CUI PRODEST? (Cui îi folosește?)

156465944.jpgToți cei care s-au îngrădit de panerezia ecumenistă, s-au alăturat plini de încredere, mișcării antiecumeniste sub povățuirea unui Părinte Duhovnic, călăuziți de Harul Mângâietorului, fiind în același cuget și aceeași simțire.

În toată această perioadă am beneficiat de îndrumarea d-lui teolog Mihai-Silviu Chirilă, recunoscut, susținut, apreciat prin lucrările sale, realizate prin trudă, osteneală și cercetare neobosită a scrierilor Sfinților Părinți și a dogmelor, canoanelor bisericești, devenind un adversar redutabil în fața ecumeniștilor autohtoni.

Prin lucrările domniei sale, a făcut cunoscută lupta antiecumenistă românească (cea mai aspru pedepsită și sancționată), apreciate laudativ de mari ierarhi și teologi din Grecia, Republica Moldova, contribuind alături de Sfințiții Părinți la ieșirea noastră din izolare și intrarea, alături de frații noștri ortodocși din toate țările, în lupta panortodoxă universală, împotriva ereziilor promovate de arhitecții devotați ocultei mondiale sionisto-masonice.

În tot acest timp, vrăjmașul care nu doarme a pregătit arme și muniții de luptă, în bunkărele întunericului, cooptând la acțiunea sa de învrăjbire și sfâșiere a conștiințelor, preoți, reprezentanți ai cinului monahal și mireni.

A manipulat conștiințe, folosindu-se de tare genetice, de suferințe psihologice nediagnosticate și nerecunoscute de cei care le au, de slăbiciuni și capacități mediocre de înțelegere, de oameni nepregătiți teologic, ușor de manipulat.

A depistat țintele care trebuie într-un fel sau altul anihilate, a studiat câmpul de luptă, și a inițiat planul de acțiune (a psihologiei inverse), asigurând în acest timp pliroma ascultătoare că totul este de ei gândit și el nu face decât să pună în aplicare ceea ce tu dorești, căci el este maestru al vicleniilor, al imitării, al minciunii și al haosului.

O bună parte din timpul dedicat rugăciunii, a studiului individual teologic s-a pierdut, o mare parte a energiilor benefice duhovnicești s-a consumat, o parte din creștini s-au întors la duhovnicii părăsiți, unitatea s-a scindat în grupări minuscule, rămânând mazilirea mediatică și în cadru restrâns „clerical&comp” (haitașii fideli stăpânilor) a liderilor recunoscuți drept ținte.

În ultimele luni, am asistat la atacuri directe la persoană, obrăznicii și cuvinte grele, caracteristice limbajului suburban, la mârlănii, rostite cu ură și dușmănie, la care nu te-ai fi gândit vreodată că un om cu elementar bun simț și puțină omenie le-ar putea debita, care îți provoacă scârbă și dezgust, rostite la adresa unor Sfințiți Părinți, și a celor care îi urmează,vizând evident bunul renume și personalitatea celor atacați, avand în centru pe dl. teolog Mihai-Silviu Chirilă.

CUI PRODEST?

Este întrebarea la care fiecare trebuie să răspundă singur.

Personal, consider că este o pierdere inutilă de timp, și nu este de dorit a avea un dialog cu cei care prin opinia mărturisită și semnată s-au declarat împotriva Proiectului de rezoluție. Nu există îndoială, sunt persoane cu pregătiri teologice, și e dreptul fiecăruia de a alege Adevărul sau  „înșelarea duhovnicească, o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.” (PF.DAMIANOS din Sinai). Nu mai avem de ce și cui să demonstrăm ceva, dintre cei care au fost împreună cu noi la început.

Energia benefică, pacea și rugăciunea trebuie păstrate, căci au fost câștigate cu greu, și nici o lămurire oricât de înalt nivel teologic ar avea, nu va fi acceptată de cei care s-au desparțit benevol de noi.

Cei cu probleme grave sau mai puțin grave psihologic și-au dovedit cu prisosință slăbiciunea. Din această cauză, a fost nevoie ca modalitatea de luptă aleasă să fie cea vocală, asurzitoare cu elemente care lezează bunul simț, trufașe și orgolioase la unii, dorindu-se după tacticile folosite, destabilizarea psihologică, care atrage îndoiala și anihilarea spiritului de luptă antiecumenist.

Piesa de rezistență este plasa întinsă, de a contracara prin mijloace teologice teoriile susținute de dl. teolog Mihai-Silviu Chirilă, Sfințiții Părinți semnatari ai Proiectului de rezoluție și turma ortodoxă binecredincioasă, care îi urmează.

S-a dorit ca „judecata să fie față la față”, neaparat. De ce?

Pentru că, necunoscând acuzele, să nu poți să te aperi, iar ulterior să fii catalogat în fel și chip, pliroma ortodoxă neputincioasă constituind pionii sacrificați ai acestei lupte.

A-ți pierde timpul demontând piesă cu piesă hațișul unor teorii, nu este benefic și nu va demonstra celorlalți adevărul, capacitățile tale teologice, neexistând nicio  șansă de a-i convinge de contrariul celor susținute de ei.

Orice încercare de a mai coase unitatea sfâșiată este de prisos.

Judecata aparține Dreptului Judecător.

De acum înainte datoria noastră este a asculta poruncile Duhovnicului „gura lui Hristos”, fiind atenți în orice clipă la Apostolul care cu dragoste ne îndeamnă:

„Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos.” (Efeseni 4,13-15).

Dr. Gabriela Naghi

30 ianuarie 2018, Sfinții Trei Ierarhi

Reclame

PĂRINTELE ANTIM ŞI PĂRINTELE HARITON DIN ATHOS – Un dialog despre pseudosinodul din Creta. Probleme practice.

hqdefaultPr. Antim :

    Ca o întrebare practică, dacă aveţi creştini la spovedanie care s-au hotărât şi ei să nu mai meargă la preoţii care sunt în comuniune cu ierarhul la slujbele lor, sau dacă aveţi aşa, creştini care vin la spovedanie la sfinţia Voastră, şi totuşi, neavând  unde să se ducă la sfânta Liturghie, mai merg şi la cei care ţin comuniunea cu episcopii; dacă aveţi aşa ceva şi cum aţi proceda cu ei, îi mai împărtăşiţi – dacă ei nu se împărtăşesc acolo?

Pr. Hariton :

       Pentru cei care vor să taie comuniunea şi pomenirea, dar nu au preoţi acolo, împrejurul lor care au tăiat pomenirea, care să facă treaba asta, pentru împărtăşit să meargă  la părinţii care au tăiat pomenirea.

Pr Antim :

       Dar ei pot să spună că le lipseşte biserica, că ei vor să meargă regulat cum au mers mai înainte, sfinţia voastră cum procedaţi? poate nu au finanţe să meargă duminică de duminică  în locuri îndepărtate… ce faceţi?

Pr. Hariton :

      Eu, în general, nu spovedesc mireni; pentru cei care mă întreabă, trebuie să-I fac să înţeleagă, de ce trebuie să tai comuniunea cu ereticii.

Pr. Antim :

       Da, dar acum ţineţi-vă cuvântul…. La noi se spune că, folosind cuvântul de eretic am căzut în schismă, în extremă, pentru cei care n-au întrerupt pomenirea.

Pr. Hariton :

       După ce le spun ce înseamnă ecumenismul, tăierea pomenirii, după ce înţelege lucrurile astea, ce înseamnă erezie; şi pentru mireni şi pentru clerici şi pentru călugări, să înţeleagă prima dată acest lucru. Asta este lupta noastră să anunţăm poporul, să  informăm poporul cu ceea ce se întâmplă. După ce am explicat acest lucru, omul se maturizează, înţelege, dar poate nu vine astăzi la Adevăr, dar mâine devine conştient, matur şi el singur hotăreşte. Nu-i spun ,,Du-te’’, îi spun ce se întâmplă şi el hotărăşte singur, mai târziu, mai devreme. Este foarte rău când eu îl împing să facă lucrul acesta; nu te du, nu pomeni; dar el n-o simte, nu contientizează, nu se duce de gura mea, dar mai târziu se întoarce înapoi la cei care pomenesc, şi începe să zică ,, nu-i nimic, nu s-a întâmplat nimic ’’el s-o facă cu puterile lui, cu convingerea lui să fie sigur ce face şi atunci ai câştigat. De asta nu luăm răspunderea asupra noastră ,, fă asta sau în altfel ’’ dar îl lăsăm pe el să hotărască; noi îi dăm exemplu personal, noi nu mergem acolo, dar tu fă cum te luminează Dumnezeu. Nu pot să-ţi hotărăsc, să-ţi impun cum să faci, dar ai dreptarul, învăţătura lui Hristos şi a tuturor sfinţilor.

     Noi putem să-i spunem cum ne învaţă Biserica, ce ne învaţă sfinţii. Şi din istoria Bisericii…Ce ? Pe timpul arienilor se duceau creştinii după ce erau convinşi de erezie în bisericile lor ? Nu se duceau. Întodeauna cînd au fost erezii, aşa ne învaţă Biserica, sfinţii părinţi, Evanghelia…nu putem spune ceva diferit faţă de aceştia; să folosim un exemplu: copacul are multe fructe care nu se coc toate într-o zi; primul fruct care s-a copt te duci şi-l iei , celelalte fructe se coc peste o săptămână, peste zece zile. Şi creştinii sunt la fel, n-au aceeaşi lumină , înţelegere.

     De aceea nici nu le spunem  că, aceia care se duc acolo, sunt schismatici, eretici, le arătăm dragoste şi îi aşteptăm şi pe ei, cînd îi luminează Dumnezeu, să facă ceea ce este corect.

Pr. Antim :

      Eu am creştini la spovedanie  (noi slujim, dar într-un cerc restrâns, nu pentru oameni).  Acestor creştini, care vin la spovedanie, şi nu au în zona lor  puncte unde să se slujească sfânta Liturghie la care ei să meargă regulat cum au fost deprinşi, şi cum li s-a spus, eu le zic: oameni buni asta e soluţia pentru mântuire. Dar ei zic: părinte, nu pot, aşa e cugetul meu, ca să stau numai acasă, nu pot…. simt ca o decădere. Dar le-am spus: trebuie să faci din sufletul tău Biserică prin rugăciune mai multă, chiar să asculte o liturghie înregistrată de la cei care au întrerupt pomenirea, şi prin formulare (broşuri) care să conştientizeze această stare.

       Dar sunt destui care încă mai merg la biserici, nu se împărtăşesc acolo şi vin la mine în posturi sau şi în afara lor şi sunt pus în această situaţie: să-i mai dau împărtăşanie dacă mai merg la liturghiile lor, la slujbele lor  sau să nu le mai dau? să procedez cu iconomie, având în vedere că ei nu se împărtăşesc acolo, ci merg doar la liturghie din când în când.

Pr. Hariton :

        În locul sfinţiei voastre eu i-aş fi împărtăşit

Pr. Antim :

       I-am împărtăşit şi eu, fac pogorămînt

Pr. Hariton :

       Nu-i iconomie asta …. Dacă au înţelegerea să rămână în ortodoxie, şi sunt convinşi de acest lucru, dar încă nu au putere să întrerupă pomenirea pentru că ei, la  puţina lor înţelegere se străduiesc să rămână curaţi….Dacă nu-i mai împărtăşesc nici eu , i-am terminat; ce să mai fac cu ei?

Pr. Antim :

        Dar unii atunci pot să înţeleagă iconomia asta ca şi cum eu le-aş spune, pe ocolite, că nu s-a schimbat nimic, că harul e deplin în Biserici şi pot să ajungă la starea dinainte de sinodul din Creta.

Pr. Hariton :

        Într-adevăr e un pericol, pentru aceasta noi spunem: să-l fac să înţeleagă că trebuie făcută o jertfă pentru Hristos. Trebuie să-i fac să înţeleagă lucrul acesta… mergeţi la bisericile acelea acolo unde se pomenesc

Pr. Antim :

       Pot eu să le spun să meargă la biserici ?

Pr. Hariton :

      Nu le spuneţi, dar el va merge oricum, noi le spunem corect, să nu te duci,  eu nu merg acolo; Dar pentru că tu eşti slab şi conştiinţa ta nu s-a maturizat, îţi arăt pogorământul (iconomia) pe care-l fac. El trebuie să înţeleagă că e un pogorământ, nu că este corect. Să-l facem să înţeleagă că acolo unde te duci tu, creştinule, la Biserică, tu eşti întinat ca  mod de credinţă;  tu trebuie să-l faci să înţeleagă, că atât timp cât tu te duci acolo, eşti un om bolnav. Spre exemplu: într-o  cameră unde sunt microbi şi ei se transmit, nu-i vezi sunt nevăzuţi, dar vei începe să tuşeşti, să ai simtome de gripă. De asta prin înţelegerea canonului 15, I-II Constantinopol, ne dă posibilitatea să tăiem pomenirea episcopului  înainte de judecata lui de caterisire.

    Prin pomenirea episcopului  noi avem întinare cu erezia lui.

Pr. Antim :

      O întinare şi o comuniune.

Pr. Hariton :

       Dacă această ortodoxie curată pe care o ţinem o întinăm acum, cu timpul nici pe aceasta n-o s-o mai avem. Sau începem să ne îndreptăţim şi să spunem că nu este erezie, că asta nu este o problemă. Asta au păţit-o aghioriţii aici….cei care n-au tăiat pomenirea, ne spun acuma; ,,voi procedaţi corect’’. Pentru că nu cunosc corect teologia, se teme că-i ia chilia că-l scoate din sfantul Munte, etc; mai târziu începe să se îndreptăţească; că patriarhul ( Bartolomeu) face diplomaţie, începe să îndreptăţească erezia pentru că el nu poate să fugă de acolo, şi dacă va rămânea în această îndoială un an, doi de zile, pe urmă va spune că patriarhul nu  este eretic, nu are nici un fel de problemă  ,,de ce-i eretic ? –nu-i eretic”. Pr. Eftimie are mare renume aici . Şi zice creştinilor şi face rău la oamenii care merg la el , pentru că el spune: ,, da, e corect ce faceţi voi, ( întrerupând pomenirea ), nu-s de acord nici eu cu ereziile care sunt’’, dar el n-a tăiat pomenirea şi nici nu propovăduieşte la cei care vin la el că nu-i bun …. El tace şi atât ; şi oamenii, de la un om ca el cu nume, duhovnic cu renume, şi pentru că oameni  nu cunosc teologie, se duc înapoi cu ideea că nu-i chiar nici o problemă. Ei zic: ,, Da , noi nu suntem de acord  cu ceea ce face episcopul” . Dar la sfântul Nicolae, hramul mănăstirii Stavronichita,  el se duce şi slujeşte fiindcă aparţine de mănăstire,  cu vreunul din aceştia care se duc acolo, cu toate că el zice ,, că nu-i bine ce fac. ’’ Atunci de ce te duci cu ei ?…  Asta o păţesc pentru că ei n-au tăiat pomenirea măcar o lună de zile să vadă cât har  şi câtă lumină primesc  ca să facă deosebirea aceasta.

     Cei care pomenesc sunt în întuneric. Dumneavoastră n-aţi înţeles din ceea ce faceţi, eu am înţeles  –când pomeneam aveam în minte ,, dar ce au făcut rău ? ’’

După ce am tăiat pomenirea: ,, Doamne ce am făcut atâţia ani ?  Cum am putut să fac eu lucrul aceasta, cum să-i pomenesc ? ’’ Eu am simţit asta ( pr. Hariton ) .

     Pentru aceasta sfinţii părinţi niciodată nu au făcut iconomie şi diplomaţie în credinţă. Sfântul Marcu Eugenicul zice : în chestiuni de credinţă nu există soluţie de mijloc ( un pic de colo, un pic de dincolo ). Adevărul e adevăr, El nu poate fi şi puţin din minciună şi puţin din Adevăr.

Pr. Antim :

      Sfinţii Părinţi la sinodul al III lea ecumenic, au recunoscut hirotoniile lui Nestorie ? aceasta este adevărat, este scris undeva ?

 Pr. Hariton :

       Nu ştim nici noi toate, dar  am să caut şi eu .

Pr. Antim :

      Mi-au  spus unii că ar fi în acele procese verbale care sau scris, cuvânt cu cuvânt, şi acolo ar spune ceva mai mult şi lucrurile cu adevărat , nu aşa din auzite .

Pr. Hariton :

       Aveţi tradus în română ?

Pr. Antim :

      Nu avem nimic tradus de la nici un sinod.

Pr. Hariton :

      Problema este simplă – pare dificilă, dar nu este. Un patriarh sau un episcop eretic, până să-l caterisească sinodul, toate tainele şi hirotoniile  ce le-au făcut sunt valabile, pentru că nu este caterisit de Biserică. Când va fi sinodul şi-l va judeca şi caterisi, după această hotărâre ce a luat-o sinodul  în privinţa lui ca eretic, dacă el mai săvârşeşte taine şi mai hirotoneşte, atunci ele nu mai sunt valabile.

Pr. Antim :

     Tocmai aici este problema şi contradicţia în minţile multora că se zice aşa: dacă hirotoniile lui Nestorie au fost recunoscute ca valabile, atunci înseamnă că lucrarea preoţească a acelor preoţi, botezurile, cununiile, spovedaniile făcute de ei, toate lucrările preoţeşti au fost valabile? Şi atunci mulţi spun că intră în contradicţie cu canonul 15, I-II Constantinopol, cu situaţia aceasta. Dacă sunt valabile până la întrunirea unui sinod, de ce să nu merg eu la Biserică? Pentru că botezul este valabil, cununia, împărtăşania sunt valabile !

Pr. Hariton :

      Se încurcă două lucruri diferite – Unu: problema tainelor, sfinţenia preoţiei, a  hirotoniei, tainele lucrează, nu  se fac singure, şi al doilea lucru, erezia ce o are acel cleric în capul lui. De exemplu:

      Un episcop care e ortodox are hirotonia canonică. De la un timp el a început să propovăduiască erezia. Pînă să-l caterisescă Biserica, harul preoţiei pe care îl are pînă atunci nu se pierde. Atunci toate sunt valabile pentru că tainele sunt lucrate de harul preoţiei, nu de el ca om. Preoţia lui nu are legătură cu ceea ce crede el  ca om. Una e harul preoţiei şi alta, erezia ce o are în capul lui. Asta este o parte. Acum a doua parte;  Tăiem comuniunea cu episcopul care are învăţături eretice, nu pentru că face greşit tainele Bisericii; ci pentru că are învăţături greşite, eretice …şi ne spune tradiţia Biserici, canonul 15 I-II Const. Până să-l condamne Biserica pentru ereziile lui, trebuie să tai pomenirea pentru învăţăturile greşite pe care le are el ca om, nu pentru preoţia lui şi pentru ceea ce face el ca taine . Oprim pomenirea  în funcţie de canonul 15…oprind pomenirea se creează problemă în Biserică, începe lumea să nu se mai ducă la Biserică şi atunci întreabă. Biserica ce face ? Îl cheamă pe episcopul respectiv şi-l întreabă: ,, tu ce crezi ? sau crezi în asta şi asta ?” şi el zice : ,, păi nu, eu cred în altceva’’, atunci te condamnăm şi te caterisim. (Pr. Hariton a explicat chestiunea asta, ca să înţelegem de ce oprim pomenirea ca să evidenţieze problema, ca să se facă sinod şi să se ia o hotărâre. Dar face diferenţa între partea de preoţie şi el ca om, sunt două lucruri diferite: noi oprim pomenirea cu omul, cu ce are el în cap, ereziile lui. Dar preoţia lui, tainele lucreză acum ).

Pr. Antim :

      Dar canonul 45 apostolic zice aşa: ,, Dacă preotul sau episcopul a îngăduit celor scoşi din comuniune, adică ereticului, să săvârşească ceva ca şi preoţi adevăraţi, să se caterisescă. ’’ Până la sinodul din Creta  ei, în întrunirile lor voalate , Chambey, Rodos, au recunoscut papistaşilor, anglicanilor, evangheliştilor, baptiştilor că au taine, că au botez,  au preoţie, liturghie …şi acum cum vine canonul ?  le-au recunoscut ca să facă ceva: cum sunt socotiţi ei ?  Deci zice să se caterisească dacă le-au recunoscut …şi acum au pecetluit  ecumenismul. Şi pentru asta, trebuie să se mai facă un sinod ?

 Pr. Hariton :

       Aici e încurcătura. Aceasta care aţi spus-o mai înainte, să facă ceva din ale preoţiei,  să se caterisească. Până să se  caterisească tainele sunt valide. S-ar putea să-l caterisească după un an, doi, 3, 5, ani. Până atunci tainele sunt valide. Apoi cine-l va caterisi ? , dvs, el , eu ? Trebuie să se facă sinod să-l caterisească , oare se va caterisi singur, pentru că spune canonul să se caterisească? Nu există caterisire automată, asta este teorie papistaşă. Papistaşii spun că cine nu are legătură cu papa, chiar dacă ar fi şi la marginea lumii, dacă îl contrazice pe papă în ceva, automat el este caterisit ca şi cum ai apăsa pe buton. În sânul ortodoxiei nu există aşa ceva. Se face sinod, îl cheamă, îi pune în vedere pocăinţa, întoarcerea şi, dacă se întoarce, nu-l mai cateriseşte .

Pr.Antim :

      Dar, să zicem că durează până la întrunirea unui sinod, 30 ,40 , 100 de ani, 200 de ani, atunci acel episcop sau preotul care a îngăduit aşa ceva, care este situaţia lui în veşnicie ? Să zicem aşa, nu dăm noi verdictul, dar  după canoane? …hotărârea este de la Dumnezeu, dar, după canoane care sunt date tot de sfinţi ?

Pr. Hariton :

      Situaţia lui la Dumnezeu este pentru iad .

Pr. Antim :

      Şi creştinii care au fost în aceeaşi comuniune cu ei ?

Pr . Hariton :

        Pentru asta, mergem cu discuţia în partea cealaltă, şi spunem:

1.    Nu este caterisit, până nu-l  cateriseşte  Biserica.

2.    Noi ca şi creştini nu avem legătură cu acest om.

Pr. Antim :

      Dar ei nu vor avea nici o consecinţă în veşnicie? Creştinii care au ţinut legătura cu ei, li s-au administrat tainele pentru ei ?

Pr. Hariton :

       Sigur că aceştia care se duc conştienţi că părintele lor sau episcopul are legături cu papistaşi, cu eretici … înseamnă că ei (mirenii ) sunt de acord cu ceea ce face şi sigur vor avea consecinţe rele şi în veşnicie.

Pr. Antim :

       Deci aşa e şi cu sinodul din Creta ?

Pr. Hariton :

       E mai rău acuma că acesta-i sinod, de asta am intrat şi noi în această luptă, Gheronda. E mai rău  acum că acesta-i sinod şi ei sunt episcopi, şi când se va mai face un alt sinod să-i caterisească pe aceştia ?

      Şi mare pagubă şi răspundere au aceştia care spun ,, să mai aşteptăm un pic să mai vedem cum stau lucrurile” , mare pagubă  fac aceştia în Biserică. Fără să-ţi dai seama, tu sprijini ecumenismul prin netăierea pomenirii, şi spui că: “ lasă că trebuie să aşteptăm,, . Şi stareţul de la mănăstirea Xiropotamul e împotriva  ecumenismului, şi ştie bine, dar nu ia măsuri, nu taie pomenirea. Cine sprijină poziţia asta, adică cei care zic: “ să aşteptăm ,, întăreşte ecumenismul fără să ştie. (ajută la îndoctrinarea ecumenismului cu stiiţă sau din neştiiţă).

Pr. Antim :

       Numai cei simpli, creştinii cu simplitate, nu mai au consecinţe în veşnicie c-au ţinut legătura cu episcopul şi cu preoţii care au parafat ecumenismul.

Pr. Hariton :

       Da, n-au răspundere, dar pe aceştia simpli, Dumnezeu îi luminează mai repede ca pe aceia ce se consideră intelectuali, pentru că , dacă-i simplu însemnă că lucrează Dumnezeu.

Pr. Antim :

       Nu a ajuns să înţeleagă, şi a murit: În simplitatea lui a mers în comuniune cu aceştia şi pentru că a fost în simplitate, să zicem, nu suportă consecinţele, pentru că el n-a cunoscut .

Pr. Hariton :  

       Să înţelegi astea în puţine cuvinte, o concluzie: Un episcop sau un preot cu învăţături eretice, greşite, tainele lui vor fi valide până va fi caterisit. Asta nu însemnă că noi trebuie să spunem oamenilor, să mergeţi  la acesta, pentru că el nu-i caterisit, că nu-i nici un fel de problemă. Aşa cum spun mulţi, de ce să mă duc la sute de km, dacă tainele sunt valide? De ce să nu mă duc la acesta aproape? Tu te împărtăşeşti cu erezia lui, tu sprijineşti lucrurile astea ducîndu-te acolo; noi oprim pomenirea episcopilor şi preoţilor eretici ca să tăiem erezia din Biserică, nu pentru că nu sunt valabile tainele lor. Prin aceasta, prin oprirea pomenirii, să se creeze o problemă în Biserică, astfel încât să se facă un sinod, şi să se îndrepte lucrurile.

Pr. Antim :

      Aşa, noi ştim, dar pentru masa mare de creştini, canoanele stabilite de sfinţii Părinţi la sinoade sunt facultative? sau sunt legi dumnezeieşti de călăuzire a sufletului pe calea mântuirii ?

Pr. Hariton :

      Sfintele canoane din Pidalion au aceeaşi putere ca şi poruncile din Evanghelie, canoanele Biserici şi poruncile evanghelice sunt acelaşi lucru. Cum spune porunca Evangheliei, să nu furi, aşa şi în canoane se zice: să nu te rogi cu ereticii. E acelaşi lucru, aceeaşi putere are; e porunca Bisericii .

Pr. Antim :

      Pe motiv  că unii spun că, mai ales făcând referinţă la canonul 15 , I-II Constantinopol, că n-ar fi  obligatoriu acest canon pentru întreruperea pomenirii .

Pr. Hariton :

       Aceasta este o altă mare problemă  pe care o încurcă mulţi astăzi .

 Explicitarea acestui canon că nu trebuie să tăiem pomenirea, nu este interpretarea sfinţilor Părinţi. E o interpretare a unor teologi din epoca noastră. Sfinţii Părinţi ne spun: toate canoanele sinoadelor sunt obligatorii.

Pr. Antim :

      Asta este o interpretare a teologilor? Dar sfântul Fotie la canonul acesta a spus destul de clar că trebuie întreruptă pomenirea .

Pr. Hariton :

     Da, Sfântul Fotie spune că este obligatoriu să tai pomenirea, nu că ,, dacă vrei .“

       Acestea sunt interpretările teologilor din ziua de azi. Părinte, de ce fac ei asta ? Explicaţia e simplă:  o spune Mântuitorul în Evanghelie: Când a fost Mântuitorul pe pământ mulţi au crezut în minunile Lui dar, pentru că le era frică să mărturisească că Mântuitorul este Fiul lui Dumnezeu pe pământ, pentru că se înfricoşau de arhierei şi cărturari să nu-i dea afară din sinagogi, era lege atunci ca, cei care vor mărturisi pe Mântuitorul ca Fiul lui Dumnezeu, să-i scoată afară din sinagogi .

Pr. Antim :

      Cum a fost şi cu părinţii orbului din naştere …

Pr. Hariton :

      Asta se întâmplă şi astăzi….noi care ne manifestăm şi mărturisim dreapta credinţă şi arătăm aceste eresuri, pe noi ne scot afară din Biserică … din Biserica de zid  (clădirea ).

       De asta ni se spune: nu tăiaţi pomenirea că faceţi schismă  şi sunteţi în afara Bisericii. Prima dată se înfricoşează preoţii, apoi poporul, pentru că el zice că Biserica e aici unde merg eu să mă închin, unde să mă duc în altă parte? Cei cărora le era frică că-i  scoate afară din sinagogi, s-au înfricoşat şi nu au mărturisit .

Pr. Antim :

       Şi istoria se repetă ….

Pr. Hariton :

      Pentru asta l-au răstignit pe Mântuitorul …. Nicodim şi Iosif din Arimateea credeau în Dumnezeu, dar nu au spus public … i-ar fi scos din sinedriu … până în ultima clipă s-au înfricoşat să-L mărturisească pe Hristos ca Mesia şi, din fericire, în ultima clipă au luat curaj şi au mers la Pilat şi au cerut trupul lui Hristos. Dacă n-ar fi făcut aceasta în ultima clipă, noi i-am fi pomenit azi ca sfinţi ? N-am fi ştiut nimic .

Pr. Antim :

        În decursul veacurilor este undeva scris că ortodoxia a prigonit pe cineva ?

Pr. Hariton :

       Nu ortodoxia.  Avem două diferenţe: la papistaşi, cel care nu e de acord cu papa , îi taie capul. Asta s-a întâmplat şi la noi în perioada iconoclasmului.

Pr. Antim :

      Înţeleg , eu întreb aşa, cei care au rămas în ortodoxie este scris undeva , vreodată că au prigonit pe cineva în istorie ?

Pr. Hariton :

       N-au făcut prigoană dar există un exemplu :  În Alexandria în timpul sfântului Chiril, iudeii au ars altarele ortodocşilor şi au omorât creştini. Avea puterea de la armata imperială, atunci sfântul Chiril s-a manifestat şi a hotărât să-i scoată pe iudei în afara cetăţii Alexandria, să nu mai aibă legătură cu creştinii înlăuntru.

Pr. Hariton :

       Întrebaţi pentru zilele de azi sau pentru trecut ?

Pr. Antim :

       Aşa , la general vorbind .

Pr. Hariton :

       Nu poţi fi ortodox şi să prigoneşti pe alt ortodox.

Pr. Antim :

       Atunci aceştia de azi din Creta, ei s-au pus mai presus decât Hristos? …. Mântuitorul spune: ,, Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine , să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie’’ Deci nu obligă, nici cu băţul, nici cu biciul, dar ce se-ntâmplă acuma …. ei sunt mai presus de ce a hotărât Hristos, şi atunci ce trebuie să înţelegem, că ei nu sunt în Adevăr.

Pr. Hariton :

       Deci asta ne arată că ei nu sunt în Adevăr. Cum ne spune şi Apocalipsa: Când se va apropia a doua venire a Mântuitorului, Biserica va fi prigonită, va pleca în pustie .

Pr. Antim : ……Asta este valabil pentru cei care susţin şi vor să rămână în Adevăr.

Pr. Hariton :

       Cum a început Biserica în Catacombe, aşa se va termina, în ascuns …. asta a început acum. Dumneavoastră v-aţi adunat câţiva acolo, mai ascunşi, mai să nu intre nimeni, şi mâine poate să vă scoată şi de acolo …..De asta spun sfinţii Părinţi, că la sfârşit, toţi care vor rămânea statornici în credinţa lor, vor fi mai mari ca sfinţii din primele veacuri care au trăit în creştinism. Pentru ce vor fi mai mari ? Pentru că cei care vor ţine credinţa, atunci nu ne vor prigoni şi nu ne vor scoate afară nişte împăraţi păgâni, cum au fost Diocleţian, sau alţii străini, ci ne vor scoate patriarhii noştri, episcopii noştri, gheronzii noştri de la chilie. Cum ar fi şi-n familie, şi părinţii tăi te scot afară .

Pr. Antim :

      Mi-a mai venit în minte ceva: La noi în România deja vreo 2-3 preoţi care au întrerupt pomenirea s-au gândit să treacă pe calendarul vechi, cum a fost înainte de 1924. Şi le-am spus că nu-i momentul. M-am gândit că asta trebuie să o facă tot un sinod. Le-am spus: părinţilor,  se va crea dezbinare şi în familie, pentru că unul va înţelege, şi trece pe calendarul vechi, şi unul sau mai mulţi din familie nu vor trece. Unii vor sărbătorii pe sfânta Parascheva în ziua  cutare, iar ceilalţi cu 13 zile mai târziu. Mai ales în agricultură unii vor merge la muncă, iar alţii vor merge la Biserică, din familie. Şi bărbatul va zice: Măi femeie, dar pentru mine azi nu-i sfântul Gheorghe, treci la treabă că-ţi dau bătaie .

Pr. Hariton :

      Am discutat mult problema asta. Noi în Grecia avem foarte puternic partea asta de calendar vechi; când a fost schimbarea calendarului, două, trei, milioane au rămas pe calendarul vechi, mulţi oameni. În general poporul a vrut să rămână pe calendarul vechi. Mulţi din episcopii care au fost cu calendarul vechi, până au murit, n-au acceptat să treacă pe calendarul pe nou. E aceeaşi problemă  şi pe la ei cum e la noi cu tăierea pomenirii, ştiu că nu-i bun, dar nu trec pe vechi, e o situaţie similară cumva. Ne spuneau episcopii: trebuie să rămânem în traditie, nu-i bine să trecem pe calendarul pe nou. Ne-au spus că nu-i bine, dar ei n-au făcut-o. (adică au trecut pe stil nou) Schimbarea calendarului a fost prima lovitură a ecumenismului, care a pus bazele lui.

     Imediat după 1924, de la Vatican a fost porunca asta, schimbarea calendarului au făcut-o  şase episcopi şi trei preoţi.  Toate ţările ortodoxe au rămas pe vechi (RUSIA, SERBIA, GEORGIA , ATHOS ) numai ROMÂNIA , GRECIA ŞI CIPRU au trecut pe nou .

Pr. Antim :

       Şi împreună cu Patriarhia Constantinopolului .

Pr. Hariton

       De exemplu noi (în Athos) sărbătorim Crăciunul, afară nu mai sunt (sărbătorile), s-au terminat. Este contradicţie liturgică în Biserică, nu se poate ca unul să postească şi altul să sărbătorească, să mănânce de dulce, de exemplu. Corect este să ne întoarcem la calendarul vechi cum a fost. Acum poporul nu mai poate să ducă şi problema asta căci avem ecumenismul; dacă i-o mai spui şi pe asta …..

Pr. Antim :

       Dar sunt cazuri singulare, nu în masă, şi atunci s-ar crea mai multe divergenţe şi fărămiţări; dacă ar fi o hotărâre sinodală, din partea Bisericii, să se treacă, (pe stil vechi), cum ar fi la noi în România, ar fi bine.

Pr. Hariton :

       Prima hotărăre a unui viitor sinod ecumenic, ar fi să schimbe calendarul, pentru că nu putem lăsa o afecţiune (infecţie ) pe care a lăsat-o ecumenismul ….cu asta ar trebui să  înceapă.

Pr. Antim :

      Da, e bun, dar la noi în ţară, cum de altfel şi aici, avem o fracţiune care e pe vechi (stilişti), rămaşi din 1924, cu un episcop caterisit Galaction Cordun. El fiind caterisit de sinod, s-a lipit de preoţii care n-au vrut să treacă pe stil nou, şi s-a creat această grupare. El a hirotonit alt episcop, şi în felul acesta s-a format gruparea lor, şi este şi până astăzi.  Dar ei la început erau în neascultare pentru că nu au vrut să treacă cu marea masă pe stil nou, însă pe parcus au început să reboteze şi să refacă cununii ale celor de pe nou care treceau la ei, şi din schismatici, cum spunea părintele Cleopa au devenit eretici. Cum aţi spus şi sfinţia voastră …ar fi bine să trecem pe vechi … dar nu ne-am putea uni cu gruparea aceasta .

Pr. Hariton :

       Avem foarte multe probleme cu aceştia de pe vechi, noi nu-i putem schimba pe aceştia, una e calendarul vechi (patristic), alţii sunt aceştia pe vechi (care au făcut din calendar o dogmă ).

Pr. Antim :

       Ca un îndemn, ce le-aţi spune? Decât să se fărămiţeze, nu ar fi mai bine totuşi, să aştepte aceşti preoţi care ar vrea să treacă pe vechi? Aceştia sunt vreo doi, trei.

Pr. Hariton :

       Nu, să nu treacă la cei pe vechi.

Pr. Antim :

       Dar şi aşa sunt puţini, dacă ar trece el şi câţiva, şi mai am şi creştini care merg la aceşti preoţi care ar vrea să treacă pe vechi: dar nu la cei pe vechi (stilişti) ci doar la calendarul vechi patristic.

Pr. Hariton :

       E bine aşa .

Pr. Antim :

       De bine, e bine, bun , dar am creştini care merg la liturghie la astfel de preoţi, şi cei din familie nu sunt toţi de aceeşi părere, s-ar creea ruptură, răzmeriţe, şi atunci nu-i mai bine să mai stea ? 

Pr. Hariton :

       Trebuie să înţeleagă ce este calendarul vechi şi ce înseamnă să treci acolo şi dacă s-ar întâmpla acest lucru să treacă complet .

Pr.Antim :

      Dar uite cum e treaba ….Să zicem că am ucenici pe care îi spovedesc şi asta este realitatea, dar nu-i spovedesc pe toţi din casa aceea (doar 1-2 ); ceilalţi sunt cu cei care n-au întrerupt pomenirea. Şi atunci, dacă ei mai trec şi pe vechi, ceilalţi din familie n-au înţeles nici situaţia întreruperii pomenirii ….. se va creea un război în familie.

Pr. Hariton :

       Părintele Gheorghe Acachis din Tesalonic a venit aici, am stat de vorbă cu el ….. ,,că el trece pe vechi”, şi i-am spus: dacă oamenii nu înţeleg de ce tăiem noi pomenirea, va mai înţelege de ce te duci tu acum pe vechi? Şi a făcut-o până la urmă (adică s-a dus pe vechi ). Vom creea altă problemă: unii vor trece pe vechi, alţii rămân pe nou, dar noi suntem în aceeaşi  idee despre ecumenism … dar noi nu putem liturghisi împreună căci avem sărbători diferite. Şi oamenii care ne văd ca unii preoţi: că ăla-i pe nou, ăla-i pe vechi că nu-s în aceeaşi idee, nu vor mai şti cu cine să se ducă, ce să mai facă .

Pr. Antim :

       Cunosc un părinte din România, din Ardeal care a întrerupt pomenirea care spune, că el n-a găsit în Pidalion nimic referitor la recunoaşterea hirotoniilor din timpul lui Nestorie, şi ne întreabă pe noi : „ unde aţi găsit voi recunoaşterea de către sinodul III ecumenic, a hirotoniilor lui Nestorie ’’ ?

Pr. Hariton :

       O să căutăm …..

Pr. Antim :

         El spune aşa: După acest sinod nu mai este har în Biserică; nu mai au har (preoţii) pentru că deja s-a întrunit un sinod, deja au pecetluit o erezie, care este erezia tuturor ereziilor, care este ecumenismul. Şi s-a terminat cu harul lor. El consideră aşa: Iconomia este numai de când a fost sinodul din Creta, până la întrunirea sinodului României în data de 28 oct. 2016. De hram, de sfântul Dimitrie Basarabov, sinodul nostru are a doua întrunire din an, e hramul Patriarhiei.

Şi atunci au reconfirmat ereziile din Creta. Şi pe acest motiv, el consideră că harul a fost numai atât, de la sinodul din Creta până la reconfirmarea sinodalilor noştri …după aceea nu.

Pr. Hariton :

       Asta ce-a zis părintele nu s-a mai pomenit în istorie … ca să fie caterisiţi aceştia (episcopii) ceea ce au spus în Creta, trebuie să se întrunească un alt sinod .

Pr. Antim :

       V-aş ruga din suflet dacă se poate – procesele verbale de la sinodul III Ecumenic. Care se referă la recunoaşterea hirotoniilor .

Pr. Hariton :

       Părintele Eftimie se ocupă cu aşa ceva, el a pregătit cartea, mi-a trimis-o şi mie în format electronic, cu toate aceste probleme de hirotonie, tot, tot,  scrie în cartea aceasta, o vom verifica încă odată înainte să o edităm să nu se strecoare vreo greşeală. O să fie foarte potrivită pentru situaţia actuală. Problema aceasta a (hirotoniilor) am să o caut în mod special.

Pr. Antim :

     Deci, în concluzie, referitor la întrebarea aceasta cu hirotoniile valide, sau că au har sau că nu au, sfatul de la sfinţia voastră, pe baza învăţăturii sfinţilor Părinţi, este că, în istorie nu s-a luat vreo hotărâre decât numai printr-o decizie Sinodală .

Pr. Hariton :

       Noi nu suntem sinod, noi nu putem lua hotărâri, sau decizii în privinţa harului că lucrează sau nu lucrează.

Deci, nu poate să spună nici episcop, nici preot, nici duhovnic că este har în taine sau nu este. Un sinod când analizează toate aceste probleme, le analizează în funcţie de epoca şi perioada de timp în care trăiesc.

Sinodul  al VII –lea, Ecumenic, în timpul sfântului Tarasie, dacă citiţi procesele verbale, o parte din episcopii care au făcut sinodul al VII-lea, erau iconoclaşti. Îi cheamă la proces, şi îi întreabă: voi sunteţi iconomahi? Cum aţi ajuns împotriva icoanelor, ştiaţi că sunteţi împotriva icoanelor? Când i-au întrebat ce cred despre icoane, mulţi au zis că nici nu ştiau că iconoclasmul este erezie. Ei fiind hirotoniţi de episcopi iconoclaşti, ei aşa au crescut, nu ştiau că este erezie. Şi auzeau pentru prima dată că icoanele trebuie să existe în Biserică. Şi de aici i-au întrebat: Voi consideraţi de acum înainte că iconoclasmul este erezie? Vă închinaţi la sfintele icoane? Şi ei ziceau : Da, de acum am înţeles că trebuie să fie icoane în Biserică. Atunci au făcut scris că primesc icoanele în Biserică şi sunt de acord cu toate învăţăturile Bisericii. Atunci sfinţii Părinţi i-au primit în Biserică fără să-i mai hirotonească, le-au recunoscut taina hirotoniei.

Pr.Antim :

      Dar la unii totuşi am găsit, care au fost promotori ai ereziei, că au fost caterisiţi, nu i-au mai recunoscut.

Pr. Hariton :

       I-au întrebat în faţa sinodului, voi credeţi din inimă ceea ce spuneţi  sau pentru că aţi pierde puterea, ştiind că noi condamnăm erezia asta? I-au pus să jure înaintea lui Hristos, că dacă nu vor crede aşa cum făgăduiau, ei se anatematizau singuri în faţa sinodului şi că vor păzi toate aceste făgăduieli şi, astfel, nu i-au primit aşa de uşor, ci cu multă cercetare. Asta este istoria Biserici şi nu o spunem de la noi .   

Pr. Antim :

       Da, dar pe capii ereziei nu i-au  mai repus în trepte, chiar dacă s-au  pocăit .

Pr. Hariton :

       Pe aceia care au prigonit şi au dat afară  datorită ereziei, i-au caterisit, nu i-au mai primit. Pe cei care nu au prigonit, ei nu erau curaţi, dar au protejat că nu au lăsat să vină iconoclaştii cei răi în locul lor, nici ei nu erau cum trebuie, dar n-au scos afară, n-au prigonit. Şi pe aceia iarăşi cu jurământ şi cu anatematizare pentru ei înşişi (lepădarea de erezie), i-au primit în Biserică.

Pr. Antim :

       Cam asta-i, că v-am reţinut destul, mulţumesc din suflet.

Pr. Hariton :

     Vă mulţumesc şi eu că veniţi de fiecare dată pe la noi, şi că suntem un trup, ducem aceeaşi luptă, să vă rugaţi şi pentru mine şi să avem aceeaşi unitate în continuare, şi Dumnezeu va hotărâ pentru aceste situaţii, o să scoată şi luptători şi părinţi, suntem într-o perioadă foarte dificilă, trebuie răbdare.

Pr. Antim:

        Şi e fărămiţare şi chiar între noi .

Pr. Hariton:

        Să fim foarte atenţi între noi, să nu mai apară diferenţe de gândire, şi să nu ne încredem în mintea noastră. Toate greşelile se ivesc când credem minţii noastre şi nu cercetăm pe Sfinţii Părinţi şi Evanghelia. Asta este.

Pr. Antim :

       Bine, Mulţumim.

Sursa: https://stranaortodoxa.wordpress.com/2018/01/30/parintele-antim-si-parintele-hariton-din-athos-un-dialog-despre-pseudosinodul-din-creta-transcriptul-convorbirii-dupa-iregistrare-audio/

Pr. Matei Vulcănescu – Cuvânt la Lansarea cărții ”Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta”

lansare_carte_mihai_silviu_chirila_pireu_matei_vulcanescu2Trebuie sa subliniem de la inceput faptul ca asa numitul Sinod din Creta  nu poate fi impus pt ca in Biserica Ortodoxa nu se „impune”, exista ceea ce este canonic si ceea ce este necanonic, evanghelic si anti-evanghelic. Nu ce vrea un Patriarh  sau ce nu vrea un Patriarh sa „impuna”. Ce e canonic si evanghelic se impune prin forta canonicitatii si evanghelicitatii, iar orice tentativa de a impune ceva ne-canonic si anti-evanghelic e caduc si nul de fapt si de drept.
Putem spune, fara sa gresim, ca pseudo Sinodul din  Creta nu si-a atins scopul, a fost un esec total. Promovarea ecumenismului la nivel panortodox a fost gandul unora sau altora, dar eveniemntele istorice ne arata clar ca nu s-a promovat la nivel panortodox ecumenismul. Acest sinod fiind sortit pieirii din fasa.  Pseudo Sinodul NU a avut reprezentare panortodoxa. Pretentia de panortodoxie a ecumenistilor a fost distrusa din fasa de ortodocsi. Deci titlul aceste carti reprezinta doar o intentie a ecumenistilor, nu si o reusita.

Lipsa de unitate a Bisericilor Locale a fost scoasa efectiv in vitrina. Faptul ca patru Biserici Locale ce reprezinta mai mult decat 70 la suta din ortodocsi nu au participat scoate in evindenta lipsa caracterului panortodox al acesui asa zis Sinod.  Ba mai mult Bisericile acestea locale ce nu au participat( Bulgaria, Georgia, Rusia si Antiohia) au criticat in termeni duri textele si modul de organizare al Sinodului, afirmand sus si tare faptul ca nu este panortodox si  nimeni din cei ce nu au participat nu sunt obligati sa raspecte deciziile acestui pseudo sinod.

Nu vreau sa trec cu vederea contributia gazdei noastre, IPS Serafim al Pireului care impreuna cu alti episcopi ai Bisericii Greciei, dar mai ales IPS Ierotheos al Nafpaktosului au luptat pe viata si pe moarte impotriva acestui pseudo sinod.  Trebuie sa aducem un omagiu IPS Ierotheos care a rostit urmatoarele cuvinte in Sinodul Ierarhiei Greciei, care se dorea a fi un sinod de receptare a pseudo Sindoului din Creta. Dar acest sinod de receptare a fost „sabotat” de IPS Ierotheos impreuna cu ceilalti episcopi marturisitori. Imi aduc aminte cuvintele care mi le-a spus IPS Ierotheos confirmate si de IPS Serafim de Kithiron si Serafim de Pireu:

Daca nu am acceptat in Creta sa semnez credeti ca o sa ma faceti sa accept aici in Sinodul Local al Greciei? Nicodata! Delegatia Bisericii Greciei ce a fost trimisa la Creta a incalcat flagrant dispozitia Sinodului ierarhiei dinainte de Creta. Delegatia Greaca nu a fost mandatata ca sa semneze decat ceea ce hotarase ea ca propunere, adica un text acceptabil, ortodox.

Sinodul Ierarhiei de dupa Creta  s-a stabilit doar sa se faca o informare a poporului aspura a ceea ce s-a petrecut. S-a anuntat apoi ca in Sinodul ierarhiei a fost acceptata expunerea Mitropolitului de Serres, Theologos. O alta dezinformare sfruntata, pentru ca expunerea pro Creta a acelui ierarh nu a fost acceptata in Sinod. Ierarhi s-au ridicat si au protestat.  Inaltpreasfintitulul Serafim de Kithiron a dat un comunicat pe siteul Katanixis in care explica faptul ca anuntul oficial al Ierarhiei dezinformeaza, pentru ca nu s-a acceptat textul lui Theologos de Seres.

Era necesar un raspuns la Catehismul Patriarhiei Romane care, din pacate, nu numai ca nu reuseste sa ne arate de ce este ortodox pseudo sinodul din Creta, ci ne convinge exact contrariul, atunci cand citim putin mai mult din istoria Bisericii. Domnul Mihai-Silviu Chirila a venit in intampinarea acestul Catehism, sau mai bine zis Domnul Mihai Silviu Chirila face un catehism corect, unul care face cinste Patriarhiei Romane si Bisericii Ortodoxe Romane.  Ierarhia Bisericii Ortodoxe Romane deschisa spre un dialog constructiv cu pliroma Bisericii are ocazia sa fie condusa de Duhul Sfant catre tot Adevarul.  Exista, din pacate, persecutii la adresa preotilor ravnitori din partea autoritatilor eclesiastice. Lucrul acesta ne aminteste de intunecatul Ev Mediu si vedem ca lucrurile nu s-au schimbat mult de atunci. Desi tehnologia a evoluat, la fel si stiintele, totusi patimile au cam ramas aceleasi. Cunoastem ca persecutori ai ortodocsilor au fost intodeauna ereticii tuturor vremurilor. Niciodată ortodocșii nu au persecutat pe eretici. In loc ca autoritatile eclesiastice sa aiba rabdare, sa intre intr-un dialog constructiv cu personalitati ca Mihai Silviu Chirila, care este un exponent real al pliromei Bisericii, care arata clar existenta Duhului Sfant in Biserica Ortodoxa Romana, din moment ce exista capacitatea de a reactiona la microbii ereziei. Atunci cand Duhul lipseste, atunci și capacitatea de a reacctiona lipseste.

Ar fi pacat ca structurile bisericesti superioare sa ramana in istoria Bisericii Ortodoxe Romane ca niste persecutoare de crestini. Ne gandim la Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa care a spalat obrazul Bisericii Ortodoxe Romane prin actiunile lui curajoase de marturisire in vremuri tulburi, in clipa in care structurile ierarhice superioare erau intru totul supuse statului ateu.
Dumnezeu ridica astazi alti Gheroghe (Calciu) care, fara frica sa apere Adevarul. Trebuie sa-l felicitam pe Mihai Silviu pentru lupta sa pe plan juridic de aparare a dreptatii canonice si legale a actului de aparare a credintei.

Problema obligativitatii canonului 15
Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol (Pidalion, pg. 85):  Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol (Pidalion, pg. 85):

Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni, să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit, la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și condamnarea lui definitivă (a patriarhului ce ar greși în ceva – nota noastra) face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că se va vădi de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schismă și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai că nu sunt supuși certării canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită Dreptmăritorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi și învățători mincinoși (nu se referă la pierderea sau nu a Harului, ci la faptul ca aceștia învață minciuna, deci sunt minciuno-episcopi – nota noastră) Și (cei care întrerup pomenirea lor – nota noastră) nu au rupt unitatea Bisericii, prin schismă, ci, s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări.

Explicitand Canonul 15 I-II Constantinopol putem sa observam urmatoarele lucruri:

Intreruperea pomenirii tine de constiinta, de discernamant si de aceea nimeni nu poate judeca situatiile particulare, decat cei aflati in acea situatie. Ea nu reprezinta un scop in sine.
Intreruperea pomenirii este directa, adica nu intrerupem pomenirea unui episcop ortodox  pentru ca pomeneste un mitropolit eretic (conform Sf. Teodor Studitul în Scrisoarea Fiului Navcratie). Discernamantul ne impune ca sa avem un criteriu clar si anume Marturisirea credintei in mod public. De aceea subiectul acesta este unul delicat, sensibil, si nu imperativ.

„cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți”

Din aceasta fraza se desprind mai multe lucruri importante pentru a intelege duhul canonului, pentru ca ideologizarea unui canon duce de fapt la ceea ce a insemnat protestantismul sau sola Scriptura, unii vorbind astazi de sola canon 15, protestantii spun Scriptura se interpreteaza singura, iar in cazul nostru se spune canonul 15 se interpreteaza singur. Caderea de la Evanghelie la ideologie este foarte periculoasa. Ideologia este lipsita de iubire, este rece si taie in carne vie, critica si calomniaza tot ce nu se incadreaza in viziunea ei stramta.  La aceasta se refera „Litera ucide iar Duhul face viu”. Litera este ideologizarea, iar Duhul este dragostea care aduce libertate: „Cine vrea sa-mi urmeze Mie sa se lepede de sine, sa-si ia crucea”. Mantuitorul spune „Cine vrea”,”cine doreste”.

In acelasi timp spune „chiar inger din cer daca v-ar vesti o alta evanghelie decat cea vestita voua, sa fie anatema”.

Din aceste considerente observam care este duhul care trebuie urmat in propovaduirea si in lupta fieraruia dintre noi pentru Adevar, si anume sa dam anatema pe cel care are cuget eretic exprimat public.

Este foarte important acest aspect Evanghelic al Canonului 15, si anume ca nu impune ci expliciteaza o stare de fapt. Nu este un imperativ, ci legitimeaza o stare de fapt.  Aceasta stare de fapt este demostrata istoric. De a lungul a doua milenii de Ortodoxie multi crestini s-au delimitat, au intrerupt comuniunea liturgica cu intaistatatorii lor pe motiv ca aceia invatau erezii, molipsind mintile credinciosilor cu invataturi contrare Evangheliei, dar in acelasi timp existau si oameni cu mai putin discernamant care intrerupeau comuniunea cu intaistatatorii lor pe motive neintemeiate dogmatic, ci pe motivatii morale, de disciplina, nedreptati de ordin moral- material, pe anumite pareri personale sau datorita unor filosofii, ideologii gresite asupra a ceea ce insemna Dogma ortodoxa.

De aceea Canoul legitimeaza intreruperea pomenirii in cazul ereziei.

Discuția ideologica pe baza acestui canon a dus la rupturi intre frați de același cuget si a arătat o gândire scolastica, de tipul, mai este Har Dumnezeiesc in Sfintele Taine sau nu ? Ca si cum Harul Dumnezeiesc ar fi un curent electric de la priza si indiferent ce ar crede Compania de Curent furnizoare despre curentul electric, curentul nu e afectat in nici un fel.  Pentru a intelege ce este Harul Dumnezeiesc trebuie sa ajungem la starea de Har sau sa citim măcar ce au scris cei ce au ajuns la starea de Har si au explicat, mai ales Sfantul Grigorie Palama, Teologul Energiilor necreate, ce anume este Harul Duhului Sfânt.

Harul Duhului Sfant este lucrarea comuna a celor Trei Persoane, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh. Dumnezeu in lucrare. Asa cum atunci cand ne aflam in relatie cu un om nu ne aflam in relatie cu vorba lui, cu privirea lui, cu ajutorul pe care-l primim de la el, ci cu el insusi care se manifesta prin lucrarea lui fata de noi, prin gesturi si vorbe, la fel si in relatia noastra cu Dumnezeu noi nu relationam cu o energie impersonala ci cu insusi Persoana Fiului si cu Persoana  Duhului si cu Persoana Tatalui. Deci puterea pe care o primim, lucrarea lui Dumnezeu in noi de vindecare, de transfigurare, de schimabre a vietii, de luminare si indumnezeire a noastra se face prin relatia noastra personala cu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, care se manifesta fata de noi prin darurile Duhului Sfant, prin Sfintele Taine. Deci nu Taina in sine ne mantuieste ci Taina este rezultatul relatiei noastre cu Dumnezeu, este elementul vazut in unire cu elementul nevazut.
Ce relatie cu Dumnezeu poate avea omul eretic?   Il mai ajuta pe el impartasirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos? Impartasirea cu Sfintele Taine( Botez, Mirungere, Eugaristie, Tarnosire)  este precedata de marturisirea invataturii descoperite de Dumnezeu, asa cum El a revelat-o. Sa nu uitam ca si Iuda s-a impartasit si l-a vandut pe Hristos. Deci Sfintele Taine nu mai vindeca pe cel care nu are relatia vie cu Hristos cel Viu, ci o relatie magica cu niste energii care sunt un fel de curent electric de la priza.
Ceea ce este minunat este libertatea, Duhul Libertatii autentice, dragostea nu impune, nu gandeste raul.

De aceeia ne luam libertatea de a ne ingradi, de a pune gard intre cel care invata o alta Evanghelie si mine. Aceasta ingradire este o lucrare a Duhului si a Libertatii, ea nu poate deveni ideologie, daca devine ideologie atunci ucide constiinte, forteaza duhul, rupe, si rezultatul este contrar, adica in loc ca sa ne eliberam de erezie, devenim exemple negative care ii imping pe oameni in erezie, pentru ca nu vad dragostea noastra si vad lipsa liniei in Duh, care e specificata foarte clar in Canonul 15 si anume: (acei ce opresc pomenirea).

„pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică”

Acesta este pentru noi un criteriu vital, care ne arata cand se intrunesc conditiile opririi pomenirii: intaistatatorul(episcopul) predica o erezie public.
Ni se mai aminteste si care este criteriul pentru intreruperea pomenirii si anume ca erezia respectiva sa fi fost  condamanta fie de Sfintii Parinti fie de Sfintele Sinoade, si acest lucru pentru a nu gresi, pentru a avea un criteriu sigur. Parintele Theodoros Zisis a intrerupt pomenirea episcopului sau in momentul in care s-au intrunit in constiinta sa mai multi factori determinati pentru aceasta acctiune. Factorii au insemnat impunerea cu forta a ereziei din Creta, interzicerea de a mai vorbi in public impotriva ereziei din Creta si a ecumenismului.
Criteriul opririi pomenirii este legat de pregatirea constiintei pentru acest pas ultim de actiune impotriva ereziei.  Constiinta fiecaruia este judecatorul care ne spune daca a venit momentul sa intrerupem pomenirea sau nu. Constiinta insa trebuieste a fi educata, numai o constiinta dogmatica treaza, vie, in relatie cu Hristos primeste de la Duhul Sfant toata incredintarea pentru face acest pas. Cel care intrerupe pomeirea e om duhovnicesc, nu judeca, nu e nelinistit, nu e agitat, nu preseaza pe altii, ci se judeca pe sine. El raspunde pentru faptele si marturisirea lui, nu altcineva. Cine il vede, simte duhul lui si ii urmeaza in exemplu, fara sa fie nevoie ca acela sa spuna ceva. Mai observam un element important si anume:

„îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului”.

Biserica Ortodoxa are Sinodalitate, ea nu este o forma sau alta de protestantism. Intreruperea pomenirii se face inainte ca invatatura acelui episcop sa fie cercetata de un Sinod. Acesta este un element esential in acest canon, pentru ca ne pune in fata si scopul intreruperii pomenirii, intreruperea pomenirii nu reprezinta un scop in sine, ci un vehicul catre ceva, si anume catre convocarea unui Sinod Ortodox care sa cerceteze pricina.

De aceeia cei care au oprit pomenirea mai sunt numiti in totalitate si NERVUL BISERICII pentru ca ei, la fel cum nervul intr-un organism acctioneaza ca un semnal de alarma asupra unei boli, la fel si Nervii Trupului Bisericii acctioneaza tragand semnalul de alarma pentru a nu lasa boala sa se extinda in Trupul Bisericii, care duce la caderea din Trup a multor organe( madulare). Nervul transmite semnalul la creer si astfel creerul trimite anticorpii pentru a incepe lupta cu microbii. La fel si in Biserica rolul nepomenirii nu este acela de a forma o grupare a „nepomenitorilor salvati de erezie” ci acela de a transmite semnalul pericolului iminent catre creer, catre episcopii ortodocsi din toata lumea pentru a se aduna reprezentand pleroma credinciosilor pentru a condamna invatatura eretica. Daca oprirea pomenirii nu isi cunoaste scopul atunci ramane sterp, nu aduce roada si anume vindecarea din Trupul Bisericii.

Cei care au intrerupt pomenirea

„de cinstea cuvenită Dreptmăritorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi și învățători mincinoși”.

Aici este un alt element important, si anume ca acestia primesc cinstea cuvenita Ortodocsilor (Dreptmaritorilor). Acest element ne arata faptul ca desi Canonul nu obliga pe nimeni la intreruperea pomenirii ne arata ca acestia primesc cinstea de a fi Ortodocsi, aratand ca Ortodox nu este cel care tace in ziua in care exista pericolul ereziei, ci cel care lupta, care mărturisește si cel care opreste pomenirea directa a episcopului sau eretic ca ultima faza a luptei de marturisire. Episcopul acela care invata public erezia, (iar aici e necesar a face cateva observatii referitor la intreuperile de pomenire facute unor episcopi care nu invata erezia ei personal in public, nici nu au semnat in pseudo Sinodul din Creta si in felul acesta sunt discutabile) este numit minciuno-episcop si minciuno-invatator, pentru ca prin erezie isi pierde nu functia ci calitatea de pastor luminat, devenind despot întunecat, episcotos, asa cum il denumeste Sfantul Ioan Damaschin.
De aceea el rămâne episcopul locului, dar un episcop in intuneric. Doar o forma exterioara lipsita de Duhul lui Hristos, deci pierzându-și calitățile terapeutice.

„Și (cei care întrerup pomenirea lor – nota noastră) nu au rupt unitatea Bisericii, prin schismă, ci, s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări.”

Lupta pentru pastrarea unitatii Bisericii este tocmai lupta dusa în acest duh, in acest sens, Sinodalitate, izbăvirea de schisma, de dezbinare, schisma și dezbinarea fiind aduse de erezie.
Cartea domnului Mihai-Silviu Chirilă reprezinta o critica constructiva, o deschidere către o dialectica, către un dialog cu Patriarhia Romana, care prin acest Nerv al Bisericii, anume Domnul Chirilă, este ferită de schisme si erezii, in masura in care Patriarhia se pleacă cu adevarat la un dialog autentic, si nu se pune in postura de persecutor sau de surd.

protoprezbiter Matei Vulcanescu

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/01/29/pr-matei-vulcanescu-cuvant-la-lansarea-cartii-promovarea-ecumenismului-la-nivel-panortodox-de-catre-pseudosinodul-din-creta/

Precizări din partea teologului Mihai-Silviu Chirilă referitoare la neparticiparea sa la „sinaxa” de la Roman

asalt-ecumenist-la-Radeni_14 (1)Teologul Mihai-Silviu Chirilă a făcut pentru redacţia OrtodoxINFO precizarea că a fost invitat la Roman la o „întâlnire frăţească, a unităţii şi dragostei”, fără a i se spune oficial că va fi supus judecăţii unui „consistoriu” (vedeți propunerile de condamnare și excludere ale pr. Staicu Ciprian, si din informațiile pe care le avem o mare parte a discuțiilor a fost alocată acuzelor la adresa teologului Mihai-Silviu Chirilă ). Mai mult, aflând de pe siteul preotului Staicu despre aceste observaţii ale ieromonahului Spiridon Roşu, redacţia OrtodoxINFO a cerut cu două săptămâni înainte ca materialul să fie publicat, pentru că teologul Mihai-Silviu Chirilă să îşi poată organiza o apărare în faţa celor care s-au adunat la Roman pentru a-l judeca, pe considerentul că nu se poate răspunde la… 68 de acuzaţii la o primă audiere a lor. Organizatorii „sinaxei” au refuzat categoric acest lucru.

Nu putem să nu ne întrebam: 1. cine a învestit „sinaxa” din Roman cu capacităţi de tribunal bisericesc, şi 2. de ce i s-a refuzat teologului Mihai-Silviu Chirilă dreptul de a-şi pregăti o apărare în faţa a 68 de acuzaţii, un drept pe care l-au avut, cel puţin formal, aceia dintre cei prezenți la „sinaxa” de la Roman care au avut curajul să facă o mărturisire publică a întreruperii pomenirii şi au fost supuşi procedurilor de judecată bisericească pentru aceasta.

Un posibil răspuns ar fi acela că niciunul dintre cei doi „acuzatori” ai teologului, ieromonahii Spiridon Roşu şi Xenofont Horga, şi nici alţi câţiva dintre cei care „au acceptat observaţiile acestui studiu ca ortodox” nu şi-au făcut încă public mărturisirea de credinţă şi nu au anunţat public întreruperea pomenirii ierarhului şi, din această cauză, nu au avut încă posibilitatea de a se familiariza cu procedurile juridice bisericeşti.

Nu în ultimul rând, ca o constatare la prima vedere, premisa pe care au analizat-o observaţiile ieromonahului Spiridon Roşu este falsă, deoarece studiul teologului Mihai-Silviu Chirilă, urmând linia deciziilor luate de către întâlnirea de la Beiuș, în care s-a lămurit problema părtășiei la erezie, arată clar, ca şi punctul 2 al proiectului de rezoluţie al celor şase membri ai sinaxei naţionale, că părtăşia la erezie nu este o stare intermediară între ortodoxie şi erezie, ci modul în care se produce contaminarea cu gândirea eretică şi începutul căderii şi al formării cugetării şi practicii eretice şi că cel ce se face din orice motiv părtaş la erezie este la fel de vinovat în ochii lui Dumnezeu ca şi cel ce iniţiază, susţine şi propovăduieşte deschis erezia respectivă, punându-şi ca şi acela în pericol mântuirea şi riscând aceeaşi soartă cu el. Asta, desigur, dacă membrii „sinaxei” de la Roman, care au reiterat în mod corect condamnarea teoriei căderii automate din har, făcută în urmă cu un an la sinaxa de la Rădeni, nu susţin, în schimb, un fel de teorie a „căderii automată în erezie”1, în care formarea cugetării şi practicii eretice să nu mai conteze în niciun fel.

Pentru redacţia OrtodoxINFO, domnul Mihai-Silviu Chirilă a precizat că, acum, când, în sfârşit, s-a publicat documentul care îl incriminează, la două zile după incheiera „consistoriului” care „l-a judecat”, îi va acorda atenţia cuvenită, îl va studia în următoarea perioadă cu toată seriozitatea şi, dacă va considera de cuviință, îi va acorda public un drept la replică teologic, academic, civilizat.

1„Promulgata prin expresii insuficient lucrate sub aspectul logicii formale, de genul «Mersul cu calul este cal»”

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/01/29/precizari-din-partea-teologului-mihai-silviu-chirila-referitoare-la-neparticiparea-sa-la-sinaxa-de-la-roman/

Mărturisirea de credință ortodoxă împotriva tuturor ereziilor a Preafericitului Părinte Damianos, Arhiepiscopul Sinaiului

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

sinaiToți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și credem ortodox suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului Lui.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii.

Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică și propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul.” – Ioan 17, 17). Hristos e „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola sa către romani: „Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat.” (Rom. 12, 4-6), iar în Epistola I către corinteni spune: „Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase.” (I Cor. 12, 21-22), arătând în continuare că „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.” (I Cor. 12, 26-27).

Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, Noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică:

– rugăciunile în comun cu ereticii și așa-numita „Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, „Vecerniile pentru unitatea creștinilor” și alte asemenea acțiuni ținute în Bisericile Ortodoxe în „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, în care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu;

– participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine la care se fac gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii.

Arătăm ca erezie şi respingem în mod public ecumenismul, cu toate manifestările sale:

  1. prezența Bisericii Ortodoxe în «Consiliul Mondial al Bisericilor».
  2. erezia conform căreia Ortodoxia ar fi doar o parte din Biserică.
  3. erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una.
  4. erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar forma Biserica cea Una.
  5. erezia conform căreia unitatea Bisericii s-ar fi pierdut; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Una și Unică, deoarece Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos, iar unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.
  6. erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și noi ar trebui «să refacem unitatea Ei» prin «minimalismul dogmatic», adică prin a accepta ca bază a unirii Ortodocșilor cu celelalte confesiuni (denominațiuni) credința minimală, adică credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelale Dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, icoana, Harul Necreat, cinstirea sfinților, etc.
  7. erezia conform căreia ar exista o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, urmând să se înfăptuiască și o «unitate văzută» prin unirea confesiunilor (unitate în diversitatea dogmelor și a tradițiilor).
  8. erezia conform căreia ar fi suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică (Biserica fiind văzută ca o adunare a tuturor confesiunilor creștine).
  9. erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și adunarea romano-catolică (papo-filioquistă) ar fi «Biserici Surori» sau «cei doi plămâni ai Bisericii».
  10. erezia conform căreia între Biserica Ortodoxă și papism (romano-catolicism) nu ar exista nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi Primatul Papal.
  11. acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin, dialog cu care suntem de acord atâta timp cât este facut pe baze ortodoxe, pentru a-i aduce pe eretici în Biserica Ortodoxă prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Împărtășanii.
  12. acordul de la Balamand, în care reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de uniație și au recunoscut pseudo-tainele romano-catolicilor, acord care a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale întruniți la Baltimore, în anul 2000.
  13. erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a Dogmei Sfintei Treimi – dogmă pe care Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos Întrupat ne-a descoperit-o (Ioan 15, 26).
  14. așa-zisa «ridicare a anatemelor» dintre ortodocși și romano-catolici, precum și cele asupra monofiziților, monoteliților și monoenergiștilor, anateme date la Sinoadele Ecumenice; conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu se poate ridica în mod magic, fără ca motivele anatematizării să fie înlăturate.
  15. erezia conform căreia ar exista har mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).
  16. erezia conform căreia Sfinții Părinți nu mai pot fi azi în actualitate, erezie ce neagă prezența Duhului Sfânt în Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.
  17. erezia care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.
  18. erezia conform căreia și ereticii ar fi încorporați într-un anume fel în Biserică.
  19. transformarea pogorământului (iconomiei) în dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la acrivie, de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință, în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Când, însă, în absența unor circumstanțe excepționale, continuarea aplicării iconomiei tulbură și ocolește rânduiala canonică, atunci adaptarea nu este o măsură înțeleaptă, ci sfidare a așezămintelor sfinte, conducând la nesocotirea Ortodoxiei.
  20. așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele de neunit, condiția principală a Tainei Cununiei fiind ca cei doi soți să fie creștini ortodocși botezați și practicanți. Taina Cununiei este Taina dragostei și a unirii în Dreapta Credință. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea, căsătoria mixtă este lovită de nulitate, și în același timp constituie rugăciune în comun cu eterodocșii.
  21. desfășurarea dialogului dintre Biserica Ortodoxă și erezii pe criteriile platformei protestante (CMB n.n.) și nu pe Mărturisirea Ortodoxă, aşa zisa «restaurare a unităţii creştinilor» şi denumirea istorică de „biserici”pentru eretici.
  22. Constituţia aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» ca bază a dialogului cu ereticii – minimalismul dogmatic.
  23. Declaraţia de la Toronto din 1950 care afirmă că: 1. există membri ai Bisericii în afara zidurilor Bisericii Ortodox; 2. Biserica lui Hristos este mai mult decât confesiunea fiecărui membru al aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» în parte; 3. a fi membru al Bisericii lui Hristos este mai mult decăt a fi membru al propriei Biserici (confesiuni).

Biserica Ortodoxă este Ecumenică (Universală), nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii Ei să practice și să predice Ortodoxia la toată făptura, aducând pe mulți în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile numite mai sus, fie că sunt elaborate de sinoade panortodoxe (ca în Creta 2016 n.n.), sinoade locale, patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Noi, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe cei care nu caută să-şi îndrepteze fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, împăciuitoare și tacită, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie.

Așa să ne ajute Dumnezeu Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Amin.

Am luat la cunostință textul de mai sus citit mie de către clericul ortodox (preotul Matei Vulcănescu n.n.) din cauza problemelor pe care le am cu ochii, și sunt întru totul de acord cu conținutul textului, dând, de altfel, această mărturisire ortodoxă și patristică la hirotonia mea întru episcop.

Vineri, 26 ianuarie 2018                              

                                                                                      † Al Sinaiului, Damianos,


Biserica Ortodoxă a Sinaiului este o Biserică Creștină Ortodoxă autonomă, al cărei teritoriu este format din Mănăstirea Sfânta Ecaterina (care este situată în Peninsula Sinai, la piciorul Muntelui Sinai în Egipt), împreună cu câteva dependințe. Biserica este păstorită de un arhiepiscop care, în mod tradițional, este hirotonit de către Patriarhul Ierusalimului și în același timp este și starețul mănăstirii.

6-semnatura-de-pe-marturisirea-de-credinta-ips-damianos-al-sinaiului-26-01-2018.jpg

Sursa: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2018/01/27/marturisirea-de-credinta-ortodoxa-impotriva-tuturor-ereziilor-a-preafericitului-parinte-damianos-arhiepiscopul-sinaiului/

 

 

Mărturisire împotriva ecumenismului la biserica Zlătari (Sfântul Ciprian)

20180125_180948Un grup de ortodocși au mărturisit Dreapta Credință joi 25 ianuarie 2018 în fața bisericii Zlătari, de pe Calea Victoriei, București, unde s-a desfășurat ultima „slujbă” din săptămâna de rugăciune comună ecumenistă.

Spre deosebire de alți ani, intrarea nu a mai fost păzită de jandarmi, ci de doi polițiști locali, care aveau, după câte se pare, ordine să țină protestatarii cât mai departe de intrarea bisericii și să intimideze pe cât se poate, ameninând cu amendă pe cei care ar împărți pliante pe scări. Unii au fost legitimați fără motiv, alții dați afară de angajații lăcașului de cult, iar altcineva a fost trimis să fotografieze „agresorii” antiecumeniști.

De remarcat că un membru al consiliului parohial, care nu știa că preoții se vor ruga cu ereticii, a ieșit afară refuzând să participe la împreună rugăciunea cu aceștia.

S-au împărțit zeci de pliante, cu canoanele ortodoxe, care interzic comuniunea cu ereticii, și cu informații despre speudo-sinodul din Creta, oamenilor care intrau. S-a dat explicații, celor care cereau, în legătură cu interzicerea rugăciunii cu neortodocșii.

Doi călugări de la  Sihla au vrut să intre să se închine, dar când  li s-a spus că biserica e plină de eretici au renunțat, crucindu-se, mirați că au nimerit tocmai într-un astfel de moment acolo.

La sfâșitul slujbei ecumeniste s-a strigat pseudo-preoților ortodocși, care ieșeau, și pseudo-episcolului Varlaam Ploieșteanul că trădează credința, iar ereticilor să vină la ortodoxie.

Câteva imagini video și foto:

 

 

 

Preot ecumenist, după isprava spurcăciunii comune.

Călugări renunțând să mai intre în biserică. Cinste lor!

Sărmana slugă a ecumeniștilor, care îi dă afară pe ortodocși.

Frații masoni, templieri și de alte neamuri, la o șuietă după ce au spurcat biserica Sfântului Ciprian…

Sursa: https://danielvla.wordpress.com/2018/01/26/marturisire-impotriva-ecumenismului-la-biserica-zlatari-in-ultima-zi-a-saptamanii-de-spurcaciune-comuna/

A se vedea și: http://ortodoxinfo.ro/2018/01/25/binecuvantari-de-la-eretici-saptamana-de-rugaciune-din-mitropolia-banatului-tema-intalnirii-fost-pregatita-de-bisericile-din-caraibe/

 

PRECIZĂRI IMPORTANTE în lupta antiecumenistă care aduc lumină și feresc de extreme provocatoare de schismă (text și video).

parinti_Grecia_p_Zisis_2

După alcătuirea Proiectului de Rezoluție, tradus în limbile greacă și rusă, propus apoi dezbaterii publice, cu ajutorul Domnului, ne-am deplasat, cu scop misionar, în Grecia aducând în țară vești îmbucurătoare, benefice luptei antiecumeniste dusă pe calea moderată a mărturisirii. Redăm mai jos câteva idei care însoțesc roadele culese în hotarele Eladei de la părinții mărturisitori greci îngrădiți de panerezia ecumenistă, de către ieromonahul Grigorie Sanda, preotul Claudiu Buză și teologul Mihai Silviu Chirilă, sprijiniți cu multă dragoste de părintele Matei Vulcănescu, gazda și traducătorul nostru. Iată câteva dintre acestea:

1. A fost lansată cartea d-lui Mihai Silviu Chirilă intitulată „Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta” și s-au creat legături, în același duh, cu reprezentanții Mitropoliei Pireului, dintre care cel mai important este dogmatistul Protopresbiter Anghelos Anghelakopoulos.

Întreaga Mitropolie a Pireului mărturisește împotriva ecumenismului și a hotărârilor eretice de la minciuno-sinodul din Creta. Iată ce rugăciune rostesc preoții greci din Pireu la ectenia întreită, din cadrul Sfintei Liturghii, cu binecuvântarea Mitropolitului Serafim:

,,Încă Te rugăm, trimite Duhul Tău cel Sfânt care să alunge din Biserica Ta eresul cel cumplit al ecumenismului și să zdrobească sub picioarele dreptslăvitorilor pseuodo sinodul din Creta”.

2. A fost apreciat în mod deosebit Proiectul de Rezoluție de însuși Mitropolitul Serafim al Pireului și de către alți teologi ai Mitropoliei.

3. Ne-am întalnit cu Părintele Profesor Theodoros Zisis și fiul acestuia, un recunoscut teolog savait, Ieromonahul Serafim Zisis, care ne-au întâmpinat călduros cu textul tradus în limba greacă a Proiectului de Rezoluție, spunând că este excepțional și în duhul părinților. Părintele Theodoros Zisis a afirmat după studierea cu atenție a Proiectului: „Semnez acest text pentru că mă reprezintă întru totul”.

4. S-a realizat o punte de legătură la nivel interortodox prin părinții Theodoros și Serafim Zisis.

5. Am fost invitați la următoarea conferință panortodoxă, să prezentăm studii și referate (va fi anunțată din timp, anul acesta).

6. Ne-am verificat poziția teologică și pastorală prin cel mai important patrolog în viață (a tradus scrierile Sfinților Părinți din greaca veche în greaca nouă), vârful de lance în lupta antiecumenistă la nivel panortodox.

7. Va fi publicat Proiectul Rezoluției în cele mai importante reviste teologice antiecumeniste din Grecia și, totodată, vor fi preluate studii și articole viitoare pe situri ortodoxe și reviste teologice antiecumeniste

8. A fost demascată poziția extremistă, atât cea din Grecia, cât și cea din România, producătoare de schismă, și s-a indicat calea patristică, moderată a luptei.

9. Cu ajutorul lui Dumnezeu și osteneală comună vor fi create punți de legătură cu celelalte Patriarhii și Arhiepiscopii pentru condamnarea ecumenismului și pregătirea unui Sinod panortodox, cerându-ni-se implicare pastorală și teologică într-o luptă verificată scripturistic, canonic și patristic.

10. Au fost realizate materiale video (pe care le vom prezenta mai jos) prin care sunt condamnate extremele și este încurajată calea moderată a mărturisirii.

Toate aceste mărgăritare duhovnicești aduse poporului dreptcredincios sunt roade ale mărturisirii echilibrate care arată linia corectă, panortodoxă, fără de care nu putem rămâne uniți întru Adevărul Hristos.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Preot Claudiu Buză

25 ianuarie 2018, Sf. Ier. Grigorie Teologul

 

 

 

 

 

Sursa materialelor video: http://ortodoxinfo.ro/