Toate cazurile în care Sfinții Părinți spun să fugi și să nu ai părtășie cu ereticii se referă, în general, la eresuri vădite și deja condamnate de un Sinod[1]. Așadar, Filioque a fost condamnat la Sinodul din 867, și deci, pe drept Părinții la 1274 au întrerupt pomenirea Patriarhului Vekkos atunci când acesta vroia să impună pomenirea Papei; arianismul era deja condamnat la 325, iar cei ce pe timpul Sfântului Atanasie au întrerupt pomenirea lor după Sinod, pe drept numindu-i eretici; monofizitismul era condamnat pe timpul Sfântului Eftimie cel Mare de Sinodul IV Ecumenic și, cu toate acestea, Sfântul Eftimie nu a tăiat pomenirea decât după ceva timp; Sfântul Maxim nu a tăiat pomenirea decât după ce a reușit să adune un Sinod în Africa, iar Sfântul Sofronie nici nu a tăiat deloc pomenirea celorlalți patriarhi care susțineau monotelismul înainte de Sinodul Ecumenic al VI-lea; iconoclasmului era deja condamnat când Sfântul Teodor Studitul îi numește pe toți eretici și aplică acrivia fata de toți; Sfântul Chiril al Alexandriei nu taie pomenirea episcopilor ce aveau comuniune cu Teodor al Mopsuestiei și Diodor de Tars, aceștia nefiind condamnați nominal de un sinod, ci aplică iconomia înainte de Sinodul V Ecumenic unde au fost condamnate tezele lor; Sfântul Teodor face iconomie cu cei ce pomeneau pe adepții sinodului adulterin, cu toate ca aceasta nu constituia o erezie înainte de un Sinod. Deci iată ca iconomia s-a aplicat înainte de Sinoade în general, iar acrivia după Sinoade. Deci nu avem dreptul să condamnăm noi ca eretici pe nici un ierarh sau pe vreun preot care îl pomenește pe un ierarh care propovăduiește o erezie, ci doar să ne îngrădim de erezia lui prin nepomenire și atât. Nu-l putem numi eretic deoarece numai un Sinod o poate face, iar noi nu osândim înainte de Sinod, ci doar ne îngrădim de erezie sau îl sancționăm până va fi judecat de un Sinod. Se face o confuzie voită între ereziile condamnate și necondamnate și se face schismă în Biserică, prin ruperea de Biserica și nu de erezia unor episcopi. Deoarece, înainte de a fi condamnată o erezie, ecumenismul fiind erezia ereziilor, considerăm anticanonic ca toți care pomenesc un astfel de Episcop, chiar dacă ei nu sunt de acord cu ecumenismul sau chiar vorbesc împotriva lui, sunt eretici și căzuți, ceea ce constituie o mare viclenie a diavolului pentru a face schismă în Biserică. Căci pe care nu i-a putut înșela să-i despartă de Biserica prin erezie, caută să-i despartă prin schismă și anume pe cei mai râvnitori care nu au cunoștințe prea multe sau pe cei cu mintea prea ascuțită care, în loc să se vindece prin citirea Pidalionului și a Sfinților Părinți, și-au tăiat mintea în Canoane și în cuvintele Sfinților Părinți. Căci diavolul fiind șiret îi îndeamnă, să zidească osteneala peste poruncă, cum zice psalmistul, adică să-și piardă toata osteneala prin neștiință, nechibzuință și interpretarea Canoanelor cu răutate și patima. Dacă vor zice unii, că toate ereziile care sunt în ecumenism sunt deja condamnate, aceasta este adevărat, căci altfel nu opream pomenirea, dar ecumenismul în sine nu a fost condamnat decât de un sinod local. Dar erezia aceasta luând o amploare atât de mare, ecumenică, este nevoie de un Sinod adevărat Sfânt și Mare, nu ca cel eretic din Creta și nu de un simplu sinod local cum a fost cel din Africa sau Roma pe timpul Sfântului Maxim sau ca cel din America. Deci, nu trebuie sa ne grăbim să osândim noi toată Biserica ca și căzută în erezie, să cădem în schisma stilistă a calendarului și să ne căutăm arhierei ortodocși în alta parte; deoarece, îi avem în Biserica Universală Ortodoxă dar care nu s-au adunat, încă, într-un SINOD ECUMENIC ADEVĂRAT, și care sperăm să fie în viitorul apropiat. Dacă nu procedăm așa, vom face din întreruperea pomenirii o schismă, schisma Sinodului din Creta. Să ne apere Dumnezeu și Preacurata Sa Maica de o cădere ca aceasta, ca în loc să vindecăm și să apărăm Biserica de schisma și dezbinări, așa cum spune Canonul15, noi să facem mai multă dezbinare și ură în Biserică. Să stăm cu frică și să luăm aminte, să ne luptăm după legile jocului, astfel vom ieși în afara Bisericii, așa cum au mai făcut mulți. Dacă suntem picioare sau mână să nu ne punem în locul Capului și să judecăm noi toată Biserica, înainte de a folosi toate mijloacele de a întruni un Sinod cu adevărat Ortodox, care să condamne Sinodul din Creta și pe cei ce l-au adunat și aprobat. Numai așa vom putea să-i numim eretici cu adevărat și să aplicăm acrivia prevăzută de Sfintele Canoane și de Sfinții Părinți. Până atunci, nepomenirea este doar o metodă de luptă împotriva ereziei (cea mai eficientă – n.n.), dar nu însăși condamnarea ereziei și a ereticilor. Dumnezeu să binecuvânteze această luptă sfântă în limita Sfintelor Canoane și a Sfinților Părinți. Cu dragoste și stima pentru adevărații luptători ai lui Iisus Hristos. Amin.
Ieroschimonah Paisie Prodromitul
17 mai 2018, Înălțarea Domnului
[1] Asta nu înseamnă că dacă un eretic nu a fost condamnat poate fi frecventabil sau că putem încuraja comuniunea cu el fără posibile consecințe în plan duhovnicesc, ci că se poate aplica iconomia după exemplele de mai jos pentru a feri de schismă (n.n.)
