COMUNICAT privind Sinaxa interortodoxă de pe 4 aprilie 2017

sinaxa-din-Volos-clerici-teologi-monahiÎn discuția pe care am avut ocazia să o am astăzi cu Gheron Sava Lavriotul, membru de marcă al mișcării Parinților Aghioriți pentru apărarea Dreptei Credințe în fața eresului ecumenist, am înțeles faptul că pe data de 4 Aprilie la Oreokastro, lângă Tesalonik, va avea loc o Sinaxa Interortodoxă (nu Panortodoxă și nici sinod) la care vor participa mai mulți reprezentanți ai mai multor țări, printre care preprezentanți ai Bisericii Ortodoxe din Romania va fi părintele Ciprian Staicu și domnul teolog Mihai-Silviu Chirilă, care vor avea un discurs, fiecare de câte 8 minute, prin care vor saluta lupta anti-ecumenistă și vor spune care este stadiul în România.

Tema centrală a conferințelor acestei Sinaxe va fi pseudo Sinodul din Creta și măsura întreruperii pomenirii.

Vor participa preoti si laici din Romania, Elveția, Grecia!

Președinte de onoare al Sinaxei este părintele profesor Theodoros Zisis. Organizatori ai evenimentului sunt Părinții Aghioriți și asociația Cretanii Ortodocși.

A consemnat,

protoprezbiter Matei Vulcănescu

Mitropolia Pireului

Sursa : http://sinodultalharesc.tk/comunicat-privind-sinaxa-de-pe-4-aprilie-2017/

Părintele Ioan Miron a fost încununat de ecumeniști printr-o ”caterisire” necanonică…

protest-preoti003Pe 9 martie, ecumeniștii au fost la Părintele Ioan ca să preia parohia, cu această ocazie i-au și înmânat sentința de caterisire NECANONICĂ. Probabil s-au speriat de Părintele Ioan, precum dracul de tămâie, după episodul din 23 februarie când au fost reduși la tăcere în 20 de minute.

Așa că tot într-o zi de 9 martie a fost și hirotonit și ”caterisit” de către IPS Irineu, care i-a și spus că-l va face mucenic.

Părintele Ioan este al patrulea preot ”caterisit” de eretici după părintele Ciprian Staicu, părintele Onisim Banu și părintele Claudiu Buză. VREDNICI SUNT!

Citiți vă rog și:

Părintele Ioan Miron: cel care aderă la hotărârile sinodului din Creta este un ERETIC! Indiferent că este episcop, preot sau mirean

Părintele Eftimie Mitra: Acuzaţiile aduse părintelui Ioan Miron sunt pretext pentru a elimina abuziv un opozant al sinodului din Creta

Să ne rugăm pentru părintele Ioan Miron din Turdaş – jud. Alba. Este chemat la judecată de ecumenişti pe 23 februarie

Predica Pr. Prof. Theodoros Zisis la anunțarea întreruperii pomenirii Arhiepiscopului Antim al Tesalonicului

theodoros-zisis.jpg”Sosit-a vremea începutului luptelor duhovnicești” și de mărturisire a credinței. Așa cum am auzit mai devreme la pericopa evanghelică, pentru a nu ne abate de la programul omiliilor pe care le ținem acum în fiecare duminică a noului an bisericesc, să cugetăm la provocarea pe care a primit-o Nathanail: ”«Din Nazaret poate fi ceva bun?» (Ioan 1:46), poate ieși ceva bun din Nazaret?”. I-a răspuns Filip și i-a spus: ”«Vino și vezi!» (Ioan 1:46) și află din experiență”, căci mai înainte Filip i-a zis: ”«Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret» (Ioan 1:45), L-am găsit pe Mântuitorul, am găsit mântuirea, L-am găsit pe cel pe care oamenii Îl așteptau de veacuri să vină pe pământ, și dacă te îndoiești, vino și vezi”. Și Domnul nostru Iisus Hristos, la sfârșitul acestei pericope evanghelice, a spus: ”Tu, Natanail, ai văzut la Mine o mică minune, că te-am văzut pe când erai încă sub sicomor, și te-ai minunat. Vei vedea în continuare minuni mult mai mari. Și i-a spus: «De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului» (Ioan 1:51). De acum încolo, începând cu Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos și cu activitatea Lui publică se vor deschide cerurile, veți vedea îngerii suindu-se și coborându-se, pământul va deveni Rai, se va întemeia Biserica, se va umple lumea de Sfinți, de nevoitori, se va umple de sfințenie, bunătate, dragoste: «De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului»” (Ioan 1:51). Și s-a umplut pământul de Sfinți și de îngeri. Și numai dacă ne gândim la ceata monahilor, la cuvioșii nevoitori, a căror viață e caracterizată ca îngerească, putem să înțelegem că, într-adevăr, s-a umplut pământul de îngeri, de oameni care trăiesc ca și cum nu ar fi în trup și petrec pe pământ viață îngerească.

Dar putea oare cel rău, putea oare satana să rabde această întemeiere pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu, a Împărăției sfințeniei, a bunătății, a dragostei? El care în lumea dinainte de Hristos făcea ce voia, era stăpânul acestui veac. Nu a încercat oare să nimicească și această lucrare a Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Iisus Hristos? Nu a încercat el, încă de când Hristos era prunc, copilaș, să Îl omoare prin Irod? Nu a încercat, de asemenea, prin arhiereii și fariseii clerului iudeilor acelei epoci să-L elimine, să-L răstignească? L-au omorât. Nu au reușit, însă, nimic. Hristos a fost răstignit, dar a înviat. Iar Binele și Cerul au biruit puterile întunericului.

Avem o imagine uimitoare în Apocalipsă – vă amintiți în urmă cu câțiva ani, când tâlcuiam aici din Apocalipsă, am fost cutremurați de această carte a Apocalipsei, de felul cum ea arată parcursul urmat de Hristos și Biserica Lui pe pământ, care Biserică este Hristos extins peste veacuri. Biserica este Hristos. (…). În capitolul 12, Evanghelistul Ioan ne spune: ”Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele” (Apocalipsa 12:1). Aceasta este Biserica, dar și Preasfânta Fecioară. Și ”iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte” (Apocalipsă 12:3-4). Și acestei femei, înveșmântată cu soarele, Preasfânta Stăpâna noastră, i-a stat diavolul înaintea când urma să nască pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să înghită pruncul, când îl va naște. ”Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier” (Apocalipsă 12 : 5). Și a născut Preasfânta pe Domnul nostru Iisus Hristos, de parte bărbătească, care urma și urmează să ”păstorească lumea cu toiag de fier”.

Și s-a liniștit diavolul? ”Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile” (Apocalipsă 12:6). Și când a început prigoana împotriva primilor creștini, Biserica s-a păstrat în pustie prin monahi. În Apocalipsă Evanghelistul Ioan ne dă o imagine extraordinară a luptei care a avut loc în cer între arhangheli și satana: ”Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el” (Apocalipsă 12:7-9). Și s-a auzit glas de biruință: ”A fost biruit diavolul, a fost aruncat din cer și au biruit îngerii prin Sângele Mielului, prin cuvântul mărturiei lor”. Și atunci s-a arătat că balaurul a fost aruncat pe pământ. Și ”când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ” și a fost biruit de Hristos și de îngeri, ”a prigonit pe femeia care născuse pruncul” (Apocalipsa 12:13). A început apoi prigoană împotriva Preasfintei noastre Stăpâne și împotriva Bisericii. ”Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui. Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca un râu ca s-o ia apa. Şi pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul, din gură. Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus” (Apocalipsă 12:14-17). Și s-a mâniat balaurul, pentru că nu a putut să lovească Biserica, și, de-a lungul întregii istorii a Bisericii, în continuu dă război împotriva noastră a tuturor. Împotriva cui anume? ”Împotriva celorlalți din seminția ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus”.

V-am făcut această introducere, iubiții mei, ca să vă spun în puține cuvinte că Biserica a fost războită de-a lungul întregii ei istorii, și este războită cu tărie, și războită fiind ea biruiește, pentru că poate oare cineva să Îl biruiască pe Dumnezeu? Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: ”Dacă te războiești cu omul, fie îl biruiești, fie ești biruit de el, însă dacă te războiești cu Biserica este cu neputință să o biruiești, căci este cu neputință a-L birui pe Dumnezeu”, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos conduce Biserica și El este Capul ei.

Au trecut prigoanele împotriva Sfinților Apostoli din partea evreilor și a idolatrilor, au trecut prigoanele primelor trei secole care ne-au dat mulțime de mucenici, râu de sângiuiri ale Sfinților Mucenici, și tot nu s-a liniștit diavolul, și nu a putut birui Biserica. Și a început un război din interior prin erezii, și a scornit erezia a lui Arie, a lui Macedonie, a lui Nestorie, a lui Dioscor, iar în veacul al VIII-lea a apărut marea erezie a iconomahiei, biruința împotriva căreia o prăznuiește astăzi Biserica. A avut mult de suferit Biserica din pricina ereziei iconomahiei, un veac și mai bine, a început în 730, în epoca lui Leon Isaurul, și s-a încheiat în 843, când împărăteasa Teodora a reașezat întru cinstire icoanele, cum le avem și astăzi. Un veac și mai bine, cu unele răstimpuri de pace.

Explicând Sinaxarul – de ce Biserica noastră a rânduit această sărbătoare de biruință a Ortodoxiei, ne spune că a rânduit să se săvârșească această sărbătoare a Ortodoxiei, dar oare din ce motiv? Am spus acest lucru de multe ori, deoarece mă mișcă acest motiv, care uneori se împlinește, alteori nu. ”Și acești sfinți mărturisitori”, spune, ”au hotărât atunci ca în fiecare an să se săvârșească astfel această sfântă prăznuire, ca nu cumva să cădem din nou în aceeași rătăcire”. Au stabilit atunci să fie serbată Duminica Ortodoxiei, să fie anatemizate ereziile și să fie lăudați Sfinții, rostind ”Anatema!” și, respectiv, ”Veșnica lor pomenire!”, așa încât noi, auzind anatemele și laudele Sfinților, să nu mai cădem vreodată în erezie. Și nu a scăpat cu ușurință Biserica din perioada aceea, așa cum v-am spus. Știți cum a început scăparea – de aceea v-am spus la început: ”Sosit-a vremea, începutul luptelor duhovnicești.” – a început de la monahi. Sfârșitul întregii acestei perioade a iconomahiei a început de la monahi.

Iar acum, zeci de monahi din Sfântul Munte, astăzi, în această zi, liturghisesc, și m-au sunat ieri și mi-au spus: ”Părinte Theodore, vom fi alături de sfinția voastră, ne vom ruga, ca să putem și noi, așa cum s-a pus capăt iconomahiei, să punem început bun, și să punem capăt unei alte mari erezii, mai rea decât iconomahia. Ne rugăm împreună cu sfinția voastră”. O spune Sinaxarul: de la călugări a început, de la monahi a început lupta împotriva iconomahilor. ”Și după ce s-a făcut aceasta, o cercetare dumnezeiască a venit lui Ioanichie celui mare, carele sihăstrea în munții Olimpului, căci venind la dânsul Arsachie, marele postitor, a zis: «Dumnezeu m-a trimis la tine, ca să mergem noi la cuviosul bărbat Isaia, cel închis în Nicomidia și să ne învățăm de la el cele ce plac lui Dumnezeu și ce lucru este cuvios și vrednic sfintei Biserici»”. Să ne adunăm monahii, să facem sfătuire și să vedem ce vrea Dumnezeu, ce vom face cu această erezie. Și au hotărât: ”Aceasta zice Domnul. Iată s-a apropiat sfârșitul dușmanilor icoanei Mele”. A sosit vremea să se termine toată această poveste a iconomahiei. Și s-au dus atunci toți acești monahi în delegație la împărat și la împărăteasa Teodora și a început tot acest proces de reașezare a icoanelor.

Și, ca să nu mă întind mult la cuvânt, pentru că avem lucruri importante de spus azi, și aici, și la arhondaric. Calea este lungă și să faceți răbdare. A început deci de la monahi și s-a pus capăt perioadei iconomahiei, care în același timp a arătat o dată în plus biruința Ortodoxiei. Ce bogăție, ce tezaur este Ortodoxia, credința noastră, din epoca întrupării Domnului nostru Iisus Hristos până azi! În continuu, în continuu, în continuu se adună în vistieria ei sfințenie, bunătate, Sfinți, încă și în zilele noastre ne dă Dumnezeu Sfinți. Și altă dată am spus acest lucru, au rămas uimiți trimișii țarului rus Vladimir când au ajuns la Constantinopol și au intrat în Biserica Sfintei Sofia și au auzit psalmodierea, cântările, i-au văzut pe arhierei, pe preoți, pe diaconi, în veșminte, arhitectura Bisericii, și au zis: ”Aici e ca și cum am fi în cer, nu suntem pe pământ”. Aceasta este Ortodoxia noastră, bogăție, tezaur al Sfinților Părinți, în slujbele Bisericii, în cântări. Nu există un asemenea tezaur. Încă și la sfârșitul Imperiului Bizantin, cunoscutul monah Iosif Vrienios, învățătorul Sfântului Marcu Evghenicul și al Patriarhului Ghenadie Scolarius, dându-și seama că vine să ne cucerească erezia papismului și să ne slăbească, a spus aceste cuvinte triumfătoare, pe care le rostim adesea, dar nu complet: ”Credința noastră ortodoxă, această este bogăția noastră, aceasta este slava, aceasta este neamul, aceasta este cununa, aceasta este lauda”. Aceasta este lauda noastră, identitatea noastră, bogăția noastră, tezaurul nostru. Și adaugă mai apoi un adevărat imn de laudă: ”Nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie! Nu te vom minți pe tine, Cinstire de Părinți predanisită! Nu ne vom depărta de tine, Maică, bună cinstire. Întru tine ne-am născut și întru tine trăim, și întru tine vom adormi! Iar dacă vremea o va cere, și de mii de ori vom muri pentru tine”. Nu ne vom lepăda de tine, ne-am născut ortodocși, creștem ortodocși și vom muri ortodocși. ”Iar dacă vremea o va cere, și de mii de ori vom muri pentru tine”. Și dacă va fi nevoie, vom muri pentru tine, Ortodoxie. Și au murit foarte mulți Sfinți Mucenici.

