PROIECTUL DE REZOLUȚIE din ianuarie 2018, acceptat spre publicare în prestigioasa revistă teologică Theodromia

image1_zoom.jpgPărintele Matei Vulcănescu ne informează din Grecia că, de curând, Comisia Teologică a Centrului de Studii Patristice. din Salonic, care deține revista teologică Theodromia, a cărui președinte este părintele Theodoros Zisis, a aprobat introducerea numărul octombrie-decembrie 2017 al revistei sus-menționate a Proiectului de rezoluție redactat și semnat de teologul Mihai-Silviu Chirilă, împreună cu părinții ieromonah Grigorie Sanda, pr. Claudiu Buză, pr. Cosmin Tripon, pr. Ioan Ungureanu și monah Chiriac Cioi și susținut de alți părinți și credincioși antiecumeniști din România.

http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/proiect-de-rezolutie-referitor-la-provocarile-actuale-la-adresa-luptei-antiecumeniste/

Acest lucru înseamnă că proiectul de rezoluție a fost astfel introdus în tezaurul patristic, deoarece revista Theodromia este una din cele mai puternice reviste teologice la nivel modial. Ea este independentă și, în felul acesta, își desfășoară activitatea teologică fără a fi influențată de factori locali. Echipa de redactie este formată din profesori universitari teologi de la Facutatea de Teologie din Salonic și are o reputație foarte bună în lumea teologiei academice.

Nu este vorba despre o revistă bisericească, ci de o revistă teologică citată în foarte multe teze de doctorat din toată lumea. A publica în această revistă este, de asemenea, foarte important pentru viitorul academic al oricărui teolog.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/04/03/proiectul-de-rezolutie-din-ianuarie-2018-acceptat-spre-publicare-in-prestigioasa-revista-teologica-theodromia/

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

5 gânduri despre „PROIECTUL DE REZOLUȚIE din ianuarie 2018, acceptat spre publicare în prestigioasa revistă teologică Theodromia”

  1. Este o veste minunata,care ne intareste si ne bucura, pe noi ortodocsii romani antiecumenisti,care sub povatuirea si ascultarea de Parintii Duhovnici,am pastrat „calea imparateasca”,cea mai de pret nestemata a luptei antiecumeniste .
    Sa dam slava lui Dumnezeu Cel Atotputernic,pentru toate!
    Este o victorie de neimaginat,care consfinteste si aduce la cunostinta intregii lumi teologice academice,lupta antiecumenista a pleromei ortodoxe reprezentata de semnatarii Proiectului de rezolutie,ale caror nume vor fi scrise in cartea de aur a Ortodoxiei.
    Reiau o parte din ideile publicate in ianuarie 2018,cand fara nici o clipa de indoiala,din tot cugetul, am sustinut acest Proiect de Rezolutie(AVVA PARINTE!) al Sfintitilor Parinti,monahi si a dl.teolog Mihai Silviu Chirila,care si-au dat osteneala cu dragoste jertfelnica ,umbriti de Darul Mangaietorului,sa clarifice si sa stipuleze coordonatele si asteptarile luptei antiecumeniste,ramanand in cadrul BOR.
    Ii consider cu adevarat,bravi strajeri ai Ortodoxiei,plini de curaj marturisitor,care s-au opus schismei si inselarii prin care s-a incercat deturnarea principiilor luptei ecumeniste,catre cai primejdioase, intunecate,prin manipulari tesute cu abilitate de vrajmasii Ortodoxiei din interiorul sau exteriorul pamantului nostru stramosesc.
    Pana la momentul sinodului talharesc din Creta,inceputul trezirii din somnolenta indusa cu stiinta sau nestiinta(desi vrednicul de pomenire Parintele Arsenie Papacioc spunea ca toate se fac cu stiinta)de catre cei care ar fi trebuit sa fie sprijinul si modelul dupa care sa ne indreptam viata spre telul suprem( desavarsirea si indumnezeirea noastra),nu am avut mereu in minte principiul calauzirii dupa Parintii Bisericii,pornind de la intelegerea profunda a termenului „PATRISTIC”.Imi pare rau ,de restul pleromei ortodoxe ,care sta inca in nemiscare si nu aude glasul Mangaietorului,ci doar al Parintilor Duhovnici,care nu au luat inca o atitudine ferma impotriva panereziei ecumenismului,continuand pomenirea celor care au semnat tradarea Ortodoxiei in Creta,care ar fi trebuit sa fie alaturi de noi si sa lase ,din alte motive decat in Apus,bisericile goale sau aproape goale.Iata mesajul peste timp transmis cinului preotesc si celui monahal, de catre Cuviosul Parinte Arsenie Papacioc:
    „*Suntem fiintele cerului, parintilor! Nu va lasati cu nici un chip! Rugati-va mult, parintilor! Nu in sensul de rugaciune ingenunchiata, de tipic. Ci cu mintea si cu inima! Nu va lasati deloc! Tresariti asa si ziceti: „Doamne ajuta!” Ţi-a venit in minte sa judeci pe un frate? Sa zici: „Doamne Iisuse Hristoase, ce fac eu? Nu ma lasa, Doamne! Saracul de el!“[..] Pentru ca ti-o spun, frate! Acela a gresit cum a gresit, mult, putin, dar tu l-ai judecat mult! Si mai mare e greseala ta, decat a aceluia. Tu l-ai judecat, el se pocaieste, si tu ramai ca un prost, osandit.”De aceea toate trebuie sa se faca cu masura. Ca Sfantul Antonie a intrebat: „Care este fapta buna de care sa tinem neaparat cont?” Au inceput sa-i raspunda: postul, miloste­nia… „Nu, nici unul nu a raspuns bine!” Si le-a spus el: „Dreapta socoteala!“[Sfantul Ioan Casian, PSB 57, Scrieri alese, Despre dreapta judecata, Cap. II, IBMBOR, p. 328.]..marea noastră vină este că auzim multe, spunem multe şi rămânem tot la un stadiu de a mai întreba.La anul 419 s-a făcut un sinod local la Cartagina şi printre temele sinodului, care s-au dezbătut, a fost şi acesta: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”, lucru neglijat total de lume. Vă daţi seama, Biserica a sesizat aceasta, care este un amănunt aparent mărunt, dar dacă ai şti că nu poţi să faci nimic fără Dumnezeu, ai fi foarte atent în toate mişcările tale. Cum să fac, părinte, că nu pot? Uitaţi, acest cuvânt este foarte greu de primit: „nu pot”. Nu există „nu se poate”. Dacă ai venit la mine, ai gândit să vii şi ai putut să vii, că se poate. Dacă eşti cu gândul la Dumnezeu, prezenţa aceasta a ta la Dumnezeu, continua, acesta este aspectul caracteristic al creştinului, adică, cine face cele spuse mai înainte este omul care se află pe drum, adică omul cu nădejde şi la altul din canoanele date de acel sinod, s-a mai spus aşa: „Şi dacă zici că totuşi poţi ceva de unul singur, anatema să fii”. Acum, dacă am ajuns la acest canon, vreau să vi-l spun şi pe următorul: „Atunci când zici rugăciunea „Tatăl Nostru” şi la fraza „şi ne iartă nouă greşelile noastre” tu zici „zic aceste lucruri pentru că aşa zice rugăciunea” şi nu te vezi pe tine acolo, anatema să fii”. Ştiţi ce înseamnă anatema? Despărţirea de Dumnezeu, unirea cu Satana, intrarea de pe acum în Iad. Aşa de grozavă este anatematizarea aceasta, anatematizare care s-a dat la Sinoadele Ecumenice. Deci, prezenţa noastră în mişcarea aceasta şi în tot ceea ce facem noi, aceasta este una din dorinţele lui Dumnezeu, pe care ni le-ar cere nouă.”….Avva Pimen zice aşa: „Dacă fratele tău îţi scoate ochiul, degeaba te superi. Dacă îţi taie mâna, degeaba te superi, dar dacă se leagă de Hristos, să te mânii tare“. Deci, când este vorba de adevăr, să ştiţi că, atunci trebuie să ieşi din „omul cuminte”, aşa cum a zis lumea că eşti şi să fii „omul de sabie”.AMIN
    *https://doxologia.ro/conferinte/parintele-arsenie-papacioc-hristos-pe-cruce-nu-s-dezmintit-de-invatatura-lui

    Apreciază

  2. „Purtati-va Crucea”-indemnul intelept,care va dainui peste veacuri al Marturisitorului lui Hristos,Ioan Ianolide(Un sfânt printre oameni şi un om adevărat pentru Dumnezeu,care a purtat calvarul a peste 20 de ani in temnitele comuniste)
    „Condiţiile în care ne aflăm sunt improprii, căci trăim sub te­roare şi veşnică ameninţare, suntem izolaţi şi părăsiţi, nu dispu­nem decât de înregistrările sufletului nostru şi nu ştim ce destin vor avea aceste rânduri, dar ne îndeplinim o datorie faţă de Dumnezeu, faţă de sfinţii şi martirii secolului XX, faţă de sufe­rinţele acestui veac. Mărturisirea noastră este şi o dovadă a iubi­rii pe care o avem pentru oameni.

    Noi am pornit de la credinţă şi am apărat credinţa cu preţul vieţii. Am urmat calea spiritualităţii ortodoxe, ca fii ai Bisericii drept-măritoare, în condiţiile de temniţă ale martiriului, mica noastră comunitate L-a experiat pe Dumnezeu, simţindu-se Bi­serică, având trăirea unirii cu Hristos, a exprimării Adevărului lui Hristos ca act viu de viată.

    Am înţeles că adevărul creştin nu e o teorie abstractă, ci co­muniune cu Dumnezeu, comuniune în iubire a oamenilor şi o viaţă trăită integral creştineşte. De aceea ne-am decis să ne dăruim toate puterile şi viaţa întreagă pentru a sluji, prin creşti­nism, pe oameni.

    Experienţa noastră este o sinteză între vechi şi nou. Supunân-du-ne întru totul autorităţii Bisericii Ortodoxe, dogmelor şi Sfintei Tradiţii, exprimăm liber concluziile reieşite din trăirea noastră în secolul XX. Nu credem în interpretarea individualistă a credinţei, care depreciază şi fărâmiţează adevărul, ci respectăm autoritatea infailibilă a Bisericii, dată ei de Duhul Adevărului.

    Netăgăduind deci întru nimic autoritatea episcopală în Bise­rică, nu putem să nu constatăm că în secolul XX lumea se con­fruntă cu probleme pe care le mânuieşte un ”ispravnic necre­dincios”, de data asta ateu învederat şi duşman de moarte al credinţei, în timp ce episcopatul rămâne sub inerţia unor vre­muri trecute.

    Or, spiritualitatea creştină trebuie să sesizeze la timpul potri­vit problemele lumii şi să-şi ia sarcina de a le rezolva. Dacă creştinii sunt slujitori iubitori ai semenilor, ei nu pot lipsi de la greul ce-i apasă pe oameni, nu pot lăsa la voia întâmplării viaţa oamenilor şi cu atât mai puţin pot tolera amestecul satanei în destinul oamenilor…Rămânem deci în Biserică, suntem în Biserică şi lucrăm pen­tru Biserică; rămânem în lume, suntem lume creştină în lumea păcatului şi lucrăm pentru lume. Laici creştini purtători de har.

    Talente şi puteri umane în slujba lui Hristos. Forţe duhovniceşti în slujba oamenilor.

    Nu pe puterea omenească, ci pe puterea izvorâtă din Dum­nezeu se bazează cutezanţa noastră. Suntem conştienţi că nu creştinii, ci Dumnezeu lucrează mântuirea lumii, dar prin creş­tini. Deci ne facem purtători de Hristos, hristofori. Murim pentru a via în Hristos. Lucrarea dumnezeiască nu numai că nu ne scuteşte de obligaţii, ci ne încarcă de responsabilităţi. Dumne­zeu lucrează prin oameni la mântuirea lumii, dar dacă oamenii nu răspund chemării lui Dumnezeu, ei se fac vinovaţi de sufe­rinţele lumii.

    Ne declarăm deci neşovăielnic slujitori ai lui Hristos şi ai oamenilor. Nu vom avea odihnă în împlinirea misiunii, nu vom secătui în dragoste, chiar de ni se va cere jertfă. Nu vom lăsa pe necredincioşi să fie mai ”înţelepţi” decât ucenicii Domnului. Nu ne constituim în partid politic, ci în şcoală de formare a ele­mentelor creştine din societate.

    Vorbim din plinul vieţii în Hristos, din adâncul celei mai cumplite prigoniri, din experienţa dăruirii până la jertfă. Am văzut strălucind sfinţi şi martiri între noi, de aceea îndrăznim cu contribuţia noastră.”

    (Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ediția a II-a, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, pp. 478-481)
    O superba cantare,in prezenta Cuviosului Parinte Justin Parvu ,care sa va mangaie inimile ,umplandu-le de pace, har si bucurie sfanta:

    Apreciază

  3. „Din Eul răstignit de iubirea pentru celălalt, curge viața veșnică.”
    M.-A. Costa de Beauregard

    Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.
    Vavila Popovici

    Se-aude toaca.
    Credincioșii se-ndreaptă spre biserici.
    Începe slujba religioasă.
    Îngerii coboară blând din cer,
    întind aripile deasupra capetelor noastre,
    își pregătesc glasurile măiestre.
    Preoții-nalță rugăciuni…
    Se-aud cântări de cinstire,
    se-nfiorează întreaga fire.
    Se-aprind lumânări,
    se luminează inimile şi gândurile.
    Se cântă Prohodul.
    Îngerii triști cântă cu noi!
    Clopotul bate.
    Pe cer trec nori alungați de vânt.
    Păsări tresar din somn speriate.
    Printre unde sonore și foșnet de aripi,
    lumânările noastre,
    unite-ntr-o singură lumină mare.
    Învăluiți în propria lor lumină,
    Îngerii se află printre noi!
    Înconjurăm biserica împreună cu preoții,
    purtători ai sfântului Epitaf.
    Ne oprim de patru ori
    și ne hrănim sufletele cu rugile lor.
    Trecem pe sub Epitaf…
    Îngerii sunt cu noi!
    Biserica-i prea plină. În jur roiesc enoriașii.
    Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!
    Îngerii se află printre noi!
    De secole rememorăm tristețea acelor zile,
    Patimile lui Hristos – Cel venit să ne lumineze,
    să ne dezvăluie sensul vieții,
    de sub stăpânirea păcatului să ne elibereze.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

%d blogeri au apreciat: