Sfintele CANOANE cer ÎMPĂRTĂȘIRE ZILNICĂ în SAPTĂMÂNA LUMINATĂ. Nu există dublu standard preot-laic în problema pregătirii pentru Euharistie. După cum veți vedea, Sinodul Trulan sau „in Trullo”, ori „Quinisext” adică „Cinci-șase Ecumenic” se exprimă în acest sens la sfârșitul secolului VII d. Hr. (691), prin canonul 66. Hotărârile sale sunt primite și de Sinodul VII Ecumenic, cu un secol mai apoi (787 d. Hr.). Prin urmare, nu este vorba de perioada primară a Bisericii (pentru cei care susțin retorica lui „aceasta se făcea numai în Biserica primară” etc), ci de plin Ev Mediu. Iar canonul a fost dat ca sa fie ținut de întreaga Biserică și nu a fost abrogat niciodată (poate doar de cei care refuză să pună în practică acest canon, ignorându-l sau considerându-l căzut în desuetudine – n.n.).
În plus, Săptămâna Luminată este toată O SINGURĂ ZI. Paștile nu țin trei zile, cum greșit tot repetă unii și a pătruns și în calendarele bisericești! Fiecare zi a Săptămânii Luminate este mai mult decât o Duminică. Se cânta în fiecare zi toată slujba din noaptea privegherii Paștilor Învierii (Paștile Crucii sunt Vinerea Mare). Singurele lucruri care diferă sunt:
1. faptul că nu se ia și lumină (de la candelă / lumânare) la început și nu se citește Evanghelie în pridvorul bisericii, ci se ia doar Lumina (și Adevăratul Miel Pascal) de la sfârșit, adică Sfânta Împărtășanie!
2. faptul că slujba se cântă, ca și în noaptea privegherii de Paște, combinată cu slujba din Duminicile obișnuite, dar se schimbă glasul, trecându-se, în fiecare zi a Săptămânii Luminate, la alt glas. La privegherea din noptea Paștilor Învierii slujba se combină, deci, cu slujba din Duminicile glasului I de peste an. În Lunea Luminată cu slujba Duminicilor glsului II de peste an. Și tot așa, până Sâmbăta…
Iar această Săptămână, ”Sâmbăta a Sâmbetelor” (Sabbath al Sabbath-urilor, Odihnă a Odihnelor) și „Sărbătoare a Sărbătorilor”, Înșeptita Zi a Opta, este Înșeptita Zi Întâi (naștere, spre veșnicie) și a Opta (renaștere în veșnicie) ca UNA (Duminica este „ziua una”, nu „ziua întai”- conform traducerii corecte la Facere 1, 5). Ziua a opta și erupere-pregustarea a „Zilei celei Neînserate a Împărăției”, Paștile Domnului petrecut Duminica, se încununează cu o Duminică, a opta numarată din Duminica Paștilor, dacă este să luăm fiecare zi din Săptămâna Luminată ca Duminică. Aceasta este cunoscută (nu numai la români) ca „Duminica Tomei”, însa în cărțile de cult (Penticostar) poartă și numele de ANTIPASCA, adica cea care închide crugul strict al Zilelor Paștilor (pentru că mai apoi urmează după-prăznuirea până în ajunul Înalțării). Pe de altă parte, toată perioada Cincizecimii cuprinde șapte săptămâni, și, deci, șapte Duminici, care se încununează cu Săptămâna Prăznuirii Cincizecimii (va fi din nou harți), și se sfârșește cu o A OPTA DUMINICĂ, care este Duminica Tuturor Sfinților. Iar Sfinții sunt roada eshatologică a Paștilor, Înălțării lui Hristos și Pogorârii Duhului Sfânt.
Iata ce spune si par. Petru Pruteanu in problema Impartasirii Continue in Saptamana Luminata:
„Iar acum despre împărtăşirea în Săptămâna Luminată. Canonul 66 Trulan (anul 691) cere ca creştinii „să se îndestuleze cu Sfintele Taine” pe parcursul întregii Săptămâni Luminate, chiar dacă în această săptămână specială nu se posteşte nici măcar miercurea şi vinerea. Deci e clar că împărtăşirea se face fără post, căci ori nu se punea Liturghie, ori se continua postul. Ideea de a lega postul de împărtăşire se referă în primul rând la ajunarea înainte de primirea Sfintelor Taine, adică la primirea împărtăşaniei după cel puţin 6 sau chiar 9 ore de nemâncare (nu ca romano-catolicii, care se împărtăşesc la o oră după masă). Iar dacă e să ne referim la postul de durată, atunci este suficient postul de 7 săptămâni pe care l-am ţinut şi nu-i nevoie, ba chiar este interzis să-l continuăm; vom posti în zilele de miercuri şi vineri, şi în celelalte trei Posturi de peste an. La urma urmei, preoţii nu postesc în Săptămâna Luminată pentru a se împărtăşi, şi nu-i clar de unde s-a luat ideea că mirenii ar trebui?! Cu toate acestea, consider că au dezlegare la împărtăşire în zilele Săptămânii Luminate doar cei care au ţinut întregul post, duc o viaţă creştină echilibrată şi-L doresc întotdeauna pe Hristos (nu doar în posturi), pentru că nu percep împărtăşirea ca o răsplată pentru nevoinţa lor, ci ca un medicament pentru bolile sufleteşti.
Deci fiecare creştin este chemat să se pregătească de împărtăşanie şi să o ceară de la preot mai ales în ziua de Paşti, iar dacă preotul i-o refuză fără temei, adică fără ca omul să aibă păcate opritoare, ci inventând tot felul de pretexte, consider că persoana în cauză ar trebui să meargă la o altă biserică şi la un alt preot (dar numai dacă dacă motivul plecării într-o altă parohie este unul binecuvântat, şi nu unul viclean). Situaţia aceasta, care este pe larg răspândită mai ales în Republica Moldova, trebuie să dispară cât mai curând, mai ales că şi ierarhia superioară a Bisericii Ortodoxe Ruse a dat directive clare preoţilor de a nu limita accesul credincioşilor la potirul euharistic fără motive canonice evidente (a se vedea Hotărârile Soboarelor Arhiereşti din 2011 şi 2013). Deci, să căutăm duhovnici înţelepţi, iar dacă i-am aflat, să ascultăm de ei şi, sub îndrumarea lor, să ne împărtăşim cât mai des cu Sfintele Taine. Să nu ne dăm sufletul pe mâna oricui.
Sunt cazuri când unii creştini s-au apropiat la Paşti să se împărtăşească, iar preotul i-a făcut de râs în faţa întregii Biserici spunându-i: „…şapte săptămâni nu ţi-au de ajuns să te împărtăşeşti? De ce strici obiceiurile satului?”. Eu însă l-aş întreba pe un astfel de preot: “patru ani de studenţie la teologie nu ţi-au fost de ajuns să te hotărăşti: ori devii preot serios, ori te duci să paşti vacile, căci “iconomii Tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4:1) nu pot să spună aşa prostii…”. Şi astfel de replici nu trebuie spuse în bătaie de joc, ci cu durere pentru Biserica lui Hristos, care a ajuns să fie slujită de astfel de oameni incompetenţi. Un preot adevărat nu numai că nu opreşte oamenii de la împărtăşire, ci îi cheamă şi-i învaţă să trăiască în aşa fel încât să se poate împărtăşi la fiecare Liturghie. Şi atunci însuşi preotul se bucură de o cu totul altă viaţă a creştinilor din parohia sa. “Cine are urechi de auzit, să audă!”. ”
Marian Maricaru
Sursa: http://acvila30.ro/pastile-tin-sapte-zile-ca-una-nu-trei-sfintele-canoane-pecetluite-de-sf-sinoade-ecumenice-cer-impartasire-zilnica-in-saptamana-luminata-celor-care-nu-se-afla-sub-epitimie/
Ortodoxia mărturisitoare 
Hristos a inviat
Binevenite aceste precizari. Ele ne arata literalmente starea in care ne gasim, in raport cu Sfintele Canoane. Bunul Dumnezeu sa ne ierte pentru delasarea noastra si sa ne ajute sa ajungem la inaltimea exigentelor Sfintelor Canoane.
ApreciazăApreciază
Adevărat a înviat!
Amin, părinte! Este mare nevoie de catehizare liturgică, și nu numai! Decadența participării la Sfânta Liturghie și indolența majorității credincioșilor pusă în legătură cu Sfânta Euharistie fac un mare rău Bisericii și despart de Izvorul de viață dătător! De aceea, cea mai mare luptă o aduce diavolul ca să nu ajungem la Sfântul Potir, folosind pretexte străine de învățătura Bisericii. Sau, dacă ajungem să ne împărtășim, să fim întinați sufletește și/sau trupește. De aici, tot răul!!!
ApreciazăApreciază
A se vedea și:
https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/03/22/decadenta-participarii-la-sfanta-liturghie/
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
(ne)Ortodoxos,
Slujba de mai sus este ortodoxă?! Răspunsurile la strană nu sunt psaltice!!!
ApreciazăApreciază
„Hristos a Inviat! Bucurati-va!”,Sfintia Voastra si voi, cautatorilor de dragoste duhovniceasca si intelepciune dumnezeeasca ,care vizitezeaza cu ganduri bune acest minunat blog ortodox.
Ziditoare cuvinte si pline de invatatura spre lamurirea deplina a unora din care fac si eu parte,care pentru prima data in viata lor se bucura si cu dor nestins,cu sfiala,incearca,la sfatul pretios al Parintelui Duhovnic,sa se apropie de Sfintele Taine,in timpul Saptamanii Luminate,auzind glasul Domnului”Bucurati-va!”
Fericitul Staret Porfirie ,spunea:”*Acum nu mai există haos, moarte, omorâre, iad. Acum toate sunt pline de bucurie datorită Învierii lui Hristos. Iar împreună cu El a înviat și firea omenească. Acum putem și noi să înviem, să trăim veșnic lângă El… Ce fericire este Învierea! „Și săltând, lăudăm pe Pricinuitorul”. Ai văzut vreodată cum saltă mieii primăvara pe câmpul cu iarbă verde? Cum sug puțin de la mamele lor, după care iarăși saltă? Aceasta este tresăltarea. Așa trebuie să săltăm și noi de bucurie nespusă pentru Învierea Domnului nostru și pentru a noastră… La fiecare mâhnire a ta, la fiecare insucces al tău, să te aduni o jumătate de minut înlăuntrul tău și să spui rar acest tropar.[„Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi, a celei veşnice, şi săltând lăudăm pre Pricinuitorul, pre Singurul cel binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit”]Vei vedea că cel mai mare lucru din viața ta – și din viața întregii lumii – s-a înfăptuit: Învierea lui Hristos și mântuirea noastră. Și vei conștientiza că nereușita care ți s-a întâmplat este foarte mică, ca să-ți poată strica buna ta dispoziție.”
Cardiologul sau, G. Papazahos, marturiseste:„*Parintele, ca doctor al meu, nu „vedea” doar bolile mele trupesti. Stradania lui era sa gasesc smerenia. Intr-o dupa-amiaza mi-a telefonat la cabinet, chiar dupa manifestarea exagerata a iubirii unui pacient al meu, pe care-l ingrijisem. Redau cuvintele lui: «Giorgakis, sunt parintele. Noi doi vom merge impreuna in iad. Vom auzi: Neinteleptilor, in noaptea aceasta sufletul vostru va fi luat. V-ati bucurat de toate bunatatile in viata aceasta». L-am intrerupt: «De ce bunatati ne-am bucurat in viata asta, parinte? O amarata de masina, contul gol sau lipsa somnului?” A raspuns dintr-o data: «Ce vorbesti? Nu-ti spune lumea: Ce doctor bun esti, ne iubesti, ne ingrijesti, nu ne ceri bani multi. Şi tu te bucuri, iti merg la inima. Ei, si ti-ai pierdut rasplata. La fel patesc si eu. Lumea imi spune ca am harisme, ca pot face minuni, ca sunt om sfant. Şi ma bucur ca un neintelept si ca un om slab. De asta ti-am spus ca impreuna vom merge in iad!». «Daca e sa mergem impreuna, i-am raspuns, fie sa mergem si in iad». El a inchis telefonul spunand: «Eu iti vorbesc serios si tu glumesti mereu. Fie ca amandoi sa ne pocaim».
„Astazi oamenii, spunea parintele Porfirie, cauta sa fie iubiti de ceilalti si de aceea nu izbutesc nimic. Corect este sa nu te intereseze sa te iubeasca ceilalti, ci tu sa-L iubesti pe Hristos si pe semeni. Doar in felul acesta se umple sufletul. Totul este ca omul sa-L iubeasca pe Hristos si toate problemele se vor aranja“( K. Yiannitsiotis: „Langa parintele Porfirie”)
Kl. Ioannidis, „Parintele Porfirie, Marturii si experiente”, Editura Bunavestire, Bacau, 1999
„Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire”.(http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/parintele_porfirie.htm)
ApreciazăApreciază
Adevărat a înviat!
Bucuria este deplină în Săptămâna Luminată! De aceea, Biserica, cu dragostea ei nenărginită, îndeamnă să nu trecem cu nepăsare această săptămână, ci să ne ,,îndeletnicim cu citirea Sfintelor Scripturi” și ,,să ne îndestulăm prin împărtășirea cu Sfintele Taine”. Cei care aud glasul Păstorului care cheamă la ,,pășune” îmbelșugată, înțeleg învățătura Bisericii și se folosesc de bogăția Harului ce se revarsă în Spitalul duhovnicesc. Este o mare binecuvântare pentru noi toți!
Mulțumim pentru cuvintele frumoase și pentru darul muzical special al părintelelui Nikodim Kabarnos.
Să aveți o Săptămână Luminată!
ApreciazăApreciază
HRISTOS a ÎNVIAT. Cum e cu Săptămâna Luminată ne împărtășim zilnic chiar dacă am mâncat de dulce?
ApreciazăApreciază
Adevărat a înviat!
Da, bineînțeles că se poate împărtășire fără post, atunci când Biserica dezleagă! Se opresc de la împărtășit cei care țin post într-o săptămână Luminată, a bucuriei!
ApreciazăApreciază