Și ce s-a întâmplat, deci, după sfârșitul iconomahiei? S-au terminat ereziile, pentru că au zis atunci Părinții: ”De-acum înainte vom săvârși această ceremonie ca pe viitor să nu mai cădem în aceeași necredință”. Dar s-au terminat ereziile odată cu iconomahia? Nu s-au terminat. Două veacuri mai târziu a avut loc marea Schismă a papismului, când acesta s-a despărțit de Ortodoxie, s-a rupt, a ieșit din Biserica Ortodoxă și a alunecat în erezie. Și cine a instigat la această erezie? Spun acest lucru și are o foarte mare însemnătate legat de cele ce vă voi spune în continuare și de ceea ce fac deja astăzi și voi face în continuare. Cine a instigat la această erezie? Balaurul cel mare, șarpele cel vechi. Și cine spune acestea? Părintele Theodor? O spune Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Să audă acestea toți teologii de la Facultățile de Teologie, și arhiereii, și patriarhii, care se fac pe ei înșiși slujitori ai balaurului, ai marelui șarpe cel din vechime. Ce spune Sfântul Grigorie Palama? ”Din nou cumplitul șarpe, începătorul răutății, ridică capul și ne șoptește cele potrivnice adevărului. […] Astfel, a adaptat la trupul lui de târâtoare pe arieni, pe apolinarieni, pe eunomieni, macedonieni și pe mulți alții, care s-au lipit de el, și prin gura acestora a lăsat otrava lui împotriva Sfintei Biserici”[1]. Și mai departe, referindu-se la epoca sa, Sfântul Grigorie Palama spune: ”Acesta, deci, șarpele cel înțelegător și prin acesta încă mai blestemat, răul cel dintru început, și cel de la mijloc și cel din urmă, cel viclean etc.”, ce face? ”Acum introduce, deci, prin latinii care ascultă de diavol, noi dogme despre Dumnezeu”[2] – prin latinii, papistașii, care sunt instrumentele lui, ascultătorii lui, protejații lui – ascultați, voi, toți cei care socotiți că papismul este Biserică și ați hotărât și la Sinodul din Creta că papismul este Biserică: ”… introduce, deci, prin latinii care ascultă de diavol, noi termeni despre Dumnezeu”. Și să nu credeți că poate fi trecut cu vederea chiar și cel mai neînsemnat amănunt din învățătura Bisericii: ”… nu este mic nici cel mai mic amănunt în cele legate de Dumnezeu”[3].

Legat de credința noastră, nici cel mai mic lucru nu este mic. Și, rezumând, Sfântul Grigorie Palama atitudinea Bisericii noastre de-a lungul veacurilor față de papism și față de toate ereziile, cum ați auzit mai înainte, spune: ”Tuturor ereticilor, anatema!”. Sfântul Grigorie Palama, rezumând atitudinea față de papistași, ce spune? Să ne unim, să cultivăm prietenia, să cântăm împreună în biserică, la Fanar, Patriarhul cu Papa, îmbrățișări, sărutări, rugăciuni împreună, și recunoaștere în Creta? Ce spune Sfântul Grigorie Palama? ”Dacă noi, cei care am fost învățați de înțelepciunea dumnezeiască a Părinților, nu ignorăm înțelesurile și gândurile diavolului”, – noi am fost învățați de Sfinții Părinți să nu ignorăm capcanele celui viclean – ”nu vă vom primi niciodată la comuniune”, adică pe eretici, pe papi, pe protestanți, pe monofiziți, ”nu vă vom primi niciodată la comuniune, atât timp cât continuați să credeți că Duhul Sfânt purcede din Fiul, atât timp cât continuați să fiți eretici nu avem nici o legătură cu voi, nici o comuniune cu voi”. Și nu este doar opinia Sfântului Grigorie Palama, este opinia întregii Biserici.

Așa a mers Biserica noastră, până în epoca Sfântului Grigorie Palama și până în epoca Conciliului de la Ferrara-Florența, acolo unde s-a semnat unirea cu Papa. Acolo a existat din nou un călăuzitor duhovnicesc, un gigant al Ortodoxiei, Sfântul Marcu Evghenicul, care, în timp ce restul delegației a semnat hotărârile sinodale, așa cum au semnat și acum hotărârile sinodale din Creta, el nu a semnat. Au dreptate unii care spun că Sinodul din Creta este continuarea Sinodului de la Ferrara-Florența, când au semnat toți hotărârea pro-unionistă. Doar unul nu a semnat, Sfântul Marcu Evghenicul. Atunci a spus Papa binecunoscutul cuvânt: ”Deci, n-am făcut nimic”. Măcar de-ar fi și acum unii episcopi, de-ar fi un episcop care să vină și să spună deschis: ”Eu nu sunt de acord”, aici, în țara noastră, în Grecia noastră, ”resping, condamn Sinodul din Creta. Este un sinod trădător, a semnat erezii și a consfințit ecumenismul”. Există, desigur, alții, din afara Greciei, care nu au luat parte la Sinodul din Creta, Patriarhia Bulgariei, a Georgiei, a Moscovei și a Antiohiei.

Și de când diavolul încerca să șoptească, după cum spune Sfântul Grigorie Palama, ereziile la urechile latinilor, ale adepților lui papistași, care sunt acoliții lui, au trecut multe secole, iar în timpul ocupației otomane și în vremea necazurilor noastre ne-am păstrat credința, nu am pierdut-o după Ferrara-Florența datorită Sfântului Marcu Evghenicul. Ne-am păstrat credința.

Și acum face altă uneltire, și în timp ce această uneltire și această erezie pe care a șoptit-o, iarăși, la urechile unor patriarhi eretici, ale unor arhiepiscopi, ca și pe timpul iconomahiei, și acum erezia durează de aproape un veac. Ce șoptește diavolul la urechilor unor patriarhi ai Patriarhiei Constantinopolului, masoni? ”Nu sunteți doar voi Biserică, Dumnezeu îi iubește pe toți, îi iubește și pe protestanți, îi iubește și pe monofiziți, și Biserică sunt toți”. În aceste zile, un profesor din Austria, susținător al Sinodului din Creta, ne-a surprins spunând: ”Bine, dar toți aceștia care se împotrivesc”, adică noi toți, ”afirmă că doar Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”. Și oare greșim dacă spunem că suntem Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, Biserica Părinților. Aceștia însă nu cred acest lucru, cred că toți sunt Biserici, că toți ereticii sunt Biserici și că toți ereticii se vor mântui. Au început, deci, de la începuturile secolului al XX-lea să propovăduiască această erezie a ecumenismului, cum că nu se mântuiesc oamenii doar în Biserica Ortodoxă, ci se mântuiesc orișiunde, și se mântuiesc chiar și în alte religii. Iar ecumenismul intercreștin a devenit ecumenism interreligios. Nu vedeți acum câtă dragoste au față de Islam, le fac și geamii aici, îi purtăm în cârcă. Papa, cu Patriarhul Ecumenic și Arhiepiscopul Atenei S-au dus în Lesvos vara aceasta, ca să le facă primire musulmanilor – și spun asta fără să ignor necazul prin care trec acești oameni. Iar Patriarhul Ecumenic dăruiește Coranul în dreapta și în stânga și toți ceilalți îl imită și împart Corane, și consideră că în Islam, că și în Islam se mântuiesc oamenii.

Lucru nemaiîntâlnit, erezii nemaiîntâlnite. Și, desigur, constatarea aceasta, ca să nu vă obosesc, am spus-o și am scris-o de multe ori, nu este doar a mea, ci au existat reacții, după apariția acestei panerezii a ecumenismului, reacții din partea multora: arhierei, teologi, părinți ai Sfântului Munte. Și am consemnat aici doar 2-3 asemenea reacții, ca să vă citesc, niște reacții împotriva acestei panerezii a ecumenismului, reacții extraordinare, ca să vedeți ce facem astăzi, ce facem acum.

