Îndemn și sfătuire pentru cei ce spun că trebuie să ne împărtășim o dată la patruzeci de zile

 

Decretul patriarhal din 1819
Grigorie V din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic
128294_sfantul-grigorie-v_patriarhul_constantinopolului„Preacuvioși epistati și nazirei ai Comunității Sfântului Munte, egumeni, foști egumeni și skevofilacși ai sfintelor mănăstiri stavropighiale de acolo, și ceilalți părinți care duceți viața singuratică în sfintele schituri și chilii, copii iubiți și preadragi în Domnul nostru, har vouă și pace de la Dumnezeu, iar de la noi rugăciune și binecuvântare.
Cu ani în urmă, pe vremea celei de-a doua noastre patriarhii, văzând Biserica certurile și polemicile dintre preacuvioșii părinți de acolo despre colive a dat un Tomos al ei patriarhal și sinodal care desființează și retează nebuniile unora dând corbilor și scandalurile ivite prin înrâurirea Satanei și ridicând din ele ruina sufletească, câștigă o conduită iubită de Dumnezeu și o viață monahală ireproșabilă.
Nu știm cum însă și acum s-a ivit din nou între unii cu conlucrarea celui rău ce urăște binele, acea idee veche și putredă și s-a aprins din nou focul căutării slavei și au început să se întâmple dispute și polemici despre colive din partea unor oameni neînvățați, nedesăvârșiți în ale credinței și necunoscători ai hotărârilor și canoanelor bisericești. Pe lângă acestea și alții puși în mișcare de patima părerii de sine și a gândirii înalte proclamă drept dogmă și definiție neschimbabilă a Bisericii împărtășirea la interval de patruzeci de zile cu preacuratul Trup și Sânge al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și declară drept nepermisă și neiertată pe cea care are loc înainte sau după patruzeci de zile.
De aceea, văzând vătămarea și paguba sufletească din aceste dispute și polemici absurde și satanice și ruina din aceste gânduri rele, și vrând să retezăm și să restrângem astfel de idei putrede și vătămătoare de suflet ale unora, am hotărât cu purtare de grijă bisericească să vă vestim și prin prezenta câte a hotărât și hotărește Biserica și le socotește legiuite, iubite de Dumnezeu și ireproșabile. Și scriind prin prezenta împreună cu preasfințiții arhierei din jurul nostru, ne rugăm și binecuvântăm părintește pe toți și vă poruncim și îndemnăm cu putere și neschimbare, ca toți câți au ajuns sub înrâurirea Satanei să cadă într-un păcat sau altul ori într-o greșeală sau alta, depărtându-se de astfel de mișcări vătămătoare de suflet, să-și vină în ei înșiși și să se șteargă cu desăvârșire de astfel de idei și gânduri nebunești, știind că un vechi obicei al Bisericii e să se aducă colive în sfântul și dumnezeiescul locaș al bisericii și să se săvârșească pomeniri în ziua de sâmbătă, iar dacă și în cursul săptămânii, fie duminica, fie lunea, fie în oricare altă zi s-ar face colive și le-ar aduce în sfânta biserică, un asemenea lucru, pe lângă că nu deloc oprit, e și cu neputință de învinuit și de neacuzat, precum a arătat limpede despre aceasta Biserica în zisul nostru Tomos patriarhal și sinodal dat mai înainte.
Iar cu privire la dumnezeiasca și sfânta Împărtășire fiți siguri și cunoașteți că drept credincioșii au datoria să vină la fiecare Sfântă Liturghie și să se împărtășească cu Trupul făcător de viață, căci de aceea sunt și chemați de preot prin: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!” Dar din pricina alunecării omului și a nedestoiniciei lui față de împărtășirea în fiecare zi, Biserica a stabilit aceasta și a poruncit ca fiecare să vină la sfânta împărtășire atunci când, mărturisindu-se părintelui său duhovnicesc, e găsit vrednic de dumnezeiasca Cuminecătură și ia permisiunea de la părintele său duhovnicesc; iar dacă, arătându-se vinovat, e supus unui canon, să-și săvârșească mai întâi canonul care i s-a dat cu pocăință și cu lacrimi, după care venind iarăși la părintele său duhovnicesc să ia permisiunea și așa să se învrednicească de dumnezeiasca și sfânta Împărtășire; lucru pentru care nu există nici hotărârea unor zile, nici nu trebuie să treacă mai întâi patruzeci de zile după apropierea de cele dumnezeiești, fiindcă e neoprit și neîmpiedicat, și dacă e nevinovat, oricine vrea și ia permisiunea de la duhovnicul lui poate să se împărtășească și în toată săptămâna, iar în acestea nici nu există hotărâre, nici nu trebuie să treacă mai întâi patruzeci de zile după apropierea de cele dumnezeiești, fiindcă e un lucru de neoprit și neîmpiedicat, și oricine vrea și ia permisiune de la duhovnicul lui, dacă e nevinovat, poate să se împărtășească și în toată săptămâna, și în acestea nu există nici hotărâre, nici canon apostolic.
Acestea vă îndemnăm și sfătuim pe toți, în care să fiți întăriți și să nu vă abateți de la unele ca acestea, dar nici să nu vă lăsați trași în polemici și dispute nepotrivite și înfumurate și în gânduri satanice, al căror rod este moartea și ruina sufletească. Iar cine ar fi prins că din voință și gândirea rea rămâne în acele gândiri vătămătoare de suflet, și va fi dovedit că polemizează despre ele și se opune – fie că gândește că e legiuit să se săvârșească pomenirile morților și să aducă colive pentru mântuirea sufletelor lor doar sâmbăta, și nu în altă zi, fie că le săvârșește și aduce din pizmă și patimă și duminica luându-le locul în greșeală celor căzute în aceste timpuri, fie se arată spunând că trebuie să ne împărtășim o dată la patruzeci de zile, nu mai puțin, nici mai mult de patruzeci – unul ca acesta, oricare ar fi rangul, treapta și vârsta lui, să știe că dacă ajunge cunoscut Bisericii va fi azvârlit mâniei și pedepsei ei drepte și va încerca cele ce nici în vis nu-și închipuie. De aceea, luând aminte bine cu toții, fiți râvnitori și ascultători, cum vă sfătuim și poruncim și scriem acum, și nu altfel decât s-a hotărât. Fiți sănătoși în Domnul.”
Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie V, Patriarhul Constantinopolului

Din Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine, p. 376-379

 

Deși suntem nevrednici – preoți și mireni – pentru a ne împărtăși, totuși Hristos ne chemă zilnic pentru a-L primi

sf-ioan-de-la-kronstadt_0.jpgÎn Dumnezeiasca Liturghie și în celelalte Taine, Dumnezeu a dăruit Bisericii Ortodoxe atât de mult că nici o minte omenească nu poate prețui mărimea acestor daruri: darul celei de-a doua nașteri, al înfierii, al înnoirii, dreptul la viața veșnică, intrarea în cer, împreună-viețuirea cu îngerii și cu toți sfinții și veșnica împăcare cu Tatăl Cel Ceresc și părtășia la sfințenia și bunătatea Lui. Oare prețuiți voi, creștini dreptslăvitori, acest dar Dumnezeiesc, oare vă străduiți să trăiți în chip vrednic de chemarea creștină, în curăție și sfințenie și întru toată virtutea?

Înfricoșătorul Sânge al lui Dumnezeu, adus ca jertfă la Liturghie, mijlocește pentru noi în fiecare zi. Și ce minunată împărtășire este Liturghia -împărtășire cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toți sfinții adormiți și vii! De câtă dragoste trebuie să fie înflăcărat săvârșitorul tainei – arhiereu sau preot! Cât de dator este să fie desfăcut de toată împătimirea pământească! Doamne, fă-ne în stare, cu puterea Duhului Tău Celui Sfânt, a săvârși cu evlavie această Taină.

Împărtășirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sănătoși, împăcați, înnoiți. Câte daruri din cele mai mari sunt ascunse în Liturghie! Să mulțumim Domnului, Care ne dă viață prin minunatele Sale taine! Creștini dreptslăvitori, închinați-vă Liturghiei, Care ne îndumnezeiește pe noi prin mila lui Dumnezeu! Preoți și mireni, înnoiți-vă prin ea în fiecare zi! Slavă îndurărilor lui Dumnezeu, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Privește câte rude, câți apropiați, câți casnici ai în Hristos: Maica Domnului, sfinții îngeri, patriarhii, proorocii, apostolii, ierarhii, preacuvioșii, cetele mucenicilor, drepților și tuturor sfinților. Săvârșește cu luare-aminte, cu înțelegere, din inimă, cu evlavie, proscomidia și Liturghia toată, pricepe-o în adâncime, străpunge-te și plângi înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocaință și de uimire. De câte bunatăți a învrednicit Dumnezeu neamul creștinilor dreptslăvitori în săvârșirea Liturghiei! – După moarte se va descoperi la arătare toată bogăția bunătăților pregătite de Dumnezeu celor ce Îl iubesc – iar acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură (1 Corinteni 13,12).

Biserica e trupul lui Hristos, de care țin toți sfinții, începând cu Maica lui Dumnezeu și terminând  cu cel din urmă dintre sfinți, de care țin toți creștinii ortodocși care fără fățarnicie cred și se străduiesc să se poarte întotdeauna potrivit cu chemarea lor creștină, toți mirenii duhovnicești – în fine, toți cei care au adormit în credință și pocăință. Toți, ca mădulare ale unui singur Trup, ajută unul celuilalt – și mai ales sfinții nouă, celor care ne nevoim pe pământ și cu osârdie alergăm la ei; iar în primul rând ne mântuiește Preabunul și Atotputernicul, Preadreptul Cap al Bisericii – Hristos, Acest Miel al lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatele noastre și ale întregii lumi (Ioan 1, 29). Liturghia e slujba atotmijlocitoare, Dumnezeiască, pentru toți cei vii și adormiți; Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curață păcatele tuturor credincioșilor care se pocăiesc și cu osârdie se roagă și au râvnă pentru viața creștinească. Minunată, atotîmpăcătoare, atotsfințitoare, atotcurățitoare, atotînnoitoare și atotîndumnezeitoare Liturghie! Trebuie să mergem în chip statornic la Liturghie, să luăm parte la rugăciunile ei, să proslăvim pe Domnul și să mulțumim Lui.

Luați, mâncați… Beți dintru acesta toți… (Matei 26, 26-27). Oare toți mănâncă și beau Trupul și Sângele Domnului, după porunca Lui? La noi, în lumea ortodoxă, în unele locuri să cauți cu lumânarea și nu vezi pe cineva care să se împărtășească; […]… Să ne vedem de ale noastre. Ce se face la noi! O, Dumnezeiasca noastră credință! Dumnezeiasca ortodoxie, ortodoxie care luminezi mai strălucitor decât soarele, cucerită pentru noi prin sângele apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, preacuvioșilor și tuturor drepților, vino la noi! – O, mărgăritar de mult preț! O, comoară ascunsă în țarină (în inimă și în Biserică)! O, înnoire! O, nestricăciune! O, lumină! O, sare Dumnezeiască! O, soare preastrălucitor! O, însăși viața veșnică! O, împacare cu Dumnezeu Cel Drept a oamenilor păcătoși! O, lanț de aur ce ne leagă cu cerul! O, scară de aur către cer!

Dat fiind că păcatul, în toate chipurile sale, a pătruns toată ființa omului – sufletul și trupul – și s-a amestecat și împreunat cu ea, Domnul, Preaînțeleptul Făcător și Doctor, bine a voit să și vindece omenirea prin ceea ce este asemănător cu ea: Doctorul Însuși S-a împreunat cu cel doftoricit și i-a dat lui să guste preacuratul Său Trup și preacuratul Său Sânge și a împreunat cu el Dumnezeirea Sa și Omenitatea Sa.

Omenirea este spurcată și stricat cu toate păcatele; sângele este molipsit de toate patimile și omul este necurat în tot sângele, măduva și oasele sale; numai Preasfanta Fecioară de Dumnezeu Născătoare a fost și este cu sânge preacurat și feciorelnic, din care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu. Pentru izbăvirea de toată întinăciunea păcatului și pentru înnoirea firii omenești a fost nevoie ca Doctorul Cel Preaînțelept, Drept și Atotputernic să rânduiască Taina Botezului și Taina Împărtășaniei cu Trupul și Sângele Său, și ele au fost rânduite [instituite] de Însuși Hristos Mantuitorul.

Pe Fiul Cel Unul-Născut, Părinte Bunule, curațire L-ai trimis în lume. Este în lume o cumplită necurație, ce strică sufletul și trupul omului, le spurcă, le întunecă, le desparte pe vecie de Dumnezeu, Izvorul vieții, și nu poate fi curațită prin nimic altceva decât prin Sângele Fiului lui Dumnezeu, cel vărsat pentru păcatele lumii. Acest Sânge a fost menit dinainte de toți vecii în Sfatul lui Dumnezeu pentru curațirea lumii, adică a oamenilor credincioși, și a fost preînchipuit în Vechiul Testament prin jertfele sângeroase de țapi și de viței. Jertfele vechi-testamentare, însă, curațeau doar necurația trupească, nu pe cea sufletească – în timp ce Sângele Fiului lui Dumnezeu curăță și sufletul și trupul, însă doar ale acelor oameni ce se apropie cu credință și pocăință de Taina împărtășaniei. Așadar, credeți, pocăiți-vă, curățiți-vă, îndreptați-vă.

O, fățărnicie a cărturarilor și fariseilor! O, ticăloasă năzuință a lor de a găsi cusur în Dumnezeu Cel fără de păcat, Care umbla pe pământ în trup dimpreună cu ucenicii Săi! Ucenicii lui Hristos cei simpli cu inima și smeriți, mergând în urma Mântuitorului pe țarina semănată, au smuls de foame spice, le-au frecat în mâini și au mâncat în ziua sâmbetei (Matei 12). Firește, o astfel de călcare la vedere a poruncii cu privire la sâmbată și-a aflat vrajmași în persoana fariseilor plini de răutate, și aceștia au început să cârtească asupra călcării sâmbetei; însă Domnul, dând în vileag fățărnicia și pizma lor, a apărat dreptatea ucenicilor Săi. Dar iată, te întreb, omule: oare simți tu foamea și setea duhovnicească de a gusta spicul cel de viață făcător și mai presus de fire și grăuntele îndoit, de viață făcător prin firea sa – Trupul și Sângele lui Hristos, Dătătorul de viață, adevărata Pâine cerească, cea care dă viață lumii? Dacă nu simți această mântuitoare foame, înseamnă că ești mort duhovnicește. Omul care începe să se însănătoșească sau care este sănătos simte în chip firesc foame și sete. Dar câți astfel de morți nu sunt în Rusia, în Biserica Ortodoxa, care nu simt aceasta sete mântuitoare? – Puhoaie! O mulțime fără număr de intelectuali nu vin deloc la împărtășanie, o mulțime de oameni vin foarte rar, mulți se împărtășesc doar o dată în an. lar Domnul cheamă în fiecare zi: luați, mâncați…beți toți…, și nu este cine să mănânce și să bea!

Mărire negrăită și dar nepovestit este împărtășirea cu Preacuratul Trup și Sânge al Fiului lui Dumnezeu! Cât de adâncă e căderea și stricăciunea pricinuită de păcat, cât de nemaipomenite sunt mijloacele reașezării celui căzut, ce minunată este înnoirea celui stricat, curațirea preamarii spurcăciuni a păcatului, ce prin nimic altceva se putea curăți decât prin neprețuitul și preacuratul și atotcurățitorul Sânge al Fiului lui Dumnezeu, Celui mai Sfânt decât toți sfinții! Suntem datori a cugeta la această taină a mântuirii ziua și noaptea, a da neîncetat mulțumită și slavă lui Dumnezeu pentru ea și a ne strădui să fim pe măsura ei cu toate puterile, dorințele noastre și prin împlinirea de către noi a tuturor mântuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. – Spăimântatu-s-a cerul de aceasta și s-au minunat marginile pământului, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup. O, ce dragoste! Ce pogorământ! Ce dreptate, ce înțelepciune, ce sfințire, îndumnezeire, înalțare a firii noastre mai sus de toate cerurile!

