Șoaptele îngerilor (I)

72528_ingeri-paza2-okCe e durerea?

E mângâierea calmă,

A unui înger care,

Grijește rana hâdă,

A patimilor tale!

 

Ce e plăcerea (trupească)?

Drăcească nălucire, închipuind odihna,

Sub care se ascund slabanogiri de duh,

Ce spre adânc coboară, pe cel dedat la ea,

În marea deznădejdii,având la țărm infernul.

 

Ce e pocăința?

Emoția spălării,

Veșmântului de nuntă,

În băi de lacrimi calde,

Ce-și au, în inimă izvor.

Ci, când seca-vor ele-

Uscare de vețmânt,

În preafierbinți și lungi,

Și multe suspinări,

Până la cel din urmă,

Al ornicului dangăt,

Când va fi răcorit,

De-o ultim-adiere.

 

Ce e fapta buna?

Rugăciune negrăită,

Care mișcă munți din loc,

Și aproapele-ncalzește,

Fără soare, fără foc.

 

Ce e boala trupească?

Greu mirosinda scaldă,

În topituri de-aramă,

Care ucide răni,

Rânjinde și hidoase,

Ce-au fost cândva primite,

În dar de la vrajmaș,

În amorțiri de cuget,

Și-n prea trupești trăiri.

 

Ce e păcatul de moarte?

Teribila mimare,

A primei amăgiri,

Cu sorți, deloc mărunți,

De veșnica gonire.

 

Ce e deznădejdea?

Fantoma unui demon,

Scăpat în zbenguire,

În frageda ființă,

Rămasă prizonieră,

În mlaștina tristeții,

Din nebăgare-n seama,

A milei și iertării.

 

Ce e rugaciunea de iertare?

Disperata glăsuire,

Din rărunchi de muribund,

Care cere apa vieții,

Lăcrimând oțet și fiere.

 

Ce e rușinea?

Privirea în oglindă,

Cu ochii strâns închiși,

Dorind îmbrățișarea,

Ființei ce-o să iasă,

Degrab din acel loc,

Și-un schimb de viețuire,

Cu prea doritul oaspe.

 

Ce e înțelepciunea?

Cufăr plin de giuvaere,

Tăinuit întru adâncuri,

Dintru care, Cel ce-l știe,

Scoate, când și când, o piatră,

Făcând dar la cerșetor,

Ce trudind a curăți-o,

Afla-va oarecând sclipirea-i.

 

Ce e cuvântul de învățătură?

Dintru-nălțime, purcedere,

Cu adâncime, zicere,

Întru lărgime, pătrundere,

Din iubire, facere,

În smerire, ținere,

Pe veci, rămânere.

 

Ce e fericirea promisă?

Este plutirea lină în țara veșniciei,

Peste păduri clădite din mii de bucurii,

Pe-a căror ramuri șed măiastre zburătoare,

Ce cu-ale lor aripe, în mii de curcubee,

Stârnesc fuioare blânde și calde tremurări,

De-mbătătoare miruri care-ți cuprind ființa,

În dulce adăpare de miere nefirească,

De raze de lumină, de pace, de odihn.

……………………………………….

Suire ne-ncetată spre culmi de fericire,

Privire ochi în ochi cu Veșnica Iubire,

Duioasa recreere-n Lumina Necreată,

A Veșnic Creatorului,

De-a pururi saturare și pururea nesaț,

La Cina fără Taine,

ATOATEDĂTĂTORULUI!!!

Radu Cornel Paul

Anunțuri

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

7 gânduri despre „Șoaptele îngerilor (I)”

  1. Hristos a inviat!
    Parinte,
    Am si eu niste nelamuriri.
    Eu in prezent nu am duhovnic si caut sa ma lamuresc cu problema promenirii/nepomenirii deoarece am citit multe si mi se pare o mare bulversare.
    Citeam pe blogul mohahului Teodot.
    Am atasat cateva imagini cu comentarii, daca puteti sa imi raspundeti, va rog. Vreau doar sa ma lamuresc. Multumesc! Doamne ajuta!






    Apreciază

    1. Adevarat a inviat!
      Cele citite pe blogul monahului Teodot, pe langa faptul ca aduc confuzie, scot din lupta pe cei dornici de ingradire. E un nonsens sa fii de acord cu intreruperea pomenirii si sa ceri totodata credinciosilor sa intre in comuniune cu cei partasi tradarii ce s-a facut la Creta. Argumentele aduse sunt ,,apa de ploaie”! Imi plange sufletul pentru dansul si pentru cei ce urmeaza pseudoinvataturilor promovate pe blogul sau. Parintele Ciprian pregateste un studiu, bine argumentat patristic, prin care va scoate la suprafata erorile Monahului Teodot. Putina rabdare si vom raspunde!

      Apreciază

  2. Aș vrea să postez și eu o poezie pentru sufletele noastre:

    Problematica socială

    Problematica socială
    E din sfera rațională,
    Societatea-i deturnată,
    Lumea e manipulată.

    Minciuna-i la rang de cinste,
    Mintea-i pe greșite piste,
    De la iad își ia procură
    Să fure peste măsură.

    Să viclenească ocult,
    Să orbească neîntrerupt
    Si fatal mulțimile,
    Sporind îngustimile.

    Escapada imorală
    Varsă răul peste Țară,
    Nu mai există rușine,
    Nu mai este loc de bine.

    Pământul e devastat
    De curentul necurat,
    De mutațiile robiei,
    De schemele confreriei.

    Ce la crime s-a dedat,
    Pe Lucifer l-a urmat,
    Să lupte cu Dumnezeu,
    Să ocupe Tronul Său.

    Îndrăznind ce nu se poate
    De-a învălui în noapte
    Rebel în dementul plan
    Tot ce-i veșnic și normal.

    Să dea în Biserică,
    În misiunea-i harică,
    Ce-i Casa lui Dumnezeu,
    Ce-adună Poporul Său.

    De la gura celor mulți,
    Masonii grași și corupți
    Adună cu disperare,
    Chiuind în fală mare.

    Stau pe munți de bogății,
    Înălțați prin infamii,
    Minciuni și înșelăciune
    Din a iadului porțiune.

    În Biserică au intrat,
    Cu dracu au complotat,
    Vrând a infesta nespus
    Mereu Trupul lui Iisus.

    La Sinodul cel din Creta
    Au îndreptat arbaleta
    Către Altarul Preasfânt,
    Ce-i Minune pe pămînt.

    Al Mântuirii Izvor,
    Al lui Dumnezeu Onor,
    Unde jertfa lui Iisus
    Din păcat ne duce Sus.

    Iisus zilnic se Jertfește,
    Preascump Sânge-i izvorăște,
    Păcatele de ne spală
    Și la Rai ne duce iară.

    Precum rinocerii scurmă,
    Sfințenia să o curme,
    Să dărâme Altarul Sfânt
    Și normalul pe Pământ.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s