A fost înfruntată atunci iconomahia, a triumfat Ortodoxia, iar acum ce facem când ecumenismul este în ograda noastră? Când îi avem alături de noi pe ecumeniști, în bisericile noastre, în mitropoliile noastre, când alături de noi sunt ereticii, iconomahii. Ce vom face acum? Într-o hotărâre a Sfintei Chinotite a Sfântului Munte din 1987 se spune: ”Astfel, Sfântul Munte nu împărtășește opinia că în afara Ortodoxiei există Biserici”. Ceilalți zic că eterodocșii sunt Bisericii și acest lucru a fost aprobat și în Creta. ”Există doar comunități de eretici și schismatici”. Toți ceilalți sunt ”comunități de eretici și schismatici”. ”Mărturisesc credința lor în Hristos, însă fără credința în Biserica Lui, care este Una și se identifică cu Biserica Ortodoxă. Romano-catolicii sunt schismatici și eretici, fără Taine valide și fără dumnezeiesc har”. Iată ce spunea Sfântul Munte în urmă cu câțiva ani. Să vă amintesc ce spune Sfântul nou canonizat, marele învățător sârb, Iustin Popovici: ”Ecumenismul este numele comun pentru toate pseudo-creștinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creștinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie”. Toți ceilalți. Nu spune Sfântul Cosma Etolianul? ”Să vă bucurați că v-ați născut ortodocși! Și vai de ceilalți care umblă în întuneric”. ”Numele lor evanghelic de obște este pan-erezie”, al tuturor acestora.

Și un profesor ortodox – sunt din ce în ce mai rari profesorii ortodocși – profesorul Andreas Theodorou exprimă o poziția foarte bună: ”Ecumenismul nu este erezie și panerezie, așa cum este caracterizat de obicei, este ceva mult mai rău decât panerezia. Ecumenismul este depășirea, absolvirea, reconsiderarea, legiferarea tuturor ereziilor, depășește toate ereziile”.

Și o altă minunată poziție față de ecumenism, a unui Părinte duhovnicesc foarte cunoscut, a Părintelui Epifanie Theodoropoulos, care a scris o cutremurătoare scrisoare către Patriarhul Atenagora, o scrisoare curajoasă, ne ajută să înțelegem ce este ecumenismul, de ce i ne împotrivim, și de ce peste puțin timp vă voi aduce la cunoștință ceva ce cred că înțelegeți.

Ca să înțelegeți ce este acest lucru pentru care protestăm. Spune, deci, Sfântul Gheronda Epifanie Theodoropoulos: ”Preafericirea Voastră”, către Atenagora, în 1969, ”de mult timp v-aţi dovedit adept al acestui sincretism mai mult decât sinistru”. Sunteți adept al sincretismului, le amestecați pe toate. ”Oare aţi priceput ce înseamnă în profunzimea sa blestematul ecumenism? V-aţi adâncit în duhul acestei creaţii pocite? Sub blestematul ecumenism nu se ascunde în mod simplu o erezie”. Ascultați! ”Se ascunde însăşi lepădarea caracterului revelat al Credinţei creştine. În privinţa aceasta ecumenismul este mai rău decât orice erezie. Erezia lui Arie, care cobora Cuvântul Cel de o fiinţă cu Tatăl la rangul de făptură, precum şi celelalte erezii, pălesc în faţa monstrului care este ecumenismul. Şi aceasta deoarece tuturor ereziilor creştine, chiar şi celor mai hulitoare, nici nu le trecuse prin gând să se îndoiască de unicitatea şi exclusivitatea creştinismului ca adevăr revelat”. Toate ereziile aveau erori, dar nici una nu a afirmat că creștinismul nu este adevărul absolut. Ecumenismul spune că nu suntem doar noi adevărul, există și în altă parte adevăruri, există și în altă parte mântuire. Ne așteptam, deci, ca acest ecumenism, această panerezie mai rea decât toate ereziile, așteptam să fie condamnată. Și ne-am luptat pentru acest lucru. Cele 18 volume ale periodicului Theodromia, de 18 ani încoace, sunt pline de aceste strădanii pe care le-am făcut împotriva panereziei ecumenismului. Sfântul Munte, arhierei, noi, lumea. Vă aduceți aminte cum a fost cu venirea Papei, ce revoltă a fost atunci? Și ce s-a întâmplat? A fost condamnată panerezia ecumenismului? Și ce este acel lucru care ne face acum să nu tolerăm încă această situație? De ce am tolerat atâția ani această situație? Nu mai exista loc de altă amânare.

În fața aceleiași întrebări s-a aflat în 1969-1970 Sfântul Munte în privința Patriarhului Atenagora. Atunci mănăstirile Sfântului Munte, cu anumite excepții, au întrerupt pomenirea lui Atenagora în 1968. Printre mănăstirile care n-au întrerupt pomenirea – puține – se număra și Mănăstirea Stavronikita, de care aparținea ca monah Sfântul Paisie Aghioritul, care atunci, înainte ca Mănăstirea Stavronikita să întrerupă pomenirea, a scris o epistolă adresată Patriarhului Atenagora, pe care a trimis-o Părintelui Haralambos Vasilopoulos spre a o publica în Orthodoxos Typos. O frumoasă scrisoare, după cum toate cele săvârșite de Sfântul Paisie sunt frumoase. Și ce spunea Sfântul Paisie împotriva lui Atenagora, înainte de întreruperea pomenirii? Și în această scrisoare recomandă să nu ne grăbim să întrerupem pomenirea, ci să așteptăm – și această scrisoare și-au luat-o toți drept slogan, cum că ”uite, Sfântul Paisie spune să nu întrerupem pomenirea” – nu s-a oprit aici Sfântul Paisie, a mers mai departe. Spune, deci, în acea epistolă Sfântul Paisie: ”Cred că vor înţelege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere profundă a mea pentru, poziţia şi iubirea lumească a Patriarhului nostru Atenagora, din păcate”. Atenagora îi provoacă durere Sfântului Paisie. Spune: ne face să suferim Atenagora. Cât ne face să suferim acum Bartolomeu, de o mie de ori mai mult! Și în continuare: ”Precum se vede, el a iubit o altă femeie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Biserica noastră Ortodoxă, ca Mamă a noastră, nu-i atrage atenția, fiindcă este foarte cuviincioasă. Această dragoste, care s-a făcut auzită din Constantinopol, a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spirituali, care şi ei o trăiesc în oraşe”. Și mai departe: ”Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filounioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit”. Și multe altele, nu vi le spun pe toate.

Și ce a făcut, s-a limitat Sfântul Paisie la această poziție? Când a văzut că Atenagora nu încetează, ci continuă, și, în timp ce Mănăstirea Stavronikita își punea problema ce să facă atunci, să întrerupă sau nu pomenirea… Afirmase atunci Atenagora lucruri mult mai puțin grave decât cele pe care le afirmă Bartolomeu și ceilalți ecumeniști. Pe atunci, Atenagora afirma: ”Ne înșelăm și păcătuim dacă credem că credința ortodoxă s-a pogorât din cer și că celelalte credințe nu au nici o valoare. Scopul fiecărei religii este să-l facă pe om mai bun, toate religiile, nu doar noi”. Și cel mai grav lucru pe care l-a spus Atenagora: ”Nu poate o Biserică să se supună unei alte Biserici, ci trebuie să întemeiem din nou Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”. Potrivit lui Atenagora, nu există Biserică, trebuie să o întemeiem din nou, toți împreună, alături de eretici, să întemeiem din nou Biserica. Și atunci, egumenul Mănăstirii Stavronikita din vremea respectivă scrie, Arhimandritul Vasilios Gondikakis, ulterior egumen al Mănăstirii Iviron, și acest text a fost semnat de Ieromonahul Grigorie și Monahul Paisie. Ce îi scriu ei Patriarhului Atenagora? ”Faptul că Mănăstirea Stavronikita pomenește astăzi numele Patriarhului, lucru rar pentru o obște a Sfântului Munte, pentru că toate mănăstirile întrerupseseră pomenirea, acest lucru se face prin îngăduință, am îngăduit acest lucru până acum, din respect față de Biserică, iar nu ca expresie a aprobării acestei linii. Nu suntem de acord cu această linie”. Și la scurt timp după aceasta, în anul următor, când Atenagora a trecut și la alte declarații și a spus că Filioque și primatul papal nu constituie diferențe importante, ci simple obiceiuri, scrie atunci egumenul Mănăstirii Stavronikita, Arhimandritul Vasilios, ”dimpreună cu frații mei în Hristos”, deci și cu Sfântul Paisie, care, fiți atenți, cu puțin timp înainte spunea: ”Nu faceți aceasta, nu întrerupeți pomenirea!”. Zice, deci, documentul: ”După declarația Patriarhului potrivit căreia Filioque și primatul nu sunt altceva decât obiceiuri am întrerupt pomenirea”, și Sfântul Paisiei a întrerupt, deci, pomenirea, ”simțind că a fost epuizată orice limită a toleranței sau termen de așteptare”. Nu mai putem aștepta!

Dacă atunci, iubiții mei, în urmă cu câți ani? … în 1970, în urmă cu 47 de ani fusese depășită orice limită a așteptării, ce limită de așteptare ne-a mai rămas acum, după dezastrul pe care l-a provocat Patriarhul Bartolomeu și ecumeniștii. Mai de mult am scris un text în care spun că Ortodoxia este în pericol și am demonstrat ce pervertire am suferit, ce erodare am suferit în ierarhie, ce pervertire am suferit în facultățile de teologie, ce pervertire am suferit chiar și în Sfântul Munte. De atunci câți ani au trecut? Mai există vreo justificare de a amâna întreruperea pomenirii, când de-acum avem și o ”consfințire” sinodală a ecumenismului?

Există unii, chiar și printre dumneavoastră, enoriași de la Sfântul Antonie, care spun: ”Bine, Părinte, dar de ce vă puneți problema să întrerupeți pomenirea lui Antim? Este Antim ecumenist?”. O să vă spun ceva la arhondaric și o să vă citesc, ca să vedeți cât de ecumenist este Antim și să nu vă rețin mai mult aici. Am să vă comunic în arhondaric lucruri importante. Însă acel punct nodal care dovedește că trebuie să întrerupem pomenirea este Sinodul din Creta. Nu mai e loc de amânare. A avut loc ”consacrarea” ecumenismului la cel mai înalt nivel. Canonul spune: ”când episcopul propovăduiește erezia cu capul descoperit, să întrerupem pomenirea”. Există un nivel mai înalt al autorității, pe care toată lumea îl vede? Și ”consfințirea” s-a făcut chiar în documente scrise care rămân. Iar documentele acestui Sinod vor rămâne, dacă nu le condamnăm, vor rămâne de-a lungul veacurilor. Scripta manent. De vreme ce Arhiepiscopul Tesalonicului, Antim, elogiază Sinodul din Creta și acceptă cele ce au fost hotărâte acolo, el acceptă ”cu capul descoperit” erezia ecumenismului și este el însuși ecumenist. Acum, nu vă mai rețin, vă voi citi doar sfârșitul unui text pe care i l-am trimis Arhiepiscopului Antim, comunicându-i întreruperea pomenirii. La arhondaric vă voi citi textul în întregime.

Deci, în textul pe care l-am trimis către Mitropolitul Tesalonicului îi spun următoarele: ”Din categoria episcopilor ecumeniști faceți parte și Preafericirea Voastră, kir Antim, așa cum v-am explicat în urmă cu câteva zile în epistola pe care v-am trimis-o, răspunzând la «părinteasca» Voastră epistolă mustrătoare în care îmi recomandați să nu mai vorbesc despre ecumenism și nici împotriva Sinodului din Creta. Pentru că tulbur, chipurile, conștiinta pleromei Bisericii. Ați adeverit cât se poate de clar, cu capul descoperit, identitatea Voastră ecumenistă prin acceptarea elogiatoare a pseudo-Sinodului din Creta, la întrunirea plenară a Sinodului Bisericii Greciei din 23-24 noiembrie 2016, și prin porunca de a fi împărțită și citită în sfintele biserici ale mitropoliei Voastre foarte mincinosul text «Către popor». Oricât v-ați strădui, și Preafericirea-Voastră și ceilalți episcopi ecumeniști să cosmetizați acest pseudo-sinod, nu veți reuși, pentru că acesta nu este nici sfânt, nici mare, nici sinod, după cum reiese din mărturia adevărată a pliromei Bisericii. Deci, deoarece demersul Vostru cade sub incidența celor prevăzute de canoane despre episcopii care propovăduiesc erezia, anume potrivit prevederilor Canonului 15 al Sinodului I-II Ecumenic din timpul Sfântului Fotie, sintetizând tradiția patristică și apostolică, din acest motiv întrerup pomenirea numelui Vostru la sfintele slujbe, începând în mod simbolic de azi, Duminica Ortodoxiei.

Conștiința mea duhovnicească nu suportă ca, pe de o parte, Biserica, potrivit Sfinților Părinți și Sfintelor Sinoade, să condamne azi toate ereziile și pe iconomahi, iar dumneavoastră să recunoașteți ereziile ca Biserici și să constituiți dimpreună cu iconomahii protestanți Consiliul Mondial al Bisericilor. Dacă aș continua să pomenesc numele Vostru aș declara că sunt și eu ecumenist, că am aceeași credință cu Preafericirea Voastră și că mint în fața adevărului Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce sfințește și este sfințit pe Sfânta Masă, așa cum Preafericirea Voastră mințiți acum, alături de aproape toți episcopii vechii și noii Grecii, afirmând cu glas mare că Patriarhul Bartolomeu și Sfântul Sinod «drept învață cuvântul adevărului». M-aș bucura mult dacă ați aplica și Preafericirea Voastră Sfintele Canoane, în special Canonul 15 al Sinodului I-II Ecumenic și ați elogia astfel luptele pentru credință sau cel puțin m-ați lăsa să-mi înfăptuiesc lucrarea liturgică și didactică în Sfânta Biserică a Sfântului Antonie cel Mare. Nu vreau să plec de la Sfântul Antonie.

Vă voi spune la arhondaric ce i-am spus unui episcop, care m-a sunat ieri și mă sfătuia: ”Părinte, nu faceți asta, se va provoca o mare tulburare”. Este timpul să se provoace tulburare, să se trezească lumea.

Și mai departe, în epistolă, am spus: ”Să mă lăsați, deci, să liturghisesc la Sfântul Antonie cel Mare. Așa a făcut Patriarhul Atenagora când athoniții au încetat să-l mai pomenească și așa a făcut și Sfântul Sinod al Bisericii Greciei cu cei trei mitropoliți menționați. Nu au luat nici o măsură împotriva lor și astfel s-au evitat rupturile, care s-ar fi ivit și în cazul reformei calendarului, dacă Biserica nu i-ar fi îngăduit în sânurile ei pe cei ce voiau să urmeze vechiul calendar, așa cum a îngăduit acest lucru și multor Biserici Locale și Sfântului Munte. Dacă începeți prigoanele, Preafericirea-Voastră sunteți cel care încalcă Sfintele Canoane și unul care provoacă schisme. Eu nu voi provoca schismă, pentru că nu voi adera la nici o grupare schismatică, nici nu voi pomeni alt episcop, ci voi aștepta cu nădejdea cea bună să reiau pomenirea Voastră atunci când în mod public și în biserici veți condamna ereziile monofizitismului, a papismului, a protestantismului, panerezia ecumenismului și veți respinge pseudo-Sinodul din Creta.

Dacă rămâneți în cugetele Voastre filopapistașe și ecumeniste nu doresc să mai am nici o părtășie cu Preafericirea Voastră, urmând astfel povățuitorului Ortodoxiei, Sfântului Marcu Evghenicul, care rezumând tradiția sinodală și patristică a Bisericii, spunea: ”Toți învățătorii Bisericii, toate Sinoadele, și întreaga Sfântă Scriptură ne îndeamnă să-i evităm pe eterodocși și să nu avem legătură cu ei”. Recomandă Sfântul Marcu să ne ferim de cei de cuget latin, care corespund ecumeniștilor de azi, așa cum fuge cineva de șerpi. Și, de asemenea, avea convingerea că pe cât se îndepărtează de Patriarhul filocatolic și de cei de un cuget cu el, pe atât se apropie de Dumnezeu și de Sfinți și pe cât se desparte de aceștia, se unește cu adevărul și cu Sfinții Părinți și teologii Bisericii”. Pe cât ne îndepărtăm de ecumeniști, ne apropiem de Dumnezeu.

Eu, ca un neînsemnat păstor și învățător, îmi fac datoria față de Biserică, azi, în Duminica Ortodoxiei, și mă rog și aștept și de la dumneavoastră, fraților, să faceți ce vă luminează Dumnezeu. Amin.

[1] ΑΓΙΟΣ ΓΡΗΓΟΡΙΟΣ ΠΑΛΑΜΑΣ, Λόγος αποδεικτικός περί της εκπορεύσεως του Αγίου Πνεύματος Α΄, ed. Γρηγόριος Παλαμάς, Tesalonic 1981, ΕΠΕ 1 Πρόλογος 3-4, p. 68.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem, p. 70.

Traducerea părinților antiecumeniști ai Schitului Prodromu

Pentru întreruperea pomenirii, Părintele Vasile Savin de la Dochia, Neamţ, cadorisit de către MMB de ziua de naştere cu destituirea

preot-Vasile-Savin-parohia-Dochia-Piatra-Neamț-_-ortodoxinfo.jpgÎn seara zilei de 8 martie 2017, o delegaţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, condusă de preotul inspector Florin Chirilă şi de vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, preotul Marian Timofte, au descins la Parohia Sfinţii Voievozi din Dochia, Neamţ, unde i-au adus Părintelui Vasile Savin un cadou de ziua de naştere”: destituirea din oficiul de preot paroh, în care a fost numit un preot proecumenist, şi mutarea în funcţia de preot II, în parohia pe care a slujit-o cu devotament timp de 19 ani.

Motivul invocat a fost cel al necesităţilor misionare”, însă momentul ales poate fi uşor interpretat ca o reacţie disproporţionată şi necanonică faţă de decizia părintelui Vasile Savin de a întrerupe, în data de 19 februarie, pomenirea ierarhului pentru părtăşia acestuia la hotărârile eretice ale sinodului din Creta. Mai ales că în decizia de înlocuire din funcţia de paroh şi de numire ca preot II nu se specifică niciun motiv care să impună această măsură cu aspect de sancţiune disciplinară.

Părintele Vasile Savin a întrerupt pomenirea după o îndelungă chibzuinţă şi cercetare a conţinutului documentelor aprobate de către sinodul din Creta, perioadă în care i-a lăsat suficient timp ierarhului moldav să revină asupra deciziei luate în urmă cu opt luni şi să se dezică de documentele respective.

În momentul în care Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a decis să rezolve problema”, într-o manieră care să nu implice nicio referire la problema sinodului din Creta şi la întreruperea pomenirii, părintele Vasile îşi pregătea cu seriozitate credincioşii pentru a înţelege necesitatea pentru mântuire a gestului pe care sfinţia sa l-a făcut, urmând ca, după aceea, să anunţe public întreruperea pomenirii.

În conformitate cu art. 4, litera d) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, destituirea din oficiul de paroh este una dintre sancţiunile aplicabile în cadrul sistemului juridic bisericesc.

În conformitate cu art. 5 al Regulamentului, pedeapsa destituirii din oficiul de paroh este o sancţiune fără drept de constestare, deoarece este considerată o pedeapsă mai uşoară faţă de altele, care au un caracter permanent, precum destituirea din slujirea de preot sau caterisirea.

Acelaşi art. 5 precizează că destituirea este o sancţiune ce poate fi aplicată de către Chiriarhul locului, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului Eparhial, în baza unei anchete regulamentare, a unui raport sau referat al organismelor administrative din subordine.

Aşteptăm clarificări din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei atât legate de motivele destituirii, cât şi de modul în care au fost urmaţi toţi paşii procedurali descrişi de art. 5 al Regulamentului instanţelor de judecată ale BOR.

Prezentăm în continuare

  1. Scrisoarea deschisă a Părintelui Vasile Savin, prin care îl anunţă oficial şi public pe Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, că a întrerupt pomenirea Înaltpreasfinţiei Sale;

  2. Scrisoarea deschisă a Părintelui Vasile Savin adresată credincioşilor şi confraţilor preoţi, în care le explică gestul sfinţiei sale;

  3. Procesul verbal, încheiat de către funcţionarii MMB, în care Părintele Vasile îşi face pentru prima oară mărturisirea de credinţă antiecumenistă;

  4. O filmare a modului în care a decurs vizita oficialilor MMB la Parohia Dochia.

 

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Subsemnatul, preot Vasile Savin, de la parohia Dochia, Protopopiatul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, cu smerenia datorată Vă aduc la cunoştinţă următoarele:

1. Am luat şi eu act de hotărârile „sinodului” din Creta 2016 şi de hotărârile lui, ca fiind obligatorii. Le-am studiat îndelung şi, după 8 luni de zile, cu strângere de inimă, am luat decizia de a opri pomenirea numelui Înaltpreasfinţiei Voastre la slujbele bisericeşti pe care le săvârşesc, începând cu ziua de duminică, 19 februarie 2017, şi urma ca, în timpul cel mai scurt, să Vă fac cunoscută decizia mea.

Motivul acestei decizii este participarea Înaltpreasfinţiei Voastre la „sinodul” din Creta 2016 şi semnarea documentelor în care s-ar fi putut face o mărturisire de Credinţă ortodoxă completă, dar, din motive pe care nu le cunosc, nu aţi reuşit acest lucru şi, implicit, sunteţi în comuniune cu cei care, poate din convingere, le-au semnat. Prin pomenire ne facem părtaşi cu toţii la această erezie: ecumenismul.

Prin urmare, am oprit pomenirea. Ea va fi reluată în momentul în care Înaltpreasfinţia Voastră vă veţi dezice public, ca mărturisire de Credinţă, de această semnătură.

2. Am luat act de decizia Înaltpreasfinţiei Voastre de a numi alt preot în locul meu pe postul de preot paroh, eu fiind numit pe postul II, de preot coslujitor, fără a se menţiona vreun motiv pentru această destituire. De aceea, contest această decizie, pe care aţi luat-o în mod arbitrar, şi pe care, din bunăcuviinţă şi ascultare, am semnat-o.

Ale mele sunt două: una – ascultarea de Dumnezeu şi de Înaltpreasfinţia Voastră, în măsura în care urmaţi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, şi cealaltă – mărturisirea pe faţă, „cu capul descoperit”, a Adevărului de Credinţă Ortodox.

3. Din discuţiile cu cel pe care l-aţi numit în locul meu ca preot paroh, de faţă fiind şi reprezentanţi ai MMB, respectiv P.C. Preot Inspector Florin Chirilă, P.C. Pr. Vicar Administrativ Marian Timofte şi P.C. Preot Protopop Valentin Tofan, am constatat că acesta are orientare ecumenistă, pe care eu o refuz. Nu sunt de acord cu această lucrare zis bisericească şi, de aceea, nu putem sluji împreună. Nu accept această împreună slujire, această intercomuniune. Nu pot sluji la doi domni.

4. Din acest motiv, propun rezolvarea acestei probleme în următoarea manieră: să slujim pe rând fiecare în câte o duminică, separat.

5. Am cunoscut în ultimul timp foarte mulţi creştini care refuză categoric hotărârile „sinodului” din Creta şi ale ecumenismului în general. Aduc mărturie că cei mai mulţi dintre ei sunt foarte evlavioşi, foarte bine educaţi de duhovnicii lor, foarte bine intenţionaţi şi buni cunoscători ai învăţăturilor Bisericii. A-i izgoni pe aceştia din bisericile în care ei vor să meargă, este o mare greşeală. A-i prigoni tocmai pe aceştia arată că suntem în vremurile de pe urmă, chiar înaintea instalării lui Antihrist. SĂ LUĂM AMINTE!!

Aceşti creştini nu doresc să mai meargă la bisericile unde se pomenesc ierarhii ecumenişti. Acesta este un semn că cei care vor să se mântuiască nu mai acceptă ca ierarhii şi preoţii ortodocşi să participe la lucrarea ecumenistă. SĂ LUĂM AMINTE!!

Dacă în numele dragostei pentru eterodocşi ne prigonim tocmai copiii noştri (preoţi, ieromonahi, monahi, monahii, creştini) cei foarte râvnitori pentru Adevăr, este un semn rău, apocaliptic chiar.

Iertaţi-mă,
Preot Vasile Savin

Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Iubiţi fraţi preoţi,
Iubiţi credincioşi,

Sunt preotul Vasile Savin, preot al Parohiei „Sfinţii Voievozi” din Dochia, Protopopiatul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ.

Slujesc la această parohie din luna februarie 1998, făcând cele ale preoţiei cu dragoste şi ascultare. Întotdeauna am slujit cu mare drag şi i-am iubit pe toţi oamenii, învăţându-i, după a mea slabă putere, să părăsească păcatele şi să se apropie de Dumnezeu. Niciodată nu am pretins vreo sumă de bani pentru servicii religioase, ci am îngăduit întotdeauna pe fiecare să contribuie cu cât poate. Bănuţii bisericii i-am investit cu multă atenţie, nimănui să nu-i fiu dator: nici statului, nici Mitropoliei, nici celor de sus, nici celor de jos; mai-marii mei bisericeşti pot confirma adevărul acestor spuse. Martor îmi sunt Dumnezeu şi toţi cei cărora le-am slujit: Biserica şi familia.

Pe cât am putut, m-am îngrijit ca biserica, locaş de închinare, să fie frumos împodobită, ca o mireasă plăcută lui Dumnezeu. Mulţumesc celor care au contribuit la toate acestea.

Mi-a dăruit Dumnezeu o soţie preoteasă bună şi evlavioasă şi 9 copii „sănătoşi şi întregi la minte”, pe care i-am crescut şi educat cu mare drag. În acest moment, 3 sunt căsătoriţi, iar 6 necăsătoriţi, fiind studenţi şi elevi de liceu. Toţi au învăţat carte; 6 din 9 au fost sau sunt studenţi la facultate. Mulţumesc lui Dumnezeu!

Singurul lucru care a mai stârnit mânia unora a fost fost faptul că, în timpul celor 30 de ani de preoţie (la 3 parohii), am vorbit foarte deschis, pe faţă, vertical, împotriva păcatului şi a neorânduielilor acestei lumi. De aceea, mulţi m-au îndrăgit şi mă îndrăgesc, iar alţii m-au urât şi mă urăsc. Nu le ştiu numărul, nici la unii, nici la alţii. Dumnezeu îi ştie pe toţi. Şi inima fiecăruia. Pe cei cărora le-am greşit cu ceva, îi rog să mă ierte, că sunt păcătos şi neputincios.

Am spus mai sus că întotdeauna am vorbit deschis, pe faţă, vertical, nefiindu-mi frică de nimeni, pentru că Adevărul trebuie mărturisit pe faţă, public.

Două lucruri care se petrec în societatea noastră, în Biserică, m-au sensibilizat la maximum: introducerea actelor biometrice obligatorii pentru toţi oamenii şi ecumenismul sincretist religios. Împreună, acestea două slăbănogesc credinţa omului şi-l duc la apostazie. Ceea ce se şi petrece.

Ce este ecumenismul religios? Este o lucrare care trebuie să ducă la amestecul Bisericii Ortodoxe cu celelalte culte, cu dispariţia Bisericii Ortodoxe în final, ceea ce nu se va întâmpla, deoarece Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos, este Biserica întreagă şi ea va dăinui până la sfârşit. Biserica Ortodoxă este Adevărul, iar Adevărul este Hristos. Cine mărturiseşte şi va mărturisi Adevărul este şi va rămâne în Biserica lui Hristos.

Ecumenismul, ca mişcare de amestecare a tuturor credinţelor într-una singură, inclusiv a Ortodoxiei, este panerezia timpului nostru, pe care au înfierat-o Sfântul Justin Popovici, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Nicolae Velimirovici şi alţi Sfinţi ai Bisericii, Părintele Prof. Dumitru Stăniloae, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Cleopa, Părintele Justin Pârvu şi alţi Părinţi mărturisitori.

Citind cu atenţie scrierile lor, la mişcarea de contestare a ecumenismului m-am alăturat şi eu, vorbind pe faţă că trebuie să ne îngrădim de această panerezie (erezia tuturor ereziilor) luând, cu multă strângere de inimă, hotărârea de a întrerupe pomenirea la slujbele religioase a numelui ierarhului nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, începând cu data de 19 februarie 2017. Am luat această decizie şi după o consultare cu părinţi aghioriţi din Muntele Athos, precum Iulian Prodromitul, Avva Gavriil şi alţii.

Menţionez că această întrerupere a pomenirii numelui ierarhului la slujbele religioase este doar o atenţionare a ierarhului, prin care îi spun că participarea la „sinodul” din Creta şi mai ales semnarea documentelor reprezintă un compromis care nu face bine Bisericii Ortodoxe. Dimpotrivă. Şi-l rog să se dezică de această participare şi de semnarea documentelor neortodoxe. Iar în măsura în care va face public o decizie în acest sens, eu, preot slujitor, voi relua pomenirea.

De ce spun acestea? Pentru că această semnătură pe documentele amintite îl face pe ierarh cel puţin părtaş la erezie şi, prin pomenire, mă face şi pe mine, preot în comuniune cu el, părtaş la erezie. Ceea ce eu nu primesc. Cu părere de rău, dar nu primesc!

Ca urmare a acestei decizii şi a punerii ei în aplicare, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei m-a destituit din funcţia de preot paroh în seara zilei de 8 martie 2017, ziua mea de naştere, decizia fiind adusă pe înserate, de o delegaţie formată din: P.C. Preot Inspector Florin Chirilă, P.C. Pr. Vicar Administrativ Marian Timofte, P.C. Preot Protopop Valentin Tofan, însoţiţi de Preotul Cătălin-Constantin Chifu, de la parohia vecină Bahna-Dochia, de alt preot tânăr pe care nu-l cunosc (din alt Protopopiat probabil) şi de vreo 2-3 cântăreţi de strană de la biserici din Piatra-Neamţ.

Delegaţia amintită l-a prezentat pe cel nou-numit preot paroh în locul meu, care a fost instalat în timpul unei slujbe (Sfântul Maslu) la care au participat vreo 15 enoriaşi din parohie. Momentul a fost bine ales, în sensul că, fiind într-o zi de lucru din timpul săptămânii şi pe înserate, au fost prezenţi foarte puţini credincioşi, fără să li se spună motivele pentru care s-a făcut această destituire. Bineînţeles că „în numele dragostei”… În decizia dată nu mi s-au specificat nici mie motivele care au condus la destituirea mea şi înlocuirea din slujirea de preot paroh.

În realitate, motivul poate fi unul singur: refuzul meu de a îmbrăţişa erezia ecumenismului.

Cu mare grabă şi foarte iute dusă la îndeplinire această lucrare, am fost „retrogradat” pe postul II, înfiinţat în aceeaşi zi de 8 martie 2017 la cancelaria Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, zice-se „pentru nevoi misionare ale parohiei”, după spusa delegaţiei oficiale.

În acelaşi timp, a apărut o problemă deosebită, inedită, cel puţin din punctul meu de vedere: părintele numit în locul meu (dar oare a fost vreun concurs pentru ocuparea acestui post?) nu are un cuget curat ortodox, îmbrăţişând convingerile ecumeniste şi, din acest motiv, nu putem sluji împreună.

În încheiere, mulţumesc celor care m-au ajutat ca aceste gânduri ale mele să se facă cunoscute „pe faţă, cu capul descoperit” (canonul 15 I-II Constantinopol). Nădăjduiesc că nu supăr pe nimeni. Îi rog pe toţi să mă înţeleagă şi pe mine că nu pot accepta această erezie a ereziilor şi nu pot fi în comuniune cu cei care o susţin şi cu cei care n-o tăgăduiesc(ambele, forme de lepădare).

Cu dragoste în Hristos,
Preot Vasile Savin
Parohia „Sf. Voievozi” – Dochia
Judeţul Neamţ

PROCES VERBAL

Încheiat astăzi 8.03.2017, cu ocazia instalării P.C. Preot Andrei Todiraşcu în funcţia de paroh al Parohiei Dochia şi a numirii P.C. Preot Savin Vasile în funcţia de preot coslujitor la aceeaşi parohie.

Preotul paroh Andrei Todiraşcu a preluat de la P.C. Pr. Savin Vasile în prezenţa P.C. Preot Vicar Administrativ, al P.C. Inspector şi al P.C. Părinte Protopop, cheile bisericii.

Inventarul parohiei va fi preluat în zilele următoare.

Pr. Andrei Todiraşcu Pr. Savin Vasile Pr. Tofan Valentin Pr. Florin Chirilă

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

Subsemnatul Preot Savin Vasile, preot al Parohiei Dochia, jud. Neamţ, consider că această înlocuire a mea din postul de preot paroh s-a făcut într-o manieră cu totul nepotrivită nearătându-se nici un motiv care să îndreptăţească Mitropolia Moldovei şi Bucovinei la această decizie. Cer Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan să analizeze această acţiune şi să spună public motivele pentru care a făcut această înlocuire a mea din postul de preot paroh.

Mi s-a făcut o mare nedreptate şi consider că singurul motiv pe care îl invocă Mitropolia Moldovei şi Bucovinei este acela că eu, preotul Savin Vasile, nu sunt de acord cu ecumenismul şi cu hotărârile Sinodului din Creta (2016), şi pe care eu le consider a fi cu totul neortodoxe, chiar eretice, şi care mi se impun.

Rog pe reprezentanţii Mitropoliei, oficialii ei, să cugete adânc că ecumenismul propovăduit şi susţinut public este panerezia timpului nostru aşa cum ne-au învăţat Sfântul Justin Popovici, Părintele profesor Dumitru Stăniloae şi alţi părinţi ai Bisericii.

Dacă ecumenismul este refuzat de creştinii ortodocşi – şi este – de ce sunt prigoniţi monahii, monahiile, preoţii şi alungaţi din mănăstiri şi din parohii?

Deci: înlocuirea mea din postul de preot paroh este o nedreptate, o prigonire.

azi 8 martie 2017, de ziua mea de naştere, Preot Savin Vasile

Sfârşitul îmi aparţine

Au fost confiscate
cheile preotului bisericii
fără a fi predat inventarul

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/03/09/pentru-intreruperea-pomenirii-parintele-vasile-savin-de-la-dochia-neamt-cadorisit-de-catre-mmb-de-ziua-de-nastere-cu-destituirea/

Apel pentru tipărirea Broșurii care conține 40 de argumente că ”Sinodul” din Creta nu a fost în duhul Sfinților Părinți

După multă trudă este gata de tipar această broșură, care pe coperta 1 arată așa:

Coperta-1

Iar coperta 4 este așa:

Coperta-4

 

Broșura este editată în format A5, deci jumătate de coală A4, interiorul este alb-negru, iar coperțile, după cum se vede, sunt color.

Cuprinsul ei (48 de pagini) este următorul:

Argumente scripturistice

Binecuvântarea Maicii Domnului prin părinții athoniți

40 de argumente că „Sinodul“ din Creta NU a fost în duhul Sfinților Părinți ai Ortodoxiei

1. Introducere

2. Ideea de “Sinod panortodox”

3. Pregătirea presinodală

4. Regulamentul de organizare al adunării cretane

5. Desfășurarea lucrărilor “adunării” interortodoxe dn Creta

6. Receptarea hotărârilor din Creta de către Bisericile Ortodoxe neparticipante

7. Lupta antiecumenistă românească

8. Prigoana ecumenistă împotriva noastră

9. Recomandări pentru a păstra o cale echilibrată în privința mărturisirii ortodoxe

10. Soluții și perspective pentru viitorul B. O. R.

Expresia conștiinței noastre

Să ne întărim în credința neprihănită a Sfinților Părinți

Sinteză istorico-teologică despre Sinoadele Ecumenice

Declarație antiecumenistă

Autorii broșurii sunt trei:

preot Claudiu Buză

preot Ciprian-Ioan Staicu

jurist Cristian-Nicolae Bucuroiu

Marți, 14 martie 2017, vrem să o băgăm la tipar. Deja se fac ultimele corecturi la tipografie.

Broșura va fi împărțită GRATUIT.

Avem nevoie de susținere financiară pentru editarea ei. La 2.000 de exemplare ne trebuie cam 4.000 de lei, la 5.000 de exemplare, aproximativ 7.000 de lei, iar pentru 10.000 de exemplare sunt necesari cam 3.000 de euro. Nădăjduim măcar 5.000 de broșuri să scoatem.

De dvs depinde acum. Noi am muncit câteva săptămâni, adunând esența problemei ”Creta”, în cuvinte simple, după principiul: ”punct ochit, punct lovit.”

Nu vom trimite apoi prin poștă câteva exemplare, ci le vom da persoanelor noastre de încredere, care să le distribuie – personal sau prin prieteni – apoi în țară și în străinătate (la românii din diaspora). Vor ajunge la toți doritorii. Iar cine dorește, poate să o multiplice personal la xerox.

Încercăm să facem și o variantă în engleză și una în franceză, pentru frații noștri ortodocși vorbitori ai acestor limbi.

Modalități de susținere (nu vom pune pe site conturi, pentru a nu transforma acest site în ceea ce nu se dorește a fi):

1. Primul pas este ca cei doritori să ajute să sune la nr. 0740788876 (pr. Ciprian); în caz de apel nepreluat, lăsați sms sau trimiteți mail la ciprioan@yahoo.com

2. Dacă suma este mai consistentă, atunci vă vom spune contul tipografiei, pentru a trimite direct acolo suma donată.

3. Sumele mai mici le vom aduna probabil prin modalități nebancare (mandat poștal, curier, personal etc), iar apoi vom vira suma totală tot în contul tipografiei.

Mulțumim frumos de sprijin. Hristos este cu noi toți, cei iubitori de adevăr!

Doamne ajută!

Cu respect,

autorii broșurii