea.

    Transmiterea Harului dumnezeiesc.

    Pag 66 sau cartea palpabilă pag 165:

    … orice episcop care cade în erezie devine automat un episcop mincinos. Prin căderea lui în erezie a creat şi premizele pentru a fi caterisit şi tăiat din Trupul Bisericii. Şi nu rămâne decât Actul de osândire al Bisericii ca el să devină şi EFECTIV „conductor” mort şi bun de nimic. Totuşi, până ce se întâmplă asta, adică până la osândirea de către Biserică, episcopul (sau preotul) căzut în erezie continuă, prin oarecare iconomie dumnezeiască, să transmită Harul dumnezeiesc. Fără îndoială, Dumnezeu face aceasta nu de hatârul episcopului (sau preotului) eretic, ci de hatârul plinătăţii Bisericii. Nu cumva şi când Dumnezeu lucrează prin clerici hoţi, curvari, preacurvari, hulitori ş.a.m.d. o face de hatârul lor? Bineînţeles că nu! O face pentru Plinătatea Bisericii!

    Pag 166:

    …Hirotoniile clericilor ortodocşi făcute de episcopi eretici, dar lucrători înlăuntrul Bisericii, nu au fost niciodată puse la îndoială de Biserică, nici nu s-a aplicat vreo „iconomie” pentru ele. Iată numai două exemple: Sfântul Chiril al Ierusalimului a fost hirotonit episcop de către Acachie, mitropolitul arian al Cezareii, care pe atunci petrecea şi lucra înlăuntrul Bisericii. Sfântul Anatolie a fost hirotonit Patriarh al Constantinopolului de monofizitul Dioscor al Alexandriei, înainte ca acesta să fie caterisit şi lepădat din Biserică de al IV-lea Sinod Ecumenic.

    Nepomenirea episcopului

    Pag 54 sau cartea palpabilă pag 134

    Sfintele Canoane dau dreptul încetării pomenirii unui episcop sau patriarhului care propovăduieşte învăţături eretice, însă nu dau dreptul încetării pomenirii acelora care, ortodocşi fiind, îl suferă pe unul ca acesta. Este trebuinţă de mare atenţie aici. Suntem datori să distingem bine două situaţii: Altceva este cel care cugetă şi învaţă ortodox, dar, din iconomie, îl suportă pe primul şi se împărtăşeşte cu el. De asemenea: una este cel care propovăduieşte învăţături eretice, dar nu a ieşit din Biserică şi nu s-a rupt de ea, şi alta cel care a ieşit de bunăvoie din ea.

    Pag 135

    …. Adică avem dreptul, îngăduit de Sfintele Canoane, să încetăm pomenirea aceluia, însă nu suntem obligaţi să facem aceasta, în continuare, dacă cineva, folosind acest drept, încetează pomenirea, bine face, şi nu trebuie să fie mustrat pentru aceasta de ceilalţi. Dacă un altul, cumpănind anumiţi factori, judecă că nu trebuie să folosească acest drept canonic, ci să aştepte „hotărârea sinodală”, nici acesta nu este vrednic de dojana şi cu atât mai mult de neîmpărtăşire. În acest caz se pot aplica, modificate oarecum, cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Cel ce pomeneşte să nu dispreţuiască pe cel ce nu pomeneşte; iar cel ce nu pomeneşte să nu osândească pe cel ce pomeneşte” (Cf. Rom. 14, 5.)

    … Dar încetarea pomenirii înainte de „hotărârea sinodală” şi condamnare, nu are scopul de a evita molipsirea cu erezia propovăduită. Nu, fratele meu! Dacă ar fi avut acest scop, atunci Canoanele nu ar fi dat dreptul încetării pomenirii, din pricina ereziei, înainte de „hotărârea sinodală”, ci ar fi legiferat clar obligaţia încetării pomenirii sub ameninţarea de pedepse grele.

    Încetarea pomenirii pentru erezie înainte de „hotărârea sinodală” are alt scop. Ea constituie energicul şi ultimul protest al conştiinţei ortodoxe. Atunci când se creează o tulburare, ea dă o ieşire pentru cei care se smintesc, astfel încât Biserica să se grăbească spre soluţionarea problemei.

    Pag 46 sau cartea palpabilă pag 112:

    Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol

    … Dacă un cleric, spune canonul, se va rupe de un astfel de episcop „înainte de hotărârea sinodală”, nu face nici o greşeală pentru care să fie supus pedepsei, ci mai degrabă este vrednic de laudă. Dacă însă un oarecare alt cleric nu face aceasta, adică, fără să îmbrăţişeze învăţăturile episcopului, continuă să-l pomenească, aşteptând „hotărârea sinodală” şi osândirea lui, unul ca acesta nu cade sub osânda canonului. Citeşte canonul cu atenţie şi vei vedea că el nu legiferează obligativitate, ci numai îţi dă un drept, nicăieri nu spune că clericii sunt obligaţi să se despartă de un astfel de episcop înainte de osândirea lui, nici nu vorbeşte despre pedepsirea unora ca aceştia şi nici măcar nu îi mustră, deşi, de obicei, Sfintele Canoane spun „să se caterisească” despre clericii care nu-şi săvârşesc în întregime îndatoririle. Acest canon spune numai căclericii care s-au despărţit de un astfel de episcop nu sunt sub pedeapsă. Şi că aceasta este adevărat o arată şi faptul că deşi în decursul istoriei Bisericii au fost caterisiţi nenumăraţi episcopi pentru erezie, niciodată nu a fost pedepsit vreun cleric sau certat

    prin cuvânt că nu s-a grăbit să se rupă pentru aceasta de episcopul eretic, ci a aşteptat condamnarea lui de către Sinod.

    Pag 49 sau cartea palpabilă pag 120:

    1. Încetarea pomenirii patriarhului, la care aţi ajuns, este limita cea din urmă îngăduită de Sfintele Canoane. Nu mergeţi mai departe (adică să primiţi a pomeni pe alţi episcopi), deoarece în felul acesta veţi ajunge la schismă. …

    2. Deoarece v-aţi oprit aici şi nu purcedeţi la lepădarea patriarhului (aşa cum au făcut alţii), adică la a declara că el este căzut, caterisit, lipsit de har, că Tainele săvârşite de el nu sunt valabile etc., nu puteţi fi acuzaţi de protestantism. Canonul 15 al Sinodului VI ecumenic îngăduie persoanelor încetarea pomenirii înainte de „hotărârea sinodală”, însă nu încredinţează unor indivizi judecarea şi osândirea episcopilor eretici. Aceasta nu este lucrarea persoanelor, ci a Sinodului.

    ”Sinodul din Creta” 1. nu a stabilit un hotar clar între erezie şi ortodoxie.

    2. A şters hotărâri stabilite de sinoade anterioare. Nu a dat dogme noi, dar este evident că a adus atingere unor dogme vechi.

    3. Acest sinod nu a anatemizat nicio erezie apărută în lume de la ultimul sinod ecumenic încoace.

    4. Este legalizată participarea Bisericilor Ortodoxe la Mişcarea Ecumenică, în ciuda faptului că această organizaţie a fost catalogată de sfinți părinți (Cuv. Pr. Ilie Cleopa, Pr. Arsenie Boca, Cuv. Pr. Iustin Pârvu, Pr. Arsenie Papacioc, Sf. Iustin Popovici, Sf. Serafim Rose şi mulţi alţii) şi deBiserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, Biserica Ortodoxă Georgiană drept erezie sau chiar panerezie eclesiologică. – Ne facem părtaș laerezia Ecumenistă.

    5. Documentul „Sfânta Taină a Căsătoriei şi impedimentele la aceasta” deschide calea acceptării prin iconomie a căsătoriei mixte, între ortodocşi şi heterodocşi. Se legalizează ecumenismul la nivelul familiei și se încalcă canonul 72 al Sinodului Quinisext.

    6. Lăsarea la latitudinea Bisericilor locale a aplicării iconomiei referitoare la căsătoriile mixte afectează unitatea de practică canonică a Bisericilor Ortodoxe, creând grave dezordini.

    7. Documentul referitor la importanţa postului lasă la latitudinea Bisericilor locale aplicarea iconomiei referitoare la ţinerea postului (art. 7-8),afectează practica unitară a Bisericii şi relativizează importanţa şi severitatea sfintelor posturi.

    Doamne, să ne ajuți pe toți, să ne mântuim

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s