Cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Editura Basilica a Patriarhiei Române este în curs de publicare broșura intitulată Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri.
Broșura, alcătuită din 53 de întrebări şi răspunsuri, se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a fost editată cu scopul de a oferi membrilor Bisericii noastre un răspuns la întrebările, nelămuririle sau neliniștile care se ridică în legătură cu Sfântul și Marele Sinod și documentele aprobate.
Cei care doresc să lectureze materialul integral, Agenția de Știri Basilica pune la dispoziția utilizatorilor săi broșura în format PDF la finalul acestui articol.
Comentariul lui Utzu:
,,Îmi cer iertare pentru această intervenţie: am citit broşura de mai sus şi, cu puţina mea cunoaştere, ţin să atrag atenţia asupra unor chestiuni.
Principalul este că broşura nu pare a ni se adresa nouă, celor ce am întrerupt comuniunea eclesială din cauza părtăşiei la erezia ecumenistă. Pare mai mult un demers de fidelizare a celor rămaşi în comuniune cu ereticii decât unul de mărturisire a adevărului.
Punctual, sunt în dezacord cu modul în care aţi formulat răspunsul la întrebarea 48, prin care aţi trecut sub tăcere faptul că întreruperea pomenirii se poate face nu numai pentru o erezie condamnată de un sinod ci şi pentru una vădită şi condamnată de sfinţii părinţi. Anume acest temei a fost invocat de părinţii nepomenitori, ecumenismul fiind condamnat ca erezie în predicile tuturor sfinţilor veacului nostru, oricât de generoase îi apar a fi intenţiile, oricât de lucid sau nelucid se prezintă în formă. Ecumenismul este integral erezie.
Din faptul că broşura nu vizează acest aspect esenţial (al faptului că ecumenismul este condamnat ca erezie astfel încât nepomenirea ierarhului eretic necondamnat sinodal este canonică) înţeleg că broşura şi redactorii ei ignoră adevărul iar apelul la restabilirea comuniunii este unul nesincer. Modul în care sunt descrise relaţiile cu „lumea creştină”, „mărturia comună” pe care o putem da ortodocşii şi ereticii (catolicii, protestanţii etc) înaintea păgânilor, toate acestea vădesc o gândire pe care părinţii au condamnat-o ca eretică. Nu am nicio bucurie să văd eretici peste tot, eu unul fiind vai de steaua mea de păcătos, cu mult, mult sub păgâni moralmente vorbind. Dimpotrivă, mi-aş dori din inimă să fim cu toţii în Biserică, toţi ereticii să fie botezaţi şi „să fim una”. Dar nu ecumenismul e calea spre aceasta! Este pur şi simplu o trădare a celor cu care dorim să dăm mărturii comune, le ascundem adevărul, punem lumina sub obroc.
Sunt şi altele care poate vor primi un răspuns documentat din partea celor care au şi scris până în acest moment şi ale căror argumente sunt minunat ignorate de ierarhii noştri.
Este dureros faptul că deşi suntem numiţi schismatici şi se deplânge ruperea comuniunii eclesiale, cu toate acestea, efortul de înţelegere este exclusiv unidirecţional: cei care au întrerupt pomenirea au receptat şi au desfiinţat practic fiecare argument invocat în favoarea ecumenismului, însă dumneavoastră ignoraţi chiar şi punctul de plecare de la care ne revendicăm, chiar textul canonic reprodus în broşură? Este chiar o scăpare a redactorilor faptul că acel canon vorbeşte şi de cugetul sfinţilor părinţi, nu doar de un sinod care condamnă erezia?
Presupunând că este totuşi o scăpare, vă rog ca la următoarea dvs iniţiativă de acest fel, să căutaţi să vă sfătuiţi şi cu părinţii nepomenitori, astfel încât îndemnul la restabilirea comuniunii să nu fie doar o lozincă şi un nou demers prin care sunt ignorate argumentele noastre. Nu poţi cere cuiva să îţi fie frate şi în acelaşi timp să ignori motivele şi durerea sufletului lui. Asta este făţărnicie şi bătaie de joc la adresa celui a cărui comuniune pretinzi că o cauţi.
Toate par frumoase şi corecte în broşura aceasta câtă vreme nu primim cuvântul părinţilor precum că ecumenismul este erezie. Căci dacă plecăm din acest punct, tot restul argumentaţiei dvs se deşiră ca un fum. Or, în lipsa acestui minim consens al punctului de plecare, apelul la comuniunea eclesială este nesincer. Măcar să ne punem de acord cu ce e erezie şi ce nu este, să avem şi să mărturisim aceeaşi credinţă, până să reajungem la împărtăşirea din acelaşi potir. Altfel, comuniune între unul care este ortodox şi altul care, în afara de ortodoxie, mai este fermecat şi de generozitatea ecumenismului lucid, nu prea văd cum s-ar putea face.
Dacă nu pentru noi, măcar pentru sufletele frăţiilor voastre îndrăzniţi să vă luminaţi: Da, ecumenismul este erezie sau Nu, ecumenismul nu este erezie. Sau poate doar ecumenismul lucid nu este erezie. Precizaţi-vă poziţia, haideţi să scoatem la lumină sursa ruperii de comuniune!
Ce mare pas ar fi ca măcar să citesc pe acest portal: Da, ecumenismul nelucid este erezie, dar sinodul din creta nu a fost eretic, decât dacă frăţiile voastre doriţi să fiţi zeloţi şi fără dragoste. Sunteţi zeloţi pentru că strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila ş.a. Măcar de acolo să fi pornit, să simt că totuşi căutaţi la durerea noastră, nu la aparenţe.
Dacă nu argumentele noastre, măcar pe cele ale pomenitorilor care se dezic de această mizerie de sinod să le fi avut în vedere. Iată, cei de la cuvântul ortodox, mănăstirea petru vodă, părintele mihai aldea, eftimie mitra, alţi părinţi care au mai vorbit despre acest sinod şi cu care vă aflaţi în comuniune, care pomenesc părinţii ierarhi, măcar argumentele lor să le fi luat în discuţie. Unitatea asta de monolit a imaginii de „sfânt sinod”, fără flexibilitate, fără orizont, fără dragoste, interpretarea în literă şi nu în duhul sfinţilor părinţi, acestea toate sunt duh schismatic. Cum de nu vă doare inima ştiind că vă aflaţi în deplin adevăr, că ceea ce susţineţi este drept înaintea lui Hristos şi, în acelaşi timp, să ignoraţi argumentele celor cu care vă aflaţi în comuniune! Cum vă lasă inima să vă fie adevărul umbrit de chiar cei cu care sunteţi în comuniune? Ce fel de comuniune de credinţă este asta?
Dar câtă vreme broşura aceasta caută doar să fidelizeze în înşelare, clamând un fals ascendent moral prin îndemn la comuniune, fără a vorbi practic despre esenţial, ignorând chiar şi argumentele fraţilor „pomenitori”, cu care vă aflaţi în comuniune.. ce altceva mai este de zis!
Dumnezeu să ne ierte pe toţi şi să ne mântuiască! Vă rog iertaţi-mă şi rugaţi-vă şi pentru mine păcătosul! Doamne, ajută!”
Sursa: http://basilica.ro/ebook-intrebari-si-raspunsuri-despre-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/
A se vedea și: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/08/03/s-a-trezit-patriarhia-ecumenistilor-si-va-adormi-la-loc/
Ortodoxia mărturisitoare 