PĂRTĂȘIA (comuniunea) CU EREZIA (cu ereticii) şi alte explicaţii…

scara-raiului-icoana-2.jpgPentru că în momentul de faţă ne confruntăm cu o polemică pe baza expresiilor ,,părtăşie la erezie” sau ,,părtaş cu ereticii” încercăm prin acest mic articol să aducem un plus de lumină asupra acestor două sintagme. Expresia ,,părtăşie” (cu ereticii sau la erezie) o găsim şi la Sfinţii Părinţi precum Marcu Evghenicul şi Teodor Studitul. Prin analiza unui text al Sfântului Teodor Studitul veți vedea de ce a fost folosită acea dublă sintagmă.

,,Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox[1], trebuie să ne îndepărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie; dar când e vorba de masa de obşte – de vreme ce doar acolo [la Liturghie] din frică[2] îl pomeneşte [pe episcopul eretic] – ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu ereticul, nici cu episcopul său.”[3] Dacă Sfântul Teodor Studitul ar fi văzut în preotul care pomeneşte din frică pe ierarh, un  eretic[4] atunci cu siguranţă nu ar fi fost de acord ca acest preot să binecuvânteze masa de obşte şi să cânte cu cei ortodocşi[5]. Ştim că preotul care pomeneşte de frică este conştient de erezia[6] episcopului său, frica reprezintă singura cauză pentru care acesta pomeneşte. Prin această pomenire din frică, el îşi calcă într-o oarecare măsură conştiinţa, prin acest compromis pe care îl săvârşeşte, această partăşie pe care el o are. Unii poate vor spune: Da, dar Sfântul Teodor acceptă binecuvântarea preotului pomenitor care nu a avut o părtăşie conştientă cu ereticul, cu episcopul său. În prima parte a textului Sfântul Teodor spune că preotul care pomeneşte din frică poate binecuvânta, iar în partea a doua spune ,,numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu ereticul nici cu episcopul său”. Oare Sfântul Teodor se contrazice pe sine? Nu, în nici un caz, este clar că preotul care pomeneşte din frică este conştient de erezia episcopului său. Atunci care este sensul  părţii a doua a textului ,,dacă nu a avut conştient părtășie cu ereticul sau episcopul său?” Prin această părtăşie conştientă Sfântul Teodor vrea să spună că dacă preotul şi-a însuşit credinţa sau o parte din credinţa eretică a ierarhului său, deci are părtăşie conştientă, nu poate binecuvânta masa. Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe interzic cu desăvârşire rugăciunea în comun cu ereticii. Dacă preotul pomenitor din frică ar fi eretic atunci însuşi Sfântul Teodor Studitul, care vedem că este un canonist desăvârşit, nu ar fi acceptat sub nicio formă ca un preot pomenitor din frică, deci părtaş din frică, prin pomenire la erezia episcopului, să binecuvânteze masa de obşte – nu o simplă masă, ci o masă de comunitate fie ea monahală sau laică. Cel ce binecuvintează masa este mai mare decât ceilalţi care participă la masă pentru că cel mic se binecuvântează de cel mai mare, deci acel preot care pomeneşte din frică se bucură de cinste înaintea mesenilor. Un eretic nu poate să se bucure de această cinste. Dacă toți sunt eretici (cum afirmă unii), pentru cine se mai pogoară Duhul Sfânt să sfințească Tainele? Dumnezeu mai trimite harul Său să săvârșească Tainele ca să și le administreze ereticii? Cu siguranță că dacă în biserica unde sunt pomeniți ierarhii nu mai există decât eretici, harul nu va mai lucra în acea biserică, însă din istoria Bisericii știm că harul lucrează până la condamnarea oficială a ereziei. Dacă Sfinţii Părinţi au folosit termenul ,,părtăşie la erezie” de ce să nu-l folosim şi noi, care încercăm să păşim pe calea lor. A renunţa la expresia ,,părtaş la erezie” sau ,,părtăşie cu ereticii” înseamnă a renunţa la duhul patristic în cadrul căruia Sfinţii Părinţi au folosit această terminologie. În cazul în care moartea îi va prinde pe clerici și pe mireni în părtăşie la erezie, vor avea parte cu ereticii,[7] dar dacă se vor întoarce vor avea parte cu ortodocșii. Acest proces are loc în Biserică până la întrunirea unui sinod ortodox care va anatemiza erezia și ereticii. În momentul în care sinodul va da anatema pe cei prinşi în comuniune cu ereticii, vor ieși din acel stadiu[8] și vor deveni eretici, vor fi primiţi la Ortodoxie numai prin lepădare de erezie şi mărturisire de credinţă ortodoxă scrisă şi prin mirungere. Iar ierarhii şi toţi clericii pe care această anatemă îi va prinde în părtășie cu ereziarhii vor fi primiţi prin mirungere şi în rândul laicilor conform canoanelor Bisericii.

În continuare vom prezenta unele argumente logice care susţin existenţa unor stadii din cadrul unui proces prin care un ortodox devine eretic condamnat sinodal. Putem aminti de cele trei feluri de păcate[9] pe care le numără  Biserica:

  1. cu gândul
  2. cu cuvântul
  3. cu lucrul

Ca să fac o analogie există pentru început contaminarea cu gândirea eretică (părtașia la erezie)[10], apoi propovăduirea ereziei (prin cuvânt și scris) cu capul descoperit înainte de condamnarea sinodală[11] și stadiul în care se află ereticul condamnat de un sinod ortodox din cauza faptelor sale.[12] Am îndrăznit să fac o astfel de comparație deoarece erezia reprezintă tot un păcat, mai exact un păcat împotriva Duhului Sfânt conform Îndreptarului pentru spovedanie întocmit de Protosinghel Nicodim Măndiță.

Ca să știm cum să  procedăm în aceste vremuri tulburi trebuie să ne ghidăm după Sfinții care au trecut prin încercări similare. Se știe că în data de ,,16/29 iulie 1927, adjunctul de locum tenens al patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolitul Serghie Stragorodsky, a dat infama sa «Declarație», în care mai mult sau mai puțin condiționat a plasat Biserica Rusă în ascultare de ateiștii urâtori de Dumnezeu, declarând că bucuriile statului Sovietic  sunt bucuriile Bisericii și tristețile sovieticilor sunt tristețile Bisericii.”[13] Oare situația din 16/29 iulie 1927 nu se aseamănă cu întâmplarea din 16/26 2016 când mai mulți ierarhi ortodocși din întreaga lume au semnat documente eretice la pseudo-sinodul din Creta? Răspunsul e da. Cazul e similar deoarece serghianismul și Ecumenismul sunt interconectate deoarece vechea gardă care nu era suficient de devotată cauzei ecumenist-marxiste avea să fie îndepărtată, eventual omorâtă, iar în locul lor au fost aduse slugile antihristului, foarte devotate cauzei sionist-ecumeniste. Cu alte cuvinte, serghianismul patriarhatului a dus în final la acceptarea ereziei ecumeniste prin intrarea Patriarhiei Moscovei în CMB în 1961. Tot astfel cum Ecumenismul proclamă că toate minciunile trebuie adunate și unite pentru a forma Adevărul, și Serghianismul, sora ecumenismului, proclamă că adevărul însuși este fondat pe o minciună. Adevărul este că Serghie împreună cu lucrătorii săi, nu și-au salvat decât pieile lor. Însă nu au putut să se salveze de focul gheenei (I Corinteni 3-15). ,,Așa cum spunea Sfântul Mitropolit Veniamin de Petrograd: «Rațiunea unor păstori ai Bisericii este stranie. Ei spun că trebuie să ne salvăm viețile cu orice preț pentru ca Biserica să continue. Și atunci unde este Hristos? Nu Platonov, sau Chuprin sau Veniamin salvează Biserica, ci Hristos! Însă ei găsesc că viețile lor sunt mai importante decât Biserica însăși.»”[14] Iată cum a fost definit Serghianismul de către Arhiepiscopul Vitaly Maximenko de Jordanville: «Patriarhatul a distrus dogma esențială a Bisericii lui Hristos, și a respins misiunea ei esențială – să slujească mântuirii oamenilor, transformării lăuntrice a lor, și a înlocuit-o cu slujirea țelulilor fără de Dumnezeu ale comunismului[15], ceea ce este nefiresc pentru Biserică…»[16] Sfântul Chiril al Kazanului avea să spună despre tainele serghianiștilor:

,,…Tainele săvârșite de către serghianiști care sunt hirotoniți în mod canonic și nu au interdicția de a sluji ca preoți, sunt fără îndoială Sfinte Taine mântuitoare pentru cei care le primesc cu credință, în simplitate, fără deliberări și îndoieli cu privire la validitatea lor, și care nu suspectează nimic incorect la caracterul serghianist al Bisericii. Dar în același timp, ele slujesc pentru judecata și osândirea chiar a celor care le săvârșesc și a celor care se împărtășesc de ele înțelegând bine neadevărul pe care se întemeiază serghianismul, și prin lipsa lor de împotrivire dau dovadă de o nepăsare aducătoare de moarte față de felul în care este maimuțărită Biserica. Pentru aceasta este esențial pentru un episcop (cu adevărat) ortodox să se rețină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiștii. Același lucru  este de mare importanță și pentru mirenii care au o atitudine conștientă cu privire la toate amănuntele vieții bisericești…”[17].

Prin această prezentare nu am căutat să rezolvăm problema teologică cu care ne confruntăm, am vrut să arătăm că lucrurile nu sunt aşa de uşor de înţeles, că pe această temă se poate discuta îndelung şi nu ştim dacă la un moment dat vom înţelege cu desăvârşire toate aspectele legate de problema în discuţie. Trebuie să ne acceptăm unii pe alţii aşa cum suntem, să ne îngrădim de erezie şi să păstrăm comuniunea dintre noi chiar dacă există unele mici neînţelegeri.

Sfântul Marcu Evghenicul spune: ,,Acelea [scripturile canonice] ca unele predate de Dumnezeu, suntem datori unii faţă de alţii şi a le crede şi ale întǎri chiar dacă unele par că nu sunt în acord [cu altele ] dar acestea [cele predate de Părinţi] suntem datori a nu le crede în chip absolut, nici a le primi fără cercetare. Căci este cu putinţă ca acelaşi dascăl să nu le grăiască pe toate după acrivie. Altminteri, pentru ce au mai avut Părinţii nevoie de Sinoade Ecumenice, dacă fiecare nu ar fi căzut nicidecum din adevăr?”[18] Am amintit acest text pentru a arăta că au existat unele neînţelegeri şi între Sfinţii Părinţi dar totuşi ei au rămas în comuniune şi prin Sinoadele Ecumenice au realizat un singur Crez. Din toate aceste aspecte rezultă clar că clericii, şi nu numai, care nu împărtășesc credința ereziarhului, dar pomenesc ierarhii semnatari ai documentelor eretice din frică, până la o condamnare sinodală, se află într-un stadiu ce le permite revenirea întru totul la Ortodoxie prin îngrădirea de pseudo-episcopi[19] fără mirungere şi fără a fi trecuţi în rândul laicilor. Hotarele iconomiei[20] nu le putem fixa noi, ci aceasta intră în compentenţa unui sinod şi, în altă ordine de idei, putem spune că hotarul ca timp al iconomiei în privinţa părtaşiei la erezie este de fapt întrunirea unui sinod.

După cum majoritatea stiți, în mediul virtual la momentul de față există un război al declarațiilor de tot felul. Foarte mulți recurg la afirmații pe care le înțeleg mai mult sau mai puțin. Cu siguranță că sunt și elemente străine de lupta antiecumenistă pe care o ducem care vor să creeze dezbinare și să creeze un haos și pe credincioșii de rând să-i facă să nu știe ce să mai creadă. Poate că ați văzut că unii au început și un atac la persoană, uitând că lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva stăpâniilor întunericului care sunt în văzduhuri și prin aceasta se străduiesc să ne angajeze în această luptă care nu este după Dumnezeu. Cu siguranță că dorința celor ce vor să ne impună documentele eretice din Creta este de a crea o situație în care oamenii să-și piardă încrederea în părinții angajați în lupta contra ecumenismului. ÎPS Longhin e acuzat de faptul că-l pomenește pe ÎPS Onufrie (mitropolitul Kievului) care la rândul lui îl pomenește pe patriarhul Kiril al Rusiei.

,,Gândirea de tip schismatic ce duce până la urmă la schismă care afirmă că: nu mai există episcopi ortodocși pe acest pământ pe motiv că ei sunt în comuniune cu semnatari în Creta, adică teoria vaselor comunicante (aplicată de sinoadele paralele stiliste) înainte de condamnarea Sinodală a persoanelor eretice… se aplică obligatoriu după condamnarea de către un Sinod a persoanelor eretice, nu înaintea lor, de abia atunci cine rămâne în comuniune cu patriarhul Bartolomeu, Daniel, Kiril, vor fi la rândul lor eretici, până atunci nu”[21] (pr. Teodor Zisis). Dar veți spune că nu e nevoie ca mitropolitul Onufrie să-l pomenească pe patriarhul Kiril deoarece el însuși este eretic pentru că la data de 24 august 2017, de ziua independenței a Ucrainei, a avut loc în catedrala Sf. Sofia din Kiev o rugăciune ecumenistă pentru această țară unde mitropolitul Kievului s-a rugat împreună cu ecumeniștii. Să nu uităm că (și înainte de pseudo-sinodul din Creta) timp de 7 zile pe an are loc săptămâna de rugăciune pentru venirea antihristului. Oare câți ierarhi români au luat atitudine împotriva săptămânii urâciunii? Pe lângă faptul că nu au luat nicio atitudine, o parte dintre episcopi s-au și rugat împreună cu catolicii, protestanții și păgânii și nu s-a produs atâta tulburare și dezbinare între creștini precum s-a întâmplat în cazul ÎPS Longhin. Trebuie să vă reamintesc că spre deosebire de ierarhii BOR, Arhiepiscopul Longhin nu pomenește niciun ereziarh ce a trădat Ortodoxia în Creta, iar din 2016 a încetat să-l mai pomenească[22] pe patriarhul Kiril al Rusiei din cauza documentului eretic semnat împreună cu papa Francisc la Havana. Această întâlnire fără precedent între un papă și un patriarh rus ce a avut loc în Cuba, îmi aduce aminte de întâlnirea ecumenistă deosebit de gravă care a avut loc la Balamand (Liban – 1993), unde s-au recunoscut toate tainele catolicilor ca fiind valide și s-a introdus termenul eretic de ,,Biserici surori”. Erezia de la Balamand a fost acceptată prin hotărâre sinodală doar de BOR deși au mai participat reprezentanți a încă nouă Biserici Ortodoxe locale. Conform cazului de mai sus putem spune că majoritatea oamenilor care mergeau la slujbe în Biserici unde erau pomeniți ierarhii români care nu s-au dezis de această erezie sau au acceptat-o în mod tacit, se împărtășeau spre osândă și au devenit eretici potrivit teoriei vaselor comunicante.[23] Ca să nu mai spun că rudele noastre, prietenii noștrii sau duhovnicii noștri care au murit în perioada 2011 – 2016 neapucând să se îngrădească de erezia semnată la Balamand au ajuns în iad, deoarece pentru ,,străjerii ortodoxiei” neștiința nu e o scuză.[24] Deși a fost otrăvit în mai multe rânduri și amenințat cu moartea, arhiepiscopul Longhin nu s-a temut să mărturisească public împotriva pseudosinodului[25] din Creta și a declarației[26] comune semnată de patriarhul Kiril și papa Francisc la Havana. ,,A fi episcop în zilele noastre, înseamnă să accepți condiția de mucenic. Nu e ușor nici pentru ei. Noi avem datoria să îi trezim și să ne rugam pentru ei să aibă puterea de a se opune rătăcirilor dogmatice și să fortifice Biserica cu mărturisirea lor dreaptă.”[27] De aceea noi îi susținem atât pe arhiepiscopul Longhin cât și pe oricare ierarh care va da semne de pocăință și de luptă împotriva ecumenismului. Deci să lăsăm fiecare dintre noi atitudinile exclusiviste, să ne acceptăm şi să ne sprijinim pe calea mântuirii, să  lăsăm polemicile şi să ne zidim duhovniceşte unii pe alţii.

Înainte de încheiere aș vrea să vă relatez un caz din vremea Sfântului Teodor Studitul. Pe când Sfântul Teodor era egumen la Sakkudion, împăratul Constantin al VI-lea și-a închis cu forța soția legitimă într-o mănăstire și s-a căsătorit în chip abuziv și adulter cu amanta sa. Căsătoria a fost săvârșită de un preot de la catedrala Sfânta Sofia. Sfântul Tarasie, patriarhul Constantino-polului, pentru a evita o posibilă redeclanșare a persecuției iconoclaste, a acceptat starea de fapt, aplicând, forțat de împrejurări ,,iconomia”, iar Sfântul Teodor a întrerupt pomenirea sfântului patriarh până ce căsătoria ilegitimă avea să se desfacă și preotul săvârșitor al acestei căsătorii avea să fie caterisit. Vedem că unul a aplicat iconomia și celălalt acrivia, dar totuși amândoi sunt Sfinți. Oare putem face afirmația că unul dintre ei a greșit? Cu siguranță că nu. Fiecare dintre cei doi Sfinți au urmărit binele Bisericii. Sfântul Teodor a urmărit ca să fie condamnată această căsătorie pentru a nu se crea un precedent, pentru a nu face și alții astfel de fapte nelegiuite, astfel prin această rupere de comuniune cu patriarhul a sancționat această nelegiuire. La rândul său Sfântul Tarasie a acceptat această stare știind că împăratul este iconoclast și ar putea să redeclanșeze persecuția iconoclastă dacă s-ar lovi de opoziția sa. A pus pacea Bisericii mai presus de această nelegiuire. Vedem astfel, că mult mai mare este răspunderea pe care o au cei din fruntea Bisericii decât a noastră, a preoților și credincioșilor de rând. Dacă pentru noi cei de jos, este mai ușor să procedăm cu acrivie, aceasta nu este la fel de ușor pentru cei aflați în treapta arhieriei. Pentru aceasta să nu-i judecăm pe ierarhii ortodocși ce luptă împotriva sinodului din Creta și a ecumenismului. Dacă am sta de vorbă cu aceștia, ne-am da seama că dacă folosesc iconomia, aceasta o fac spre binele Bisericii. Să lăsăm pe Dumnezeu, care știe cele ascunse ale inimii, să judece, iar noi să ne ținem poziția aceasta de îngrădire pe care am adoptat-o pentru că la noi toți ierarhii au acceptat documentele din Creta și să petrecem în multă rugăciune și frică de Dumnezeu. Trag un semnal de alarmă: prin judecata pe care o facem numindu-i eretici pe unii care cu adevarat luptă împotriva ereziei, că este posibil să luptăm împotriva unor plăcuți ai lui Dumnezeu și astfel harul lui Dumnezeu să ne părăsească și să ne pierdem mântuirea. Dacă nu știm să cântărim bine lucrurile, pentru că nu avem luminare de la Dumnezeu mai bine să tăcem, să înmulțim rugăciunea și să ne adâncim pocăința, căci jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit, inima înfrântă și smerită – Dumnezeu nu o va urgisi.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ținem calea de mijloc, să ne păstrăm liniștea sufletească și lucrând virtuțile să dobândim mila lui Dumnezeu cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh! Amin!

Conchid cu următoarea definiție: Părtăşia la erezie nu este o stare intermediară între ortodoxie şi erezie, ci modul în care se produce contaminarea cu gândirea eretică, adică primul stadiu din cadrul unui proces la capătul căruia se află ereticul condamnat sinodal. Iar cel care este sau va fi în comuniune cu ierarhul eretic, dacă nu se va îngrădi de pseudo-episcop, va fi judecat împreună cu acesta, și ca un călcător al credinței va fi numit fiind vrednic de osânda cea veșnică (cu excepția celor care nu au avut posibilitatea să ia cunoștință de hotărârile eretice stabilite în Creta, cum ar fi persoanele prea bătrâne, copiii, cei prea bolnavi care sunt în incapacitate medicală de a înțelege, aceia care trăiesc izolați și alte situații care i-au împiedicat în mod obiectiv, nu din cauza delăsării, să se informeze).                                                                                                                        

Constantin Tudor

23 ‎aprilie 2018

[1] Cu sensul: chiar dacă acel preot are viețuire și învață ortodox. E în acord cu ce spunea și Sf. Ciprian al Cartaginei: ,,Oricine se împărtășește într-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări…” (https://romanortodox.info/sf-ciprian-al-cartaginei-despre-pomenirea-episcopului-eretic/)

[2] Frica pe care o aveau ortodocșii din acele vremuri era cauzată de prigoana dură a autorităților imperiale. Mai exact, era pusă în pericol viața celui ce se opunea ordinelor date de împărat pentru că era supus: arestării, judecării, torturilor, exilului și uneori chiar a uciderii.

[3] Dreapta credinţă în scrierile Sf. Părinţi, vol. 1, Ed. Sofia, 2006.

[4] Se referă la stadiile doi și trei: ereticul încă necaterisit sau ereticul condamnat sinodal, care propovăduiește cu capul descoperit erezia. Pentru mai multe detalii în ceea ce privește cele trei stadii citiți la pag. 2.

[5] cântarea se referă clar la o rugăciune sau ierurgie

[6] ,,…simpla pomenire a unui episcop eretic constituie o ,,întinare” și știrbește ortodoxia celui care îl pomenește, în timp ce  comuniunea cu ereticii ne desparte cu totul de Hristos; credea, de asemenea, odată cu Sfântul Ioan Gură de Aur, că nu numai ereticii, dar și cei ce sunt în comuniune cu ei sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu și, potrivit lui Atanasie cel Mare, trebuie să ne ferim nu numai de cei dintâi, dar și de cei de-ai doilea” (Străjerii Ortodoxiei, Editura Egumenița, 2015,  pag. 287).

[7] cu excepția copiilor, a persoanelor cu dizabilități, a bătrânilor în cazul cărora nu mai lucrează conștiința etc. ,,Este evident că o biată bătrână din provincie care știe foarte puțin despre afacerile bisericești este într-o poziție foarte diferită de un ierarh aflat în capitală, care se află în situația de a ști orice este important” (Vladimir Moss – vezi situl de la nota de subsol nr. 13).

[8] de părtaș la erezie

[9] Această clasificare a păcatelor a făcut-o și Sf. Nicolae Velimirovici

[10] Mai întâi se produce o acceptare a ereziei ecumeniste la nivelul minții și apoi se trece și la mărturisirea ei prin faptă, adică fie prin cuvânt rostit, fie prin cuvânt scris sau prin acțiuni ecumeniste.

[11] Spre deosebire de ereticii condamnați sinodal, tainele și hirotoniile ereziarhilor/preoților încă necaterisiți sunt valide și spre osândă sau spre mântuire (în unele cazuri) deoarece după ,,cum știm până la condamnarea lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, sfinții și de Dumnezeu insuflații Părinți ai Sinodului al III-lea Ecumenic au primit ca fiind lucrătoare toate hirotoniile și slujbele săvârșite de Nestorie până în momentul condamnării lui și a ereziei lui de către Sfântul Sinod, chiar dacă acesta propovăduia erezia în public și o impunea prin forță și violență”. Pentru mai multe detalii accesați situl acesta: http://sinodultalharesc.tk/gheron-savva-mesaj-legat-de-existenta-harului-sfantului-duh-bisericile-ortodoxe–locale-care-au-acceptat–creta/

[12] După condamnarea nominală ereziarhii își pierd continuitatea apostolică, deci și harul nu mai lucrează.

[13]Articol scris de Vladimir Moss. Puteți găsi tot textul aici: https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2011/10/25/serghianismul-o-erezie-ecleziologica/

[14] https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2012/02/24/serghianismul-o-erezie-ecleziologica-2/

[15] Serghianiștii săvârșeau o slujire activă pentru puterea sovietică în loc să-i slujească lui Dumnezeu. În timp ce aceștia erau chiar bucuroși să pomenească autoritățile la Dumnezeiasca Liturghie, acest lucru era anatema pentru Ortodocși.

[16] https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2012/02/24/serghianismul-o-erezie-ecleziologica-2/

[17] https://theologiepatristica.wordpress.com/2016/08/02/cateva-probleme-referitoare-la-intreruperea-pomenirii-si-ingradirea-de-erezie/

[18] Sfântul Marcu Evghenicul, Opere vol. I, Editura Pateres 2009, pag. 130.

[19] ,,Ierarhii români, care s-au făcut părtași la erezia din Creta fie prin semnătură directă, fie prin aprobarea acesteia la sinodul din București, fie prin acordul tacit față de cele două sinoade, au devenit propovăduitorii ecumenismului în Biserica noastră și prigonitori ai preoților care mărturisesc adevărul de credință, iar din acest punct de vedere pot fi considerați eretici, deoarece s-au făcut începători și propovăduitori ai ereziei în BOR (…) Eretici pot fi considerați și toți cei care au acceptat din toată inima hotărârile sinodului din Creta (fragmente ce aparțin teologului Mihai Silviu Chirilă – sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/11/06/partasia-la-erezie-expresie-biblica-si-patristica/).

[20] din punct de vedere al mărimii şi al timpului pentru care este folosită

[21] https://ortodoxinfo.ro/2018/02/12/teoria-vaselor-comunicante/

[22] https://danielvla.wordpress.com/2017/08/20/prea-sfintitul-longhin-jar-episcop-de-banceni-a-fost-ridicat-la-rang-de-arhiepiscop/

[23] iar asta înainte de sinodul tâlhăresc din Creta

[24] Ierarhii nu au cerut părerea și acordul poporului astfel că mirenii nu au fost înștiințați în privința Acordului de la Balamand. Ei au putut afla de acel document mai ales după anul 2010 când au apărut pe internet mai multe articole despre subiectul în cauză (pe situri precum Saccsiv, Astradrom, ș.a.), iar persoanele care n-au avut acces la internet au putut căpăta informații prin intermediul marelui duhovnic al neamului românesc Cuviosul Părinte Justin Pârvu sau din revista ortodoxă Atitudini nr. 19, anul 2011. De altfel pr. Ioannis S. Romanidis a realizat un studiu care a fost tradus și în lb. română intitulat Acordul Ortodocși – Vatican, Balamand, Liban, iunie 1993  care a fost publicat în Theologia – Periodicul Bisericii Greciei, vol. VI 1993, Nr. 4, paginile 570-580. În România a apărut pe diferite situri precum Apologeticum, Cuvantul-ortodox sau Scribd încă din anul 2011. Preoții români au învățat despre Declarația de la Balamand în facultățile de teologie, deci au fost informați de acest act ecumenist. Dacă ar fi să ne luăm după gândirea ,,apărătorilor Ortodoxiei”, preoții/mirenii n-ar trebui să mai aibă vreo scuză deoarece înștiințarea a avut loc ulterior și tot nu s-au îngrădit atunci când au aflat de această trădare a Ortodoxiei lăsându-i pe lupi să pătrundă în turma noastră aruncând poporul în rătăcire. Oare Sfinții Părinții precum Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare sau Maxim Mărturisitorul ar fi stat cu mâinile în sân după ce ar fi aflat că la nivel sinodal s-a hotărât ca tainele unor eretici să fie recunoscute ca fiind valide?

[25],,Acolo s-au adunat sataniștii, masonii…”, mai multe detalii aici: (https://danielvla.wordpress.com/2016/07/16/ps-ul-longhin-jar-despre-sinodul-din-creta-acolo-s-au-adunat-satanistii-masonii/)

[26] ,,Semnarea declarației din Cuba este o trădare, o călcare în picioare a credinței ortodoxe. Pentru mine, personal, cele 30 de puncte sunt cei 30 de arginți ai lui Iuda” (sursa: lumea-ortodoxa.ro)

[27] http://www.apologeticum.ro/2011/10/parintele-justin-despre-acordul-de-la-balamand-noi-nu-ascultam-de-furi-ci-de-glasul-bisericii-care-vorbeste-prin-sfintii-parinti/

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

7 gânduri despre „PĂRTĂȘIA (comuniunea) CU EREZIA (cu ereticii) şi alte explicaţii…”

  1. HRISTOS A INVIAT!

    Multumim sfintiei Voastre,pentru aceasta importanta postare care ne pune in fata spre meditatie,importanta alegerii caii imparatesti ,echilibrate,in ingradirea de pseudo-episcopii,care s-au condamnat ei insisi prin semnarea documentelor de la asa zisul sinod din Creta,si intelegerea pe deplin a,ideilor celor care prin „acrivia „prost inteleasa, se autocondamna,indreptandu-se spre schisma si taindu-se singuri astfel, din trupul Bisericii,indiferent de ajutorul acordat de ceilalti Inalti Ierarhi,Preoti -strajeri ai ortodoxiei,teologi de renume,cu experienta vasta in domeniu.
    Sa nu uitam ca neştiinţa din indiferenţă sau comoditate este un păcat vrednic de osîndă care a fost dintotdeauna condamnat de Sfinţii Părinţi şi de Însuşi Mîntuitorul Hristos.
    Impartasirea in continuare in bisericile in care Preotii savarsitori ai Sf.Taine ,nu s-au dezis si nu au condamnat public erezia propovaduita de ereziarhi,si a pseudo-sinodului din 2016,viclean si perfid ,in neconcordanta flagranta cu Scrierile Sf.Parinti si a Sinoadelor Ecumenice, este osanda pentru cei care cunosc si s-au ingradit de aceasta („cu excepția copiilor, a persoanelor cu dizabilități, a bătrânilor în cazul cărora nu mai lucrează conștiința etc”) si niciodata nu ati recomandat-o ca solutie in vremurile grele pe care le traim,asa cum mint fara incetare,anumite saitulete ale profanilor,amatorilor ,rau-voitorilor cu care numai avem ce imparti.
    Se spune ca” *Inerţia majorităţii tăcute nu implică în nici un fel acordul cu, sau aprobarea activităţilor şi învăţăturilor ecumeniste…Cât despre “majoritatea tăcută“, nu putem constata ce cred ei pentru simplul fapt că sunt tăcuţi! Dar dacă tac, acest lucru nu vorbeşte în favoarea lor căci, aşa cum spune Sfântul Grigorie Teologul: “Prin tăcerea voastră Îl puteţi trăda pe Domnul“. Într-adevăr, când majoritatea tace în faţa masivei trădări a credinţei petrecute de-a lungul unor generaţii, pot fi trase doar două posibile concluzii: ori sunt de acord cu ierarhii lor eretici, ori sunt prea indiferenţi la problemele legate de credinţă pentru a formula vreun protest – care indiferenţă căldicică faţă de adevăr este ea însăşi semnul distinctiv al ereziei ecumenismului, după cum a arătat Sfîntul Mitropolit Filaret al New York-ului….“
    Suntem si ramanem pana la sfarsit in Biserica Lui Hristos,acolo unde este prezenta Ortodoxia autentică, „patristică”si „smerită”.
    „*Un episcop eretic este condamnat imediat ce îşi predică erezia în mod public şi fără de ruşine. El este depărtat de trupul mistic al Bisericii de mâna invizibilă a Capului şi Marelui Preot al ei, Domnul Iisus Hristos. Căci Domnul și numai Domnul are ״cheile morţii şi ale iadului״ (Apocalipsa 1.18) – adică ״autoritatea asupra morţii trupului şi a sufletului״ (Arhiepiscop Averchie, Comentariu la Apocalipsă)
    În vreme ce este tăiat în mod invizibil de trupul mistic al Bisericii, ereticul poate rămâne o vreme membru al organizaţiei vizibile a acesteia. În orice caz, cei credincioşi au dreptul să se îndepărteze de acesta chiar şi în timp ce el rămâne în organizaţia vizibilă a Bisericii; şi în acest caz ei, şi nu ereticul, ar trebui numiţi ortodocşi. Căci, aşa cum scrie Sfântul Sofronie al Ierusalimului: ״Dacă unii se separă de cineva, nu sub pretextul infracțiunii morale, ci din cauza unei erezii ce a fost condamnată de către un Sinod sau de către Sfinţii Părinţi, ei sunt vrednici de cinste şi aprobare, căci ei sunt ortodocşii.(Sf. Sofronie, P.G. 87, 3369D-3372A; citat în Tradiția Ortodoxă, op. cit.)
    Oricum, cel mai important lucru este următorul: există judecata lui Dumnezeu şi judecata omului, iar judecata lui Dumnezeu precede judecata omului, care constă în esenţă în a discerne şi a declara public faptul că Domnul a condamnat deja pe eretici. Deci puterea anatemei aplicată de ierarhii Bisericii nu este independentă de judecata lui Dumnezeu, ci este strict o consecinţă a acesteia şi în supunere față de aceasta.
    Pentru aceasta sunt ereticii ״pseudo-episcopi״ chiar înainte de a fi condamnați de către un sinod de episcopi – căci Domnul i-a condamnat deja.
    „Să nu ne încredem în mintea noastră sau a unora mai deştepţi ca noi care se încred, la rîndul lor, în mintea lor. Noi, ortodocşii, ne încredem în mintea şi conştiinţa Bisericii care nu se poate găsi cu o căutare pe google…”(Vladimir Moss)
    Sub dreapta ascultare si inteleapta indrumare a Sfintiei Voastre,noi nevrednicii ,am inteles „partasia le erezie”inca din 2017 si am aderat cu bucurie, alaturi de alti dreptcredinciosi aflati sub ascultarea Parintilor , (semnatari ai – Proiectului de Rezolutie-), la acest important document,acceptat laudativ si in afara granitelor tarii,de reprezentanti de seama ai Ortodoxiei.
    Aceasta a intarit validitatea lui si a facut cunoscuta in lumea ortodoxa ,pozitia antiecumenistilor din Romania.

    Constituţia Consiliului Mondial al Bisericilor îi angajează pe toţi membrii săi într-o teorie protestantă a Bisericii – în esenţă, teoria ecumenistă a ramurilor. În măsura în care fiecare biserică locală şi-a aprobat intrarea în CMB la nivel sinodal, ea declară ecumenismul la nivel sinodal. Mai mult decât atât, sunt multe decizii ecumeniste ale Consiliului Mondial al Bisericilor ce au fost acceptate în mod oficial de către bisericile locale. De exemplu, în 1982, la o conferinţă din Lima, Peru, reprezentanţii protestanţi şi ortodocşi ai CMB au fost de acord că tainele botezului, euharistiei şi hirotoniei tuturor denominaţiilor sunt valide şi acceptabile. În 1983, Sinodul de Episcopi ROCOR a anatemizat în mod specific nu doar teoria ramurilor, dar şi această manifestare particulară a teoriei ramurilor: “către cei… care nu deosebesc preoţimea şi tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi împărtăşania ereticilor sunt valabile pentru mântuire… Anatema.“

    Un exemplu particular clar al acceptării oficiale de către bisericile locale a teoriei ecumeniste a ramurilor este acordul de la Balamand din 1994, unde ortodocşii şi catolicii au fost declaraţi ca biserici-surori în întreaga accepţiune, “doi plămâni“ ai aceluiaşi organism (cu monofiziţii ca “al treilea plămân“?). Acordul de la Balamand, care a fost semnat din partea ortodoxă de către Moscova, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, România, Cipru, Polonia şi Finlanda, a declarat: “Catolicii şi ortodocşii… se descoperă din nou unii pe alţii ca biserici surori“ şi “recunoscându-se reciproc ca biserici surori“. “De fiecare parte se confirmă faptul că ceea ce Hristos a încredinţat Bisericii Sale – legământul credinţei apostolice, participarea la aceleaşi taine, succesiunea apostolică a episcopilor şi, mai presus de toate, o singură preoţime care să oficieze singura Jertfă a lui Hristos – nu poate fi considerată proprietatea exclusivă a uneia dintre bisericile noastre.“ Botezul papistaşilor care se pocăiesc şi vor să treacă în Biserica Ortodoxă a fost interzis: “Toate rebotezările (sic) sunt interzise.“ Biserica ortodoxă “recunoaşte biserica catolică în întregime ca biserică soră şi indirect, recunoaşte de asemenea şi bisericile catolice orientale“ (uniaţii). “O atenţie specială trebuie acordată de către ambele părţi pregătirii şi educării viitorilor preoţi privind noua ecleziologie, (ca ei să poată) fi informaţi despre succesiunea apostolică a celeilalte biserici şi despre autenticitatea vieţii sale sacramentale, (astfel încât) utilizarea istoriei înt-o manieră polemică (să poată fi evitată)“.
    In BOR ,realitatea cu care ne confruntam este dureroasa si cinica.
    Ecumenismul se preda in seminariile si facultatile ortodoxe(?)de pe teritoriul tarii,intalnirile si celelalte evenimente ecumeniste se desfasoara fara nici o problema,in liniste si pace.
    Nucleul de rezistenta in fata uraciunii pustiirii,o reprezinta doar comunitatea din care facem parte,acoperiti de rugaciunile Parintelui nostru Duhovnic si a celor care fac parte alaturi de noi,din „turma mica”,in nadejdea mantuirii,in Hristos,domnul si Dumnezeul nostru.Amin

    Am trait,ne-am impartasit de zeci de ani,unii dintre noi,in bisericile ortodoxe locale ,fara sa constientizam in nici un fel,boala de care sufeream,cu totii,manipulati cu pricepere,subtilitate si viclenie,de toti cei care se aflau la conducerea Bisericii si care prin aderarea la CMB,si prin toate declaratiile,intalnirile,slujirile alaturi de ereticii si dusmanii Ortodoxiei,dezertasera de la Sfanta Credinta Ortodoxa.Ma intreb ce se intampla cu noi,daca nu avea loc pseudo-sinodul,de care multi drept credinciosi nu stiu,nu inteleg,nu-i preocupa,asa cum si noi ,chiar daca am stiut de CMB,de saptamana de rugaciune cu ereticii,si nu am fost de acord ,nu am putut face nimic si am tacut.
    Definind locaşul bisericesc, Simeon Tesaloniceanul spune că el este „casa lui Dumnezeu, că, deşi este alcătuită din lucruri neînsufleţite, ea se sfinţeşte cu dumnezeiescul dar şi cu rugăciunile preoţeşti şi nu este ca celelalte case, ci este făcută pentru Dumnezeu şi pe El îl are locuitor şi în ea sunt slava, puterea şi darul Lui… Drept aceea nu o mai numim pe ea numai casă, ci sfântă, ca una ce este sfinţită de Preasfântul Părinte, cu Preasfântul Fiu prin Duhul Sfânt, fiind sălaş al Treimii“(Simeon Tesaloniceanul, Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, retipărit după traducerea din 1765, la 1865, Bucureşti, p. 120.)

    Să ne amintim cuvintele Sfântului Teodor Studitul. Scriindu-i Episcopului Eutimie de Sardica, el spune: ״Ştiţi, prea sfinţite, că prin acordul comun al duhovnicilor în viață şi al celor ce au trecut de curând la Domnul, s-a hotărât să interzicem de la slujire pe cei care au fost chiar şi o dată seduşi să intre în comuniune cu ereticii – ceea ce este de la sine înțeles, până la momentul pedepsei din partea Proniei dumnezeieşti, adică, pâna la convocarea unui sinod ce restabileşte ortodoxia.”( Sf. Teodor, Scrisori, partea a 2-a, scrisoarea 284, pag. 817 (editia Rusă)
    Deci chiar înaintea unui sinod care cercetează fiecare caz cu amănuntul, cei ce se află în comuniune cu ereticii sunt opriţi de la slujire.Sa inteleg ca oprirea de la slujire inaintea condamnarii unui sinod ecumenic,nu o poate face decat Patriarhul,sau oricare episcop,care nu a participat la funestul sinod din Creta,sau numai sinodul BOR?

    Adaptare text si citate dupa Vladimir Moss :http://www.orthodoxchristianbooks.com/-26/sept./2009

    Apreciază

  2. Adevaruri imuabile ,in fata carora ne plecam smeriti fruntile.

    CÂND TE LAUDĂ UN DUŞMAN…

    Ziarul “Cuvântul”, Anul XVII, (Serie Nouă) Nr. 51, Marţi 3 Decembrie 1940
    …să te gândeşti cu ce ai greşit, a spus Căpitanul.
    A spus-o gandindu-se la toata miselia care ne impresoara, la toata miselia cu care dusmanii nostri vor sa ispiteasca sufletele noastre. Mai cu seama acele suflete care nu-si gasesc reazãmul in ele – ci îl cauta in afara.
    Si intr’un fel si in celalalt, sufletul tau se inmoaie si credinta isi schimba calea ei cea dreapta…
    Azi ne pandesc dusmanii din toate ascunzisurile.
    Ne ies in cale la toate colturile.
    Nu ne pot lovi direct si de aceea incearca sa ne adoarma.
    Si ei stiu bine ca lauda adoarme judecata si intuneca mintea.
    De aceea: atentie, înzecita atentie.
    Sub haina netrebnica a lingusirii, sub ispita laudei, impingandu-ne la pacatul trufiei, cei ce nu mai au alta putere voiesc sa ne nimiceasca.
    Vor sa ne ridice pe unii impotriva altora. Vor sa sadeasca samanta zânzaniei si ce nu pot face ei, sa o facem noi. Sa ne ucidem intre noi. Asta e dorinta lor, asta e hotarîrea lor, asta e bucuria lor. Catre acest sfarsit ticalos tintesc toate uneltirile lor.
    Luati aminte si nu va lasati ademeniti.
    Ascultati-i si intelegeti-le planul.
    Si, cand veti putea face dovada netrebniciei lor, demascati-i.
    Dar fiti intelepti si lasati-i sa se dea de gol.
    Noi nu vom castiga nimic din barfeala. Se poate chiar sa nu fim prezenti cand fapta lor marsava e cu îndemãnare invaluita in sirul sarbatoresc de admiratie.
    De aceea intrebati-va mereu: cu ce am gresit de mã laudã?
    Ganditi-va daca nu e lauda unui dusman chiar in gura prietenului. Nu a indraznit sa vie la tine, si te loveste mai sigur, indirect, prin prietenul tau.
    Si daca gandul de fapta este admirat inainte de infaptuire, opreste-te.
    Judeca incaodata in cuget legionar, dar numai in cuget legionar, daca fapta ta e buna pentru Legiune, pentru Neam si daca e placuta lui Dumnezeu.
    Si numai atunci fã gandul fapta, caci numai atunci nu vei gresi.
    Nu infaptui din orgoliu, caci faci pacatul cel mai mare, pacatul ucigator de suflet.
    In dosul navalnicei tale dorinte sta Diavolul, sta dusmanul tau si al Legiunei.
    Azi cand din toate colturile dusmanii ne pandesc cu pumnii stransi uita-te bine la cel de alaturi si asigura-te ca e plamada din sufletul Legiunei, ca lucreaza in duhul Capitanului.
    Nimic nu te pazeste mai bine decat credinta ta cea dreapta in linia pe care ne-a trasat-o El.
    Gandul trebuie sa stea cumpana neadormita, strajã de veghe la poarta sufletului.
    Nu trebuie sa intre nici un nepoftit, chiar daca se roaga frumos, sa se incalzeasca la flacara ta sfanta.
    Cand te lauda dusmanul fi atent. Chiar daca n’ai gresit, te socoteste copt pentru greseala.
    Cand te lauda dusmanul, coboara adanc in sufletul tau si vegheaza.

    Ion PROTOPOPESCU

    Apreciază

  3. „Trebuie să ne acceptăm unii pe alții așa cum suntem,să ne îngrădim de erezie și să păstrăm comuniunea dintre noi chiar dacă există unele mici neînțelegeri.”
    Acest aspect l-am evidențiat și eu de câteva ori săptămâna trecută pe ortodox info.,dar frații nu au dorit să mă bage în seamă,n-au binevoit să publice comentariile mle care îndemnau la pace și la înțelegere.Le-am scris că eu nu sunt în nici o tabără, căci oare „s-a împărțit Hristos?”. Eu îi consider pe toți împreună luptători împotriva ereziilor din Creta și îmi doresc ca toți să fie împreună, chiar dacă mai apar diferențe de interpretare, dar cu duh de pace acestea se pot remedia.
    În altă ordine de idei:
    „.. clericii care nu împărtășesc credința ereziarhului, dar pomenesc ierarhii semnatari ai documentelor eretice din frică,până la o condamnare sinodală, se află într-un stadiu care le permite revenirea întru totul la ortodoxie prin îngrădirea de pseudo-episcopi…”
    Bine…,dar cu cei care mor în această stare și care nu mai apucă îndreptarea lucrurilor?Cu cei care se pierd pe parcurs, care mor în starea de părtășie?La ei nu ne gândim?!
    Starea de părtășie e una f. gravă,e o stare de coabitare cu hula împotriva lui Dumnezeu,împotriva Adevărului,o stare în care sufletele sunt pierdute,iar valoarea unui suflet o cunoaștem din Evanghelie. De aceea, greutatea acestei situații de părtășie la erezie este enormă și trebuie evidențiată gravitatea ei,fără minimalizarea consecințelor ei dezastruoase.
    Fraților,e vorba de sufletele noastre,de mântuirea lor,de veșnicie.
    Starea de părtășie la erezie e o stare de păcat,e părtășie la hulă,e…părtășie la erezie.
    Starea de părtășie la erezie e echivalentă cu erezia prin consecințele ei.
    Uitați ce spune și Părintele Paisie Prodromitul:”Dar nu numai să oprim pomenirea lor, ci nici să-i numim episcopi,ci pseudo-episcopi și trădători.În caz contrar,suntem părtași cu ei la pedeapsa caterisirii,iar mirenii a afurisirii (vedeți care e efectul părtășiei?! -n.m.),deoarece ei se roagă împreună cu ereticii,dar le și permit să lucreze cele preoțești,ca niște preoți adevărați,iar după un Sinod Ortodox dacă se va întruni vreodată,vom cădea împreună cu ei sub anatema,dacă nu ne vom pocăi.Mulți eretici care au călcat Sfintele Canoane, dacă au murit în erezie, chiar dacă nu au fost dați anatemei de vreun Sinod,au căzut sub blestemul Sfintelor Pravile sau Canoane ale Sintei Biserici,și și-au luat pedeapsa după moarte, neputrezindu-le trupurile, ca mărturie că ei se chinuie în iad cu sufletele,neputând să-i dezlege nici un Sinod,așa cum sunt cei trei proiestoși de la Marea Lavră care s-au împărtășit cu catolicii”.
    Dacă mai luăm aminte și la cuvintele Sfântului Teofanii Zăvorâtul:”fie că înainte de anatemă sunt rostite numele tău și învățătura ta(sau învățătura la care tu ești făcut părtaș prin comuniunea pe care o ai cu cei a cărora este învățătura-n.m.),fie că nu,pt. tine e totuna: ești deja sub anatema dacă gândești în chip potrivnic Bisericii(sau ești făcut părtaș la gândirea lor,la păcatul lor ,la hula lor,la erezia lor prin comuniunea pe care o păstrezi cu ei-n.m.)”.
    Cred că acest lucru încearcă să-l evidențieze și Păr. Sava în această problemă.Cred că din acest motiv sau pt. gravitatea acestei probleme Păr. Sava e împotriva sintagmei „părtășie la erezie” folosită cu scopul de a îndreptăți (de a îndulci) starea unui mare nr. de creștini ortodocși la ora asta.Dânsul caută să-i avertizeze,să-i ajute să conștientizeze despre gravitatea situației,să-i trezească,cu alte cuvinte. Să le spună că e vorba de erezie și de toate consecințele următoare ereziei.
    Încercați să ajungeți la înțelegere…,cel puțin să nu creați două tabere care nu se mai pot înțelege între ele.E f. important acest lucru.
    Se poate oare?
    Doamne ajută!
    Hristos a Înviat!

    Apreciază

    1. Expresia ,,părtășie la erezie” nu a fost folosită pentru a îndreptății (a îndulci) starea unor credincioși neîngrădiți, ci pentru a evita ,,etichetarea” tuturor ca eretici. S-a spus adeseori acest lucru. Dovada cea mai clară că expresia ,,părtășia” sau ,,comuniunea” cu erezia trebuie folosită până la o condamnare sinodală este exagerarea facțiunii ,,SUPERCORECȚIILOR” de a-i numi eretici pe toți cei aflați în comuniune cu erezia, izolarea față de toți cei aflați în lupta antiecumenistă, deveniți peste noapte ,,eretici”, și îndreptarea cu pași repezi spre schismă! Oare de câte dovezi mai aveți nevoie ca să înțelegeți realitatea?
      Este mult prea târziu! Au semnat documente schismatice la Roman și s-au făcut părtași la ,,schisma artemiană”. Iar în loc să repare stricăciunile făcute se consolidează în răul comis ducând și poporul care îi urmează spre schismă. De aceea și teologul Mihai Silviu Chirilă este atât de prolific pe Ortodoxinfo, pentru a ajuta poporul să se delimiteze de promotorii schismei. Nu este o luptă a orgoliilor cum greșit se vehiculează!
      Credeți-mă lucrurile sunt mult mai complicate decât se văd! Pentru ei, ,,SUPERCORECȚII”! Nici nu vreau să mă gândesc la consecințe! Să te îngdrădești de erezie și să ajungi în schismă?! Iar multi nu cred!!!
      Pentru a se rezolva această problemă trebuie să fie retrase semnăturile de la Roman și să se revină pe calea echilibrată a mărturisirii prin acceptarea Rezoluției de la Botoșani, moment în care am fost cu toții într-un duh. Altfel nicio șansă să fim împreună în această luptă!

      Apreciază

  4. Eu nu am nevoie și de alte dovezi, căci și eu sunt întru totul de acord cu dvs. .
    Nu suntem noi Sinod pt. ai judeca și condamna pe alții. Asta e treaba unui Sinod.Eu nu pot să-l fac pe altul eretic, ci doar să-i spun că eu nu sunt de acord cu învățătura lui, că nu o primesc, că o resping.
    Eu sunt doar pt. lămurirea acestui aspect referitor la „părtășia la erezie” ( Pt. frați scriu asta, nu pt. dvs.; știu cum înțelegeți dvs. și sunt și la fel înțeleg și eu). Căci mulți oameni nu înțeleg corect acest lucru și această neînțelegere a lor îi face să se îndreptățească, să se culce pe o ureche în atitudinea pe care o au față de această situație de criză din Biserică. Îi face să fie indiferenți, nepăsători, lacși, pt. că mulți spun: ,,a, nu e treaba noastră, e treaba celor care au hotărât acolo acele lucruri. Dacă au greșit, ei au greșit, nu ne privește pe noi, nu-i vina noastră”.
    Ei nu înțeleg că ce s-a stipulat/hotărât acolo, s-a hotărât în numele Bisericii, oficial și că acest fapt îi angajează și pe ei, îi face și pe ei responsabili, părtași, căci s-a hotărât în numele lor, în numele Bisericii, iar ei sunt Biserică, mădulare ale Bisericii.
    Ei nu înțeleg că nu i-a întrebat nimeni și că după Creta, fără știrea lor și ei sunt făcuți părtași la învățăturile ecumeniștilor, fără voia lor, fără acordul lor, ci doar pt. că acolo s-a hotărât și în numele lor, pt. că și ei reprezintă Biserica, iar acolo Biserica s-a exprimat ,chiar dacă numai prin reprezentanții ei de la vârf. Iar pe ei nu-i întreabă nimeni acum dacă sunt de acord sau nu. Ei nu înțeleg că au dreptul să se exprime, au dreptul să refuze.
    Ei de aceea nu înțeleg gravitatea pe care o reprezintă acuma comuniunea cu ecumeniștii, părtășia la învățăturile/hotărârile lor, acceptate în numele Bisericii, în Creta.
    Oamenii nu înțeleg gravitatea acestei lucrări/părtășii la erezie în care ei se află, viclenia ei, faptul că îi compromite, îi contaminează, îi face vinovați și pe ei de ceea ce s-a hotărât acolo.
    De aceea am insistat pt. limpezirea acestui aspect (pt. frați). Pt. a conștientiza toți, pt. a înțelege că părtășia la erezia ecumeniștilor îi afectează și pe ei în mod direct și fără consimțământul lor. Cum?! Prin comuniunea pe care o păstrează cu ei. Ei nu înțeleg că pt. a nu fi găsiți vinovați în această situație, trebuie să se împotrivească. Cum? Ca până acuma?Verbal? În scris? Și așa, dar nu mai e suficient. Pt. că totul a devenit oficial. Acuma trebuie întreruptă pomenirea, comuniunea, pt. a nu mai fi părtași la ereziile lor, la învățăturile ecumeniste legiferate acolo, care sunt puse în seama lor, peste capul lor, fără acceptul lor, căci sunt acceptate de „Biserică”, nu?
    Iar părtășia la acestea, care se realizează prin neîntreruperea comuniunii cu ei, tocmai în această stare îi aduce: de vinovăție, conștientă sau inconștientă (pt. cei mai mulți), cu voie sau fără voia lor.
    De aceea insist asupra acestei probleme, căci mulți nu o iau în seamă, nu o conștientizează. Nu îi consider pe toți eretici, nu am nici un drept să fac astfel de afirmații, nu am nici cutezanța asta, îndrăzneala asta. Nu sunt eu Sinod.
    Ce putem noi face, ce ține de noi, este să ne îngrădim, să întrerupem pomenirea/comuniunea cu ecumeniștii (pt. a nu ne face astfel părtași la vicleniile lor) și să mărturisim adevărul, atât cât îl luminează Dumnezeu pe fiecare. Mai departe nu-i al nostru a face, ci al Domnului, în Mâna Lui e rezolvarea problemei. Noi doar să nu ieșim din Voia Lui,să nu mergem în extreme. Să păstrăm cele primite neschimbate.
    Mă iertați pt. insistență dar…, e dureros, prea dureros. Mă iertați!

    Apreciază

    1. HD,
      Asemenea ,,insistențe” sunt binevenite! Mulțumim pentru cuvântul adus! E cât se poate de adevărat ceea ce ați spus… Cu aceeași durere nemângâiată mărturisesc și eu!
      Fiți binecuvântat!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s