Unde o să ne împărtășim?!

euharistie,,Să răspund la întrebarea doamnei: unde o să ne împărtășim?! Am spus că o să încercăm să găsim preoți care nu pomenesc pe patriarh și pe episcopi. Mulți vor spune că nu există din aceștia. Se vor găsi. Dar, Sfântul Atanasie cel Mare a scris despre creștini următoarele: dacă episcopii și preoții, ei înșiși ochii Bisericii, nu mai văd bine, atunci este interesul nostru să nu mergem în biserici, să ne adunăm singuri, în casele noastre și să ne facem rugăciunile. Aceasta n-o spun eu! O spune Sfântul Atanasie cel Mare. De ce? Pentru că atunci exista prigoană în Biserică. Pe vremea statului comunist ce se întâmpla? Dacă Biserica intră într-o perioadă de persecuții vor fi aceleași probleme pe care le vom întâmpina.

În Germania, un cunoscut al meu, profesor grec la o școală din Germania, căsătorit, cu 5 copii și nu are unde să meargă să se împărtășească. Copiii lui plâng și el plânge… Vă dați seama? Îmi spune:Unde să mă duc, părinte? Nu pot să mă duc nicăieri să mă împărtășesc pentru că toți în Germania sunt ecumeniști. Acolo, în bisericile din occident, sunt acceptați protestanții și ereticii la Sfânta Împărtășanie. Dar vă informez, Harul pe care îl are acest om, nu îl au oameni care se împărtășesc în fiecare zi! Este important să ne împărtășim pentru că fără împărtășire nu ne mântuim. Dar mai important este să-l mărturisim pe Hristos.142094_predica-de-pe-munte1 (1)

Și dacă nu ne împărtășim, din pricina mărturisirii noastre, în afară de faptul că Dumnezeu va găsi un mod ca noi să ne împărtășim, ne va socoti Dumnezeu ca mărturisire, pentru că important este să arătăm iubirea noastră către Hristos. Întemnițații din închisori pentru iubirea Lui Hristos, nu se împărtășeau, dar ei au devenit sfinți. Acolo o să ajungem noi. Noi ne vom urma credința, oricâte probleme vor apărea în calea noastră și Hristos care ține sub supraveghere Biserica, va găsi o solutie pentru noi. Poate va trebui să parcurgem mulți kilometri până să găsim preoți la care să ne spovedim. Este una dintre dificultățile pe care le vom întâmpina, dar dacă noi rămânem fideli hotărârii noastre, Harul Lui Dumnezeu va fi bogat asupra noastră. Această mărturisire pe care o s-o facem o să ne purifice, o să ne curețe. Mărturisirea curată de păcat, să nu uităm acest lucru.”

Gheron Sava Lavriotul

Sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2017/03/transcrierea-conferintei-de-la-roman.html

 

Credinciosul trebuie să fie luminător şi sare a lumii

99526_27-ioan.jpg„Văd că după Botez mulţi trăiesc în mai mare nepăsare decât cei încă nebotezaţi şi nu vădesc nici măcar un semn de viaţă creştinească. Iată de ce nici în piaţă, nici în biserică nu se poate face deosebire grabnică între credincioşi şi necredincioşi… Credinciosul trebuie să se vadă nu numai după dar, ci şi după viaţa înnoită. Credinciosul trebuie să fie luminător şi sare a lumii. Iar dacă nu luminezi nici ţie, dacă nu sărezi propria putreziciune, după ce să te mai cunoaştem că eşti credincios? După faptul că te-ai scăldat în apele sfinţite? Dar asta ţi se va face temei de pedepsire, căci mărimea cinstirii se face întru adaos de certare pentru cei ce nu vor să trăiască în chip vrednic de aceasta. Nu prin cele primite de la Dumnezeu trebuie credinciosul să strălucească, ci prin cele pe care le aduce de la sine, şi prin toate să se vădească: prin umblet, prin privire, prin înfăţişare, prin glas. Nu vreau să spun că trebuie să luăm ochii lumii, ci că trebuie să ne aducem la rânduială pe noi înşine spre folosul celor care ne văd.

Or, acum, dacă încerc să recunosc în tine creştinul, din toate părţile te arăţi tocmai pe dos de cum ar trebui: că dacă vreau să te recunosc după loc, te văd petrecându-ţi ziua la alergările de cai şi la spectacole şi în nelegiuiri, în adunările cele rele din piaţă şi în tovărăşia oamenilor stricaţi; dacă vreau să te recunosc după înfăţişare, te văd mereu râzând cu o înfăţişare dezmăţată, ca o curvă rânjită, ca o femeie pierdută; dacă vreau să te recunosc după haine, te văd îmbrăcat ca un comediant; dacă vreau să te recunosc după însoţitori, târăşti după tine paraziţi şi lingăi; dacă vreau să te recunosc după vorbe, nu aud de la tine nimic sănătos, nimic de trebuinţă, nimic folositor pentru viaţa noastră; dacă vreau să te recunosc după hrană, aceasta mai mare osândă îţi aduce.

Spune-mi, deci, după ce voi putea să te recunosc drept credincios, când toate cele spuse mai înainte arată cu totul altceva? Dar ce zic eu „credincios”?! Nu-mi pot da seama limpede nici măcar că eşti om: fiindcă atunci când dai din copite ca un măgar, împungi ca un taur, nechezi la femei ca un armăsar, te îmbuibi ca un urs, îţi îngraşi trupul ca un catâr, eşti ranchiunos ca o cămilă şi răpitor ca un lup, te mânii ca un şarpe, înţepi ca un scorpion, eşti prefăcut ca o vulpe, păstrezi veninul răutăţii ca o năpârcă, te războieşti împotriva fraţilor ca dracul cel rău, cum voi putea să te număr împreună cu oamenii fără să văd în tine semnele firii omeneşti? Căci iată, căutând să aflu deosebire între catehumen şi botezat, sunt în primejdie să nu mai aflu deosebire nici între om şi fiară. Dar ce zic „fiară”?! Fiara are una dintre aceste scăderi, în timp ce tu suferi de toate, întrecându-o cu dobitocia. Şi nici nu ştiu de ce te-am numit drac – căci dracul nici nu e rob tiraniei pântecelui, nici nu iubeşte avuţia. Aşadar, dacă ai mai multe scăderi şi decât fiarele, şi decât dracii, cum să te numim om, ia spune-mi? Şi dacă nu-ţi putem spune om, cum să te numim credincios? Şi – lucru mai rău – având o asemenea aşezare rea, nu ne gândim la sluţenia sufletului nostru, nici nu pricepem cât de urât este.”

Sfântul Ioan Gură de Aur