Comunicat în privința unor afirmații ale părintelui protosinghel Irineu Curtescu și despre lupta noastră împotriva ecumenismului

sf maxim1. În luna octombrie 2017, am avut o convorbire confidențială cu părintele protosinghel Irineu în care i-am relatat niște lucruri și nedumeriri personale în privința opririi pomenirii, dar nu am afirmat niciodată că  îmi pare rău că am oprit pomenirea, lucru pe care i l-am spus chiar în față, că nu voi relua pomenirea Patriarhului Bartolomeu atâta vreme cât el este în erezie, iar cât despre faptul că mă voi întoarce la Schitul Prodromu acesta a fost sfatul și opinia lui, cu care eu nu am fost de acord, deoarece el vroia ca să fac acest lucru, pentru a repara greșeala de a fi stricat imaginea schitului și a Părintelui stareț, prin divulgarea unor „secrete” ale mănăstirii, de fapt adevărul despre încetarea pomenirii de la Schitul Prodromul în decembrie 2016.

2. Sinodul din creta a introdus multă nedumerire și tulburare în popor, iar oprirea pomenirii ierarhilor care au semnat acolo nu a făcut decât să scoată la lumină această tulburare și nedumerire care exista deja și pe care nu a generat-o ea, așa cum suntem învinuiți. Desigur fiind o lovitură dură aplicată ereziei, a stârnit împotriviri pe măsură. Dar acestă măsură a fost înțeleasă de unii greșit, ca o metodă de a sili pe toți să întrerupă pomenirea și nu ca o măsură canonică pașnică de îngrădire de erezie și de trezire a conștiinței bisericești și de aceea au fost unii dintre noi etichetați ca tulburători și răzvrătiți. Deoarece spune Sfânta Evanghelie că trebuie să ascultăm de mai marii noștri atâta vreme cât învață cuvântul adevărului, iar dacă nu fac aceasta să nu ascultam de ei, și dacă ne prigonesc să fugim din calea lor, pentru a nu-i întărâta mai rău.

3. Am avut unele îndoieli și multe încercări înainte dar și după întreruperea pomenirii, acesta fiind un eveniment cu totul nou în Biserica noastră, dar datorită gravității actelor semnate la sinodul din creta și proorociile Sfinților Părinți despre vremurile din urmă, mi-am zis că nu mai trebuie să aștept nici un îndemn sau sprijin de la mai marii noștri,  deoarece toți de feresc să îți dea un sfat sigur în astfel de probleme. Atunci am luat hotărârea singur de a întrerupe pomenirea, dar ulterior, spre bucuria mea, Părintele duhovnic Iulian și Părintele stareț Atanasie m-au înțeles și m-au ajutat; ca după aceea să fiu acuzat că eu i-am influențat să-mi dea blagoslovenie să slujesc fără să pomenesc. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu și sfatul duhovnicilor încercați cred că am trecut cu bine peste multe ispite, mai ales cele de-a dreapta și cele de-a stânga, dintre care unele mă îndemnau la radicalism și zelotism, iar celelalte la laxism sau la reluarea pomenirii. Amândouă aceste extreme sunt dăunătoare Bisericii, iar dacă nu ai dreaptă socoteală, smerenie și sfat, te poți rătăci. Eu am încercat să țin calea de mijloc oprind pomenirea și încercând să merg pe linia marilor duhovnici ai ortodoxiei, Părintele Cleopa, Paisie, Justin, Cuviosul Paisie Aghioritul, Gavriil de la Cutlumuș și Iulian de la Prodromul, care au știut și știu să facă un pogoramânt în mărturisire și să respecte libertatea persoanei, netransformând credința într-o ideologie așa cum au făcut și fac ecumeniștii. Pogoramântul la care ne referim nu este cel în dogme cum fac ecumeniștii, ci se referă la modul de luptă împotriva ereziei care trebuie să țină cont de mai multe condiții, și anume: persoana care o face, cum o face, în ce timp, unde și ce mărturisește; deoarece dacă nu respectăm una din aceste condiții putem greși. Un exemplu de pogoramânt îl găsim în cartea „Sfântul Atanasie cel Mare și Biserica din vremea sa” unde se spune că Sfântul Ilarie de Pictavia din Galia, fiind exilat în Galatia de arieni nu s-a ferit a merge în adunările arienilor – bineînțeles nu spre a se ruga sau împărtăși cu ei – ci pentru a-i învăța cuvântul Adevărului. Iar un exemplu de zelotism îl vedem în aceeași carte, atunci când episcopul Lucifer din Galia fiind trimis pentru a împăca cele trei facțiuni ale Bisericii din Antiohia, evsevienii, meletienii și arienii din care două erau ortodoxe, din imprudență a hirotonit un episcop pentru evsevieni și i-a dezbinat și mai rău.

4. Noi am întrerupt pomenirea nu numai pentru a ne îngrădi de erezie, ci pentru a atenționa întreaga Biserică, de pericolul intrării în trupul ei a unei învățături străine. Noi ne considerăm anticorpii Bisericii care nu ne-am separat de Biserică, ci de microbii ereziei care au contaminat Biserica prin arhierei. Faptul că ne-am separat de cei care propovăduiesc erezia cu capul descoperit, dar și de cei care prin tăcere sau frică o sprijină, nu înseamnă că am format altă Biserică, ci ne luptam pentru scoaterea ei din erezie. Această măsură nu ne îndreptățește de a tăia orice legătură cu ceilalți membri ai Bisericii, care nu au întrerupt încă pomenirea, dacă ei înșiși nu propovăduiesc erezia cu capul descoperit, dintre care unii chiar vorbesc împotriva ei, deoarece acest lucru nu ajută la scopul încetării pomenirii; acesta fiind de ai întoarce pe toți la dreapta credință. Așa au procedat și Sfântul Atanasie cel Mare, care a participat la unele sinoade eretice pentru a se apăra de învinuirile aduse asupra lui, dar și Sfântul Vasile cel Mare care avea legături cu semiarianul Eustațiu de Sevastia cu scopul de a-l readuce la ortodoxie, și nu vorbea pe față împotriva ereziei pnevmatomahilor ca să nu stârnească și mai mare ura ereticilor împotriva lui; și așa prin blândețe și pogorământ au întors aproape pe toți ereticii arieni în Biserică la sinodul din 362. De aceea Sfântul Vasile cel Mare a fost învinuit de prea mare pogoramânt de către unii din călugării lui mai zeloși, fapt care l-a determinat pe Sfântul Atanasie să le scrie o epistolă în care îi sfătuia să asculte de el. Orice lucru dacă nu e făcut bine, nu e bun. Nu ne putem motiva aplicând acrivia nechibzuită numindu-i pe toți care au părtășie cu erezia, eretici, înainte ca un sinod să-i condamne pe aceștia, mai ales că Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Atanasie cel Mare au luptat cu aceștia după Sinodul I ecumenic când erezia și ereticii erau deja condamnați. În felul acesta suntem în pericolul de a diviza biserica, nu de a o vindeca, ci a crea altă „Biserică”, dar nu cea adevărată.

5. Oprirea pomenirii se face în scop profilactic, educativ și temporar până când Biserica va lua o decizie printr-un sinod de a condamna erezia și pe ereziarhi. Nu putem transforma canonul 15 în sinod ecumenic, iar dacă acesta nu se va ține în curând, noi trebuie să întrerupem pomenirea, să ne rugăm și să avem răbdare, fiindcă răbdarea săracilor nu va pieri până în sfârșit. (Ps. 9, 18)  Dumnezeul nostru nu este numai Dumnezeul răzbunării(Ps. 93, 1), ci și al mângâieri și a toată milostivirea(Cor. 1, 3) “care nu aduce mânie în fiecare zi”(Ps. 7, 11). De aceea cugetând că pentru păcatele noastre Dumnezeu a îngăduit această ispită a lepădării  de credință, trebuie să ne pocăim cu toții pentru că nu vom fi cruțați de pedeapsă, chiar dacă am întrerupt pomenirea și nu avem milă și pentru cei căzuți.

6. Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol nu se aplică mecanic, ci trebuie să ținem cont și de situația generală a Bisericii, de starea și conștiința preotului, deoarece nu de toți și totdeauna se poate aplica acest canon pentru a nu se creea mai mare dezordine și sminteală în popor. Din experiența Bisericii vedem că mulți ierarhi și preoți nu au întrerupt pomenirea în vreme de prigoană, cu scopul de a nu părăsi poporul care ar fi căzut mai ușor în erezie. Acești episcopi și preoți nu au fost osândiți dacă ei înșiși nu au fost promotori direcți ai ereziei, așa cum vedem din epistola a doua a Sfântului Atanasie cel Mare către Rufin iar în scrisoarea Sfântului Teodor Studitul către Fiul Naucratie se spune că te poți împărtăși din mâna unui preot care pomenește un ierarh ortodox, care numește sinodul adunare mincinoasă, și care pomenește din frică un Patriarh sau Mitropolit eretic. Canonul 15 I-II Constantinopol nu obligă preotul să oprească pomenirea unui ierarh eretic, ci doar îi indică cadrul canonic în care o poate face. Nu putem forța conștiința nimănui, ci doar să-i sfătuim ce spun Dogmele credinței și sfintele canoane și să-i îndeamnăm prin exemplu personal. Nu-i oprim pe oameni de a merge la biserică, ci le arătăm că dacă merg acolo unde se pomenește un ierarh eretic, se fac părtași la erezia lui, fiind în pericol de a deveni și ei eretici, și astfel să-și piardă șansa de mântuire.

7. Despre cei ce se pretează la minciuni și calomnii la adresa celor care au întrerupt pomenirea, pentru a-și acoperi propriile greșeli și neputințe, vrând chipurile să păstreze „pacea” în Biserică, neinteresându-i adevărul, ci doar propria imagine și interesul, îi rugăm să aibă grijă ca nu cumva să facă aceasta din invidie și răutate, și astfel să înceapă o luptă împotriva Lui Hristos, așa cum au făcut fariseii și saducheii răstignindu-l pe Domnul Slavei.

8. Fraților care se grăbesc cu o râvnă fără socoteală în mărturisirea adevărului, îi rugăm să ia bine seama să nu cadă, judecând cu prea mare asprime pe frații mai slabi, care din diferite motive încă nu au întrerupt pomenirea; ca nu cumva noi care ne credem cei dintâi să fim cei de urmă. Dacă ne-a învrednicit Dumnezeu de cunoașterea adevărului, nu trebuie să-l mărturisim cu egoism și mândrie impunându-ne modul personal de gândire în dauna cugetului bisericesc care ne îndeamnă a merge pe calea împărătească(de mijloc), prin care nu căutăm folosul nostru, ci pe cel al multora. Orice mărturisire făcută din mânie și ură nu este mărturisire, căci adevărată mărturisire este aceea în care te lași prigonit și nu prigonesti, răstignit și nu răstignești, iar falsa mărturisire aduce dezbinare și ură intre frații de același cuget. Sfântul Grigorie Teologul ne învață că „inima omului” se fură din prea multă dragoste sau prea multă ură.

Să luăm aminte fraților, să nu ne înșelăm stârnind prigoane și dezbinări nefolositoare între noi, care nu ajută ci dăunează mărturisirii Adevărului și mântuirii nostre.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea Lui Dumnezeu și Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toți! Amin.

Ieroschimonahul Paisie (Prodromitul)

21. 01. 2018 Sf Cuv. Maxim Mărturisitorul

 

Protoprezbiter profesor Theodoros Zisis: „Sunt întru totul de acord cu pozițiile textului fraților români și subscriu cu multă bucurie”.

parinti_Grecia_p_Zisis_2.jpg

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Subsemnații, membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a clericilor, monahilor și mirenilor îngrădiți prin întreruperea pomenirii de ierarhii care au aprobat deciziile sinodului mincinos din Creta, dorind să ducem lupta cea bună pentru apărarea dreptei credinței și să ne păzim de pericolul alunecării într-o gândire și o atitudine schismatice, mărturisim următoarele:

