Îndemn și sfătuire pentru cei ce spun că trebuie să ne împărtășim o dată la patruzeci de zile

 

Decretul patriarhal din 1819
Grigorie V din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic
128294_sfantul-grigorie-v_patriarhul_constantinopolului„Preacuvioși epistati și nazirei ai Comunității Sfântului Munte, egumeni, foști egumeni și skevofilacși ai sfintelor mănăstiri stavropighiale de acolo, și ceilalți părinți care duceți viața singuratică în sfintele schituri și chilii, copii iubiți și preadragi în Domnul nostru, har vouă și pace de la Dumnezeu, iar de la noi rugăciune și binecuvântare.
Cu ani în urmă, pe vremea celei de-a doua noastre patriarhii, văzând Biserica certurile și polemicile dintre preacuvioșii părinți de acolo despre colive a dat un Tomos al ei patriarhal și sinodal care desființează și retează nebuniile unora dând corbilor și scandalurile ivite prin înrâurirea Satanei și ridicând din ele ruina sufletească, câștigă o conduită iubită de Dumnezeu și o viață monahală ireproșabilă.
Nu știm cum însă și acum s-a ivit din nou între unii cu conlucrarea celui rău ce urăște binele, acea idee veche și putredă și s-a aprins din nou focul căutării slavei și au început să se întâmple dispute și polemici despre colive din partea unor oameni neînvățați, nedesăvârșiți în ale credinței și necunoscători ai hotărârilor și canoanelor bisericești. Pe lângă acestea și alții puși în mișcare de patima părerii de sine și a gândirii înalte proclamă drept dogmă și definiție neschimbabilă a Bisericii împărtășirea la interval de patruzeci de zile cu preacuratul Trup și Sânge al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și declară drept nepermisă și neiertată pe cea care are loc înainte sau după patruzeci de zile.
De aceea, văzând vătămarea și paguba sufletească din aceste dispute și polemici absurde și satanice și ruina din aceste gânduri rele, și vrând să retezăm și să restrângem astfel de idei putrede și vătămătoare de suflet ale unora, am hotărât cu purtare de grijă bisericească să vă vestim și prin prezenta câte a hotărât și hotărește Biserica și le socotește legiuite, iubite de Dumnezeu și ireproșabile. Și scriind prin prezenta împreună cu preasfințiții arhierei din jurul nostru, ne rugăm și binecuvântăm părintește pe toți și vă poruncim și îndemnăm cu putere și neschimbare, ca toți câți au ajuns sub înrâurirea Satanei să cadă într-un păcat sau altul ori într-o greșeală sau alta, depărtându-se de astfel de mișcări vătămătoare de suflet, să-și vină în ei înșiși și să se șteargă cu desăvârșire de astfel de idei și gânduri nebunești, știind că un vechi obicei al Bisericii e să se aducă colive în sfântul și dumnezeiescul locaș al bisericii și să se săvârșească pomeniri în ziua de sâmbătă, iar dacă și în cursul săptămânii, fie duminica, fie lunea, fie în oricare altă zi s-ar face colive și le-ar aduce în sfânta biserică, un asemenea lucru, pe lângă că nu deloc oprit, e și cu neputință de învinuit și de neacuzat, precum a arătat limpede despre aceasta Biserica în zisul nostru Tomos patriarhal și sinodal dat mai înainte.
Iar cu privire la dumnezeiasca și sfânta Împărtășire fiți siguri și cunoașteți că drept credincioșii au datoria să vină la fiecare Sfântă Liturghie și să se împărtășească cu Trupul făcător de viață, căci de aceea sunt și chemați de preot prin: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!” Dar din pricina alunecării omului și a nedestoiniciei lui față de împărtășirea în fiecare zi, Biserica a stabilit aceasta și a poruncit ca fiecare să vină la sfânta împărtășire atunci când, mărturisindu-se părintelui său duhovnicesc, e găsit vrednic de dumnezeiasca Cuminecătură și ia permisiunea de la părintele său duhovnicesc; iar dacă, arătându-se vinovat, e supus unui canon, să-și săvârșească mai întâi canonul care i s-a dat cu pocăință și cu lacrimi, după care venind iarăși la părintele său duhovnicesc să ia permisiunea și așa să se învrednicească de dumnezeiasca și sfânta Împărtășire; lucru pentru care nu există nici hotărârea unor zile, nici nu trebuie să treacă mai întâi patruzeci de zile după apropierea de cele dumnezeiești, fiindcă e neoprit și neîmpiedicat, și dacă e nevinovat, oricine vrea și ia permisiunea de la duhovnicul lui poate să se împărtășească și în toată săptămâna, iar în acestea nici nu există hotărâre, nici nu trebuie să treacă mai întâi patruzeci de zile după apropierea de cele dumnezeiești, fiindcă e un lucru de neoprit și neîmpiedicat, și oricine vrea și ia permisiune de la duhovnicul lui, dacă e nevinovat, poate să se împărtășească și în toată săptămâna, și în acestea nu există nici hotărâre, nici canon apostolic.
Acestea vă îndemnăm și sfătuim pe toți, în care să fiți întăriți și să nu vă abateți de la unele ca acestea, dar nici să nu vă lăsați trași în polemici și dispute nepotrivite și înfumurate și în gânduri satanice, al căror rod este moartea și ruina sufletească. Iar cine ar fi prins că din voință și gândirea rea rămâne în acele gândiri vătămătoare de suflet, și va fi dovedit că polemizează despre ele și se opune – fie că gândește că e legiuit să se săvârșească pomenirile morților și să aducă colive pentru mântuirea sufletelor lor doar sâmbăta, și nu în altă zi, fie că le săvârșește și aduce din pizmă și patimă și duminica luându-le locul în greșeală celor căzute în aceste timpuri, fie se arată spunând că trebuie să ne împărtășim o dată la patruzeci de zile, nu mai puțin, nici mai mult de patruzeci – unul ca acesta, oricare ar fi rangul, treapta și vârsta lui, să știe că dacă ajunge cunoscut Bisericii va fi azvârlit mâniei și pedepsei ei drepte și va încerca cele ce nici în vis nu-și închipuie. De aceea, luând aminte bine cu toții, fiți râvnitori și ascultători, cum vă sfătuim și poruncim și scriem acum, și nu altfel decât s-a hotărât. Fiți sănătoși în Domnul.”
Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie V, Patriarhul Constantinopolului