Ortodoxia mărturisitoare 
Proiectul ,,podurile toleranței” și al diversității, se apasă deja pedala de accelerație
http://ziarullumina.ro/proiectul-podurile-tolerantei-la-a-5-a-editie-133599.html
Moderator Aurel Vainer
ApreciazăApreciază
Intreruperea pomenirii dupa Creta = ispita de-a dreapta. Acelasi duh arhicon din spatele ecumenismului. Cum demonstrez ? Ne uitam la roadele acestei intreruperi a pomenirii : noi erezii si schisme la nepomenitori, din ce in ce mai multa dezbinare chiar intre ei. Semne clare ale lucrarii unui duh rau. Cine mai are minte sa ia aminte. Solutia : reluarea pomenirii-nu pentru ca vreun semnatar de la Creta si-ar fi retras semnatura, ci pentru combaterea acestor noi erezii si schisme-dezbinari. Daca s-ar fi rezumat la proteste-scris si predica, s-ar fi evitat aceste noi rani in Trupul Bisericii. Schismele se fac usor dar se repara foarte greu, mai ales datorita nepriceperii duhovnicesti+despotismul-a majoritatii arhiereilor si a nepasarii lor totale fata de Biserica. Exceptiile intaresc regula. Mai sunt arhierei romani care nu recunosc sinodul de la Creta ca fiind ecumenic-deci normativ pentru Biserica. Cei care n-au fost acolo, n-au semnat nimic in legatura cu Creta. Dar cine dintre ei are puterea sa-l infrunte pe omul iudaismului din spatele statuii lui Cuza ? Hristos S-a Inaltat ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cumva ispita de-a dreapta este de a sta liniștit când credința este trădată?! Oare nu s-a vorbit împotriva ecumenismului și înainte de minciunosinodul din Creta?! Și care au fost rezultatele??? S-a scris și s-a vorbit mai mult decât acum, după legalizarea ereziei. Care au fost rezultatele?! Poate o conștientizare a unei părți importante a pliromei care, din păcate, acum tace! V-ați gândit o clipă că diavolul duce luptă de dezbinare între noi fiindcă are un motiv cât se poate de serios: anihilarea formei celei mai eficiente a luptei împotriva panereziei – ÎNTRERUPEREA POMENIRII? E normal să fie și victime: cei care depășesc granițele canonice ale Canonului 15. Nu că nepomenirea ar fi o problemă. De ce mai avem Canonul 15 atunci???
ApreciazăApreciază
NU intreruperea pomenirii dupa Creta este ispita de-a dreapta, ci ravna exagerata si fara socoteala, lipsa de pregatire duhovniceasca (aproape nici un nepomenitor nu a fost pregatit duhovniceste sa intrerupa comuniunea cu ecumenistii, sa reziste ispitelor si orgoliilor personale, sa priveasca cu dragoste fata de cei ramasi in urma si sa gestioneze cu intelepciune complicatele situatii care au aparut).
Sa zici ca intreruperea pomenirii e o greseala e ca si cum ai zice ca operatia pentru extirparea unei tumori e rea doar pentru ca chirurgul a fost nepriceput si a taiat cu bisturiul pe alaturi provocand mai mult rau. Operatia trebuie facuta, dar de oameni mai priceputi sau mai pregatiti.
Ispitele de-a drepata au aparut tocmai pentru ca diavolul nu rabda sa vada o impotrivire serioasa ereziei cumplite a ecumenismului si a speculat patimile nepomenitorilor la maxim.
Mandria bruta, orgoliul, parerea se sine, credinta ca ai o minte suficient de abila sa inteleaga situatiile in contextul sfintelor canoane, tendintele de exagerare intr-un sens sau in altul etc sunt si au fost speculate cu succes de duhurile rautatii.
Unora dintre nepomenitori li se pare ca au facut un lucru asa de extraordinar incat ceilalti, care nu inteleg sau nu au luat hotararea sa-i urmeze, sunt deja sortiti pierii, uitand ca daca nu le-ar fi dat Dumnezeu curaj sa reactioneze impotriva ecumenismului si ierarhilor eretici, ar fi stat si ei ascunsi cu capul in nisip de frica.
Uita majoritatea nepomenitorilor ca „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” – Iacob 4 -6.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Completez:
Din cauza diferitelor forme ale mandriei, Dumnezeu ii lasa sa cada pe nepomenitori in exagerari. Li se permite duhurilor viclene sa-i duca in inselare.
De altfel, dupa cum se cunoaste din invataturile Sfintilor Parinti, asta se intampla cu orice om care incepe sa creada ca este cineva, ca a facut ceva – mandria (sub diferitele ei forme) determina parasirea ajutorului lui Dumnezeu si caderea in alte pacate. Mai mult sau mai putin cu noi toti se intampla asta. Iar miscarea nepomenitorilor este un exemplu elocvent in acest sens.
ApreciazăApreciază
Teodot, in locul tau as alege tacerea. Ai fost si esti cel mai ambiguu marturisitor, indecis si in contradictoriu cu tine insuti. Oare din cauza prea multei nelinisti de care esti stapanit ? Cu parere de rau, dar cuvantul tau este amanet al rusinii.
ApreciazăApreciază
Duhul rău apare și dispare, în funcție de amploarea patimilor noastre sufletești. Nu întreruperea pomenirii atrage duhurile rele, ci modul în care gestionăm efectiv situația în care ne aflăm. Avem nevoie de încredere în noi înșine, dar nu și de mândrie. Avem nevoie de această delimitare de erezie, dar nu și de ură a celor neputinciosi sufleteste. Despatimirea se realizează treptat. Urâm păcatul și erezia, dar trebuie sa respectăm și porunca iubirii aproapelui!
Soluția nu poate fi reluarea pomenirii. Ieromonahul Paisie Prodromitul are o poziție cu care sunt de acord. Trebuie sa ne menținem pe o cale cât mai puțin pătimașă. Patimile alungă Duhul Sfânt. Comuniunea cu cei care au semnat documentele eretice ar însemna că suntem de acord cu ei! De ce să se reia pomenirea? Ca să arătăm cu degetul spre cei cu vederi mai radicale? E adevărat ca ei ne critică pentru ca nu mărturisim asemenea lor. Uneori am impresia ca ne privesc cu ură. Sper sa mă înșel, totuși. Nu le-ar face cinste. Uneori Dumnezeu scoate ceva bun și din astfel de confruntări. În ciuda tuturor disputelor, dacă ar trebui sa aleg între frații nepomenitori cu vederi mai radicale și ecumenistii convinși, i-as alege pe primii.
Să ne întoarcem la crucile lui Baphomet de pe biserici? De ce nu luați atitudine împotriva acestora? Nu am auzit ca nepomenitorii radicali să se fi închinat la vreo cruce a lui Baphomet ori să fi participat la rugăciuni comune cu ereticii condamnați de sinoade. Cum primește Dumnezeu mărturisirea lor de credință si pe a noastră, vom afla atunci când vom trece la cele veșnice. Sau prin mijlocirea vreunui sfânt. E o problemă foarte delicată și foarte sensibilă. Cu răbdare, trebuie să ne rugăm și pentru unii și pentru alții. Iar Duhul Sfânt va sufla unde va voi, ca și până acum.
Dumnezeu să ne ajute pe toți sa facem voia Sa!
ApreciazăApreciază
Monah Teodot in opinia matale rezultă că Sf Părinți din lipsă de ocupație au încetat pomenirea, eu te înțeleg că de frică te-ai sucit la 180 de grade, dar revino cu picioarele pe pămînt și lasă frica deoparte! Unde este acel Monah Teodot pe care il știam?
ApreciazăApreciază
Este bine- venita aceasta precizare semnata de Parintele Ieroschimonah Paisie Prodromitul,caruia ii facem metanie,cu acest prilej si il rugam cu smerenie sa ne binecuvanteze si sa se roage si pentru noi,pacatosii!
Argumenteaza Prea Cuviosia si trebuie subliniat ca ecumenismul nu a fost condamnat canonic de catre un sinod.Aici apare grava confuzie,care a produs cearta si dezbinare intre frati,impingandu-i deja pe unii, pe doua cai schismatice:stilismul si schisma,infricosatoare abatere de la calea oranduita de Sfintele canoane si Sfintii Parinti,acrivia aplicata cu inima impietrita ,care numai aude glasul dulce al Mangaietorului.
Nestiinta,nechibzuinta,lipsa discernamantului duhovnicesc si graba,izvorata din adancul inimii impatimite ,ca cei care propovaduiesc panerezia ecumenista promovata cu ravna ,prin toate mijloacele ,care le au la indemna,sa fie etichetati si condamnati in vazul lumii,in fata tribunalelor constituite ad-hoc,care amintesc de tribunalele ,care osandeau in vremurile de trista amintire,pe „dusmanii poporului”.
Le inteleg durerea,dar nu le inteleg ura scrasnita ,pornita impotriva celor care nu sunt de acord cu ei.
Nu le inteleg placerea sadica de a-i umili,in fel si chip pe aparatorii Ortodoxiei din cadrul miscarii antiecumeniste si pe noi toti de altfel,scotand la iveala,prin orice le sta la indemana, slabiciuni si lipsuri omenesti ,pe care le avem cu totii,
scotocind in trecutul persoanelor vizate,ca niste vrednici si destoinici”comisari ai poporului”,pentru a intocmi fise personale,atentat la imaginea si bunul renume al celor care le-au fost tovarasi de drum,in lupta antiecumenista(asta cred ca a fost in inchipuirea noastra,caci de fapt nu ne-au fost prieteni niciodata).Nu poti jigni si pune etichete neloiale,obraznice si calomnioase cu zambetul pe buze,daca nu ai de la inceput tradarea in minte,socotita viclean si pornita la comanda ,asa cum am mai spus de catre stapanii din umbra ,ai caror pioni simbriasi sunt.
Fratilor sa ne inaltam sufletul catre Pacea,mila si Iubirea nesfarsita a mantuitorului Hristos,amintindu-ne cuvintele intelepte izvorate de la Duhul Sfant ale Sf.Isaac Sirul:
„*Inceputul intelepciunii lui Dumnezeu este bunatatea si blandetea. Ca ea vine din marinimie si neputintele oamenilor le poarta. Ca zice: „Noi suntem datori sa purtam neputintele celor neputinciosi” (Rom. 15, 1) si: „pe cel ce greseste indreptati-l cu duhul blandetei” (Gal. 6, 1). Printre darurile Duhului Sfant, Apostolul numara pacea si rabdarea.
Daca ai fapte bune, dar nu ai mila, esti inaintea lui Dumnezeu ca un om, care ucide pe fiu inaintea tatalui. Cel care avand sufletul bolnav, incearca sa indrepte pe fratii sai, este ca un orb care arata altora calea.
Mila este o mahnire pornita din Har, care se pleaca spre toti cu indurare, si care pe cel ce merita rautate nu-l pedepseste, iar pe cel ce merita bunatate, il copleseste. Caci mila tine de dreptate, iar judecata (chiar dreapta) se apropie de rautate. Pusticul nemilostiv, pom fara roada este….In adunari, pretuieste tacerea. Ca ea opreste multa vatamare. In ziua in care deschizi gura ca sa acuzi pe cineva, socoteste-te mort in fata lui Dumnezeu si toate faptele tale zadarnice, oricat s-ar parea ca sunt pe buna dreptate. Caci ce nevoie are cineva sa-si darame propria zidire sufleteasca, ca sa indrepte pe cele ale aproapelui sau?…Justificarea nu tine de viata crestinilor, nici nu face parte din invatatura lui Hristos. Sa nu ocarasti pe nimeni, nici chiar pe cei cu viata foarte rea. Intinde-ti haina peste cel ce greseste, ca sa-l acoperi. Chiar de nu poti sa-i iei greselile lui asupra ta si sa primesti in locul lui pedeapsa si rusinea, rabda totusi si nu-l rusina…Afla ca de va iesi foc de la tine si va arde pe altii, din mainile tale va cere Dumnezeu sufletele acelora, care s-au ars in focul tau. Chiar daca nu tu aprinzi focul, ci esti numai binevoitor cu cei ce-l aprind, si gasesti placere in aceasta, la judecata vei fi partas cu acela.”
*Sf. Isaac Sirul, „Cuvinte despre nevointa”
ApreciazăApreciază
Mai Teodotule, slab esti de minte. De cati ani esti in manastire? Ti-ai pierdut timpul de pomana acolo. Nu te intrista atat de profund pentru cei cazuti in schisma, ca sunt de teapa ta. Poti sa te insotesti linistit cu ei si sa v-apucati de pomenit in cor, tot ce se poate pomeni. Ca respectivii au luat-o razna, nu-i nicio rana pe trupul Bisericii. Fie sanatosi. La urma urmei, fiecare pasare pre limba ei piere.
Aplicarea unui Canon al Bisericii nu-i, cum zici, semn al lucrarii unui duh rau. Dimpotriva, as spune. Sa stii ca omul din spatele statuii lui Cuza e un om slab si poate fi infruntat usor, punandu-i-se Adevarul in fata. De adevar se teme el si toti ai lui. Mantuitorul spune ca Adevarul ne face liberi. Neavand Adevarul, n-au nici libertate. Apropo, daca esti atat de bine informat, spune-ne cine sunt arhiereii romani care nu sunt de acord cu sinodul talharesc din Creta. Sa stim, sa le dam cinstea cuvenita.
ApreciazăApreciază
https://ortodoxiacatacombe.wordpress.com/2018/05/18/de-ce-nu-vom-merge-la-sinaxa-de-la-satu-mare/
ApreciazăApreciază
Parinte, ma iertati ca l-am contrazis un pic pe pr Paisie:
https://danielvla.wordpress.com/2018/05/18/articolul-pr-lui-paisie-prodromitul-sa-nu-ne-taiem-mintea-in-sfintele-canoane-si-in-sfintii-parinti-si-un-comentariu/
ApreciazăApreciază
Danielvla,
În legătură cu Sinodul local ROCOR, spuneți: ,,majoritatea ortodocșilor mărturisitori recunosc autoritatea și valabilitatea acestui sinod”. Așa este! Și părintele Paisie recunoaște atât autoritatea, cât și valabilitatea Sinodului local. Nu neagă aceste atribute! Spune altceva: ,,erezia aceasta luând o amploare atât de mare, ecumenică, este nevoie de un Sinod adevărat Sfânt și Mare”. Adică este nevoie de un Sinod panortodox pentru a condamna panerezia! Altfel, de ce tot vorbim de întrunirea unui astfel de Sinod dacă erezia a fost deja condamnată, iar condamnarea receptată panortodox?!
ApreciazăApreciază
Danielvla,
Spuneți: ,,Însă din citatul părintelui Paisie reiese că nici pe episcopul ce propovăduiește o erezie nu-l putem numi eretic”.
Însă părintele Paisie spune altceva: „Deci nu avem dreptul să condamnăm noi ca eretici pe nici un ierarh sau pe vreun preot care îl pomenește pe un ierarh care propovăduiește o erezie, ci doar să ne îngrădim de erezia lui prin nepomenire și atât”. Aici părintele expune o altă idee decât cea surprinsă de dvs. Anume că nu putem numi eretic un ierarh sau un preot prin simplu fapt al pomenirii unui ierarh propovăduitor al ereziei (eretic necondamnat), așa cum fac ,,supercorecții”. Nu reiese de aici că propovăduitorul ereziei nu ar fi eretic. Nu acest lucru urmărește părintele Paisie să evidențieze, ci ,,să ne îngrădim de erezia lui prin nepomenire și atât”.
ApreciazăApreciază
Cat de tare m-a dezamagit,Parintele Teodot,pe care l-am cunoscut in imprejurari,care ii fac cinste,iubitor si cinstitor al Sfintilor Mucenici,Martiri,Marturisitori din temnite si inchisori.
Parinte Teodot,am avut impresia ca recomandarea vine din partea celor coplesiti de frica,aflati in a 3-a forma de ateism,si nu din partea dumneavoastra..Cum pot preotii sa protesteze impotriva ecumenismului ,a panereziei parafata de sinodali la viclenul sinod din Creta?Prin predici sau in scris?
Cred ca glumiti,sau sunteti rupt complet de realitate.In momentul cand un preot sau ieromonah ar vorbi impotriva asa zisului sinod talharesc,va fi mutat fara drept de apel intr-un catun pierdut in munti,sau in Baragan,echivalent cu caterisirea.Iertati,dar recomandarea facuta de a ne intoarce la pomenitori ar fi o abdicare de la lupta ,la care ne-am inscris,o rusine fara margini,in fata Mantuitorului Hristos,a apararii Sfintei noastre Ortodoxii,dupa puterea noastra,asa mici si nevrednici cum suntem.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
ApreciazăApreciază
Se pare că minciunosinaxa de la Satu Mare are o greutate foarte mare. Descoperă încă înainte de începere ,,gândurile multor inimi”.
ApreciazăApreciază
SERGIU MANDINESCU( [03 Iunie 1928 – martie 1964,erou,poet-martir, mort la 38 de ani, după 12 ani de temniţă grea, petrecuti la Jilava, Aiud,Piteşti, Caransebeş, Tîrgu Ocna, Gherla, din 1948 pînă în 1960,ulterior pedepsit şi trimis în Bărăgan, în „celebrul” sat Lăteşti, unde a rămas pînă în 1961]
A plecat la ceruri in martie 1964,de bună seamă, urmare a torturilor din închisori.”
Sensibilul si marele poet necunoscut romanilor,este arestat la varsta de 20 de ani,facand parte din una dintre mişcările de rezistenţă din Oltenia, aceea de sub comanda generalului Iancu Carlaonţ.”Hăituit de un regim ateu și trăind în așa-zisa libertate circa doi ani de zile după domiciliul de la Lățești, Sergiu Mandinescu a plecat la ceruri fără să mai apuce să-și pună pe hârtie versurile memorate în închisori. Recuperarea poeziei și biografiei lui Sergiu Mandinescu este o datorie morală și o completare necesară pentru istoria literaturii române. Sergiu Mandinescu a fost un poet sfințit de durerile și suferințele impuse de regimul comunist la fel ca Valeriu Gafencu.”(Ionuț Țene)
Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii Sai!
AMIN (Reeducare)
De-aş avea o pană de înger
Şi cerneală de bezne,
Poate că abia atunci mi-ar fi lesne
Să mă adun din toate risipirile,
Să-mi scriu amintirile
Şi să spun tuturor de ce sânger.
Era o noapte jefuită de stele…
La fereastra nădejdii – zăbrele,
La uşa salvării – lăcate,
Iar frunţile noastre palide înnoptaseră toate.
Când, deodată, din mijlocul nostru
Izbucni, ca o flacără neagră, ura.
Focul ei a topit într-o clipă
Gând, suflet, aripă –
Toate din tot – şi n-a mai rămas decât zgura.
Baroase cumplite zdrobiră tăcerea
În cioburi de răcnete mari cât durerea.
Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer.
Martirii ardeau pe ruguri de ger…
Atât de cumplite au fost suferinţele,
Atât de năprasnică urgia,
Încât în noaptea aceea unii şi-au pierdut minţile,
Alţii şi-au pierdut veşnicia.
Într-un târziu toate sufletele zăceau sfărâmate.
Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge!
Pe jos erau risipiţi creiţarii de sânge,
Plata atâtor păcate.
Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc.
Iată, de pildă, eu – umblu, vorbesc,
Asemenea lui, aşijderea ţie,
Dar viaţa mea nu-i, nu-i, prietene, decât o moarte vie.
Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul comorilor,
Îmbrăţişându-mi lespedea de patimi şi chin.
Aştept îngerul zorilor,
Aştept Învierea,
În numele Tatălui şi-al Fiului, şi-al Sfântului Duh, Amin!
Pitesti, decembrie 1949
ŞI AZI CA IERI…
(fragmente)
…….
Ei nu ne-aud, dar zariştile ard!
Un nou Atila spulberă pământul,
Cu gândul leu, cu duhul leopard,
Mai mânios în grai ca iarna vântul.
Şi azi ca ieri nu ne aud, dar vai!
Se prăbuşesc cu vuiet catedrale.
Sălbaticele hoarde din Altai
Cutremură cetăţi voievodale.
………..
Nu fremătaţi pe nările subţiri,
Nu ridicaţi sprânceana a uimire:
S-au înecat potop de năvăliri
În sângele acestei ţări martire!
Ca luptătorul, care n-are timp
Să-şi lege rana-n toiul bătăliei,
Noi mai purtăm pe frunte câte-un ghimp
Sau răni pe trup din vremile urgiei,
Dar n-am împrumutat vreun cult nedemn
Şi zei străini nu-şi fac aicea vatră;
Bisericile noastre sunt de lemn
În schimb credinţa noastră e de piatră!
Treziţi-vă, cât capetele voastre
Nu-mpodobesc al Asiei oblânc!
Treziţi-vă! Cu lacrimile noastre
Vă luminăm prăpastia-n adânc.
Şi azi ca ieri Caligula petrece,
Dar răsturnaţi-l, şi veniţi sub scut,
Căci dacă peste ţara mea vor trece,
Veţi zace poate mii de ani sub cnut.
ApreciazăApreciază
Din o scrisoare a Sfantului Paisie Aghioratul (care a intrerupt comuniunea cu Patriarhul Atenagora cativa ani dar apoi a reluat-o) reiese duhul moderat,nici nu-l condamna ca eretic pe Patriarh ci se roaga pentru el :
„În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patriarh cred că este un lucru iraţional.
Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă[4]. Dacă filo-unioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, şi pe Patriarhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai întâi să se facă unirea acestor „biserici”, să se restabilească liniştea în rândul tuturor ortodocşilor scandalizaţi, pacea şi dragostea duhovnicească între Bisericile Ortodoxe Răsăritene, şi după aceea să se ia în atenţie şi unirea cu celelalte confesiuni, dacă şi întrucât doresc cu sinceritate să îmbrăţişeze învăţătura ortodoxă. ”
http://www.cuvantul-ortodox.ro/cred-ca-nu-este-deloc-bine-sa-ne-despartim-de-biserica-de-fiecare-data-cand-patriarhul-greseste-ci-fiecare-are-datoria-si-obligatia-de-a-protesta-si-de-a-lupta-dupa-puterile-sale-in-sanul-bisericii/
ApreciazăApreciază
Da, trebuie multă atenție! Întrerupem pomenirea și rămânem în Biserică, nu facem ,,biserică”.
ApreciazăApreciază
socaciu90
Nu a reluat comuniunea cu Atenagoras, pentru ca acesta a murit. A inceput sa fie in comuniune cu Dimitrie, noul patriarh ecumenic, sperand ca acesta sa nu mearga tot pe linia ecumenismului.
ApreciazăApreciază
era un apropo la greselile stilistilor care nu au mai reluat pomenirile chiar daca a murit si patriarhul si episcopul…
ApreciazăApreciază
În perioada 5-8.06.2018 în Atena și regiunea Atika simpozion pe probleme de mediu, vor participa majoritatea liderilor religioși budiști, musulmani, hinduși, evrei, protestanți, anglicani s.a, politicieni, o.n.g-uri s.a organizații, bineînțeles Bartolomeu Arhondonis va fi nelipsit
ApreciazăApreciază
Linkul https://paterikiparadosi.blogspot.ro/2018/05/blog-post_820.html?m=1
ApreciazăApreciază
La multi si binecuvantati ani,cu bogate roade duhovnicesti,tuturor sarbatoritilor zilei ,a celor care poarte numele Sf.Imparati Constantin si Elena,intocmai cu Apostolii.
„Să rugăm pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi prin ei pe marele Împărat Iisus Hristos, să rînduiască pace în lume, domni şi conducători înţelepţi peste popoare, întăritori ai dreptei credinţe, păstori vrednici de Evanghelie şi mîntuire sufletelor noastre. Amin”.(Parintele Cleopa)
ApreciazăApreciază
VESTE BUNĂ!
VICTORIE!!! 🙂 NU SE MAI FACE MEGA MOSCHEE!
PE 25 MAI 2018 EXPIRA HG 372/2015!
AM PRIMIT UN NOU TERMEN 14 septembrie 2018.
LA TERMENUL VIITOR VOM INVOCA EXPIRAREA
HG 372/2015 prin care Victor Ponta Turcitul a dat abuziv,ilegal si gratuit, terenenul de 11-13 milioane de euro pentru construirea Mega Moscheii.
La termenul de vineri 18-05-2018 au fost prezenti in sala in jur de 60 persoane.
A fost pusa in discutie, convocarea tuturor celor 14.000 de persoane care au trimis cereri de interventie accesorie pentru urmatorul termen. Acest lucru a a fost cerut de mine pentru simplul fapt ca in acest dosar au fost OPISATE in jur de 2300 cereri de interventie accesorie.
Restul pana la 14.000 se pare ca au fost pierdute, furate, aruncate sau au incercat sa le faca pierdute. 🙂
Mesajul este clar:
ROMANII NU DORESC COTE OBLIGATORII DE FALSI REFUGIATI SI MOSCHEII PE TERITORIUL ROMANIEI!!!
Noi, Catalin Ioan Berenghi si Catalin Ioan Gornic, vom continua lupta!!!!
ApreciazăApreciază
Domnul si Maica Domnului sa va ajute, sa ne ajute tuturor, sa stavilim valul de paganism abatut asupra Romaniei. Valul acesta face parte dintr-un plan mai vast, gandit de mintile bolnave ale omenirii. In majoritatea tarilor arabe, daca esti depistat ca esti crestin si ai o Biblie risti sa fii linsat, aruncat in inchisoare ori, in cel mai bun caz, expulzat. Aceasta este ,,toleranta” musulmanilor pagani, pe care Ponta si cei ai lui ii primesc cu bratele deschise.
ApreciazăApreciază
SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
Suntem alaturi de curajosii frati luptatori ,care au inceput si continua cu vitejie aceasta actiune intru slava dreptei credinte ortodoxe stramosesti,contra vrajmasilor ei si acelor de neam strain si nevrednic,supus ocultei masonice,
tradatori de tara,urmasi ai iudelor,din timpuri stravechi,avari vanzatori de tara,neam si credinta!
Sa ne zidim in suflet cuvintele nemuritoare ale Capitanului,Corneliu Zelea Codreanu:
„…Noi nu urmarim decat sa ne aparam Patria sacra. Patria amenintata de viscolul furtunei, Patria parintilor nostri si cuibul cald ai acelora care vin dupa noi. ”
„De atunci mi s-a înrădăcinat credința care nu mă va părăsi, că cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său nu va fi învins niciodată.
Nu admitem nimănui ca să caute și să ridice pe pământul românesc alt steag decât acela al istoriei noastre naționale. Oricâtă dreptate ar putea avea clasa muncitoare, nu-i admitem ca să se ridice peste și împotriva hotarelor țării. Nu va admite nimeni ca pentru pâinea ta să pustiești și să dai pe mâna unei nații străine de bancheri și cămătari, tot ce a agonisit truda de două ori milenară a unui neam de muncitori și de viteji. Dreptatea ta, în cadrul dreptății neamului.
Nu se admite ca pentru dreptatea ta să sfarmi în bucăți dreptatea istorică a nației căreia aparții.O Românie nouă nu poate ieși decât din luptă. Din jertfa fiilor săi.
Nu să ajungi puternic te pregătește. Nu pentru binele tău să lupți și să muncești, ci pentru binele și salvarea neamului tău.
Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine și disciplină.
Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam și Țară.
Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.
Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușmanii vor sa ni le dărâme.
Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor și mucenicilor Neamului.
Țelul final nu este viața. Ci Învierea. Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creația, cultura, nu-i decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obține această înviere. Este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sădit în neamul nostru, de care trebuie să răspundem. Va veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toți morții și cu toți regii și împărații lor. Având fiecare neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu.
Acest moment final, „învierea din morți”, este țelul cel mai înalt și mai sublim către care se poate înălța un neam.”
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari. Bucharest: Totul Pentru Tara, 1936.
ApreciazăApreciază
Majoritatea celor ,care se considera ortodocsi,dar care nu au fost alaturi de noi ,in aceasta lupta,incepand cu sinodul si presedintele lui,arhiereii care au vandut ceea ce are mai de pret romanul,credinta dreapta si sfanta ortodoxa,cei care inca dorm linistiti si caldicei in fata Tronului Imparatului Hristos,si noua tuturor ,ne adreseaza Sf.Inochentie al Odessei,cuvintele:
„Nu se poate ca sa n-ai tu si intelepciune! O, Domnul stie sa lumineze si sa invete pe aceia care stiu sa-L asculte si sunt gata sa puna in practica cele auzite. Fara indoiala, tu nu ai auzit o singura data inlauntrul tau pe Acel invatator care a stiut sa-si faca din pescari Apostoli. Si poate vei fi primit chiar acea ungere de la Duhul Sfant, pe care, primind-o cineva, nu mai are nevoie sa fie invatat, caci insasi aceasta ungere il invata toate.
Cum deci te vei mai indoi, crestine, ca Domnul cel rastignit este cu adevarat puterea lui Dumnezeu si intelepciunea, adevarul, sfintirea si izbavirea spre mantuire a oricarui om care crede (I Cor. 1, 24, 20), cand El cu insasi fapta ti-a facut tie toate acestea? Aceasta ar insemna sa te indoiesti chiar de mintea ta, care este a lui Hristos (I Cor. 2, 16), de insasi inima, care este a lui Hristos (Efes. 3, 17) si de insasi viata ta, care este a lui Hristos (Colos. 3, 4).
Dar daca, iubite crestine, Hristos nu s-a facut pentru tine toate acestea, daca crestinismul nu s-a infiltrat in viata ta, daca credinta ta se cuprinde numai in vorbe, inchinaciuni si sentimentalism iute trecator, atunci clar sa-ti fie ca tu putin te deosebesti de iudeu si elin. Ce folos ca tu tii cu mana un tezaur pretios, daca nu te folosesti de dansul si umbli calic ca si mai inainte de a-l avea? Ce pretuieste inaintea ochilor tai doctoria cea tamaduitoare de toate bolile, cand tu nu o iei si deci continui a suferi chinuri de moarte? Hristos ne mantuieste pe toti, dar nu atunci cand ramane numai in Evanghelie, sau numai pe epitaf, sau numai in cer, ci cand intra in inima noastra, se uneste cu duhul nostru si devine principiul intregii noastre vietii si a tuturor faptelor noastre. Cugeta la acestea in fata acestui mormant.”
Sfantul Inochentie al Odessei – Predica in Sfanta si Marea Sambata
ApreciazăApreciază
„*Foarte puţini, poate, ştiu că islamul nu a fost lucrarea şi plăsmuirea analfabetului şi sălbaticului Mahomed, ci a evreilor. Foarte puţini au habar că mahomedanismul este făcătură evreiască, deoarece toate informaţiile istorice despre acest lucru sunt măsluite de către cei ce au interes să ascundă asta. Cine mai ştie azi, că însuşi Mahomed era evreu după mamă? Câţi ştiu că, cel puţin trei dintre femeile lui erau evreice şi că el era îndrăcit?[1] Cine a aflat vreodată că toţi cei apropiaţi din jurul său erau sataniști (vrăjitori, astrologi şi spiritişti).
Au reușit lucifericii Sanhendrinului să facă din analfabetul, epilepticul şi demonizatul beduin Mahomed, profet mincinos. L-au propulsat în frunte ca, prin sabie, să răspândească mincinoasa religie şi să rănească astfel Creştinismul.
Dar care este consecinţa acestei atitudini duşmănoase a evreilor împotriva lui Hristos? Ce-au câştigat căpeteniile luciferice a Sanhendrinului de pe urma născocirii Islamului? Au creat astfel cel mai rău şi mai neîmpăcat duşman de moarte al iudaismului. Primul sânge evreiesc a fost vărsat de însuşi Mahomed, lucru pe care adepţii religiei lui îl continuă până astăzi. Nu este mult timp de când, 110 milioane de arabi au depus greu jurământ ca să nimicească de pe faţa pământului şi ultimul evreu! Acuma, când sunt scrise aceste rânduri, 600 milioane de musulmani, pe care evreii i-au născocit ca să lovească Creştinismul, sunt gata să rănească de moarte, până la dispariţie, pe israeliţi, şi nu pe creştini, cum îşi plănuiseră ei de mai înainte.
Ca atare, vezi, cititorule că Dumnezeu a întors asupra capetelor lor, săgeţile pe care le îndreptau împotriva creştinilor. Vezi că într-adevăr „lovesc cu piciorul în ţepuşă”… (Mai multe date doveditoare despre faptul că evreii sunt inspiratorii şi izvoditorii mahomedanismului şi despre obârşia evreiască a lui Mahomed, a se citi cartea distinsului scriitor Washington Irving, tradusă în greacă în 1930 de către St. Ikonios şi publicată la editura “Eleftherudaki”. Nr. de înregistrare a Bibliotecii Parlamentului 2171)
[1] v. Sfântul Maxim Grecul, Adevăr şi minciună. Scrieri dogmatico-polemice, Ed. Sophia, 1998; Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2002. (n. ed.)
*extras din cartea Ecumenismul fără mască
ApreciazăApreciază
În schimb moscheei prin inima Bărăganului și în jud Neamț în apropierea Romanului, inaceste zone au fost date bătălii grele ca zonele respective să nu ajungă pașalîc turcesc, arhiepiscopia Ialomiței și Călărașilor respectiv Romanului și Bacăului liniște și pace http://www.soridapress.ro/uluitor-moscheea-de-la-calarasi/
ApreciazăApreciază
Și cea de la rediu jud Neamț http://www.ziarulderoman.ro/moschee-la-rediu-pentru-romanii-convertiti-la-islam/
ApreciazăApreciază
La Chișinău https://ganduridinortodoxie.wordpress.com/2018/05/21/ortodocsi-saltati-de-jandarmerie-in-timp-ca-se-rugau-societatea-lui-antihrist/
ApreciazăApreciază
În ceea ce privește Canoanele, chiar și Domnul nostru Iisus Hristos a făcut odată pogorământ, nedorind moartea păcătosului, ci îndreptarea lui:
„1 Iar Iisus s’a dus la Muntele Măslinilor.
2 Dar dimineaţa a venit iarăşi în templu; şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
3 Şi cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc,
4 I-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost prinsă săvârşind adulter.
5 Iar Moise prin lege ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, tu ce zici?…“.
6 Iar pe aceasta o spuneau ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
7 Dar cum ei stăruiau întrebându-L, El S’a ridicat şi le-a zis: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei“.
8 Şi iarăşi plecându-Se în jos, scria pe pământ.
9 Iar ei, auzind şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă; şi a rămas Iisus singur, şi femeia stând în mijloc.
10 Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nici unul nu te-a osândit?“
11 Iar ea a zis: „Nici unul, Doamne“. Şi Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi de acum să nu mai păcătuieşti!“
(Ioan 8, 1-11)
ApreciazăApreciază
Nestorie a fost şi el patriarh al Constantinopolului şi – când începea să-şi predice erezia – preoţii se despărţeau de el şi refuzau să-i pomenească credincioşii şi numele la Liturghie. Avem mărturia în viaţa SFANTULUI IPATIE DIN RUFINIANUS, care este pomenit pe 17 iunie: „Când Nestorie venea din Antiohia pentru a primi titlul de patriarh al vestitului Oraş Imperial al Constantinopolului, aflându-se în suita lui Dionisie, care devenise Guvernatorul provinciei Orientum [1], Sfântul Ipatie are o vedenie în clipa în care Nestorie se apropie de cetate. El vede, în sfânta biserică din capitală, pe mireni punându-l pe Nestorie pe tron ; un glas se auzi îndată: „În trei ani şi jumătate, această neghină va fi smulsă”. Faptul că, în vis, laicii înscăunau pe Nestorie arată că cel ce devine eretic pierde continuitatea apostolică, chiar dacă, în chip părelnic a fost hirotonit de doi sau trei episcopi.
Atunci Sfântul Ipatie începu să spună câtorva oameni, mai ales fraţilor din mănăstirea sa: „Acest om care tocmai soseşte îmi aduce multă nelinişte, fiii mei, căci am văzut că se va abate de la credinţă; dar nu va păstori decât trei ani şi jumătate”. Din întâmplare, Nestorie a aflat ce spunea Ipatie despre el şi de aceea, când a trecut prin apropierea mănăstirii sfântului, el a refuzat să intre ca să-l întâlnească, chiar dacă a fost până acolo peste tot şi chiar dacă a trecut, în vizita sa prin capitală, pe la toate mănăstirile şi la toţi egumenii şi ierarhii Bisericii. Cum a intrat în oraş şi a luat în stăpânire tronul patriarhal, a trimis la Sfântul Ipatie pe nişte clerici cu mesajul: „Mergeţi şi ziceţi acestui visător găunos: Voi domni douăzeci de ani în cetate şi ce vor fi atunci visele tale?” Sfântul Ipatie le răspunse: „Spuneţi patriarhului că dacă vedenia pe care am avut-o se împlineşte, aceasta este o descoperire dumnezeiască; dacă nu, este un vis, o închipuire pe care am avut-o ca orice om.” Încurcat de acest răspuns adus de trimişii lui, după câtva timp Nestorie trimite alţi emisari să-l prindă în cursa propriilor cuvinte. Dar după ce l-au încercat punându-i întrebări plicticoase şi nefolositoare, nu numai că nu-l puteau surprinde în cuvintele sale, dar plecau şi plini de admiraţie pentru el, pentru că înţelegeau cu câtă înţelepciune era sfântul dăruit. Pentru aceasta Nestorie l-a lăsat în pace şi nu a mai trimis la el pe nimeni. Cei trei ani s-au scurs şi comoara cea rea din inima lui Nestorie începu puţin câte puţin să se arate. În predicile lui se porni să spună lucruri groaznice despre Dumnezeu, care au şi căzut asupra capului lui şi pe care nu se cuvine ca noi să le repetăm. Acest om făţarnic nu cunoştea Sfânta Scriptură, care zice: „Cine va povesti despre naşterea Sa?” şi „Nu iscodi cele mai presus de mintea ta!”. Când Sfântul Ipatie înţelese că Nestorie avea învăţături eretice, îi şterse numaidecât numele din diptice în biserica Sfinţilor Apostoli, aşa încât să nu se mai pomenească numele lui la Sfânta Jertfă.
„Când află episcopul Eulalie, se nelinişti gândind la urmările celor întâmplate. Şi văzând că mulţi au început să facă la fel, Nestorie îi porunci să-l pedepsească pe Ipatie, căci Nestorie era încă la putere în cetate. Atunci episcopul Eulalie îi vorbi lui Ipatie cu aceste cuvinte: „De ce i-ai şters numele din diptice fără să gândeşti la ce va urma? ” Sfântul îi răspunse: „Cum am aflat că spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”. Atunci mâniindu-se, episcopul spuse: „Ajunge! Îndreaptă ce ai făcut căci altfel voi lua măsuri asupra ta”. Sfântul Ipatie răspunse: „Fă ce vrei. Cât despre mine, sunt gata pentru orice suferinţă, de când am hotărât să rup comuniunea cu el.” Iar în ziua când Nestorie a plecat la Efes şi s-a adunat sinodul care l-a şi depus, Sfântul Ipatie are o vedenie cu un înger al Domnului care-l ia pe Sfântul Apostol Ioan şi îl aduce la credinciosul împărat, spunându-i: „Vei zice împăratului: Osândeşte-l pe Nestorie”. Iar împăratul l-a osândit, după cum i-a spus Evanghelistul Ioan. Sfântul Ipatie a însemnat ziua aceea şi s-a adeverit că Nestorie fusese depus după ce s-au scurs cei trei ani şi jumătate, aşa cum Dumnezeu prevestise sfântului. Şi după câteva zile decretul de depunere a fost adus la Constantinopol. I s-a dat citire înaintea clerului şi a poporului, episcopul Eulalie şi Sfântul Ipatie fiind de faţă, şi unul şi celălalt, în biserică.”
Prin această pildă se arată că preoţii ortodocşi nu primeau să pomenească numele patriarhului la Liturghie, chiar dinainte de sinodiceasca judecată. Ei socoteau că Nestorie nu este episcop – şi asta înainte ca erezia să fie osândită la al Treilea Sinod Ecumenic de la Efes (431). De fapt, o erezie este o erezie, chiar dacă este sau nu osândită de vreun sinod.
ApreciazăApreciază
@anca https://www.youtube.com/watch?v=k-TBvgRGI_I
ApreciazăApreciază