Slavă, Doamne, Dumnezeieștilor Tale Taine, cu care mă înveșmântezi ca și cu o Dumnezeiască haină și stăpânire. Cu adevărat, preamare podoabă Dumnezeiască sunt pentru cel ce întru adevăr se împărtășește, preot sau mirean, Dumnezeieștile Taine. De câtă cinste ai învrednicit, Doamne, neamul creștinesc de mărturisire dreptslăvitoare, încredințându-i și dându-i moștenire Sângele Tău Cel Dumnezeiesc, întreaga Dumnezeire și Omenitate, îmbogățind și înnemurind tot omul. Cu câtă dragoste suntem îndatorați față de Tine, Doamne, cu câtă recunoștință, ce dragoste suntem datori să avem între noi, ce datori suntem să ne iubim și să ne cinstim unii pe alții mai mult decât pe sine (Filipeni 2, 3)! Multumesc Tie, Doamne, pentru toate milele Tale cele negrăite!

Preoții și diaconii, de la țară și de la oraș, oare cu vrednicie se împărtășesc la fiecare Liturghie? Nu – mulți o fac cu nevrednicie. Dumnezeu vede ce gândesc și fac ei. Doamne, Tu ești Dreptul Judecător al tuturor: nu ne osândi pe noi, cei nevrednici, care des ne împărtășim din potir cu Sfântul Tău Trup. – Iată, noi toți suntem nevrednici de înfricoșătoarele și cele mai presus de ceruri și de viață făcătoarele Tale Taine. Nemăsurata Ta milostivire să acopere păcatele noastre!

Oare prețuiești tu, preote care în fiecare zi slujești și săvârșești Liturghia, roadele împărtășaniei cu Sfintele, de viață făcătoarele, înfricoșătoarele și mai presus de ceruri Taine?! Oare simți curățirea de păcate, înnoirea, luminarea, renașterea, sfințirea, pacea lui Dumnezeu, care întrece toată mintea, simți că jugul este bun și sarcina este ușoară (Matei 11, 30), simți libertatea duhului, bucuria în Duhul Sfânt? Fericit ești tu dacă simți toate acestea și mulțumești lui Dumnezeu. Aprinde în tine darul lui Dumnezeu, nu fi nepăsător, nesimțitor, nemulțumitor. Pentru simțământul recunoștinței te vei învrednici de mai mare har; îndreaptă-te pe tine însuti, în toate să tinzi către desăvârșirea vieții și a virtuții, ca sa te învrednicești a auzi glasul Domnului: Slugă bună și credincioasă! În puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25,21).

Tu, preot al lui Dumnezeu, slujitor al Făcătorului Preaînalt, slujește Liturghia cu frică și cu pregătirea cuvenită, mai ales dacă slujești în fiecare zi; ia seama ce faci din pântecele tău, care în fiecare zi este biserică a lui Dumnezeu prin împărtășirea cu sfintele și de viață făcătoarele lui Hristos Taine – oare nu-l faci unealta desfătării pântecelui și lăcomiei, unealtă a diavolului, care prin pântece a tras în iad neamul omenesc și l-a supus blestemului? Ține cu tărie postul cel poruncit de Mântuitorul, ia aminte la tine însuți și la ceilalți, și mântuiește-te pe tine însuți mântuind totodată poporul.

Să se cerce pe sine omul ce vrea a se împărtăși cu Sfintele Taine, și atunci să se împărtășească el cu Pâinea cea cerească, cu Trupul lui Hristos, și să bea din Paharul vieții: că cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă, își  mănâncă și își bea, nesocotind Trupul Domnului (1 Corinteni 11, 28-29). Deci, cei ce doriți împărtășirea, cercetați-vă pe voi înșivă, conștiința voastră, amintiți-vă păcatele voastre – osândiți-vă pe voi înșivă mai înainte de înfricoșata Judecata: fiindcă dacă am socoti, adică ne-am cerceta cu de-amănuntul viața și ne-am îndrepta, nu am fi osândiți”.

Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, p. 72-79

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica