Cum se cuvine a fi primiți cei care se întorc de la erezie! Cum trebuie să mărturisească ierarhii căzuți pentru a fi iertați și primiți alături de cei care iubesc și apără Ortodoxia!

Sinod Ecumenic VII dela Niceea, an 787 despre iconoclasmHotărârile Sfintelor Sinoade ecumenice au avut și au un rol însemnat în viața Bisericii. Acestea (Sfintele canoane și învățăturile Sfinților Părinți), reprezintă hotarul sfânt ce trebuie păstrat și apărat în fața celor ce nesocotesc ,,învățătura sănătoasă” și propun un alt mod de a înțelege sau de a trăi Ortodoxia. Disprețuirea acestor învățături, zădărnicește întreaga moștenire dobândită cu preț de sânge de la Sfinții Părinți și de la toți cei care s-au jertfit pentru ca noi să avem Cuvântul care mântuiește.

Exemplele pe care le avem din trecutul Bisericii, sunt repere pentru vremurile de apostazie pe care le trăim. Unul dintre aceste exemple, după prima fază a luptei iconoclaste, la Sinodul VII ecumenic (787), este, spunem noi, reprezentativ pentru episcopii noștri care au acceptat panerezia ecumenismului în viața Bisericii. Este nevoie ca și aceștia să mărturisească Adevărul, chiar înainte de a avea loc un Sinod panortodox (care poate nu va fi organizat niciodată dacă nu vom mai avea timp de pocăință sau dacă Hristos nu va voi!), pentru a reveni la curăția și frumusețea Ortodoxiei.

Iată un exemplu de mărturisire a unor ierarhi care și-au recunoscut căderea și au cerut să fie primiți alături de cei care ,,drept învață Cuvântul Adevărului” :

”La prima ședință a Sinodului s-au prezentat ca acuzați trei episcopi iconomahi, care și-au cerut iertare și au citit o mărturisire de credință ortodoxă. Unul dintre aceștia, Teodosie al Amoreei, declara: ,,Preasfințiți și de Dumnezeu cinstiți Stăpâni ai mei și toată adunarea acestui Sfânt Sinod, și eu, păcătosul, vrednicul de milă și amăgitul, care multe răutăți am grăit împotriva cinstitelor icoane, înțelegând adevărul, recunoscându-l și prihănindu-mă pe mine însumi, am dat și dau anatemei pe față cele ce rău am grăit și am învățat în lumea aceasta. Și cer și rog fierbinte Sfântul vostru Sinod să mă primească și pe mine, nevrednicul vostru rob, împreună cu toți cei ce cred în Numele lui Hristos”.

Cât de sinceră, cu adevărat, și vrednică de laudă mărturisire! Asemenea acesteia așteptăm și din partea ereticilor din zilele noastre – fie ei și începători sau capi ai falselor ,,Biserici” -, și atunci unirea lor cu Biserica se va înfăptui de la sine, fără dialoguri consumatoare de timp și întorsături diplomatice.

Sfântul Tarasie a întrebat dacă este drept ca episcopii care se pocăiesc să-și reia scaunele lor, iar Sinodul a încuviințat. Monahii au adăugat: ,,Precum îi primeau Sfintele Sinoade a toată lumea pe cei ce se întorceau de la erezie, așa îi primim și noi”.

În continuare s-au înfățișat alți șapte episcopi iconoclaști care luaseră parte la tulburările din anul precedent și și-au cerut și aceștia iertare. Așadar, în Sinod s-a pus problema ,,cum se cuvine a fi primiți cei care se întorc de la erezie”. La dialogul dintre patriarh și episcopi pe această temă au participat activ și monahii, îndeosebi egumenul Sava al Studionului.

S-a dat citire mai multor canoane și texte patristice privitoare la situația ereticilor care se pocăiesc. Monahii au cerut să se citească epistola canonică a Sfântului Atanasie către Rufinian. În urma lecturii, ei susțineau că, potrivit Sfântului Atanasie, cei care se întorc dintr-o erezie vor fi primiți la pocăință, dar nu și la treapta preoțească. Sfântul Tarasie le-a explicat că Marele Părinte vorbește numai de capii ereziilor, și nu despre cei ce au fost târâți în erezie cu de-a sila. Monahii s-au arătat de acord, întrebându-i însă pe episcopii care se pocăiseră, dacă și ei ,,au fost târâți sau au suferit vreo silă, încât s-au depărtat de adevăr”.

            … În cea de-a treia ședința (a Sinodului), iconoclastul Grigorie al Neocezareei a cerut să fie primit în comuniune cu Sfinții Părinți. În discuția care a urmat, monahii au propus să fie primit doar la pocăință, și nu în treapta preoțească, de vreme ce fusese unul din capii ereziei. Sfântul Tarasie i-a lăudat pe monahi, numindu-i ,,râvnitori ai rânduielilor canonice și evanghelice”. În cele din urmă, Sinodul i-a primit cu multă iubire de oameni pe toți episcopii care și-au recunoscut greșeala și i-a reașezat în scaunele lor”.

Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei, p. 264-267