Să dăm sens duhovnicesc vieții noastre! Pe toate să le facem spre slava lui Dumnezeu!

11-13-sf_ioan_gura_de_aurSă nu faci nimic în zadar, nimic fără de rost. Așa ne-a îndemnat Pavel, ca pe toate să le facem spre slava lui Dumnezeu. „Ori de mâncați, ori de beți, spune el, ori altceva faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți” (I Cor 10, 31).

– Dar cum aș putea mânca și bea spre slava lui Dumnezeu?

– Cheamă pe sărac la masa ta, fă-L pe Hristos părtaș mesei tale, și astfel ai mâncat și ai băut spre slava lui Dumnezeu.

Dar nu numai acestea ne-a îndemnat Pavel să le facem spre slava lui Dumnezeu, ci pe toate celelalte, cum ar fi atunci când mergem în oraș sau stăm acasă: amândouă acestea să se facă spre slava lui Dumnezeu.

– Dar cum aș putea să mă duc în oraș sau să stau acasă spre slava lui Dumnezeu?

– Când ieși în oraș ca să mergi la biserică, spre a lua parte la rugăciune, spre a asculta o învățătură duhovnicească, atunci venirea în oraș s-a făcut spre slava lui Dumnezeu.

Și, de asemenea, poți sta acasă spre slava lui Dumnezeu.

– Cum se poate aceasta?

– Când auzi zgomote, neorânduieli și alaiuri drăcești, când auzi că piața este plină de oameni răi și desfrânați, stai acasă, fugi de această tulburare, și astfel șederea ta acasă a fost spre slava lui Dumnezeu.

Și după cum poți sta acasă și ieși în oraș spre slava lui Dumnezeu, tot așa poți lăuda și mustra spre slava lui Dumnezeu.

– Dar cum aș putea lăuda sau mustra pe cineva spre slava lui Dumnezeu?

– Adeseori ședeți într-un atelier sau într-o prăvălie și vedeți trecători pe dinainte oameni răi și stricați, oameni plini de înfumurare, fuduli, care târăsc după ei o mulțime de trândavi și lingușitori, îmbrăcați în haine scumpe, înconjurați de mult lux, oameni care răpesc averile altora, oameni lacomi. Dacă auzi pe vreunul spunând: „Nu-i oare de invidiat acesta? Nu-i oare fericit?”, ține-l de rău, mustră-l, închide-i gura, nefericește-l, lăcrimează! Asta înseamnă să mustri spre slava lui Dumnezeu. O astfel de mustrare este pentru cei ce stau alături de tine cuvânt de învățătură și de virtute, ca să nu mai rămână muți de uimire în fața lucrurilor din lumea aceasta. Și grăiește așa celui ce-a spus cele de mai înainte: „Pentru ce-i fericit acesta? Pentru că are un cal minunat și un frâu de aur? Pentru că are multe slugi și-i îmbrăcat cu haine frumoase? Pentru că se ține de beții și benchetuiește în fiecare zi? Dar tocmai pentru asta-i un ticălos și un nenorocit, vrednic de mii și mii de lacrimi! Văd prea bine că nu puteți să-l lăudați pe el, ci toate din afara lui: calul, frâul, hainele, care nu fac parte din el. Spune-mi, rogu-te, poate fi o mai mare nefericire decât să audă că i se laudă calul, frâul calului, frumusețea hainelor, vigoarea trupească a slugilor, dar că despre el nu se spune nici un cuvânt de laudă? Poate fi oare un om mai sărac decât acesta, care n-are nici un bun al său și nici un lucru pe care să-l poată lua cu sine de aici (din lumea aceasta), ci  se împodobește numai cu lucruri străine? Podoaba și bogăția noastră nu sunt slugile, hainele și caii, ci virtutea sufletului, bogăția faptelor bune și îndrăznirea către Dumnezeu”.