  1. Suntem și rămânem membri ai Bisericii Ortodoxe Române, Biserica strămoșilor, a noastră și a urmașilor noștri. Scopul luptei noastre este de a ne delimita de erezia ecumenistă și a conștientiza pliroma Bisericii românești cu privire la pericolul pătrunderii acestei erezii în viața bisericească, generând astfel o reacție menită să determine ierarhia să condamne sinodul din Creta ca pe unul care a instituționalizat ecumenismul la nivel panortodox și să înceapă demersurile pentru retragerea BOR din toate organizațiile ecumeniste locale, naționale, regionale și mondiale.
  2. Ne ferim a-i considera eretici pe toți membrii Bisericii Ortodoxe Române care mai au încă comuniune cu ierarhii ecumeniști. Operăm distincția necesară între cei ce au o cugetare eretică manifestă, clădită în decenii de propagandă ecumenistă și exprimată prin acceptarea fără rezerve a ecumenismului și a hotărârilor din Creta – la nivel decizional, în cazul ierarhilor, și de solidarizare cu decizia acestora, în cazul acelor clerici și mireni cu mentalitate ecumenistă –, și cei ce se află în comuniune (părtășie) cu aceștia din alte motive decât atașamentul față de valorile ecumeniste: frica, ignoranța, lipsa unei informări corecte, incapacitatea de a înțelege ce s-a întâmplat în Creta etc. Îi tratăm pe cei cu cugetare eretică ca pe ereticii condamnabili, dar încă necondamnați de un sinod ecumenic sau panortodox al Bisericii Ortodoxe, și îi îndemnăm la pocăință, abandonarea și condamnarea ecumenismului și revenirea la gândirea ortodoxă a Bisericii, iar pe cei aflați încă în comuniune cu ei îi sfătuim să se informeze corect cu privire la sinodul mincinos din Creta și, după o serioasă deliberare cu privire la efectele ereziei ecumeniste asupra mântuirii și a vieții Bisericii, în deplină libertate a conștiinței proprii, să înceteze, prin nepomenire, comuniunea cu erezia ecumenistă și cu cei ce o propovăduiesc în Biserica noastră, știut fiind că Sfinții Părinți conglăsuiesc că ereticii și cei aflați în comuniune cu ei sunt deopotrivă vrăjmași ai lui Dumnezeu, iar părtășia la erezie, indiferent de motivul care o generează, este începutul căderii și al formării cugetării și practicii eretice.
  3. Nu împărtășim ideea că toți arhiereii Bisericii Ortodoxe din întreaga lume sunt compromiși și că la ora actuală nu ar mai exista nicăieri ierarhi ortodocși sau că toate Bisericile Ortodoxe sunt ecumeniste. Recunoaștem și respectăm atât lupta dusă de Bisericile Ortodoxe care au pus capăt participării la mișcarea ecumenistă și au refuzat, din acest motiv, să ia parte la sinodul din Creta, cât și mărturisirea ierarhilor care se opun deschis ecumenismului și deciziilor luate în Creta. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îi întărească pentru a întruni un sinod ortodox al întregii Biserici care să condamne ecumenismul, sinodul din Creta și, nominal, pe cei ce le susțin.
  4. Suntem de acord că schimbarea calendarului în anul 1924 a fost o acțiune ecumenistă care a rupt unitatea liturgică a ortodocșilor de pretudindeni. Considerăm că o revenire la calendarul patristic se poate face numai fie printr-o decizie a sinodului Bisericii Ortodoxe Române, fie a unui sinod panortodox sau ecumenic cu autoritate pentru toți credincioșii ortodocși din lume. Credem că revenirea unilaterală, personală sau în grup, la calendarul vechi ar crea, în acest moment, aceeași dezbinare pe care a creat-o în urmă cu un secol schimbarea acestuia.
  5. În viața liturgică, îndemnăm la ținerea calendarelor editate de către episcopiile Bisericii Ortodoxe Române, iar în privința diferitelor dezlegări la pește aflate în aceste calendare sau a altor neclarități recomandăm celor ce doresc să urmeze, în ținerea postului sau a sărbătorilor, rigoarea dintotdeauna a Bisericii, fără pogorămintele făcute în ultimele decenii, să se consulte cu duhovnicii care cunosc prevederile tipiconale din vechime.
  6. Afirmăm că întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști nu suspendă în vreun fel legislația canonică a Bisericii Ortodoxe, care continuă să fie obligatorie pentru toți, în interpretarea corectă, multiseculară, a Bisericii, iar nu a fiecăruia dintre cei ce o utilizează, și ne delimităm de orice derapaj de gândire teologică, de limbaj sau de comportament, produs sub pretextul luptei contra ereziei ecumeniste și motivat prin exemple greșit înțelese sau scoase din context ale celor care au luptat în trecut împotriva diferitelor erezii din Biserică. În acest sens, îndemnăm pe toți cei ce au întrerupt pomenirea să adopte un limbaj teologic echilibrat, rezervat, în duh de pace, menit a-i încuraja mai ales pe cei ce cugetă ortodox și se pregătesc să întrerupă comuniunea cu erezia și promotorii acesteia, dar și pe cei ce încă nu au luat o atitudine față de ecumenism și trebuie să vadă în lupta noastră lupta cea bună, iar nu o atitudine intolerantă și lipsită de dragoste.
  7. Respectăm principiile luptei contra ecumenismului enunțate în Rezoluția Sinaxei de la Botoșani, din 18 iunie 2017, și deciziile adoptate cu prilejul întâlnirii de la Beiuș, din 12 septembrie 2017. Îi respectăm și sprijinim pe preoții care au fost caterisiți necanonic pentru mărturisirea lor ortodoxă și continuăm nepomenirea până când ierarhia se va dezice și va condamna sinodul din Creta și va lua măsuri pentru scoaterea Bisericii noastre din toate organizațiile ecumeniste. Participăm numai la întâlnirile și sinaxele organizate legitim, cu un larg consens al membrilor Sinaxei Ortodoxe Naționale în privința oportunității și necesității convocării acestora, exprimat în duhul păcii și al colaborării, pentru împreună-slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale.
  8. Considerăm de o importanță deosebită continuarea activității de informare a clericilor și credincioșilor BOR cu privire la gravitatea documentelor sinodului din Creta, în diverse forme: articole, predici, cărți, pliante, conferințe, discuții publice sau private etc. În acest spirit, suntem deschiși spre un dialog onest cu autoritățile eclesiale cu privire la ce s-a întâmplat în Creta, pentru a găsi o soluție actualei crize.
  9. Afirmăm disponibilitatea de a participa la activitățile la nivel național sau interortodox care au ca scop coagularea unei atitudini a ierarhilor, clericilor și credincioșilor ortodocși în vederea întrunirii unui sinod panortodox sau ecumenic de condamnare a ecumenismului, a sinodului din Creta și, nominal, a celor ce le susțin.
  10. Recomandăm tuturor clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea să se dedice vieții liturgice și de rugăciune și împlinirii poruncilor evanghelice, prin care se obțin despătimirea și urcușul duhovnicesc, iar nu speculațiilor și dezbaterilor teologice inutile, ce riscă să producă dezbinare între cei ce au pornit la drum cu același țel și devieri schismatice sau eretice de la calea patristică a acestei lupte. Accentuăm nevoia de unitate, frățietate și coerență în mărturisirea celor ce au întrerupt pomenirea, pentru ca exemplul nostru să fie unul demn de urmat pentru toți cei ce ar dori să ia atitudine contra ecumenismului.

Aceste principii vor fi propuse spre dezbatere publică, apoi vor fi supuse analizei celorlalți membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale, în cadrul următoarei întâlniri trimestriale legitim întrunite, aceștia putându-le cu acel prilej modifica sau completa, iar dacă vor întruni acordul necesar al majorității membrilor Sinaxei, vor fi transpuse într-o rezoluție față de care își va putea exprima adeziunea poporul credincios, în cadrul unei sinaxe legitim organizate, cu participarea clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.

Dumnezeu să ne ajute!

Ieromonah Grigorie Sanda
Pr. Ic. Stavr. Ioan Ungureanu
Pr. Cosmin Florin Tripon
Pr. Claudiu Buză
Monah Chiriac Cioi
Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Nota Noastră: Tradus și în limba greacă, Proiectul Rezoluției a fost apreciat de importanți teologi greci, între aceștia numărându-se Părintele Profesor Theodoros Zisis, care, din proprie inițiativă, și-a alăturat semnătura pe document, împreună cu inițiatorii proiectului, cu textul: „Sunt întru totul de acord cu pozițiile textului fraților români și subscriu cu multă bucurie”.

Fr_Theodore_signature_under_Text-565x800

http://ortodoxinfo.ro/2018/01/22/protoprezbiter-profesor-theodoros-zisis-sunt-intrutotul-de-acord-cu-pozitiile-textului-fratilor-romani-si-subscriu-cu-multa-bucurie/

 

[VIDEO] Teolog Mihai-Silviu Chirilă – Lansarea cărții „Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta”, în parohia românească din Pireu, Grecia

 

 

 

Reprezentantul Mitropoliei Pireului, parintele Anghelos Anghelakopoulos, transmite felicitarile Mitropolitului Serafim fața de proiectul de rezoluție al celor șase membri ai sinaxei

Prezent la Sfanta Liturghie la Parohia Odighitria din Pireu, parintele Anghelos a adresat urari de bun venit in Mitropolia Pireului teologului Mihai-Silviu Chirila cu ocazia lansarii carții sale. Cu acest prilej, reprezentantul mitropolitului a transmis felicitarile Mitropolitului Serafim fața de textul proiectului roman de rezoluție, pe care l-a considerat a fi echilibrat, respectand calea imparateasca a Sfintilor Parinți.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/01/22/video-teolog-mihai-silviu-chirila-lansarea-de-carte-promovarea-ecumenismului-la-nivel-panortodox-de-catre-pseudosinodul-din-creta-parohia-romaneasca-din-pireu-grecia/

 

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica