Cum se cuvine a fi primiți cei care se întorc de la erezie! Cum trebuie să mărturisească ierarhii căzuți pentru a fi iertați și primiți alături de cei care iubesc și apără Ortodoxia!

Sinod Ecumenic VII dela Niceea, an 787 despre iconoclasmHotărârile Sfintelor Sinoade ecumenice au avut și au un rol însemnat în viața Bisericii. Acestea (Sfintele canoane și învățăturile Sfinților Părinți), reprezintă hotarul sfânt ce trebuie păstrat și apărat în fața celor ce nesocotesc ,,învățătura sănătoasă” și propun un alt mod de a înțelege sau de a trăi Ortodoxia. Disprețuirea acestor învățături, zădărnicește întreaga moștenire dobândită cu preț de sânge de la Sfinții Părinți și de la toți cei care s-au jertfit pentru ca noi să avem Cuvântul care mântuiește.

Exemplele pe care le avem din trecutul Bisericii, sunt repere pentru vremurile de apostazie pe care le trăim. Unul dintre aceste exemple, după prima fază a luptei iconoclaste, la Sinodul VII ecumenic (787), este, spunem noi, reprezentativ pentru episcopii noștri care au acceptat panerezia ecumenismului în viața Bisericii. Este nevoie ca și aceștia să mărturisească Adevărul, chiar înainte de a avea loc un Sinod panortodox (care poate nu va fi organizat niciodată dacă nu vom mai avea timp de pocăință sau dacă Hristos nu va voi!), pentru a reveni la curăția și frumusețea Ortodoxiei.

Iată un exemplu de mărturisire a unor ierarhi care și-au recunoscut căderea și au cerut să fie primiți alături de cei care ,,drept învață Cuvântul Adevărului” :

”La prima ședință a Sinodului s-au prezentat ca acuzați trei episcopi iconomahi, care și-au cerut iertare și au citit o mărturisire de credință ortodoxă. Unul dintre aceștia, Teodosie al Amoreei, declara: ,,Preasfințiți și de Dumnezeu cinstiți Stăpâni ai mei și toată adunarea acestui Sfânt Sinod, și eu, păcătosul, vrednicul de milă și amăgitul, care multe răutăți am grăit împotriva cinstitelor icoane, înțelegând adevărul, recunoscându-l și prihănindu-mă pe mine însumi, am dat și dau anatemei pe față cele ce rău am grăit și am învățat în lumea aceasta. Și cer și rog fierbinte Sfântul vostru Sinod să mă primească și pe mine, nevrednicul vostru rob, împreună cu toți cei ce cred în Numele lui Hristos”.

Cât de sinceră, cu adevărat, și vrednică de laudă mărturisire! Asemenea acesteia așteptăm și din partea ereticilor din zilele noastre – fie ei și începători sau capi ai falselor ,,Biserici” -, și atunci unirea lor cu Biserica se va înfăptui de la sine, fără dialoguri consumatoare de timp și întorsături diplomatice.

Sfântul Tarasie a întrebat dacă este drept ca episcopii care se pocăiesc să-și reia scaunele lor, iar Sinodul a încuviințat. Monahii au adăugat: ,,Precum îi primeau Sfintele Sinoade a toată lumea pe cei ce se întorceau de la erezie, așa îi primim și noi”.

În continuare s-au înfățișat alți șapte episcopi iconoclaști care luaseră parte la tulburările din anul precedent și și-au cerut și aceștia iertare. Așadar, în Sinod s-a pus problema ,,cum se cuvine a fi primiți cei care se întorc de la erezie”. La dialogul dintre patriarh și episcopi pe această temă au participat activ și monahii, îndeosebi egumenul Sava al Studionului.

S-a dat citire mai multor canoane și texte patristice privitoare la situația ereticilor care se pocăiesc. Monahii au cerut să se citească epistola canonică a Sfântului Atanasie către Rufinian. În urma lecturii, ei susțineau că, potrivit Sfântului Atanasie, cei care se întorc dintr-o erezie vor fi primiți la pocăință, dar nu și la treapta preoțească. Sfântul Tarasie le-a explicat că Marele Părinte vorbește numai de capii ereziilor, și nu despre cei ce au fost târâți în erezie cu de-a sila. Monahii s-au arătat de acord, întrebându-i însă pe episcopii care se pocăiseră, dacă și ei ,,au fost târâți sau au suferit vreo silă, încât s-au depărtat de adevăr”.

            … În cea de-a treia ședința (a Sinodului), iconoclastul Grigorie al Neocezareei a cerut să fie primit în comuniune cu Sfinții Părinți. În discuția care a urmat, monahii au propus să fie primit doar la pocăință, și nu în treapta preoțească, de vreme ce fusese unul din capii ereziei. Sfântul Tarasie i-a lăudat pe monahi, numindu-i ,,râvnitori ai rânduielilor canonice și evanghelice”. În cele din urmă, Sinodul i-a primit cu multă iubire de oameni pe toți episcopii care și-au recunoscut greșeala și i-a reașezat în scaunele lor”.

Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei, p. 264-267

Anunțuri

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

12 gânduri despre „Cum se cuvine a fi primiți cei care se întorc de la erezie! Cum trebuie să mărturisească ierarhii căzuți pentru a fi iertați și primiți alături de cei care iubesc și apără Ortodoxia!”

  1. Am urmarit cu atentie si conferinta IPS Vlachos intitulata
    ,,Viața duhovnicească a creștinului în societatea actuală” . Am postat doar partea a doua. Trebuie urmarita cu discernamant.

    La inceput, a spune multe lucruri de folos legate de tema dezbatuta.

    In final, in urma intrebarilor, legate de modul cum ne raportam la Sinodul din Creta spune lucruri contradictorii. Spune despre necesitatea marturisirii credintei, ca sa adoarma vigilenta, dar este impotriva intreruperii pomenirii, ca sa-i fie pe plac si mitropolitului Teofan!!! Considera ca exista riscul ca atunci cand biserica isi revine din erezie, cei care au intrerupt pomenirea sa gaseasca alte motive de schisma, din cauza patimilor lor!!! Scurteaza dramatic aceasta discutie, arborand dintr-odata o fizionomie inflexibila!

    La noi, celor care au intrerupt pomenirea deja le sunt atribuite diferite invective. Nu se recunoaste aceasta forma de lupta impotriva ereziei ecumeniste. In locul cuvintelor, se apeleaza, din pacate, la echipe de jandarmi! Preotii care lupta cu ecumenismul sunt caterisiti, deci un dialog real este suspendat din start. BOR isi pune problema revenirii din ecumenismul eretic? Isi pune problema initierii unor discutii cu preotii care au ceva de spus? Sau preocuparea ei de baza este de a le inchide gura si de a-i discredita?

    Apreciază

    1. Foarte buna observatia pe care ati facut-o! Suntem deplin lamuriti de pozitia Mitrop Ierotheos Vl. Personal, i-am apreciat f mult opera teologica dar nu pot fi de acord cu aplicarea unei ,,psihoterapii ortodoxe” lipsită de putere vindecatoare.

      Apreciază

      1. In plus, parintele Vlachos le creeaza crestinilor anumite complexe cum ca nu ar trebuie sa comenteze abaterile dogmatice de la Sinodul din Creta, daca nu au dobandit Harul Duhului Sfant. Adica formuleaza un indemn indirect ca omul de rand sa taca.

        Insa parintele Paisie Aghioritul sustine ca, (fara a neglija dobandirea acestui Har – n. n ), omul de rand este dator sa pastreze si sa-si apere dreapta credinta. Asta presupune sa o cunoasca si sa o practice, fireste, si sa o marturiseasca macar celor apropiati. Deci cu aceleasi cuvinte putea fi formulat indemnul de a dobandi noi insine o viata crestina autentica in vederea propriei mantuiri si a celor din jur. Vorba insotita de puterea exemplului personal primeste putere.

        ,,Scopul vietuirii crestine este dobandirea Duhului Sfant.” – spunea Sfantul Serafim de Sarov. In privinta unei legitimitati a marturisirii, cred ca numai Dumnezeu ne poate face vrednici, caci Duhul Sfant sufla unde si cand voieste, apare si Se retrage fara sa anunte. De aceea atat curajul cat si trezvia sunt la fel de necesare. (Nu mai stiu pe cine am citat). Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa!

        Apreciază

  2. IPS Ierotheos folosește o teologie conformă cu tradiția ascetică a Bisericii, însă fără aplicabilitate la modul de trăire și mărturisire a credincioșilor conștienți de înalta trădare ce s-a făcut la Creta. Dacă e să fim corecți, conform acestei teologii, diaconul trebuie să fie pe treapta despătimirii, preotul pe treapta iluminării, iar episcopul pe treapta desăvârșirii. În felul acesta doar cei iluminați și desăvârșiți pot teologhisi după voia lui Dumnezeu și în conformitate cu învățăturile Sfinților Părinți. Însă realitatea, pe ,,teren”, este cu totul alta: episcopii nu numai că nu au ajuns pe treapta sfințeniei în conformitate cu această învățătură, dar au și trădat moștenirea celor care au dogmatizat și teologhisit purtați fiind de Duhul Sfânt. Era suficient ca aceștia să spună: ,,credem în ceea ce au crezut și mărturisit Sfinții Părinți și Învățători ai Bisericii”! Au preferat însă să filosofeze după modele scolastice străine de moștenirea patristică. Astfel, preoții, monahii și mirenii au preluat inițiativa de a spune lucrurilor pe nume, apărând Biserica pe linie patristică și canonică, vădind rătăcirea celor ce și-au trădat slujirea și ascultarea față de Hristos.

    Apreciază

  3. Sunt un madular viu al Biserii Ortodoxe care nadajduiesc în mântuire, chiar dacă sunt o păcătoasă. Simt cu toată ființa mea că la acest sinod din Creta s-a trădat Dreapta Credintă. Chiar dacă ni se tot spune că noi (mirenii) nu trebuie să luăm atitudine în legătură cu această trădare pe motiv că nu cunoaștem teologie și că suntem păcătoși, tocmai noi ar trebui să ne ridicăm în masă și să cerem ierarhilor și clerului să se lepede de acest sinod și să se pocăiască public.
    Atitudinea ierarhilor si clericului raportată la documentele eretice semnate în Creta demonstrează că, aceștia nu au ca puncte de reper canoanele și învățăturile Sfintilor Părinți. Pentru mine ca mirean canoanele sunt foarte clare așa că, cu cât se încearcă să ne convingă că noi trebuie să tăcem, să nu luăm atitudine, cu atât se înfundă și mai mult ei , atât față de noi, cât și mai grav în fața lui Dumnezeu (singurul care cunoaște credința, inima, gândurile și inteția fiecăruia). Noi mirenii vom da răspuns la judecată de faptele noastre, dar acești ierarhii care încearcă să ne îmbrobodească vor da răspuns și de turmă.
    Luminează-ne și mântuiește-ne Doamne pe toți!

    Apreciază

    1. Dacă pentru dvs. canoanele sunt foarte clare și păstrați învățătura Sfinților Părinți, înseamnă că afirmația făcută la începutul comentariului este validă: sunteți un mădular viu al Bisericii!

      Apreciază

  4. Pentru lămuriri suplimentare în legătură cu afirmațiile malițioase de pe unele bloguri, spunem următoarele:
    Noi, cei care am întrerupt pomenirea și păstrăm, după a noastră putere, învățătura Bisericii:
    1. nu îndemnăm credincioșii să iasă din biserică sau să părăsească sfintele locașuri, ci sfătuim ca aceștia să se îngrădească de erezie, după a lor putere și înțelegere;
    2. nu pomenim un anumit ierarh, ci pomenim pe cei știuți de Hristos ,,care drept învață Cuvântul Adevărului”;
    3. nu ne organizăm în asociații sau organizații în afara Bisericii, ci rămânem în Biserica lui Hristos, slujind și mărturisind Adevărul;
    4. nu facem parte din vreo grupare athonită a părinților Sava, Hariton și Heruvim, ci ascultăm prin aceștia, de învățăturile nemincinoase ale Sfinților Părinți și Mărturisitori;
    5. nu noi scoatem în afara Bisericii pe eretici, ci erezia promovată de aceștia, legiferată și oficializată la nivelul întregii Patriarhii;
    6. nu am depășit limitele întreruperii pomenirii și nu am sărit pașii pentru apărarea Ortodoxiei și mărturisirea Adevărului, ci am aplicat acrivia (terapeutica) Bisericii și iconomia corectă pentru patologia produsă de molima ereziei;
    7. nu îl considerăm ,,după dreptatea unora, ca Sfânt, pe Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, cel care a ,,lămurit” ca nimeni altul ce înseamnă și cum se face întreruperea pomenirii arhiereilor care susțin erezii, în cartea „Cele două extreme: ecumenismul și stilismul”;
    8. nu credem în pseudomărturisirea ÎPS Ierotheos, ci credem în mărturisirea curajoasă a celor care nu s-au făcut părtași ereziei. Degeaba refuzi să semnezi documente eretice câtă vreme slujești cu ereticii;
    9. nu credem în existența ,,echilibrată” a unui singur preot mărturisitor care a întrerupt pomenirea și nu suntem de acord cu atitudinea sfinției sale de a trimite credincioșii, la preoții care pomenesc la slujbe pe ierarhii trădători, pentru mărturisire și împărtășire. Ne întrebăm, pe bună dreptate: de ce a mai întrerupt pomenirea și de ce s-a îngrădit prin nepomenire, iar pe credincioși îi trimite, ca pe vânat, în gura lupului, acolo unde sunt pomeniți apostații;
    Lupta noastră nu este dusă în afara Bisericii și nu facem schismă pentru că așa înțeleg unii atitudinea noastră! Noi suntem în Biserică și luptăm ca să rămânem în Biserică.
    Ne-am fi bucurat ca lupta noastră să fie comună, să ne acceptăm și să ne iubim cu sinceritate, ca în clipa în care ne-am cunoscut și am pornit împreună pe drumul mărturisirii. Dar, se pare că ,,Satana a cerut să ne cearnă ca pe grâu” (Lc. 22, 31). Depinde de noi, dacă rămânem grâu sau devenim neghină!

    Apreciază

    1. Hristos a inviat!
      Foarte bine ati descris,parinte, atitudinea marturisitoare a celor care s-au ingradit de erezie si care pe nedrept sint numiti cu atitea apelative neortodoxe (schismatici, extremisti,talibani,etc). Sintem alaturi de sfintiile voastre care ati declarat oficial, carui stapin vreti sa slujiti in continuare, adica Unicului Si Marelui Stapin-DUMNEZEU-TATAL, FIUL si DUHUL SFINT – TREIME SFINTA DESAVIRSITA!

      Apreciază

  5. Atitudinea si pozitia mitropolitului Ierotheos, aceea de a spala si coafa lepadarea cretanilor, este mai vicleana si mai periculoasa decit semnaturile confirmate si reconfirmate ale pseudoepiscopilor BOR. Dupa diversiunea „Creta” a venit de doua ori in mijlocul fratilor lui Bartolomeu de Istambul si loveste chiar in preotii si crestinii marturisitori Adevarului revelat. Daca Daniel si clica, au dat dovada clara ca sunt mana dreapta a hulitorului de Dumnezeu Bartolomeu, atunci, cum poti tu mitropolit cu pretentii de a fi pilda de marturisire pentru poporul lui Dumnezeu,sa le canti in struna vrajmasilor Adevarului?

    Apreciază

  6. Hristos a inviat!
    Binecuvantati Sfintia voastra parinte Claudiu!
    Cu ce se mai pot impotrivi cei ce ne considera rataciti, schismatici, conlucratori cu cei ce vor sa distruga ortodoxia, la asa de bine argumentate lamuriri, pe care sfintia voastra, luminat de Sfantul Duh, le-ati axpus atat de concret. Cu siguranta ca inca mai pot, deoarece au inspiratie venita de „jos”. De multe ori, in nimicnicia mea, am considerat ca este inutil a ne lupta cu asa „mori de vant”, dar ma repar, nadajduind, ca si Sfintia voastra, ca mai sunt suflete de adevar cautatoare ce se pot adapa cu atare argumente. Domnul va rasplati far de masura pe cei, care iata, lupta, facandu-i madulare ale Bisericii Biruitoare. Domnul sa va rasplateasca!

    Apreciază

    1. Adevarat a inviat! Domnul sa binecuvanteze!
      Important este acum sa ramanem uniti, in acelasi duh, pentru a putea scapa de numeroasele inselaciuni si diversiuni ale potrivnicului. Intr-adevar, argumentele folosite pentru a exprima Adevarul, intr-o mare a minciunii, vin acum sa ne intareasca, nu doar sa ne lamureasca. Pentru noi, lucrurile sunt clare! Cei care urmaresc dezbinarea, inspirati ,,de jos”, motivand marturisirea lipsita de fundament patristic si de discernamant duhovnicesc, ajung sa lupte impotriva lui Hristos.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s