De asemenea, dacă vezi că cei ce stau alături de tine nefericesc pe un om sărman, neluat în seamă, disprețuit, sărac, dar virtuos, laudă-l pe acesta din urmă și, astfel, a și ajuns lauda celui ce a trecut pe dinaintea prăvăliei sfat și îndemn de bună viețuire. Dacă ei spun că e un necăjit și un amărât, la rândul tău spune-le că săracul acesta este cel mai fericit dintre toți oamenii, pentru că are pe Dumnezeu prieten, pentru că este virtuos, pentru că are o bogăție ce nu se împuținează niciodată, pentru că are cugetul curat. Ce pagubă are el de pe urma lipsei de avere, când are să moștenească cerul și bunătățile cele din cer?

Deci, dacă vei cugeta și tu așa și vei învăța și pe alții să cugete astfel, vei primi mare răsplată și pentru mustrare și pentru laudă, pentru că și una și alta ai făcut-o spre slava lui Dumnezeu. Că nu spun aceste cuvinte spre a te încânta în zadar, ci ca să arăt că au mare răsplată de la Dumnezeu cei ce gândesc așa și că rostirea unor astfel de cuvinte despre cei ce trăiesc în felul acesta este socotită virtute, ia aminte la spusele proorocului, care așează în rândul faptelor bune mustrarea celor răi și slăvirea celor ce se tem de Dumnezeu. După ce a înșirat și celelalte virtuți ale celui ce are să fie cinstit de Dumnezeu și după ce spune cum trebuie să fie cel ce locuiește în locașul Lui cel sfânt, adică fără prihană, făcător de dreptate și fără viclenie, zicând: „Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău vecinului său” (Ps. 14, 3), a adăugat: „Defăimat să fie înaintea Lui cel ce viclenește, iar pe cel cei ce se tem de Domnul îi slăvește” (Ps. 14, 4). Prin aceste cuvinte proorocul arată că și această faptă, adică disprețuirea celor răi și lauda și fericirea celor buni, este una din faptele bune. Și iarăși, în altă parte, arată același lucru spunând: „Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Ps. 138, 7). Nu mustra pe cel pe care Dumnezeu îl laudă! Că Dumnezeu laudă pe cel ce viețuiește drept, chiar de este sărac. Nu lăuda pe cel de care e scârbit Dumnezeu! Că Dumnezeu e scârbit de cel ce trăiește în păcate, chiar de ar fi înconjurat de multă bogăție. Ci fie de lauzi, fie de mustri, fă și una și alta după voia lui Dumnezeu.

Poți și învinui spre slava lui Dumnezeu!

– Cum aceasta? Adeseori ne aduc supărare slugile noastre. Ei bine, cum le-am putea învinui spre slava lui Dumnezeu?

– Dacă vezi pe sluga ta, sau pe prietenul tău, sau pe unul din cunoscuții tăi că bea fără măsură, că fură, că merge la teatru, că nu se îngrijește de sufletul lui, că se jură strâmb, că minte, mustră-l pe el, pedepsește-l, întoarce-l (de la fapta rea), îndreaptă-l. Și toate acestea le-ai făcut pentru Dumnezeu. Dar dacă-l vezi că greșește față de tine, că amână în a-ți sluji, iartă-l, și astfel, iertat a fost pentru Dumnezeu. Acum, însă, mulți fac cu totul dimpotrivă și cu prietenii, și cu slugile. Când păcătuiesc față de ei, sunt judecători aspri și neiertători; dar când supără pe Dumnezeu și-și pierd sufletul lor, nu le spun nici un cuvânt.

De asemenea, trebuie să-ți faci prieteni? Fă-i pentru Dumnezeu! Trebuie să-ți faci dușmani? Fă-i tot pentru Dumnezeu!

– Dar cum aș putea să-mi fac prieteni sau dușmani pentru Dumnezeu?

– Dacă nu umblăm după acele prietenii de pe urma cărora putem să tragem folos, de pe urma cărora suntem poftiți la masă, de pe urma cărora dobândim sprijin, ci căutăm a ne face prieteni pe aceia care pot să ne pună în bună rânduială totdeauna sufletele noastre, să ne dea sfaturi bune, să ne mustre când păcătuim, să ne arate când greșim, să ne ridice când cădem, să ne îndrepte spre Dumnezeu, ajutându-ne cu sfatul și cu rugăciunile.

Tot astfel poți să-ți faci dușmani pentru Dumnezeu. Dacă vezi că un om desfrânat, ticălos, plin de păcate, că un om cu mintea stricată de rele învățături, te smintește și te vatămă, depărtează-te de el, așa cum ne-a poruncit și Hristos grăind: „Dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și-l aruncă de la tine” (Matei 5, 29); deci porunca este ca și pe acei prieteni, care ne sunt la fel de scumpi ca lumina ochilor și de mare trebuință pentru nevoile vieții, să-i îndepărtăm de la noi, să-i alungăm dacă ne primejduiesc mântuirea sufletului.

Dacă iei parte la adunări și ții acolo un cuvânt lung, fă-o și aceasta tot pentru Dumnezeu! Iar dacă taci, taci tot pentru Dumnezeu.

-Dar cum aș putea lua parte la o adunare pentru Dumnezeu?

-Dacă, fiind la un loc cu mai mulți oameni, nu vorbești de lucruri lumești, de cele fără însemnătate, de ceea ce nu se cade nouă, ci despre învățătura noastră, de credință, de iad, despre împărăția cerurilor. Să nu vorbești de lucruri de prisos și nefolositoare, cum ar fi: Cine a ajuns la putere? Cine a căzut de la putere? Pentru ce a primit amendă cutare? Pe ce căi a făcut un anume avere de s-a îmbogățit? Ce a lăsat unul altuia la moarte lui? Cum de n-a fost trecut cutare în testament, când se aștepta să fie trecut printre primii moștenitori?, și altele multe de felul acesta. Să nu vorbim de astfel de lucruri și nici să îngăduim altora a vorbi despre ele, ci să căutăm să vedem prin ce fapte sau prin ce cuvinte putem plăcea lui Dumnezeu.

De asemenea poți să taci spre slava lui Dumnezeu, dacă înduri cu bărbăție atunci când ești ocărât, când ești batjocorit, când suferi nenumărate nedreptăți și nu scoți nici un cuvânt de ocară împotriva celui ce ți-a făcut acestea.

Poți nu numai să lauzi și să mustri spre slava lui Dumnezeu, nici numai să stai în casă sau să ieși în oraș, nici numai să grăiești sau să taci, ci să și plângi, să te întristezi, sau să te bucuri și să te veselești spre slava lui Dumnezeu.

Când vezi că aproapele tău păcătuiește, sau când tu însuți, căzând în păcat, suspini și te întristezi, atunci ai câștigat de pe urma acestei întristări mântuirea, fără părere de rău; după cum spune Pavel: „Că întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău” (II Cor. 7, 10).

Dacă vezi pe un altul că sporește în toate și nu-l pizmuiești, ci, dimpotrivă, aduci mulțumire ca pentru propria ta bunăstare lui Dumnezeu, Care a făcut strălucit pe fratele tău, ai și primit mare răsplată pentru bucuria ta.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la calende, EIBMBOR, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, București, 2005, pp. 13-17.

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

13 gânduri despre „Să dăm sens duhovnicesc vieții noastre! Pe toate să le facem spre slava lui Dumnezeu!”

  1. Mulțumim pentru aceste minunate cuvinte de învățătură.

    O întrebare care îi preocupă pe unii creștini este cum se poate sa adoptam calendarul vechi aici, în România , fără a deveni stilisti, adică fără a prelua abaterile care însoțesc stilismul romanesc.

    Trebuie sa avem, totuși, conștiința vinovăției pentru faptul ca ne aflam pe stil nou. Minuni precum Lumina de pe Tabor și întoarcerea apelor Iordanului care au loc doar pe stil vechi ne mustra. Trecerea pe stil nou este o invenție ecumenista ce bulversează ordinea fireasca.

    Ar fi de dorit sa tânjim sa ținem sărbătorile în același timp cu sfintii din ceruri. Sa ne rugam sa ne arate Dumnezeu Calea, Adevarul și Viata. Nu ne cere nimeni sa luam hotărâri pripite, dar cred ca e bine sa luam în calcul și acest aspect.

    Apreciază

    1. Calendarul vechi este calendarul Bisericii. Dar nu pentru că sfinții, care s-au încununat de către Hristos pentru veșnicie și care fac parte din Biserica Triumfătoare, țin sărbătorile pe vechi, ci pentru că noi ortodocșii, aflați în Biserica Luptătoare, ținem aceste praznice după predania Sfinților Părinți. Acestă rânduială liturgică, stricată de potrivnicii Adevărului, cu siguranță că ne afectează duhovnicește, mai ales pentru pierderea comuniunii liturgice (mai puțin perioada Pascală) între cei de pe vechi cu cei de pe nou. Însă, în momentul de față nu putem să intervenim în această problemă fără a face schismă în Biserică. De ce? Fiindcă facem parte din BOR! Chiar dacă ne-am îngrădit de erezie, suntem membrii ai Bisericii Ortodoxe Române, nu la nivel instituțional, ci având apartenență la Biserica Universală a lui Hristos din Patriarhia Română. Plus că această problemă trebuie rezolvată la nivel panortodox. Altfel am fi confundați cu stiliștii, rupți de Biserică și am fi în pericol de a face schismă, cum dealtfel s-a mai întâmplat.
      Cu toții avem o vinovăție pentru schimbarea calendarului, dar nu putem rezolva această problemă fără un Sinod.
      Am văzut, din nefericire pentru ei, că sunt deja preoți și credincioși ai BOR care au trecut pe vechi și care sunt acum în schismă. Sărmanii, s-au îngrădit de erezie ca să meargă în schismă! Să avem mare grijă la această problemă! Nu putem să o soluționăm la nivel personal sau printr-o Sinaxă națională, ci numai un Sinod panortodox poate rezolva problema calendarului.
      PS: Și Sf Ierarh Ioan Maximovici avea o parohie în Paris pe calendarul nou, pe care o păstorea în comuniune cu cele de calendarul vechi. Și aceasta o făcea pentru a nu crea schismă!

      Apreciază

      1. Parinte, vreti sa explicati un pic mai mult cum „Sf Ierarh Ioan Maximovici avea o parohie în Paris pe calendarul nou, pe care o păstorea în comuniune cu cele de calendarul vechi”?

        Presupun ca arhiepiscop fiind al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, in Europa Occidentala, avea in jurisdicția sa si biserici locale ortodoxe din Franța și Olanda, care erau pe calendarul de stil nou?

        Doamne ajuta.

        Apreciază

      2. ,,Randurile care urmeaza fac parte dintr-un raport oficial citit la Sinodul al III-lea al ROCOR (“Russian Orthodox Church Outside Russia” = Biserica Ortodoxa Rusa din Diaspora) in anul 1974. In el se face un istoric al atitudinii pe care ROCOR a adoptat-o fata de marile provocari ale modernimului: tendintele reformiste impuse Bisericii Ortodoxe, inclusiv noul calendar, tendintele ecumeniste, precum si obedienta fata de stapanirea politica. In acest istoric se arata ca ROCOR, ca biserica libera atat de stapanirea politica, cat si de tentatiile moderniste, a pastrat comuniunea cu bisericile ortodoxe care au fost afectate de astfel de procese, avand o atitudine plina de intelegere, pastrand, asadar, calea de mijloc prin reprezentantii sai cei mai inalti – de la intai-statatori pana la arhierei sfinti ca Ioan Maximovici.

        Astfel, ROCOR nu a declarat niciodata, sub nicio forma, nicio biserica ortodoxa drept schismatica sau eretica pentru adoptarea noului calendar sau pentru ecumenism, ci a pastrat comuniunea spirituala cu Biserica Ortodoxa Universala (oficiala). Relatiile de con-celebrare cu reprezentantii bisericilor oficiale nu au fost intrerupte de catre ROCOR, nu la intentia Sinodului ROCOR si nu datorita calendarului sau ecumenismului, ci de unele biserici oficiale, si aceasta din cauza conditiilor politice de atunci, dupa cum va fi aratat mai jos.

        Mai mult decat atat, surpriza este ca pana si in sanul ROCOR au existat comunitati ortodoxe care au tinut calendarul nou. In mod socant pentru cei care il invoca pe Sfantul Ioan Maximovici ca sa isi indreptateasca propriul zelotism si fetişism calendaristic, Sfantul Ioan a păstorit el insusi doua asemenea comunitati: cea olandeza si cea română din Franta, hirotonind chiar un episcop roman nou-calendarist. Cat mai ramane din propaganda stilista ce il invoca pe Sfantul Ioan Maximovici, in dispretul istoriei si al vietii Sfantului, in sprijinul lor? Nimic, asa cum nimic va ramane, prin materialele care vor fi publicate pe viitor, si din minciunile prin care Cuviosul Serafim Rose este revendicat de acesti “apologeti” ai schismei calendaristice”.
        O foarte buna analiza, aici:
        http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/04/19/calea-de-mijloc-calea-de-aur-a-bisericii-marturia-reala-a-bisericii-ortodoxe-ruse-din-afara-granitelor/

        Apreciază

      3. Răspunsul documentat al Sfinției voastre aduce clarificările necesare pentru momentul în care ne aflăm. Mulțumiri! Bucurii!

        Apreciază

  2. Blagosloviti si iertati,Sfintia Voastra!
    Domnul Atotmilostiv sa va daruiasca prin adierea Mangaietorului alese binecuvantari,toate cele care Le binevoieste,caci prin cuvantul intelept al Sf.Ioan Gura de Aur,pe care ni l-ati daruit, prindem si noi puteri sa ne ridicam din lancezeala,slabiciunea si neputinta ,care ne impresoara mai ales acum in perioada sfantului Post al Bucuriei Nasterii Domnului.
    Sa lepadam,ca nefolositoare toate grijile lumesti,care ne abat de la rugaciune,de la cleveteli si mici neintelegeri,pana la gandul nerostit in care se ascunde amintirea raului facut,caci toate acestea dauneaza sufletului si il impovareaza inutil.
    De multe ori greul incepe ,cand incerci sa pui in aplicare tot ce ai invatat,acesta fiind si examenul,pe care trebuie sa-l treci neancetat pana la sfarsitul vietii,mai ales atunci cand,omul inaintand in varsta, puterile slabesc,iar atacurile celui viclean sporesc.Despre unii ca acestia ,povatuieste Sf.Ioan Gura de Aur,cuvinte neluate in seama de ierarhii tradatori ai Ortodoxiei la asa zisul sinod,in frunte cu Patriarhul Bartolomeu(in varsta de 77 de ani )si altii asemenea lui.
    „Profetul strigă, zicând „să nu te pierzi la sfârşit”, deşteptând sufletul nostru când trândăveşte şi ţinându-l şi sprijinindu-l când e gata să cadă….De aceea, profetul îi îndeamnă pe toţi, spunând „să nu te pierzi la sfârşit”, fiindcă după o asemenea cădere e greu să ne ridicăm. „Cel ajuns în adâncul relelor le dispreţuieşte pe toate”.
    Pe cel ce cade la început îl iertăm toţi, dată fiindu-i neştiinţa, dar pe acela care cade spre sfârşitul vieţii, nimeni nu l-ar putea ierta sau scuza uşor, pentru că, în cazul lui, căderea pare a fi urmarea lenevirii. Dar pentru el, nu e acesta singurul rău, ci mai sunt şi ceilalţi care, scandalizaţi de cădere, fac ca păcatul lui să fie de neiertat.”
    (Cuvântul III la „L-am văzut pe Domnul şezând …”, PGB 8A, 366. PG 56, 114-115)

    Apreciază

  3. Blagosloviti,Sfintia Voastra,sa adaug si eu cateva povete ale Sfintilor Batrani,de care sa ne folosim cu totii,spre slava lui Dumnezeu ,In Treime slavit!Amin!AVVA PARINTE!
    „Zis-a un bătrân: şezând eu cândva aproape de alt bătrân, a venit la dânsul o fecioară, grăind: părinte, am postit doi ani, doar a şasea zi mâncând pâine şi am învăţat de rost Testamentul cel Vechi şi cel Nou. Ce-mi mai lipseşte să fac? I-a răspuns bătrânul: şi care este roada acestora la tine? Făcutu-ţi-s-a ocara ca cinstea? Zis-a aceea: nu! Paguba ta o socoteşti ca pe o dobândă, sau pe străini ca pe rudeniile cele după trup, sau lipsa ca îndestularea? Iar ea i-a zis: nicidecum! I-a răspuns bătrânul: nici n-ai postit câte şase zile, nici n-ai învăţat de rost Testamentul Vechi şi Nou, ci te înşeli pe tine însuţi. Mergi de acum şi începe a lucra, că nimic nu ai dobândit!
    A zis un bătrân: cearta îl dă pe om mâniei, mânia îl dă orbirii, şi orbirea îl face de lucrează tot răul.
    Zis-a un bătrân: mintea când rătăceşte, o face de stă citirea, privegherea şi rugăciunea. Pofta când se prinde, o veştejeşte foamea, osteneala şi sihăstria. Mânia când se tulbură, o încetează cântarea de psalmi, îndelunga răbdare şi mila. Acestea dacă se vor face în cuviincioase vremi şi măsuri. Căci cele fără de vreme şi măsură ţin puţin. Iar cele ce ţin puţin, sunt mai mult vătămătoare şi nefolositoare.
    Zis-a un bătrân: să nu faci ceva înainte de a cerceta inima ta, dacă se face după Dumnezeu ceea ce vrei să faci!
    Zis-a un bătrân: toate cele peste măsură sunt de la draci.
    Zis-a un bătrân, cel ce fură şi cleveteşte sau alt păcat face şi după săvârşirea păcatului suspină şi se defaimă pe sine, vine la pocăinţă. Dar cel ce are ură în inima sa, ori mănâncă, ori bea, ori doarme, ori umblă, îl mănâncă pe el ca un venin. De unde se vede că nedespărţit are cu sine păcatul iar rugăciunea i se face spre blestem şi toată osteneala îi este neprimită, chiar de şi-ar vărsa sângele său pentru Hristos.
    Zis-a un bătrân: glasul care strigă către om, până la răsuflarea cea de pe urmă acesta este: astăzi, îndreptaţi-vă!
    Zis-a un bătrân, obişnuieşte-ţi inima câte puţin să zică către fiecare din fraţi: acesta mă întrece în râvnă pentru Dumnezeu. Şi iarăşi: acesta este mai osârduitor decât mine. Şi aşa ajungi să fii dedesubtul tuturor şi locuieşte în tine Duhul lui Dumnezeu. Iar de vei defăima vreun om, se depărtează darul lui Dumnezeu de la tine şi te dă întinăciunilor trupeşti şi ţi se împietreşte inima şi nici o umilinţă nu se află în tine.
    Zis-a un bătrân: de-ţi va veni boală, să nu te scârbeşti! Căci dacă vrea Stăpânul să pătimeşti cu trupul, tu cine eşti de te necăjeşti? Oare nu El poartă grijă de tine în toate? Sau fără Dânsul trăieşti? Rabdă, şi roagă-l pe El, să-ţi dea cele de folos! Aceasta este voia Lui, şi deci şezi cu îndelungată răbdare şi mănâncă din milostenie!
    Un frate l-a întrebat pe un bătrân: spune-mi un cuvânt, să mă mântuiesc! Iar el a zis: să ne silim să lucrăm câte puţin şi vom fi vii!

    din Patericul sfinților bătrâni

    Apreciază

  4. A NUMI PE CINEVA ERETIC ÎNAINTE DE PRONUNȚAREA BISERICII, ESTE CĂDERE ÎN MÂNDRIE ȘI SUFICIENȚĂ DE NEIERTAT!
    ,,Biserica este singura care poate exclude pe cineva din rândurile sale, declarându-l eretic, printr-o adunare legiuită a episcopilor săi. Cine dintre noi îndrăzneşte să anticipeze judecata Bisericii? Orice creştin ortodox poate spune, cu mare prudenţă, că un frate are vederi neortodoxe, săvârşeşte păcate în ceea ce priveşte credinţa, etc. Dar să numesc pe cineva eretic în sensul deplin al cuvântului, doar pentru că aşa că mi s-a părut mie, că aşa cred eu, este cădere în mândrie, suficienţă de neiertat, să îmi încarc sufletul cu mai mult decât păcatul acuzării” (Mitropolitul Antonie Hrapovitsky – ROCOR).

    Apreciază

  5. Marele scriitor si diplomat Horia Vintila,( care a cunoscut exilul si lagarul nazist),de la a carui plecare la cer,se implineste un sfert de secol,scria,avand premonitia timpurilor grele ,pline de o amara si dureroasa lipsa de unitate intre fratii de acelasi sange,neam si credinta, astazi la fel ca in timpurile trecute:
    „Oropsit neam, viteaz și îndurător, sortit căderii sub viclenii și socoteli străine de grea păcătoșenie, însă sortit în încercare în a fi pildă atât pentru el cât și pentru alții. Aşa le e să fie anumitor neamuri, fără zi nici clipă de repaus și nici măcar de noapte liniștită sau de zi fericită pe de-a-ntregul. Din această încleștare nu veți scăpa decât atunci când și oamenii și neamurile vor fi duşi la judecata cea cu răsplată. Până atunci veți avea de îndurat tot ce unei ființe omenești, într-un singur trup și în sute de mii împreună adunate, îi e îngăduit a îndura.” – Vintilă Horia, “Mai sus de miazănoapte”
    RUGĂCIUNE PENTRU RĂNILE ŢĂRII

    Nu dă Doamne, nici unui duşman
    Suferinţa noastră dintr’un an
    Si ne iartă nouă dacă plânge
    Inima din noi de-atâta sânge.

    Pâinea noastră coaptă’n bunătate,
    Dă-ne-o nouă ca şi pân’ acum,
    Fă-ne, Doamne, prin durere drum
    Ca unei corăbii pe’noptate.

    Lasă ‘ncet din cerul Tău să cadă
    Pacea peste noi, ca o zăpadă
    Si pe-o rază de luceafăr mare
    Dă-ne semn de milă şi’ndurare.

    Dintr’un cap în celălalt al zării
    Abătut cândva la o răscruce,
    Umilit ca Fiul Tău pe cruce,
    Zace’n lacrimi trupul rupt al Tării.

    Pică-i Doamne din uleiul Sfânt
    Peste rănile cioplite în pământ
    Si înalţă din puterea gliei
    Chipul cel rotund al României.
    Vintilă HORIA
    „Vintilă Horia: “Drumul cel mai scurt către libertate este credința”.

    Apreciază

  6. Doamne ajuta parinte.
    Aceste minunate invataturi sunt pentru pacatoasa de mine.
    Mi-au alungat multe nelinisti si mi-au dat raspuns multor
    intrebari.
    Dumnezeu sa va intareasca in tot ce faceti si Maica Lui cea
    Sfanta sa va fie ocrotitoare familiei si celor dragi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s