Părintele Matei Vulcănescu ne informează din Grecia că, de curând, Comisia Teologică a Centrului de Studii Patristice. din Salonic, care deține revista teologică Theodromia, a cărui președinte este părintele Theodoros Zisis, a aprobat introducerea numărul octombrie-decembrie 2017 al revistei sus-menționate a Proiectului de rezoluție redactat și semnat de teologul Mihai-Silviu Chirilă, împreună cu părinții ieromonah Grigorie Sanda, pr. Claudiu Buză, pr. Cosmin Tripon, pr. Ioan Ungureanu și monah Chiriac Cioi și susținut de alți părinți și credincioși antiecumeniști din România.
Acest lucru înseamnă că proiectul de rezoluție a fost astfel introdus în tezaurul patristic, deoarece revista Theodromia este una din cele mai puternice reviste teologice la nivel modial. Ea este independentă și, în felul acesta, își desfășoară activitatea teologică fără a fi influențată de factori locali. Echipa de redactie este formată din profesori universitari teologi de la Facutatea de Teologie din Salonic și are o reputație foarte bună în lumea teologiei academice.
Nu este vorba despre o revistă bisericească, ci de o revistă teologică citată în foarte multe teze de doctorat din toată lumea. A publica în această revistă este, de asemenea, foarte important pentru viitorul academic al oricărui teolog.
Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/04/03/proiectul-de-rezolutie-din-ianuarie-2018-acceptat-spre-publicare-in-prestigioasa-revista-teologica-theodromia/
Ortodoxia mărturisitoare 
Este o veste minunata,care ne intareste si ne bucura, pe noi ortodocsii romani antiecumenisti,care sub povatuirea si ascultarea de Parintii Duhovnici,am pastrat „calea imparateasca”,cea mai de pret nestemata a luptei antiecumeniste .
Sa dam slava lui Dumnezeu Cel Atotputernic,pentru toate!
Este o victorie de neimaginat,care consfinteste si aduce la cunostinta intregii lumi teologice academice,lupta antiecumenista a pleromei ortodoxe reprezentata de semnatarii Proiectului de rezolutie,ale caror nume vor fi scrise in cartea de aur a Ortodoxiei.
Reiau o parte din ideile publicate in ianuarie 2018,cand fara nici o clipa de indoiala,din tot cugetul, am sustinut acest Proiect de Rezolutie(AVVA PARINTE!) al Sfintitilor Parinti,monahi si a dl.teolog Mihai Silviu Chirila,care si-au dat osteneala cu dragoste jertfelnica ,umbriti de Darul Mangaietorului,sa clarifice si sa stipuleze coordonatele si asteptarile luptei antiecumeniste,ramanand in cadrul BOR.
Ii consider cu adevarat,bravi strajeri ai Ortodoxiei,plini de curaj marturisitor,care s-au opus schismei si inselarii prin care s-a incercat deturnarea principiilor luptei ecumeniste,catre cai primejdioase, intunecate,prin manipulari tesute cu abilitate de vrajmasii Ortodoxiei din interiorul sau exteriorul pamantului nostru stramosesc.
Pana la momentul sinodului talharesc din Creta,inceputul trezirii din somnolenta indusa cu stiinta sau nestiinta(desi vrednicul de pomenire Parintele Arsenie Papacioc spunea ca toate se fac cu stiinta)de catre cei care ar fi trebuit sa fie sprijinul si modelul dupa care sa ne indreptam viata spre telul suprem( desavarsirea si indumnezeirea noastra),nu am avut mereu in minte principiul calauzirii dupa Parintii Bisericii,pornind de la intelegerea profunda a termenului „PATRISTIC”.Imi pare rau ,de restul pleromei ortodoxe ,care sta inca in nemiscare si nu aude glasul Mangaietorului,ci doar al Parintilor Duhovnici,care nu au luat inca o atitudine ferma impotriva panereziei ecumenismului,continuand pomenirea celor care au semnat tradarea Ortodoxiei in Creta,care ar fi trebuit sa fie alaturi de noi si sa lase ,din alte motive decat in Apus,bisericile goale sau aproape goale.Iata mesajul peste timp transmis cinului preotesc si celui monahal, de catre Cuviosul Parinte Arsenie Papacioc:
„*Suntem fiintele cerului, parintilor! Nu va lasati cu nici un chip! Rugati-va mult, parintilor! Nu in sensul de rugaciune ingenunchiata, de tipic. Ci cu mintea si cu inima! Nu va lasati deloc! Tresariti asa si ziceti: „Doamne ajuta!” Ţi-a venit in minte sa judeci pe un frate? Sa zici: „Doamne Iisuse Hristoase, ce fac eu? Nu ma lasa, Doamne! Saracul de el!“[..] Pentru ca ti-o spun, frate! Acela a gresit cum a gresit, mult, putin, dar tu l-ai judecat mult! Si mai mare e greseala ta, decat a aceluia. Tu l-ai judecat, el se pocaieste, si tu ramai ca un prost, osandit.”De aceea toate trebuie sa se faca cu masura. Ca Sfantul Antonie a intrebat: „Care este fapta buna de care sa tinem neaparat cont?” Au inceput sa-i raspunda: postul, milostenia… „Nu, nici unul nu a raspuns bine!” Si le-a spus el: „Dreapta socoteala!“[Sfantul Ioan Casian, PSB 57, Scrieri alese, Despre dreapta judecata, Cap. II, IBMBOR, p. 328.]..marea noastră vină este că auzim multe, spunem multe şi rămânem tot la un stadiu de a mai întreba.La anul 419 s-a făcut un sinod local la Cartagina şi printre temele sinodului, care s-au dezbătut, a fost şi acesta: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”, lucru neglijat total de lume. Vă daţi seama, Biserica a sesizat aceasta, care este un amănunt aparent mărunt, dar dacă ai şti că nu poţi să faci nimic fără Dumnezeu, ai fi foarte atent în toate mişcările tale. Cum să fac, părinte, că nu pot? Uitaţi, acest cuvânt este foarte greu de primit: „nu pot”. Nu există „nu se poate”. Dacă ai venit la mine, ai gândit să vii şi ai putut să vii, că se poate. Dacă eşti cu gândul la Dumnezeu, prezenţa aceasta a ta la Dumnezeu, continua, acesta este aspectul caracteristic al creştinului, adică, cine face cele spuse mai înainte este omul care se află pe drum, adică omul cu nădejde şi la altul din canoanele date de acel sinod, s-a mai spus aşa: „Şi dacă zici că totuşi poţi ceva de unul singur, anatema să fii”. Acum, dacă am ajuns la acest canon, vreau să vi-l spun şi pe următorul: „Atunci când zici rugăciunea „Tatăl Nostru” şi la fraza „şi ne iartă nouă greşelile noastre” tu zici „zic aceste lucruri pentru că aşa zice rugăciunea” şi nu te vezi pe tine acolo, anatema să fii”. Ştiţi ce înseamnă anatema? Despărţirea de Dumnezeu, unirea cu Satana, intrarea de pe acum în Iad. Aşa de grozavă este anatematizarea aceasta, anatematizare care s-a dat la Sinoadele Ecumenice. Deci, prezenţa noastră în mişcarea aceasta şi în tot ceea ce facem noi, aceasta este una din dorinţele lui Dumnezeu, pe care ni le-ar cere nouă.”….Avva Pimen zice aşa: „Dacă fratele tău îţi scoate ochiul, degeaba te superi. Dacă îţi taie mâna, degeaba te superi, dar dacă se leagă de Hristos, să te mânii tare“. Deci, când este vorba de adevăr, să ştiţi că, atunci trebuie să ieşi din „omul cuminte”, aşa cum a zis lumea că eşti şi să fii „omul de sabie”.AMIN
*https://doxologia.ro/conferinte/parintele-arsenie-papacioc-hristos-pe-cruce-nu-s-dezmintit-de-invatatura-lui
ApreciazăApreciază
„Purtati-va Crucea”-indemnul intelept,care va dainui peste veacuri al Marturisitorului lui Hristos,Ioan Ianolide(Un sfânt printre oameni şi un om adevărat pentru Dumnezeu,care a purtat calvarul a peste 20 de ani in temnitele comuniste)
„Condiţiile în care ne aflăm sunt improprii, căci trăim sub teroare şi veşnică ameninţare, suntem izolaţi şi părăsiţi, nu dispunem decât de înregistrările sufletului nostru şi nu ştim ce destin vor avea aceste rânduri, dar ne îndeplinim o datorie faţă de Dumnezeu, faţă de sfinţii şi martirii secolului XX, faţă de suferinţele acestui veac. Mărturisirea noastră este şi o dovadă a iubirii pe care o avem pentru oameni.
Noi am pornit de la credinţă şi am apărat credinţa cu preţul vieţii. Am urmat calea spiritualităţii ortodoxe, ca fii ai Bisericii drept-măritoare, în condiţiile de temniţă ale martiriului, mica noastră comunitate L-a experiat pe Dumnezeu, simţindu-se Biserică, având trăirea unirii cu Hristos, a exprimării Adevărului lui Hristos ca act viu de viată.
Am înţeles că adevărul creştin nu e o teorie abstractă, ci comuniune cu Dumnezeu, comuniune în iubire a oamenilor şi o viaţă trăită integral creştineşte. De aceea ne-am decis să ne dăruim toate puterile şi viaţa întreagă pentru a sluji, prin creştinism, pe oameni.
Experienţa noastră este o sinteză între vechi şi nou. Supunân-du-ne întru totul autorităţii Bisericii Ortodoxe, dogmelor şi Sfintei Tradiţii, exprimăm liber concluziile reieşite din trăirea noastră în secolul XX. Nu credem în interpretarea individualistă a credinţei, care depreciază şi fărâmiţează adevărul, ci respectăm autoritatea infailibilă a Bisericii, dată ei de Duhul Adevărului.
Netăgăduind deci întru nimic autoritatea episcopală în Biserică, nu putem să nu constatăm că în secolul XX lumea se confruntă cu probleme pe care le mânuieşte un ”ispravnic necredincios”, de data asta ateu învederat şi duşman de moarte al credinţei, în timp ce episcopatul rămâne sub inerţia unor vremuri trecute.
Or, spiritualitatea creştină trebuie să sesizeze la timpul potrivit problemele lumii şi să-şi ia sarcina de a le rezolva. Dacă creştinii sunt slujitori iubitori ai semenilor, ei nu pot lipsi de la greul ce-i apasă pe oameni, nu pot lăsa la voia întâmplării viaţa oamenilor şi cu atât mai puţin pot tolera amestecul satanei în destinul oamenilor…Rămânem deci în Biserică, suntem în Biserică şi lucrăm pentru Biserică; rămânem în lume, suntem lume creştină în lumea păcatului şi lucrăm pentru lume. Laici creştini purtători de har.
Talente şi puteri umane în slujba lui Hristos. Forţe duhovniceşti în slujba oamenilor.
Nu pe puterea omenească, ci pe puterea izvorâtă din Dumnezeu se bazează cutezanţa noastră. Suntem conştienţi că nu creştinii, ci Dumnezeu lucrează mântuirea lumii, dar prin creştini. Deci ne facem purtători de Hristos, hristofori. Murim pentru a via în Hristos. Lucrarea dumnezeiască nu numai că nu ne scuteşte de obligaţii, ci ne încarcă de responsabilităţi. Dumnezeu lucrează prin oameni la mântuirea lumii, dar dacă oamenii nu răspund chemării lui Dumnezeu, ei se fac vinovaţi de suferinţele lumii.
Ne declarăm deci neşovăielnic slujitori ai lui Hristos şi ai oamenilor. Nu vom avea odihnă în împlinirea misiunii, nu vom secătui în dragoste, chiar de ni se va cere jertfă. Nu vom lăsa pe necredincioşi să fie mai ”înţelepţi” decât ucenicii Domnului. Nu ne constituim în partid politic, ci în şcoală de formare a elementelor creştine din societate.
Vorbim din plinul vieţii în Hristos, din adâncul celei mai cumplite prigoniri, din experienţa dăruirii până la jertfă. Am văzut strălucind sfinţi şi martiri între noi, de aceea îndrăznim cu contribuţia noastră.”
(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ediția a II-a, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, pp. 478-481)
O superba cantare,in prezenta Cuviosului Parinte Justin Parvu ,care sa va mangaie inimile ,umplandu-le de pace, har si bucurie sfanta:
ApreciazăApreciază
2 Măicuțe pe numele lor Makaria și Miriam, anunță încetarea pomenirii pseudo episcopului Makarios de Sidirikastrou printr-o scrisoare deschisă http://opaidagogos.blogspot.ro/2018/04/2.html?m=1
ApreciazăApreciază
„Din Eul răstignit de iubirea pentru celălalt, curge viața veșnică.”
M.-A. Costa de Beauregard
Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.
Vavila Popovici
Se-aude toaca.
Credincioșii se-ndreaptă spre biserici.
Începe slujba religioasă.
Îngerii coboară blând din cer,
întind aripile deasupra capetelor noastre,
își pregătesc glasurile măiestre.
Preoții-nalță rugăciuni…
Se-aud cântări de cinstire,
se-nfiorează întreaga fire.
Se-aprind lumânări,
se luminează inimile şi gândurile.
Se cântă Prohodul.
Îngerii triști cântă cu noi!
Clopotul bate.
Pe cer trec nori alungați de vânt.
Păsări tresar din somn speriate.
Printre unde sonore și foșnet de aripi,
lumânările noastre,
unite-ntr-o singură lumină mare.
Învăluiți în propria lor lumină,
Îngerii se află printre noi!
Înconjurăm biserica împreună cu preoții,
purtători ai sfântului Epitaf.
Ne oprim de patru ori
și ne hrănim sufletele cu rugile lor.
Trecem pe sub Epitaf…
Îngerii sunt cu noi!
Biserica-i prea plină. În jur roiesc enoriașii.
Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!
Îngerii se află printre noi!
De secole rememorăm tristețea acelor zile,
Patimile lui Hristos – Cel venit să ne lumineze,
să ne dezvăluie sensul vieții,
de sub stăpânirea păcatului să ne elibereze.
ApreciazăApreciază
https://danielvla.wordpress.com/2018/04/07/in-direct-ceremonia-venirii-sfintei-lumini-la-mormantul-domnului-in-ierusalim/
ApreciazăApreciază