„Acest text este o trădare a Ortodoxiei, o rușine pentru Sfântul Munte și ne bucurăm că noi, părinții aghioriți care am întrerupt pomenirea, nu ne simțim reprezentați de această Chinotită. Vom da răspunsul cuvenit în scris acestei trădări a dreptei credințe.” (Părintele Sava Lavriotul)
Kareia, 17/30 iunie 2017
Nr. F.2/32/1400
Mesajul Sfântului Munte despre
Sfântul și Marele Sinod din Creta
Sfânta Sinaxă Dublă a Sfântului Munte, întrunită astăzi 17 / 30 iunie 2017 la Kareia, în a 206-a ei ședință, fiind prezenți cei 20 de reprezentanți obișnuiți și 20 de reprezentanți extraordinari ai Sfintei Kinotite, în continuarea textelor oficiale ale Sfântului Munte deja făcute cunoscute în ultima vreme – atât a poziției acestuia înainte de întrunirea Sfântului și Marelui Sinod, precum și a evaluării textelor finale ale Sinodului – cu simțământul răspunderii și cu respect față de Sfânta noastră Biserică și de pliroma ei face cunoscute următoarele:
În mod continuu se observă o tulburare mocnită, provocată de împotrivirile față de hotărârile Sfântului și Marelui Sinod (Creta, 2016). Se preferă îngrădirile și întreruperea pomenirii episcopilor eparhioți.
Pentru că avem și noi parte de aceste tulburări și ne aflăm în interiorul Bisericii adresăm tuturor salutul lui Hristos Cel înviat: Pace vouă.
Nu există vreun motiv de tulburare, devreme ce Domnul Cel înviat este cu noi.
Sinodul din Creta a avut loc după o pregătire de mulți ani. Înaintea Sinodului textele pregătite au fost aduse la cunoștința credincioșilor, existând posibilitatea exprimării oricărei opinii.
Ani în șir Sfântul Munte și-a formulat cu claritate părerile sale despre dialogurile care au loc cu creștinii eterodocși. În timpul lucrărilor Sinodului din Creta arhiereii și-au exprimat părerile lor personale. Unii dintre ei și-au exprimat obiecțiile lor într-un mod cuviincios, fără să întrerupă legăturile lor cu Biserica. Tot ce s-a întâmplat acolo este scris.
Biserica întotdeauna rămâne ”stâlpul și temelia adevărului.” Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, Biserica este cuprinsă de valuri, însă nu se scufundă, este lovită de valuri, dar nu se rupe, primește lovituri, dar nu este rănită; ea este Însuși Dumnezeu-Omul. Toți sfinții, vii în Hristos, ne trimit în Biserică și ne liniștesc.
Duhul Sfânt ține unit tot timpul instituția Bisericii. El vindecă pe cele bolnave și le plinește pe cele lipsă. Rămânând în Biserică și simțindu-ne deficitari și neputincioși primim vindecarea și sănătatea.
Dacă ne clătinăm ca oameni, harul Duhului ne readuce pe drumul cel bun. De aceea orice teamă este de prisos, ca dovadă a lipsei de credință, devreme ce ne aflăm în Biserica lui Hristos.
De altfel, cei patru patriarhi ai Răsăritului, prin Enciclica lor istorică (1848) ne liniștesc că la noi nici patriarhii, nici sinoadele nu au reușit vreodată să introducă lucruri noi, pentru că apărătorul credinței este însuși trupul Bisericii, adică poporul însuși, care vrea ca credința lui să fie veșnic neschimbată și identică cu cea a Părinților lui.
Așadar, nu sunt îndreptățite tulburările și dezamăgirile, care conduc la schisme.
Noi aparținem Bisericii, Trupul lui Hristos. Acest trup întotdeauna își asumă și asimilează elementele pe care el le primește, însă le respinge pe cele pe care le consideră străine. Avem nădejde în iubirea lui Hristos, nu în concepții personale și nefundamentate, care scot în afara Bisericii și creează infernul ereziilor.
Cu toate acestea, nu vrem să propunem o liniștire a indiferenței, ci să subliniem importanța trezviei și a credinței. Considerăm că ar fi o dovadă de recunoștință față de Dumnezeu și o lipsă de credință față de toți frații noștri – cei de aproape și cei de departe – dacă nu am sublinia cu tot curajul și claritatea bogăția harului de care ne bucurăm fiind vii în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Și aceasta nu este realizarea noastră, ci darul unicului nostru Domn și Dumnezeu și Mântuitor, Iisus Hristos, care în mod unic și absolut spune despre Sine Însuși:
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Fără Mine nu puteți face nimic.
Eu sunt Păstorul cel bun, Care Își pune sufletul pentru oile Sale.
Toți cei care au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari, însă oile nu i-au ascultat pe ei. Nu îi vor urma, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
Au fost uimiți cei care Îl auzeau vorbind și mărturiseau: niciodată nu a vorbit un om în felul acesta (Ioan 7, 46).
El nu este doar un om, ci este Dumnezeu-Omul. El este Singurul Sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos. Întru nimeni altul nu este mântuirea. (Fapte 4, 12).
El nu a venit să judece, ci să mântuiască lumea. S-a răstignit pentru mântuirea răstignitorilor Lui. El a purtat păcatele noastre și pentru noi a fost chinuit. Toate le-a făcut pentru a-l mântui pe om. Pe toate le-a suferit ca să îi mântuiască pe toți.
A venit, L-am văzut, L-am auzit și mâinile noastre L-au atins. A suferit, a înviat și S-a înălțat la cer. L-a trimis pe Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii și toți au început să vorbească în limbi străine, cuvântând în graiuri străine învățăturile minunate ale Sfintei Treimi.
Biserica este alcătuită cu toată buna-cuviință cea minunată și dumnezeiască. Este anulată închisoarea timpului și intrăm în libertatea vremurilor din urmă. La fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie luminează harul Cincizecimii și Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos este Cel ce aduce și Cel ce se aduce și Cel ce primește și Cel ce se împarte spre mântuirea lumii întregi.
Biserica Ortodoxă este arătarea iubirii nespuse a lui Dumnezeu față de om. Acest lucru ne mântuiește și ne îndatorează inevitabil să dăm mărturia acestei iubiri. Dimpotrivă, cei care doresc să conducă popoarele (ca și lideri religioși sau lumești) îi subjugă și îi stăpânesc pe oameni. Ca falși păstori, ei nu își pun sufletul pentru oi, ci jertfesc oile în folosul lor. Îi condamnă și îi elimină pe ceilalți, drept cauze ale răului, spre a curăța lumea de rău.
Alții îi ard pe rug pe cei considerați eretici și necredincioși.
Alții îi ucid pe oamenii de proveniență și de rasă inferioară.
Alții îi omoară pe dușmanii poporului…
Toți domnesc, însă nu trăiesc veșnic. Îi chinuie pe oameni, însă boala lor însăși recidivează. Pentru întruparea lui Dumnezeu Cuvântul și pentru venirea Sfântului duh este creată Biserica. Și este inaugurată locuirea lui Dumnezeu cu oamenii (Apocalipsă 21, 3), turma cea mică cu misiunea ei dumnezeiască.
Nu există Dumnezeirea Treimică în alt fel și nu există altfel de unitatea bisericească. Așa cum Tu, Părinte, ești întru Mine și Eu întru Tine, tot astfel și ei să fie unul întru Noi (Ioan 17, 21).
Duhul Sfânt lucrează întotdeauna. Sfinții Părinți, uniți întru Duhul Sfânt au trasat în chip dumnezeiesc dogma dumnezeirii Domnului Iisus Hristos și a Duhului Sfânt, precum și calitatea de Născătoare de Dumnezeu a Pururea Fecioarei Maria, Mama Domnului Iisus.
Tot edificiul viu al Bisericii este bazat pe temelia credinței. Orice denaturare a adevărului dogmei provoacă ruperi și denaturări în spațiul vieții.
Prin îndepărtarea Romei de Biserica una și sfântă urmează cunoscutele denaturări din lumea apuseană:
Biserica este înțeleasă și este organizată acolo ca stat. Teologia este cultivată ca o filosofie scolastică și viața duhovnicească precum un exercițiu moral în cadrul unei lumi efemere prin harul creat. Este provocată separarea dintre teologie și viață, dintre preoție și căsătorie. Urmează tot șirul căderilor cunoscute…
Biserica Ortodoxă rămâne întotdeauna în cadrul deplinătății harului lucrător. Aici nu este considerată teologia ca o preocupare filosofică, nici nu te poți apropia rațional de taina vieții, ci te botezi (te cufunzi) cu totul în apele harului.
Când stărui în rugăciune, precum Sfântul Grigorie Palama: luminează-mi întunericul, primești luminarea dumnezeiască ca o renaștere duhovnicească și înțelegi comentariul aceluiași Sfânt Ierarh Grigorie: altceva este lumina pentru simțuri și altceva pentru mintea omului. Însă când are loc unirea duhovnicească cu harul, când oamenii devin părtași ai harului dumnezeiesc, atunci prin simțuri și prin minte ei văd taine mai presus de orice simț și de minte, așa cum Dumnezeu îi cunoaște pe toți cei care trăiesc acestea.
Trăind în Sfântul Munte, noi ne comportăm după cum ne învață teologia și cugetul evlavios al Sfinților inspirați de Dumnezeu și al Bisericii, nu după teologia academică a intelectualilor și după concepțiile fiecărei epoci. Comuniunea Sfinților îi îmbrățișează pe credincioși și călăuzește cugetul cel credincios al Bisericii.
Suntem miluiți ca fii ai ai Marii Biserici a lui Hristos, cea răstignită și prin aceasta slăvită (se referă la Patriarhia de Constantinopol – n.trad.) De la aceasta noi am primit toate bunurile. O vedem continuu că este însângerată prin mulțimea Martirilor și Cuvioșilor ei.
Suntem recunoscători și păstrători vigilenți ai tradițiilor. Ne bucurăm de harul libertății Duhului și de frățietatea în Hristos în cadrul Bisericii Ortodoxe.
Dacă Imperiul creștin nu mai există ca o realitate istorică, rămâne întotdeauna imperiul iubirii, care nu cade niciodată. Ne aflăm în acest Paradis. Mărturisim harul, propovăduim mila, nu tăinuim facerea de bine.
Așa cum Domnul este Unic, la fel și ucenicii Lui au misiunea unică de a vesti mesajul plin de bucurie că moartea a fost omorâtă. Toate celelalte sunt relative și lipsite de importanță pentru oameni.
Cei care înlăuntrul Bisericii cântă, pentru că o trăiesc: sărbătorim omorârea morții, nimicirea iadului, începutul unei vieți noi, a celei veșnice și săltând Îl slăvim pe Cel care a făcut aceasta nu reprezintă o părere religioasă, nici nu este posibil să propună evitarea prozelitismului, pentru că își jertfesc viața pentru a anunța lumii că moartea a fost călcată prin moarte (lui Hristos).
Cel mai valoros lucru pe care îl are Biserica Ortodoxă – și o hrănește – este adevărul credinței. Și ea nu are alt mod de a-și oferi iubirea ei în afară de invitația pascală: Veniți toți să vă bucurați de ospățul credinței.
Iar dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră. Ar trebui atunci să ieșim pe drumuri și la răspântii și să colaborăm cu ceilalți condamnați în țara umbrei morții, căutând ameliorarea mărimii dezastrului.
Însă departe de noi această blasfemie! Acum toate s-au umplut de lumină. Și toți așteaptă ajutor din puterea Învierii. Nu suntem singuri. Domnul Cel înviat este cu noi în chip nemincinos, așa cum a promis, până la sfârșitul veacului.
Această bucurie a prezenței alături de noi a Celui care a nimicit moartea este oferită de Biserică prin ultimul șir de sfinți, de martiri și de cuvioși ai ei. Și Sfântul Munte, prin viața lui liturgică și prin prezența lui va rămâne întotdeauna o mărturie a credinței ortodoxeși a nădejdii pentru întreaga lume.
Lui Hristos Dumnezeu, Cel Care a înviat din morți, slavă și stăpânire în vecii vecilor. Amin.
Semnează:
Toți reprezentanții celor 20 de Mănăstiri și Reprezentanții acestora din Sfântul Munte Athos, adunați în Sfântă Sinaxă Dublă Extraordinară
Comentarii la cald:
Comentariu pe blogul katanixis.blogspot:
Acest text demoralizant evită să atingă rana cumplită pe care a provocat-o Trupului Bisericii adunarea din Creta de inspirație ziziuliană (se referă la mitrop. Ioannis Zizioulas, cel care este autorul ereziei despre episcopo-centrismul Bisericii, refuzând hristocentrismul ei). În loc ca Sfântul Munte – altădată apărător al credinței – să arate periculozitatea acceptării hotărârilor din Creta și să condamne și să respingă textele acelei adunări, în loc să îndemne pliroma Bisericii să nu accepte aceste texte eretice, Chinotita dezamăgește, smintește, cultivă erezia liniștirii și a indiferenței față de cele întâmplate.
Principiul care domină acest text este cel al oportunității, al interesului, care este total străin duhului Evangheliei.
Conducerea Sfântului munte a dezamăgit și a amărât încă o dată turma cu cuget ortodox, din motive de diplomație rău înțeleasă.
Părintele Sava Lavriotul mi-a spus azi la telefon: ”acest text este o trădare a Ortodoxiei, o rușine pentru Sfântul Munte și ne bucurăm că noi, părinții aghioriți care am întrerupt pomenirea, nu ne simțim reprezentați de această Chinotită. Vom da răspunsul cuvenit în scris acestei trădări a dreptei credințe.”
Pe site-ul trelogiannis.blogspot, o doamnă Maria a scris:
Când a văzut poporul, Domnului Hristos I s-a făcut milă de oameni, căci erau ca oile fără păstor și a început să îi învețe. Să facă și athoniții același lucru. Să iasă în față și să îi călăuzească pe credincioșii care așteaptă. Să combată kakodoxiile (ereziile) printr-un cuvânt curat sfânt și duhovnicesc. Cuvântul lui Dumnezeu este da și amin. Datoria noastră a fiecăruia este mărturia cea bună. Așteptăm vocea Sfântului Munte!
Administratului aceluiași site se întreabă:
1) Dacă scopul Chinotitei a fost cel de a-i liniști pe credincioși – scop bun în sine – de ce nu a propus clar respingerea textelor din Creta sau schimbarea lor și arătarea clară a modului schimbării lor?
2) Acest anunț nu face diferența între îngrădire și schismă, lăsând impresia că cei care au întrerupt pomenirea sunt niște schismatici. Dar îngrădirea de erezie este un drept al credincioșilor, atunci când episcopul predică o erezie. Este posibil să credem că Biserica adunată în Sinodul I-II Trulan a îngăduit și a propus credincioșilor să creeze schismă (prin întreruperea pomenirii)?
3) Dacă întreruperea pomenirii este schismă, atunci după 1970, când majoritatea mănăstirilor Sfântului Munte au întrerupt pomenirea patriarhului Athenagora înseamnă că Athosul a fost în acea perioadă schismatic? La fel, putem să îl acuzăm și pe Sfântul Justin Popovici de o asemenea atitudine?
4) Acest anunț al Chinotitei nu numai că nu a ajutat, nu a liniștit, ci a tulburat pe credincioși. Toate primele reacții sunt negative.
5) Nu este niciodată târziu ca Sfânta Chinotită să se întrunească din nou, să propună clar cum se depășesc problemele provocate de adunarea din Creta și să ofere credincioșilor convingerea că apărătorii Ortodoxiei sunt la datorie și că există o soluție concretă de depășire a crizei, fără recurgerea la măsuri radicale.
Comentariul meu:
1) Limbajul anunțului este foarte diplomatic, ascunde interesul apărării patriarhului ecumenic în spatele cuvintelor frumoase și a teologiei biblice și patristice menționate.
2) Părinții aghioriți mărturisitori sunt prigoniți, alungați din mănăstiri, deci în Sfântul Munte prigoana este un fapt, o realitate.
3) Se evită folosirea cuvântului erezie, exact ca și în Creta, iar despre papistași se vorbește în termen vagi, fără a se spune că ei nu sunt membri ai Bisericii, ci eretici. Dimpotrivă, li se spune creștini eterodocși, deși ei nu sunt botezați, luminați prin har. Iar Sfântul Grigorie Palama este folosit ca paravan, pentru a masca intențiile autorilor anunțului.
4) Este clar că acest anunț îi va bucura pe ecumeniști, care vor înteți prigoana împotriva ortodocșilor. Însă Maica Domnului ne va apăra!
Surse:
http://trelogiannis.blogspot.ro/2017/07/blog-post.html
https://katanixis.blogspot.ro/2017/07/blog-post_12.html
traducere din limba greacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
Sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/07/01/comunicatul-sinaxei-duble-athonite-despre-adunarea-din-creta/
Ortodoxia mărturisitoare 
Imi pun si eu câteva întrebări referitor la acest comunicat:
1. Cei 20 de reprezentanți ai Sfintei Kinotite sunt ortodocși cu adevărat sau doar cu numele?
2. Ei spun că sunt cei care se află în interiorul Bisericii.
In interiorul cărei biserici se află ei? (biserica protestantă, biserica papistașă, biserica monofizită, etc), pentru că la acest sinod s-a aprobat titulatura de biserică la toți cei care sunt căzuți în erezie.
Spun ei: Înaintea Sinodului textele pregătite au fost aduse la cunoștința credincioșilor, existând posibilitatea exprimării oricărei opinii.
Intrebare: De părerile ierarhilor și a celor 4 patriarhii care s-au opus sinodului sau unor texte ale sinodului de ce nu s-a ținut cont?
Spun ei:
Cu toate acestea, nu vrem să propunem o liniștire a indiferenței, ci să subliniem importanța trezviei și a credinței. Considerăm că ar fi o dovadă de recunoștință față de Dumnezeu și o lipsă de credință față de toți frații noștri – cei de aproape și cei de departe – dacă nu am sublinia cu tot curajul și claritatea bogăția harului de care ne bucurăm fiind vii în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică.
Intrebare:
Unde este trezvia lor dacă lasă să pătrundă în Ortodoxie molima ecumenismului legiferat la acest sinod cretan?
Spun ca sunt vii in Biserica Una Sfântă, Sobornicească și Apostolică, atunci de ce sunt de acord cu textele sinodului cretan unde s-a aprobat ca fiind biserici toate adunările eretice?
După cei 20 de reprezentanți ai Kinottitei acest sinod in care s-a legiferat ecumenismul a fost bun, să înțeleg că celelalte Sfinte Sinoade care au respins orice ierezie nu sunt bune, trebuie anulate?
Dacă greșesc, vă rog să mă corectați.Eu așa am înțeles acest comunicat.
Sunt la sentimentul schimonahului Sava lavriotul: este o rușine pentru întreaga Ortodoxie acest comunicat al Sfintei Kinotite.
ApreciazăApreciază
O ultima fortareata a Ortodoxiei a fost cucerita de ecumenisti – Sfantul Munte! Este o acceptare diplomatica a ecumenismului de catre Chinotita, in numele ,,adevarului”!
Este dureros! Slava Domnului ca-i avem alaturi de noi pe Parintii Aghioriti care au intrerupt comuniunea cu tradatorii Ortodoxiei!
ApreciazăApreciază
antihrist are tronul la Bruxelles si biroul de lucru in muntele Athos…
ApreciazăApreciază
Asa se pare! Si multe puncte de lucru in toata lumea ortodoxa! Si lucratori cu norma intreaga sau part time, dupa experienta in „arta tradarii”!
ApreciazăApreciază
Așa se împlinește precis proorocirile SF. Nifon că în vremurile din urmă și Muntele Athos va cădea fiind părăsit pentru neroziile ei de însăși Maica Domnului.
ApreciazăApreciază
Gabriel, antihristul conform SF scripturi va avea tronul la Ierusalim, acum nustiu în ce stadiu se afla reconstrucția templului
ApreciazăApreciază
Acestia sunt tradatorii Ortodoxiei.Dumnezeu sa aiba mila de noi .Multe rele are sa vina peste noi.
ApreciazăApreciază
De fapt nu SF Munte a căzut ci majoritatea care il populează, deci faptele vorbesc de la sine, adică: acolo sau alocat diverse sume de bani de la u.e și alte organisme oculte, ei bine aceste sume nu au fost alocate că nu mai ,,puteau” ei de dragul Ortodoxiei, ci cu alte scopuri precum introducerea ecumenismului, ridicarea avatonului și alte blestemații, și asta a fost posibil numai cu complici din interior, sa nu uitam că cu ceva timp in urma u.e ia cerut lui tipras modificarea statutului SF Munte, ce va urma? Dumnezeu cu mila
ApreciazăApreciază
Dă clic pentru a accesa parintele-patric-ranson-prigonirea-monahilor-din-muntele-athos-de-catre-patriarhia-de-constantinopol.pdf
ApreciazăApreciază
IPS JUSTNIAN CHIRA ne cerem sa nu fim ingrijorati si sa inaltam rugaciuni fierbinti in perioada aceasta de cernere pe care o traversam. Sa fim grau curat al lui Hristos!
ApreciazăApreciază
Blagosloviti si iertati,Sfintia Voastra!
Mesajul Sfintei Chinotite m-a intrigat,dezamagit si m-a facut sa imi schimb total parerea despre acest far calauzitor, care trebuia sa faca lumina asupra unor aspecte nedorite ,care au cutremurat si ranit Iubita Ortodoxie.Crestinilor ortodocsi din BOR nu li s-au prezentat textele sinodale ,deci nu si-au putut exprima liber parerile,inaintea inceperii „adunarii” din Creta. Sf. Ioan Gură de Aur spunea:
„NU PUNETI PACEA ȘI ÎNȚELEGEREA MAI PRESUS DE ADEVĂR!”,cu alte cuvinte Sf. Ioan Gura de Aur ne spune ca pacea lumii e irelevanta, daca o punem mai presus de Dumnezeu!Se pare ca limbajul diplomatic,impacuitor al Sf.Munte. care denota nu libertatea in Adevarul Hristos ,ci ascultarea tacita de Patriarhul ecumenic,il face sa uite ca Sf. Vasile cel Mare porunceste cu glas de tunet:
„De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”.
Boala „cancerului ecumenist”care a cuprins madularele vii ale Bisericii lui Hristos,este ascunsa,ochilor pliromei ortodoxe ,care astepta diagnosticul „marilor doctori”,urmasi ai Sf.Apostoli ,cu infrigurare si oarecare nadejde.A preveni este cu mult mai bine decat a trata,mai ales ca orice tratament care se adreseaza bolilor grave are sanse de vindecare ,daca se aplica in faza de inceput a bolii.Oare ascunzand boala ,nu isi dau seama ca sunt in cel mai mare pericol, pt ca Sf. Efrem Sirul ne zice:
„Vai de cei ce murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului, credinţa curată de orice eres, pecetea neştearsă şi haina neîntinată”
Numai astept nimic bun de la Sf.Chinotita, pentru ca numai o consider ceea ce era odata.”Cine face din Hristos un pretext discursiv pentru a intemeia orice fel de “lupta” idealista (sau nu) si orice “bine” al lumii acesteia, acela se amageste amarnic: nu despre Hristos vorbeste si nu in El crede!”[Sf. Iustin Popovici, “Biserica Ortodoxa si ecumenismul”]
Domnul Atotindurarilor,impreuna cu Sfanta Sa Maica,sa-i ocroteasca pe Parintii Aghioriti, care au incetat pomenirea,pe Parintele Sava Lavriotul ,caruia ii facem metanie ,si ne rugam mereu,noi nevrednicii, ca Harul Mangaietorului sa-i acopere pana la sfarsitul veacurilor cu alese binecuvantari.
ApreciazăApreciază
Nadejdea la Domnul si la Preacurata Maica de Dumnezeu Nascatoare! Fac si eu metanie, fericindu-i pe adevaratii Parinti Aghioriti care ne-au luminat ca sa intelegem gravitatea apostaziei si importanta ingradirii fata de panerezia ecumenismului oficializata la Creta. Slavit sa fie Domnul intru alesii Lui!
ApreciazăApreciază
Acestea sunt textele prin care se îndreptățesc în fata lumii cei care îi prigonesc pe mărturisitorii din Athos! Lasa un gust amar, dar fiecare va răspunde pentru tot ce a scris și a semnat. În fata lui Dumnezeu! Duhul lumesc rămâne lumesc, iar Duhul Sfânt rămâne sfânt. Treaba noastră este sa le deosebim. Iar Biserica rămâne acolo unde se arata corect Calea, Adevarul și Viata. În rest, ziduri, ziduri, ziduri…
ApreciazăApreciază
http://ortodoxinfo.ro/2017/07/02/patriarhia-romana-incearca-folosirea-parintelui-iulian-prodromitul-mizand-pe-un-efect-similar-celui-produs-cu-parintele-simeon-zaharia/
ApreciazăApreciază
Sa ne rugam cu lacrimi la Dumnezeu sa poată mărturisi din nou Parintele Iulian, care cu siguranța este prigonit si silit.
ApreciazăApreciază
Blagosloviti si ierrtati, Parinte!
Stim ca foarte multi slujitori au pierdut demnitatea preotiei si, de buna voie, au ales sa ramana doar niste popi savarsitori de servicii religioase intr-o societate inclinata puternic spre o apostazie ce depaseste cu mult deja pe cea din vremea lui Noe. Ne lovim mereu de ei si stim ca miine de li s-ar cere, ori si mai rau, de nu le-ar fi oarece teama de reactia comunitatilor parohiale, de miine chiar ar minji Sfintele Altare cu prezenta fratilor dumnealor ereticii papistasi, protestanti samd. Nu au demnitate si nu au libertatea morala sa discute „face to face” despre subiectele grele ce tin de cancerul ecumenist. Preotesele new ageist-ecumeniste, adaptate exemplar modernismului materialist au pus stapanire pe filonul dogmatic al preotului care, bombardat de interesele si patimile unei lumi din ce in ce mai apostaziate, a lasat frica stapanitorului acestei lumi ingropata in stricaciune sa-i umbreasca Harul si Darul Luminos al Adevarului Hristos, Mantuitorul Caruia au dat vot de Credinta si Slujire nelimitate. Episcopii si preotii ecumenisti au introdus minciuna in Sfintele Altare caci, acolo unde se pogoara Duhul Sfant Dumnezeu si peste Sfintele Moaste ale mucenicilor, rostesc Crezul in care, de fapt, acestia nu mai cred.
ApreciazăApreciază
Se pare ca patru manastiri nu au fost de acord cu textul rusinos al Chinotitei!
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/07/06/o-raza-de-nadejde-din-athos/
ApreciazăApreciază