Condamnarea ereticilor

HristosVitaApostoli.jpegInterpretarea conform căreia ereticii sunt doctori mincinoși, șarlatani, care nu-i pot tămădui pe oameni, ci mai rău îi îmbolnăvesc, arată de ce au fost condamnați de Biserică. Acest lucru nu s-a făcut din patimă, ură sau fanatism, ci în același fel în care medicii de profesie sunt separați de șarlatani. În tot cazul, scopul Bisericii este tămăduirea oamenilor, în timp ce doctorii mincinoși, ereticii, nu doar că nu-i tămăduiesc pe oameni, ci îi împing și la moarte veșnică.

„Ce este erezia? În tradiția patristică, erezia este o formă de șarlatanism. De ce e condamnată erezia? Pentru că nu s-ar pune de acord în privința dogmei? Asta este problema? E condamnată pentru că în erezie nu există tămăduire, Și, de vreme ce nu există tămăduire, înseamnă că e periculoasă pentru om. Părinții vedeau erezia ca pe-o formă de șarlatanism în care nu există tămăduire.”

„Cred că putem înțelege diferența de bază dacă luăm ca exemplu știința medicală. Acolo îi avem pe medicii care fac parte din Colegiul Medicilor. Dacă un medic nu este membru în Colegiul Medicilor, nu poate profesa ca medic. Ca un medic să fie în legalitate, nu-i suficient numai să fie absolventul unei facultăți de medicină recunoscute, ci trebuie să fie și membru în Colegiul Medicilor. Același lucru este valabil și pentru avocați. În aceste științe există o evaluare continuă; pentru că, dacă vreunul o ia razna și nu mai profesează corect din punctul de vedere al practicării corecte a profesiei, atunci e condamnat de organul competent al asociației profesionale din care face parte și e eliminat din corpul profesional.

Exact același lucru se întâmplă și în Biserică. Procedura corespunzătoare în Trupul Bisericii, adică excluderea, adică excluderea sau tăierea vreunuia din mădularele ei, se numește afurisire, iar când e vorba de vreo demnitate bisericească, caterisire. Astfel, ereticii sunt afurisiți, sunt excomunicați din Trupul Bisericii. Așa cum în domeniul medical nu i se poate permite unui șarlatan (unui pseudo-medic) să trateze bolnavii, la fel nici în Biserică nu este posibil să-i fie permis unui eretic să trateze sufletele oamenilor. Pentru că, eretic fiind, nu știe și nu poate să tămăduiască.”

„Și, atunci când examinăm învățăturile Sinoadelor Ecumenice, vedem că fiecare erezie care a fost condamnată de Biserică desființa automat învățătura Bisericii despre îndumnezeire și luminare, și astfel se pierdea orice posibilitate de tămăduire. Vasăzică, erezia este erezie pentru că distruge posibilitatea tămăduirii omului. Acesta este motivul pentru care este erezie.”

Biserica, prin condamnarea ereticilor, a reușit să păstreze metoda terapeutică duhovnicească prin care omul este călăuzit la îndumnezeire.

„Dar, dincolo de toate, se poate naște tulburare, și din acest motiv dau ei o hotărâre că ceea ce spune popa Tase este o aberație. E rezultatul identificării filosofiei cu metoda teologică. De aceea îl condamnau, ca să nu se mai ia nimeni după el, pentru că, dacă urmează cineva această cale, nu o să mai treacă niciodată de la curățire la luminare, și de la luminare la îndumnezeire. Pentru că cine este în luminare nu poate să spună asemenea prostii.”

Este extrem de important să fie păstrate adevăratele criterii prin care omul e tămăduit. Dacă nu sunt stabilite criteriile bolii și ale tămăduirii, nu poate fi recunoscută diferența dintre ortodocși și eretici.

„Deci, cum să mai înțeleagă cineva ceva, de vreme ce ortodocșii înșiși sunt niște șarlatani – adică, de ce să-i mai condamnăm pe eretici? Rezultatele nu sunt aceleași? Pentru că, fie că mergi la „biserica” evanghelică din Atena, fie la cea papistașă, fie la sinagoga evreiască, fie că mergi la biserica ortodoxă, toți sunt în aceeași stare, niciunul nu e luminat, nici ortodocșii, nici evreii. Vasăzică, din punctul ăsta de vedere, proprii noștri șarlatani nu se deosebesc cu nimic de șarlatanii altora. Cine să mai condamne pe cine?

Pentru că, dacă facem astăzi distincția aceasta (între eretici și ortodocși), primii pe care ar trebui să-i dăm afară ar fi proprii noștri duhovnici. Ce criterii să mai folosim în aplicarea criteriilor istorice? Așa că lăsăm lucrurile așa cum sunt și spunem: Întoarceți-vă către monahism și uitați-vă ce fac călugării – dar și acolo există șarlatani, chiar și în mănăstiri, în ziua de azi.

De aceea, problema criteriilor este cea mai importantă. Adică, dacă avem aceste criterii și ne gândim la ce făceau în trecut cu ereticii, este exact ce facem noi astăzi cu medicii șarlatani. Le interzicem să mai practice profesia de medic. Nu poți să ai un medic șarlatan într-un spital, sau medicamente false pe piață.”

Ereticii erau condamnați de Părinții Sinoadelor Ecumenice pentru că susțineau false învățături care desființau metoda terapiei. Pentru prima dată la Sinodul de la Frankfurt din 794, francii au condamnat un popor întreg, numindu-i „eretici” pe greci, în loc să condamne o anumită persoană.

„La Sinodul de la Frankfurt din 794, pentru prima oară în istorie a fost condamnat un popor întreg, câtă vreme până atunci ereticii erau indivizi: Arie, Nestorie etc. E condamnat fie capul ereziei, fie însăși erezia, nu însă un întreg popor. Francii sunt cei care pentru prima oară condamnă un întreg popor, pentru că-i condamnă pe greci ca eretici.”

„Apoi mai avem și problema modului în care politica unei epoci influențează dogma. Atunci când privim apariția ereziilor din punct de vedere istoric, din epoca apostolică și până în Evul Mediu, ereziile, de obicei, sunt numite după fondatorul lor. Sunt descrise după numele ereziarhului sau, în alte cazuri, după numele ereziei, cum este monofizitismul. Avem, de asemenea, gnosticismul, care este și o religie străină etc.

În Evul Mediu, pe la mijlocul secolului al VIII-lea, apar scrieri care se păstrează în latină cu titlurile lor, sintetizate în Contra Errores Graecorum (Împotriva rătăcirilor grecilor). Din câte știu, e pentru prima oară când, în loc să se înfiereze ereziarhul sau erezia, e înfierat un popor întreg. Vasăzică, ceva e putred, pentru că vedem o nouă tradiție în lupta contra ereziilor.

Apoi, ne ducem la Actele Sinodului de la Frankfurt, din 794, să vedem de unde vine acest Contra Errores Graecorum, tradiția aceasta. Și găsim acolo, în hotărârea Sinodului, faptul că grecii sunt condamnați ca eretici. Ca eretici, dar ce fel de eretici? Pentru că, destul de straniu, la Sinodul acesta sunt condamnați și iconoclaștii, și iconofilii. Sunt condamnați și unii, și alții. Bine, erau francii așa deștepți încât să-și poată dea seama că amândouă părțile care se confruntau în Imperiu erau eretice? Cum pot fi eretici și unii, și alții? Trebuia să fi luat poziție fie pentru, fie contra iconofililor. Ei nu iau poziție nici pentru unii, nici pentru alții. Pur și simplu îi condamnă și pe unii, și pe alții.

Ca să-i condamne și pe unii, și pe alții, trebuie că se-ascunde ceva în spatele acestui lucru. Ceva nu e-n regulă, pentru că francii erau barbari – și totuși, ciudat, la Sinod grecii au fost condamnați. Dar chiar înainte de Sinod existau așa numitele Libri Carolini, despre care tradiția spune că ar fi fost scrise de însuși Carol cel Mare, însă teoriile sunt că au fost scrise de anturajul lui teologic. Acolo, în Libri Carolini, e foarte caracteristică ura față de romani, nu față de greci. Acolo este înfierat neamul romanilor și tot ce este roman. Vasăzică, acolo se află punctul zero de plecare al gândirii francilor despre romei.”

Prin urmare, erezia este o abatere de la adevărul revelat, dar și de la metodologia care călăuzește la îndumnezeire. Sinoadele, la care participă Părinții îndumnezeiți – cea mai mare parte a lor, cel puțin – defineau Revelația, pentru că nici Revelația, nici calea ce călăuzește la vederea lui Dumnezeu să nu fie pervertite.

Mitropolitul Ierotheos Vlachos, Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, volumul II, trad. din greacă de Tatiana Petrache și Mănăstirea Diaconești, Edit. Doxologia, Iași, 2017, p. 503-507.

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

13 gânduri despre „Condamnarea ereticilor”

  1. Dorința de a feri pe unii dintre fiii duhovnicești de o poziție radicală, anume de a-i considera pe toți preoții, monahii și mirenii care nu s-au îngrădit de erezie și pomenesc în continuare pe ierarhii eretici la sfintele slujbe – ERETICI, a fost greșit înțeleasă și prost interpretată. Expresia „părtășie la erezie” pe care am folosit-o în predici și cateheze nu-mi aparține, nu este o născocire a mea. Ea este adeseori folosită în Conferințele părintelui Sava, în traducerile părintelui Ciprian, în studiile, referatele și rezoluțiile Sinaxelor la care am participat toți părinții care am întrerupt comuniunea cu ierarhii eretici. Nimeni nu a văzut o problemă, până când vrăjmașul mântuirii a început să ne ispitească, sucind mințile noastre dând sensuri noi la ceva exprimat la unison cu multă claritate. Mai mult decât atât, expresia „părtășie la erezie” devine, se pare, piatră de poticnire pentru cei care îi numesc eretici pe toți cei rămași între ziduri, motivând boala necruțătoare care îmbolnăvește organismul. Nu negăm existența acestei boli asemănătoare cancerului între cei care au comuniune cu ierarhii pomeniți, dar nu putem nici să-i numim pe toți eretici, folosind surse patristice după bunul plac. Dacă Sfinții Părinți nu au văzut nici o diferență între eretic și părtașul la erezie, au exprimat o stare de îmbolnăvire fără putință de vindecare a celui ce urmează ereticului. Ori, noi știm că între ziduri sunt preoți, monahi și mireni antiecumeniști care, din diferite rațiuni, nu au ieșit din mijlocul celor îmbolnăviți de erezie. Da, riscurile pentru aceștia sunt mari de a se îmbolnăvi. Dar nu cred că NOI suntem îndreptățiți să-i numim eretici. Eretici sunt cei pervertiți de boală, care au inimile și mințile întunecate de eres sau cei care au semnat acte eretice sau au propovăduit erezia „cu capul descoperit”. Așteptăm cu multă nerăbdare studiul Părinților aghioriți și Sinaxa națională din septembrie, unde sperăm că se vor clarifica aceste probleme.
    Personal, ÎMI CER IERTARE dacă am produs confuzie în rândul unor credincioși prin folosirea acestei expresii („părtășie la erezie”), dar scopul propus a fost acela de ne a feri de atitudini radicale care nu sunt binevenite și fac mult rău preoților, monahilor și credincioșilor care au ales să se îngrădească prin neparticiparea la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii eretici. Nimic nu s-a schimbat și nu se va schimba din cele hotărâte și comunicate poporului dreptcredincios. Aplicăm în continuare acrivia, ca formă terapeutică, folosindu-ne de mijloacele canonice și patristice cunoscute. Gândul îmi spune că nu suntem pregătiți și nici îndreptățiți pentru a-i numi pe toți ceilalți ERETICI!

    Iată de ce nu-i putem considera pe toți cei rămași între ziduri – ERETICI:
    „Cine îşi ține cu tărie părerea lui greşită şi se împotriveşte puternic, având în conştiință convingerea despre adevărul rătăcirii sale, fără nici o nădejde de schimbare, acela este eretic. Iar dacă el procedează aşa din neştiință, atunci este numit rătăcit, nu eretic. Sfântul Mucenic Iustin Filosoful spune despre el însuşi: „Pot să mă rătăcesc, însă eretic nu voi fi”.
    Sfântul Maxim Grecul, Scrieri dogmatico-polemice, Volumul II, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 183-184.

    Apreciază

    1. Doamne ajuta parinte.Asa cred si eu iar dovezile sfintiei voastre m-au intarit in aceasta. Sa nu cumva sa fie o forma a mandriei bine camuflata care sa ne duca la pierzare.Ce stim noi cate suflete mai are Dumnezeu de scos din randurile lor.

      Apreciază

    2. Am intrebat pe pagina parintelui Staicu daca Serafim de Pireu este eretic si mi s-a raspuns ca nu. Dar eu stiu ca Serafim de Pireu isi pomeneste superiorul la liturghie, deci nu a intrerupt pomenirea, si conform cu rationamentul parintelui Staicu, Serafim trebuie sa fie declarat eretic. Adica eu vreau sa vad daca parintele Staicu isi asuma consecintele ultime ale rationamentului sau: cum ca ORICINE a ramas intre ziduri este eretic.
      http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/08/22/despre-asa-numita-partasie-la-erezie-partea-i/#comments
      http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/serafim-de-pireu-ecumenism-zelotism/

      Apreciază

  2. Preotul care pomeneste public pe eretic marturiseste public ca este de acord cu credinta ereticului aceluia. Prin urmare el insusi este eretic, indiferent cat de antiecumenist se crede el a fi.
    Mireanul care spune Amin! la pomenirea ereticului marturiseste si el public erezia acestuia si este la randu-i eretic printr-o astfel de marturisire indiferent daca o face cu buna stiinta sau nu.
    Nu exista eretici si partasi la erezie ca si cum ar fi ceva deosebit de eretici, ci pur si simplu eretici caci Hristos nu are nicio partasie cu Veliar.

    Apreciază

      1. Ma bucur ca asociati numele meu cu sintagma „o piatra pentru Goliat”, dar ma intristez pentru faptul ca faceti parte din grupul celor care ii dau timp lui Goliat sa arunce cu sulita in loc sa-l rapuneti cu piatra cea atat de simpla.

        Apreciază

      2. Cred ca sulita a zburat de mult timp din mana lui Goliat si ca ea a strapuns multe inimi. Piatra cea din capul unghiului ne lumineaza si ne intareste sa fim Trup al lui Hristos si nu un grup oarecare!

        Apreciază

      3. „Dacă totul s-ar traduce atât de simplu, am rămâne 0,01 % ortodocși” – Iertati, dar asta imi pare un sofism, mai ales ca criteriul cantitativ (al numarului) este dat anatemei de Biserica atunci cand e vorba de Adevar. Afirmatia dl. @Theodor L. trebuie comentata cu argumente patristice, iar nu cu „ocoliri” ale subiectului. Si, pana la urma, cred ca atunci cand spuneti 0,01% Ortodocsi, sunteti optimist. Ce anume va face sa credeti ca in acest moment sunt mai multi de atat?

        Apreciază

      4. Sofismul l-am preluat dintr-un articol al dlui Theodor. A comenta patristic afirmatia dansului inseamna a relua tot ce s-a spus pana acum in conferinte, articole, brosuri, rezolutiii etc. Daca pastram aceste invataturi aprobate de preotii, monahii si mirenii ingraditi de erezie, nu cred ca vom ajunge sa folosim procentele pentru a diferentia ortodocsii de eretici.

        Apreciază

      5. Credeti ca dvs puteti demonstra patristic, fara „ocolisuri”, ca toti cei care nu au intrerupt pomenirea, au devenit eretici?!

        Apreciază

      6. „Credeti ca dvs puteti demonstra patristic, fara „ocolisuri”, ca toti cei care nu au intrerupt pomenirea, au devenit eretici?!” – Eu nu am spus nicaieri ca dl. @Theodor L. are dreptate, ci am semnalat sofismul cu procentele pentru ca de prea multe ori avem tendinta sa ne „debarasam” de subiectele inconvenabile cu astfel de manipulari, precum este si afirmatia „Te crezi cumva ultimul (singurul) ortodox?”. Acestea sunt afirmatii care nu au ce cauta acolo unde se discuta cu inima curata si sincera, in primul rand fata de Hristos.

        In al doilea rand, eu cred ca nici macar cei care au intrerupt pomenirea pe motiv de Creta 2016 nu se afla toti in Biserica lui Hristos. Si cred ca e suficient sa amintesc faptul ca cea mai longeviva erezie din istoria Bisericii (dupa spusele mitr. Vlachos) este etno-filetismul, de care n-am auzit sa se fi ingradit cineva. Nici macar nu mai este cineva interesat de subiect. Sa fie oare pentru ca aproape 150 de ani am stat intr-o comuniune vinovata cu etno-filetistii pana cand ne-am imbolnavit (aproape) toti?

        Si nu in ultimul rand, Sfantul Staret Nectarie dela Optina si Arh. Averky de Jordanville au spus ca la sfarsit Biserica lui Hristos va fi alcatuita dintr-un singur episcop, un singur preot si cativa mireni. La asta trebuie sa fim noi pana la urma atenti, dupa cum intreba arh. Averky: „Tu oare te afli in Biserica?”.

        Apreciază

  3. Poate ca denumirea pe care pr. Zisis a folosit-o, aceea de parinti care desi pomenitori, au ‘duh ortodox’ poate fi de ajutor conceptului de ‘partas la erezie’ (dar acest statut nu poate fi nelimitat in timp). In orice caz, intrebarea este cat poate un om, preot ramane in aceasta postura incerta, de partas…sau pomenitor dar cu duh ortodox. Poate fi justificata aceasta pozitie prin aceea ca ei lupta din interior, desi public accepta ecumenismul prin pomenirea unui ereziarh?

    In alta ordine de idei, nu inteleg cum marea majoritate a preotilor si ierarhilor cu ‘duh ortodox’ de peste tot din lumea ortodoxiei care suporta consecintele ‘cretane, nu inteleg ce putere au! Caci daca s-ar dezice public de ecumenism, ingradindu-se prin nepomenire si lupta deschisa anti-ecumenista si ei ar fi sa zicem macar un sfert sau 1/3 sau 1/2 sau inca si mai mult dintre toti, cum s-ar putea atunci spune sau sustine (in marea nestiinta a mass-mediei, a celor fara o baza catehetica solida, a ecumenistilor si ereticilor in general, etc. ) ca atatia „au luat-o razna” si ca sunt dintr-0 data schismatici sau fundamentalisti, etc. si cum vor putea ignora sau ascunde motivul real si simplu pentru ‘opozanti’: acela ca sunt marturisitori ai dreptei credinte celei adevarate si pastratori ai ei in stare nealterata, neadaugata, necosmetizata, neviciata, nemanipulata, …?

    Apreciază

    1. De acord cu expresia folosita de pr Zisis, anume ca exista duh ortodox la unii dintre parintii care pomenesc, dar nu sustinem indemnul de a fi in comuniune cu acestia, chiar daca ei se declara antiecumenisti, din cauza pomenirii ierarhilor eretici. Bineinteles, nu-i putem numi eretici! Biserica va defini starea acestora, la timpul ales de Hristos, nu de noi!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

%d blogeri au apreciat: