Părăsirea Adevărului – Hristos înseamnă ieșirea prin „semnătură, pe propria răspundere” din Spitalul duhovnicesc

Christ-1024x975.jpgAm citit pe portalul „Doxologia” un articol scris de părintele Constantin Sturzu înainte de Sinaxa națională de la Botoșani din 18 iunie, intitulat Ce duhuri intervin în disputa „nepomenitorilor”? Am reținut din acest articol durerea cu care părintele Constantin, fost consilier cultural al Arhiescopiei Iașilor, actual preot misionar în Spania, urmărește „controversa din jurul Sinodului din Creta”.

Ceea ce pe părintele îl îngrijorează, nu este „disputa în sine” iscată de pe urma unor probleme de credință generatoare de polemici teologice. Aceste dispute au existat de la începuturile creștinismului, iar problemele au fost soluționate întotdeauna folosindu-se arme duhovnicești, precum „dialogul şi argumentarea, în duh de răbdare şi, mai ales, în rugăciune”.

Părintele Constantin și cu siguranță mulți alții ca sfinția sa sunt îndurerați și îngrijorați de faptul că „se apelează la ultimatumuri, se dau sentinţe fără drept de apel şi, cel mai grav dintre toate, se rupe comuniunea cu Biserica prin întreruperea pomenirii ierarhului”. Această atitudine descrisă pare a fi una disperată, a omului care ori a înnebunit, ori a înțeles că nu există alternativă la situația creată de cel față de care are o asemenea dispoziție.

Dacă vorbim de o atitudine „patologică” a unui om definit ca fiind „schismatic”, înseamnă că în opinia unora, pornirea acestuia către ultimatumuri, sentințe fără drept de apel și întreruperea comuniunii este vădit una înșelătoare, potrivnică normalității vieții în Hristos. Dacă acesta recurge la gesturi disperate și aplică acrivia la nivelul propriei existențe înseamnă că undeva există o problemă care cere, de ce nu, îngrădirea. Atât presupusa nebunie cât și aparenta disperare exteriorizată prin gesturi energice, ultimative, au o cauză definită cu multă claritate. Descoperirea cauzei ajută la identificarea „vinovatului”, iar găsirea vinovatului, mută durerea și îngrijorarea pe alte coordonate existențiale!

În cazul de față, prin hotărârile eretice ale unui pseudosinod cu pretenția de a fi recunoscut ca „Mare și Sfânt” nu putem să nu vedem că o problema gravă a declanșat tulburare în Biserica lui Hristos. Acest ceva a determinat patru Biserici Locale să refuze participarea la așa numitul Sinod din Creta, a oprit ierarhi să semneze acte eretice, a pornit prigoană în parohii, mănăstiri și în Sfântul Munte, a adus durere și suspin în Biserica lui Hristos, a făcut pe mulți arhierei să apostazieze și să tragă poporul lui Dumnezeu împreună cu ei în adâncul iadului.

Acest ceva este numit de Sfântul Iustin Popovici panerezie, este ecumenismul oficializat ca doctrină a Bisericii la pseudosinodul din Creta. El este servit la pachet, prin „purtarea de grijă a arhiereilor apostați”, cu toată otrava și spurcăciunea pregătite cu multă grijă și viclenie vreme de 115 ani. Adjuvanții străini Ortodoxiei, învățăturile sincretiste adică, nu numai că nu potențează iubirea, dar o și anulează, nu numai că nu comunică chintesența duhovnicească într-o formă terapeutică de restaurare a omului desfigurat de învățăturile înșelătoare, dar adâncește căderea prin „dialogul lucid” al surzilor deprinși cu „teologia” întunericului.

Din păcate, pentru părintele Constantin și pentru mulți teologi, terapia pentru vindecarea bolii înseamnă schismă. E ca și cum ar spune omului deja bolnav să rămână în locul unde e prezentă molima, că „medicul” va da seama înaintea „Colegiului medicilor” și că el va fi singurul vinovat, responsabil de consecințele unei eventuale boli. Care bolnav cu șanse de vindecare ar rămâne într-un salon plin de viruși, conștientizând pericolul, cu toată priceperea doctorului și încredințarea acestuia că va fi bine?! Și de ce se socotește părăsirea „salonului infestat”, schismă?! Oare, Hristos e prezent acolo unde este moartea, boala, minciuna și trădarea?! Ieșirea din hotarele morții nu înseamnă de fapt rămânerea în hotarele vieții prin Hristos?!

Ecumenismul este cea mai cumplită boală care a pătruns vreodată în organismul viu al Bisericii lui Hristos. Fiecare „mlădiță” pentru care Hristos S-a jertfit este amenințată acum, prin oficializarea ereziei și acceptarea ei de fiecare în parte, să se îmbolnăvească și să fie extirpată din Trupul Înviat al Lui Hristos. De ce? Fiindcă e supusă morții și riscă să îmbolnăvească și alte „mlădițe” ale aceluiași Trup. Este „metastază” care se întinde cu rapiditate, ducând la moarte veșnică pe cei îmbolnăviți.

De aceea, cei vinovați de schismă sunt cei care au produs și acceptat boala ereziei în Trupul Bisericii. Iar erezia este „calul troian” plasat cu bună-știință de promotorii învățăturilor înșelătoare care acum strigă că sunt apărători ai Ortodoxiei și mută vinovăția lor la cei care vor să-și salveze viața și sufletul prin supunerea față de Adevăr.

Oare, părăsirea Adevărului – Hristos, nu înseamnă schismă, nu este rupere de Biserică, adică ieșire prin „semnătură, pe propria răspundere” din Spitalul duhovnicesc?! Nu înseamnă că cei vinovați acceptă moartea duhovnicească de bună voie? – căci asta înseamnă prezența ereziei în viață omului.

Dacă „însuşi Duhul Sfânt este garantul adevărurilor de credinţă”, atunci, părintele Constantin și cei care gândesc în felul acesta, ar trebui să-și transfere temerile spre cei care au trădat Ortodoxia și sunt adevărații schismatici ai Bisericii lui Hristos. Atunci, „tertipurile” și „pleiada de argumente” folosite de „nepomenitori”, pot deveni formule normative de exprimare a unui mod autentic de existență, după voia lui Dumnezeu și învățăturile Bisericii, pot deveni mărturisirea despre viața în Hristos.

S-a grăbit părintele Constantin să tragă concluzii înainte de Sinaxa națională de la Botoșani. Aici, s-au lămurit lucrurile pentru toți: ecumenismul s-a oficializat ca doctrină oficială a Bisericii prin ratificarea premiselor eclesiologice eretice ale Declarației de la Toronto, iar  schismatici sunt cei care au semnat hotărârile antiortodoxe ale pseudosinodului din Creta și încearcă să le impună cu zâmbetul pe buze și dragoste fățarnică tuturor „supușilor” din împărăție.

Acum, vorbind și despre durerea mea, adaug și faptul că mulți slujitori buni ai sfintelor altare și persoane înzestrate cu multe cunoștințe, cu multă experiență și cu mult talent în arta cuvântului rostit sau scris, între care se numără și sfinția sa, părintele Constantin Sturzu, au identificat greșit „vinovatul”. Sper din tot sufletul, ca inima bună și curată să primeze înaintea ascuțimii minții, pentru ca tot omul să păstreze o legătură vie și nemincinoasă cu Hristos Domnul.

Preot Claudiu Buză

Urziceni, 21 iunie 2017

Anunțuri

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

16 gânduri despre „Părăsirea Adevărului – Hristos înseamnă ieșirea prin „semnătură, pe propria răspundere” din Spitalul duhovnicesc”

  1. Cu părere de rău spun ca toți acești frați, părinți, când li se vorbește de erezie si păcatele împotriva Duhului Sfânt răspunsuri nu au. Însăși faptul totuși ca scriu repugnant despre aceasta tema este strigatul sufletelor lor care caută adevarul. Dumnezeu sa ne ajute pe toți, dar un lucru sa nu uitam: imediat după creta toti au știut ce a fost si ce era normal de făcut. Un singur lucru as spune tuturor celor care sunt in comuniune cu erezia: Dacă ati așteptat un număr mare de frați sa întrerupă pomenirea ca sa o faceți si voi, in cine v-ați pus credință, in Hristos sau un frați?
    Cei care si-au pus încrederea in Hristos au mărturisit, Hristos mărturisind prin ei!
    Toți mărturisitori vor ajunge ca SF Maxim Grecul !
    Hristos a Înviat!

    Apreciază

  2. „se apelează la ultimatumuri, se dau sentinţe fără drept de apel şi, cel mai grav dintre toate, se rupe comuniunea cu Biserica prin întreruperea pomenirii ierarhului”
    De unde se pune semnul egal intre nepomenirea episcopului (indiferent ce erezii propovaduieste) si ruperea comuniunii cu Biserica?
    Toata problema pleaca de la faptul par. Sturzu (si cei ca el) nu considera ca la Kolimbari s-a petrecut ceva gresit ! Stiu foarte bine Canoanele si pozitia Sfintilor Parinti care se refera la ingradirea de ierarhul care propovaduieste erezii, dar considera ca nu este cazul ! Deci, parinte, nu mai incercati sa va „indreptatiti” pozitia prin Canoane si Sfinti Parinti pentru ca din punctul de vedere al „pomenitorilor” nu exista erezie in legatura cu sinaxa din Creta !

    Apreciază

    1. ,,ortodox” pai însuși ei ,, Ierarhii” sau autoexclus din biserica, semnând sinodal ceea ce făceau de multa vreme, așa când mai faci astfel de afirmații mai fale așa cum trebuie ci nu cu astfel de găselnițe, așa că toleranta zero fata de ,, ierarhia” apostata pina ce se va dezice public de ceea ce au semnat la sinodul tâlhăresc și vagabond din Creta

      Apreciază

  3. Anatema ecumenistilor .Prin ce scriu ei se vede ca ia parasit Duhul lui Dumnezeu .Este vremea cernerii .Sa ne ajute Dumnezeu sa ramanem in Adevar .

    Apreciază

  4. cum poate cineva pretinde ca intelege ce este schisma, cand nu vede erezia mai intai?
    daca nu ar fi erezie am tacea cu totii, ca suntem pacatosi, dar cand vedem staruinta in rau si mai ales batjocorirea lui Hristos, din chipul oamenilor, carora li se spun doar minciuni, pentru a acoperi minciuna mare a ereziei… Dumnezeu ma va judeca pt acest cuvant, mai bine nu l-as spune, dar atata timp cat cei care acuza, vad schisma vad si erezia dar o trec cu vederea ca pe ceva ce nu este atat de grav de lepadat. Erezia este pacat impotriva Duhului Sfant. De aceea este aceasta orbire a sufletului, si neputinta la cei care vad schisma dar nu erezia.
    Dumnezeu sa ii ajute.

    Apreciază

  5. E prima data cand aud de acest parinte si ceea ce mi-a atras imediat atentia a fost lucrarea sa de doctorat in filozofie cu titlul: „Metafizica escatologică a lui Nikolai Berdiaev”. Pe langa aceasta, gasim si alte articole laudative la adresa acestui filozof rus, promotor al ereziei hiliasmului, conform Sf. Serafim Rose:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/zelotii-ortodoxiei/

    Asadar ce asteptam de la acest parinte? E clar ca se adapa de la alte izvoare decat cele ale Sfintilor Parinti.

    P.S.
    Lucrarea asta de doctorat imi aduce aminte de o alta – cea a PS Timotei Lauran al Spaniei si Portugaliei care are ca titlu sugestiv: „Validitatea hirotoniilor anglicane în contextul relațiilor dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Anglicană”

    Mi se pare ca dragostea de eretici era vizibila de mult, iar anul trecut la Creta s-a concretizat, manifestat, parafat…

    Apreciază

    1. Constantin, ceea ce se petrece în diaspora este jale, mai ales în Germania, Spania și Italia nu mai au nevoie de absolut nici un comentariu, și apropo de ,, Episcopul” Timotei lauran, avem cazul Valeriu Lazarov, în care pe lîngă faptul că era de ,, religie” iudaică, i sa făcut ,,slujba de înmormântare” chiar la capela crematoriului de către un popă ,,ortodox” și unul papistasi, și n-am auzit de nicio caterisire, un caz similar este la Paris unde la fel Iosif a procedat la fel și în cazul lovinestilor, deci dumnealor procedează contrar ortodoxiei,

      Apreciază

    1. Indemnul la sfintenie e tot ce pot sugera „pomenitorii de eretici”! Cum sa ajungi insa la sfintenie fiind in comuniune cu ierarhul apostat?!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s