Din Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine, p. 376-379

 

Anunțuri

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

7 gânduri despre „Îndemn și sfătuire pentru cei ce spun că trebuie să ne împărtășim o dată la patruzeci de zile”

  1. Intrebare 1: daca toti episcopii dintr-o biserica(tara) ortodoxa sunt eretici hirotoniile facute de acesti episcopi eretici sunt valabile?
    Intrebare2: daca toti episcopii dintr-o biserica (tara) ortodoxa sunt eretici, ce se va intampla cu biserica respectiva, este condamnata la disparitie odata cu moartea ultimilor preoti care au ramas in dreapta credinta?

    Apreciază

    1. Clarificare la intrebarea 1: daca episcopii sunt eretici si hirotonesc un nou preot, preotul respectiv cum va fi considerat: va avea har de preot ortodox sau nu?

      Apreciază

      1. 1. Hirotoniile facute dupa Creta de catre episcopii apostati sunt valabile si preotia este lucratoare, din iconomie, pana la o condamnare sinodala. E posibil ca acesti preoti sa fie condamnati impreuna cu episcopii lor si cu toti ecumenistii la un viitor Sinod.
        2. Biserica lui Hristos nu va putea fi biruita de puterile celui rau. Mereu vor exista drept-slavitori care vor implini voia lui Dumnezeu, indiferent de cotele apostaziei si granitele teritoriale. Cei ramasi in Adevar vor fi in Biserica lui Hristos!

        Apreciază

  2. Cum ținem legătura cu un prieten? Salutandu-l la patruzeci de zile? Ochii care nu se văd se uita!

    Dacă acest lucru e valabil în cazul oamenilor, în relația dintre om și Dumnezeu cum o fi? În patruzeci de zile navaleste neprietenul cu ispitele lui și atunci îmi mai aduc aminte sa-mi mai salut Prietenul la 40 de zile? Daca da, cum mă prezint în fata Lui? Cu rănile adânci ale trădării, greu de vindecat, probabil. Îmi pune El alifie pe rani, dar aceasta e suficienta pentru alte 40 de zile?

    Dacă Îl intalnesc mai des, are mai multe șanse sa mă vindece! În plus, rănile nu au timp sa se agraveze.
    Iar interesul meu este nu doar sa mă vindec, ci sa și păstrez o relație frumoasa cu Dumnezeu. Cei care hotărăsc Împărtăşania la 40 de zile sa se gândească și la pastoriți!

    Apreciază

  3. DEca care-i solutia pentru un preot nou: sa renunte de indata la pomenirea episcopului?
    Totusi nu am inteles dpdv tehnic ce se intampla in cazul in care toti episcopii dintr-o tara sunt eretici. De unde face tara respectiva rost de alti episcopi drept slavitori?

    Apreciază

  4. Un baiat (pe care eu il cunosc personal) a facut ascultare la Moscova unde a cunoscut-o pe schimonahia Antonia (a trecut la Domnul ~ 1998). Ea se anevoia ca si sf. Simeon stilpnicul – statea mereu pe un pat (cu roti – ca la spital) de parca ingropata de viu si se ruga in continuu. Erau doi oameni care ii slujeau: o aduceau la liturghie in fiecare zi – ea se impartasea in fiecare zi. Mincarea ei era o prescura de slujba si aheazma pina seara, dar seara ei ii faceau o supa foarte simpla. Odata dupa liturghie ea a chemat pe baiatul acela si a vorbit cu el ceva a intrebat. Cind el s-a apropiat de ea el a vazut ca a intrat parca intr-o lumina necreata care nu se vede cu ochii trupesti ce izvora de la ea…
    Aceasta a povestit ca sa credeti ca exista lumina necreata si ce ce se impartase des si lupta si biruie ginduri rele chiar se fac izvorul acestei lumini. Cei ce se impartase rar si nu pazesc porncile Domnului se afla sub stapinirea vrajmasului.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s