Se cuvine ca preoții nepomenitori să se poziționeze public față de derapajele de la Roman și Satu Mare

DSC05689-Poza de grup a participanților la adunarea de la Satu Mare indică acordul tuturor din ea cu ce s-a discutat acolo, inclusiv cu continuarea colaborării cu episcopul Artemie, participarea la adunarea pe care acesta o pregătește săptămâna viitoare, chemându-i “pe toți orthodocșii din toate colțurile lumii”, printr-o “chemare”, nu printr-o invitație, ceea ce sugerează mai mult un părinte care își cheamă la sine copiii sau un păstor care își adună turma risipită în întreaga lume. Dacă această interpretare este corectă, ea reprezintă mult mai mult decât o simplă colaborare în lupta antiecumenistă, pe care spun cei de la Satu Mare că doresc să facă în Serbia și spune multe despre cum vede episcopul sârb această luptă.

Pretenția “acriviștilor” că se vor duce în Serbia ca să îi spună episcopului Artemie “să nu își facă sinod paralel” este o păcăleală la adresa credincioșilor onești, deoarece episcopul respectiv și-a făcut deja sinod prin hirotonire de episcopi, după ce teologii greci, care l-au susținut în 2010, când a fost caterisit pe nedrept, i-au spus încă din 2015 să nu o facă. La fel este și părerea monahului Sava că episcopul Artemie ar avea vreo vină doar în condițiile în care își face sinod, întrucât ignoră faptul că pentru înființarea de unul singur (în ciuda canoanelor 34 ap. și 9 Antiohia, care impun consultarea cu superiorul ierarhic în orice problemă care transcende păstoririi firești a eparhiei) a unei stări ierarhice bisericești desființate prin canonul 57 Laodiceea și dispărute deja la momentul la care acestui canon i s-a dat putere ecumenică prin canonul 1 de la Sinodul V-VI și canonul 1 al Sinodului al VII-lea Ecumenic, pentru hirotonirea de unul singur, fără consultarea superiorului ierarhic (can. 34 ap., 9 Antioh.), a trei episcopi și pentru amestecul în alte eparhii canonice (35 ap., 2 sin. II ec., 8 sin. III ec., 17 sin. VI ec., 13 și 22 Antioh., 18 Ancira etc.), prin trimiterea în Rusia de preoți hirotoniți în Serbia, el „se află sub caterisire” (can. 1 ap.), așa cum s-a exprimat chiar monahul Sava în 2016, la Bănceni, iar BOS a trecut chiar la excomunicarea sa (deoarece îl caterisise deja, greșit din punct de vedere canonic la acel moment, cu câțiva ani înainte), alături de acel horepiscop pe care îl avea hirotonit în 2015.

Nu pot fi trecute cu vederea niște canoane și niște decizii bisericești doar pentru că unii au decis că toți din Biserică sunt eretici și numai ei sunt mărturisitori sau pentru că aceiași își imaginează și încearcă să îi facă și pe alții să creadă că sunt “studenți ai scrierilor Sfinților Părinți” (cum îi place să se prezinte în ultimele luări de poziție preotul Staicu, într-un stil care ne aduce aminte de “studenții Bibliei” de prin sectele neoprotestante) și că ar avea un fel de exclusivitate a înțelegerii gândirii patristice. Mai ales în condițiile în care, în 2015, ierarhii sârbi nu participaseră încă la sinodul din Creta, unde 17 dintre ei s-au opus documentului ecumenist despre relațiile Biserilor Ortodoxe cu lumea “creștină” și, ca urmare a demersurilor Sinaxei Clericilor și Monahilor din Grecia, episcopul Artemie a fost chemat la pocăință și împăcare cu sinodul sârbesc, iar dacă ar fi acceptat, ar fi putut închide și conflictul generat de caterisirea necanonică din 2010, reparând nedreptatea care i s-a făcut atunci.

Poza de grup de la Satu Mare mai arată și că cei implicați în ea sunt de acord cu batjocorirea publică a episcopului Longhin de la Bănceni (altminteri nu s-ar fi pozat cu cei ce l-au batjocorit), dat acolo ca exemplu de episcop „căzut în erezie” pentru că își pomenește superiorii ierarhici, cum s-a exprimat preotul Staicu. Judecarea episcopului Longhin după tiparul schismatic stilist al vaselor comunicante, fără a ține seama de faptul că în această fază a luptei nu este interzisă comuniunea dintre ierarhi (canoanele 45, 46 ap. etc., operează după condamnarea sinodală, după cum ne arată can. 3-4 sin. III ec. și celelalte), ci este permisă o iconomie temporară, în funcție de fiecare situație (noi nu am cerut în 2016 niciunuia dintre ierarhii români să întrerupă comuniunea cu patriarhul sau între ei, această idee fiind importată de la cei ce au viziunea extremistă pe care o vedem acum manifestându-se plenar la grupul condus de monahul Sava, care, paradoxal, în acea epocă, înțelegea perfect imperativul de a lupta cu înțelepciune, fără excese, după cum reiese din relatarea despre discuția pe care a avut-o cu episcopul Vladimir de la Poceaev, căruia i-a recomandat. să nu întrerupă la acel moment pomenirea), și fără a înțelege situația extrem de grea a Ucrainei, unde Biserica Ortodoxă riscă să fie deturnată de o grupare schismatică, mizându-se pe o colaborare a statului ucrainean în acest sens cu patriarhul ecumenist de la Fanar, ereziarhul Bartolomeu, și probabil pe sprijinul Vaticanului (de vreme ce în acest proiect sunt implicați și greco-catolicii ucraineni), îi face pe toți cei ce au ascultat aceste lucruri și nu s-au scandalizat, ci s-au pozat cu hulitorii, să cadă sub pedeapsa caterisirii, respectiv afurisirii, prevăzută de canoanele (31 ap., 55 ap. etc.) care interzic defăimarea episcopilor ortodocși, cu atât mai mult a unora mărturisitori deschiși ai dreptei credințe în această epocă de lașitate și laxitate generalizate (IPS Longhin de la Bănceni a explicat adesea de ce îl pomenește pe mitropolitul Onufrie și în contextul în care mitropolitul face eforturi uriașe să treacă Biserica Ortodoxă Ucraineană prin încercările la care o supune statul naționalist, care dorește o patriarhie schismatică națională în această țară, separată de Rusia cu care Ucraina se află în conflict, iar pentru realizarea ei se implică în treburile Bisericii și a cerut sprijinul patriarhului ecumenic ecumenist Bartolomeu).

Din acest motiv, nu poate fi acceptat motivul că unii au fost acolo ca simpli “observatori” și nici nu poate exista o conlucrare cu aceștia, în ciuda asigurărilor date la Satu Mare că aceia doresc să colaboreze cu noi, dacă îi chemăm la consultările pe care am promis că le vom iniția, în timp ce tot în acea întâlnire spuseseră că se leapădă și nu au comuniune cu noi și cu toți cei ce văd această luptă altfel decât o văd ei.

Este necesar ca în perioada următoare preoții nepomenitori să se poziționeze public față de această tendință schismatică a grupului Sava-Staicu-Rădeni și să spună dacă sunt de acord cu acest grup și cu atitudinea acestuia față de episcopii marturisitori, față de considerarea tuturor celor care nu au întrerupt încă pomenirea ca eretici condamnabili de către un viitor sinod ecumenic și față de colaborarea cu episcopul sârb Artemie, altminteri riscând să fie considerați ca fiind de acord cu gruparea schismatică, deoarece nu și-au manifestat public dezacordul cu ea.

Grupul care a semnat apelul de neparticipare la Satu Mare deja și-a anunțat public poziția. Pentru toată lumea este cel mai bine ca și ceilalți să anunțe public pe ce poziție se situează. Este necesar, de exemplu, ca schitul Rădeni să anunțe public cu ce concluzii s-au întors „observatorii” de la Satu Mare și care este poziția oficială a schitului, dacă este alături de ei sau se delimitează de schisma de la Roman, continuată la Satu Mare, mai ales în condițiile în care mulți credincioși și preoți de acolo nu sunt de acord cu traiectul radical și schismatic în care schitul a fost atras prin colaborarea cu preotul Staicu, cu monahii Sava Lavriotul și Efrem de la Prodromu și, mai nou, cu episcopul Artemie din Serbia.

Neparticiparea la Satu Mare a fost în sine o poziționare față de această întâlnire, însă se cuvine să existe o lămurire clară a poziției, pentru ca gruparea radicală să nu mai poată spune că cei ce nu au participat au stat acasă din alte motive decât dezacordul cu ideologia pe care participanții de la Satu Mare o propovăduiesc. OrtodoxINFO, care a fost alături de toți preoții nepomenitori atunci când au avut de înfruntat persecuția sistemului ecumenist, le stă la dispoziție tuturor acestora, dacă doresc să își exprime public opțiunea față de direcția în care merge grupul de la Roman și Satu Mare.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/05/26/se-cuvine-ca-preotii-nepomenitori-sa-se-pozitioneze-public-fata-de-derapajele-de-la-roman-si-satu-mare/

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

4 gânduri despre „Se cuvine ca preoții nepomenitori să se poziționeze public față de derapajele de la Roman și Satu Mare”

  1. „Viața trebuie înțeleasă numai privind înapoi, dar trebuie privită trăind înainte. A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu. A îndrăzni înseamnă a-ți pierde, pe moment, siguranța. A nu îndrăzni înseamnă a te pierde
    definitiv pe tine însuți.”
    ‘Tăcerea e capcana demonului şi cu cât este mai profundă, cu atât mai terifiant devine demonul. Dar tăcerea e şi înţelegerea reciprocă dintre divin şi individual.”

    – Sören Aabye Kierkegaard-filozof, scriitor și teolog danez (5 mai 1813 – 11 noiembrie 1855)

    Este deosebit de importanta aceasta delimitare de acrivistii Roman-Satmar. si sustinatorii lor ,asa cum subliniati,Sfintia Voastra si dl.teolog Mihai-Silviu Chirila ,in postarile pe care le-ati facut de curand.
    Ne alaturam si noi,la aceasta delimitare ferma si constienta, asteptand reactia si altor sfintiti Parinti sau credinciosi. Ea reprezinta o expresie a durerii in fata aruncarii in derizoriu a miscarii antiecumeniste,spre latura intunecoasa a schismei cosmetizate de artizanii acestei lucrari gandite cu mult timp in urma, de stapanii din umbra, de aici sau de aiurea ,care dirijeaza jocurile pregatite spre satisfactia celor lipsiti de intelegerea complexitatii miscarii in care s-au angajat,a lipsei discernamantului duhovnicesc, si a cunosterii regulilor de bun simț,fundamentul crestinului ortodox.
    Tacerea uneori poate exprima oftatul,oboseala,lipsa elanului insufletitor,ruginit acum si de greata in fata atacurilor lipsite de noblete,omenie,onestitate,a celor in care Duhul Sfant isi face simtita ….absenta!!!

    Unii dintre cei care au ramas alaturi de preotii pomenitori au devenit in ultimul timp,mai fragili,mai superficiali, mai comozi, tematori si vulnerabili,astfel incat acum toate puntile spre salvarea si mantuirea sufletului lor , venind catre noi,au fost nimicite,de elanul celor care s-au avantat spre schisma.Domnul Atotiubitor sa aiba mila de noi toti!
    Avem libertatea și voința de a schimba plini de curaj sub adierea Mangaietorului, cursul vieții noastre de pana acum,cautand Adevarul,ramanand strans legati de Biserica Ortodoxa stramoseasca,fiind convinsi de purtarea de grija a lui Dumnezeu, oricat ar incerca unii sau altii să ne impună în mod cu totul nefast, chiar malefic,gandirea lor indreptata spre erezie sau schisma.
    „După logica filozofului, economistului și politicianului român Petre Țuțea (1902-1991) conducătorii sau doritorii de putere absolută ar putea fi catalogați drept optimiști stupizi, care conduc oameni – o parte dintre ei stupizi fiind, alții sceptici, și pesimiști având conștiința mărginirii, alții lucizi”,nedespărțiți de credința în Dumnezeu,de dragostea si suferinta pentru aproapele, care duc spre sporirea iubirii, a empatiei și înlăturarea urii care-i stăpânește pe unii, în aceste vremuri tulburi.
    Nu se cuvine sub nici o forma a judeca pe Ierarhii,Preotii, teologii,si pe toti ceilalti frati ai nostri indiferent ce ni se pare ca au facut,sau n-au facut.Este alegerea fiecaruia,iar canoanele nu au fost date spre a arunca cuvinte grele celor care ni se pare ca le-au incalcat,judecandu-i si ofensandu-i in fel si chip.Chiar daca tu ca slujitor al lui Dumnezeu nu ai spus nimic din toate acestea,incurajarea turmei si sustinerea unor cuvinte inacceptabile(un singur exemplu:” gruparea neo-ecumenista a lui Zisis”) ,te face partas la aceasta.De cand te-ai facut judecatorul fratelui tau?
    Noi nevrednicii,praf si cenusa in fata Ziditorului,trebuie asa cum am fost sfatuiti in nenumarate randuri de catre Parintele Duhovnic,sa atentionam cu blandete pe cel care greseste,dar sa nu il judecam drept eretic , schismatic, neo-ecumenist,ridicand glasul mai ales in fata Sfintitilor Parinti,din cinul preotesc si monahal,stiind ce spune Prorocul Isaia,” că toată dreptatea noastră este ca şi cârpa lepădată a femeii desfrânate „(cf. Isaia 64, 6). Adevărata mândrie diavolească, este a tăgădui darul lui Dumnezeu, acolo unde este, ca şi cum nu ar fi. („Cel ce s’a smerit în Duhul Sfânt vede limpede în lumina Lui, pe de o parte toată urâciunea ascunsă în „dreptatea noastră”, pe de alta, cum se înfăptuieşte în sine, nevrednicul, lucrarea lui Dumnezeu – şi în această vedere limpede atinge realismul duhovnicesc – temelia însăşi a adevăratei smerenii.”( „Scrisorile unui ascet”, ed. a 3-a, p. 59,)

    Sa ne gandim mereu ca sfintenia noastra e un nimic pe langa sfintenia lui Dumnezeu. In fata mortii, toti marii Sfinti ai Bisericii se regaseau foarte pacatosi, se regaseau ca unii care nu incepusera pocainta, pentru ca simteau cata distanta este intre pacatosenia noastra si maretia sfinteniei lui Dumnezeu. O carpa lepadata la cos. O carpa abandonata…
    Oare ce s-a intamplat dupa asa zisul sinod din Creta cu noi toti?
    Ne-am schimbat atat de mult unii fata de altii,fiii aceluiasi neam romanesc,atat de incercat?
    Mai avem iubire ,respect si omenie unii fata de altii?
    Cum ne comportam fata de Preotimea slujitoare si iubitoare de Hristos?

    „Preotul, cu toată slujirea înaltă pe care i-a încredințat-o Biserica, este o făptură omenească, cu neputințele și slăbiciunile sale. El trebuie să se micșoreze pe sine și să se smerească, lăsându-L să lucreze pe Dumnezeu prin mâinile lui, Cel ce pe toate le împlinește prin Duhul Său cel Sfânt. Preotul este mai întâi de toate un mijlocitor între Dumnezeu și credincioși, și deopotrivă între credincioși și Dumnezeu. Personalitatea și starea sa duhovnicească nu trebuie luată în seamă de credincioși. Sfântul Optat de Mileve spune că: „Tainele sunt sfinte prin ele însele, nu prin oamenii care le săvârșesc”. Dumnezeu este dătătorul harului pe care El îl conferă, iar sfințitul slujitor are un rol secundar de intermediere, dar totuși extrem de trebuincios. Tot Sfântul Optat spune că puterea Tainelor nu este legată de virtuțile celui care le săvârșește, pentru că puterea lor vine numai de la Dumnezeu, Cel ce dă harul Său prin Sfintele Taine, de vreme ce numai El este Vistiernic al harului și de aceea numai El îl poate da.

    (Jean-Claude Larchet, Viața sacramentală, Editura Basilica, București, 2015, pp. 488-495)

    „Dreptatea dumnezeiască, fiind desăvârşită şi de mare cuviinţă, aşa cum de altfel sunt toate îndreptările dumnezeieşti, este recunoscută în două lucrări: în armonie şi echilibru şi în prelungirea concretă a atotiubirii dumnezeieşti. Chiar dacă ne încălcăm locul şi datoria noastră, Dumnezeu nu-Şi retrage iubirea Sa susţinătoare şi proniatoare, precum şi purtarea Sa de grijă, de vreme ce, potrivit Apostolului Pavel, dumnezeieştile Sale harisme sunt neschimbabile…..Ochiul neadormit al atotcuprinzătoarei pronii dumnezeieşti, care veghează pentru zidirea Sa, lu-crează prin dreptatea Sa cea nemincinoasă şi de mare cuviinţă, chiar dacă acest lucru pare de neînţeles pentru mintea omului.

    Gheronda losif Vatopedinul
    Dialoguri la Athos,

    Apreciază

  2. „Să nu călcăm cele sfinte ale străbunilor noştri, ca să nu fim din nou striviţi.”-Sf.Nicolae Velimirovici
    Cum pregatim viitorul copiilor nostri?
    Ne-au vandut credinta,tara si neamul!Cuvantul de foc al Sf.Nicolae Velimirovici s-a implinit!

    Dacă ar fi să dăm un nume pe potrivă istoriei ultimelor trei veacuri, al XVIII-lea, al XIX-lea și al XX-lea, nu s-ar putea găsi nume mai potrivit decât „Protocolul judecății dintre Europa și Hristos,” căci în ultimele trei sute de ani nu s-a întâmplat nimic în Europa care să nu aibă legătură strânsă cu Hristos Dumnezeu.
    La judecata dintre Hristos și Europa, acestea se întâmplă cu adevărat:
    Hristos spune Europei că este botezată în numele Lui și că trebuie să-I rămână credincioasă Lui și Evangheliei Sale.
    La acestea, Europa învinuită răspunde:
    – Toate credințele sunt la fel. Aceasta ne-au spus-o enciclopediștii francezi. Iar nimeni nu poate fi silit să creadă în vreuna dintr-însele. Europa tolerează religiile ca pe niște superstiții populare din pricina intereselor ei imperialiste, dar ea însăși nu ține de nici o credință. Când își va împlini țelurile politice, atunci se va descotorosi îndată de acele superstiții populare.
    La acestea, Hristos întreabă cu tristețe:
    – Cum puteți voi, oamenii, să trăiți doar după interese politice, adică materiale, cu lăcomie animalică pentru hrana trupească? Eu am vrut să vă fac dumnezei și fii de Dumnezeu, iar voi vă zoriți și vă îngrămădiți ca să vă asemănați cu dobitoacele de povară.
    La acestea, Europa răspunde:
    – Tu ești învechit. În locul Evangheliei Tale, noi am descoperit zoologia și biologia. Acum știm că nu suntem urmașii Tăi și ai Tatălui Tău ceresc, ci ai urangutanilor și gorilelor – ai maimuțelor. Noi acum ne desăvârșim spre a fi dumnezei. Căci nu recunoaștem alți dumnezei afară de noi.
    La acestea, Hristos răspunde:
    – Sunteți mai încăpățânați decât vechii evrei. Eu v-am ridicat din întunericul barbariei la lumina cea cerească, iar voi vreți iarăși în beznă, precum bivolul în noroi. Eu mi-am dat sângele pentru voi. Mi-am arătat dragostea către voi, când toți îngerii au întors la o parte capul, neputând îndura duhoarea voastră de iad. Așadar, când voi erați în întuneric și-n duhoare, numai Eu am fost de partea voastră, pentru a vă lumina și curăți. Nu-mi fiți, dar, acum necredincioși, căci iarăși vă veți întoarce în acel întuneric și într-acea duhoare de nesuferit.
    La acestea, Europa glăsuiește disprețuitor:
    – Pleacă de la noi. Nu te cunoaștem. Noi păstrăm filosofia Elină și cultura Romană. Vrem libertate. Avem universități. Știința este steaua noastră călăuzitoare. Deviza noastră este: „Libertate, egalitate, fraternitate.” Rațiunea noastră este Dumnezeul dumnezeilor. Tu ești Asiatic. Ne lepădăm de Tine. Ești doar o legendă veche a bunicilor noștri.
    La acestea, Hristos răspunde cu lacrimi în ochi:
    – Atunci voi pleca, dar veți vedea. Ați părăsit calea lui Dumnezeu și ați urmat calea satanei. Binecuvântarea și fericirea s-au luat de la voi. În mâna Mea este viața voastră și moartea voastră, căci M-am dat să fiu răstignit pentru voi. Totuși, nu Eu vă voi pedepsi, ci păcatele voastre și lepădarea voastră de Mine, Mântuitorul vostru. Eu am arătat dragostea Tatălui către toți oamenii și am vrut, prin dragoste, pe toți să vă mântuiesc.

    Apreciază

  3. La acestea, Europa răspunde:
    – Care dragoste? Ura bărbătească și sănătoasă împotriva tuturor celor ce nu sunt cu noi, acesta este programul nostru. Dragostea Ta e doar un basm. În locul acestui basm, noi am pus naționalismul, internaționalismul, etatismul, progresismul, evoluționismul, scientismul și culturalizarea. În acestea este mântuirea noastră, iar Tu, pleacă de la noi!
    Frații mei, cearta în vremurile noastre s-a sfârșit. Hristos a plecat din Europa precum odinioară din Gadara, la dorința gadarenilor. Dar după ce El s-a îndepărtat, a venit războiul, nenorocirea, groaza, năruirea, nimicirea. S-a întors în Europa barbarismul precreștin avar, hun, longobard, african, de o sută de ori mai cumplit. Hristos și-a luat Crucea și harul Său și s-a îndepărtat. Au rămas întunericul și duhoarea. Iar voi, alegeți acum cu cine vreți să fiți: cu Europa întunecoasă și rău-mirositoare, ori cu Hristos. Amin.
    “Ce credeţi voi despre Europa? Africanii şi asiaticii îi numesc pe europeni «diavolii albi». Şi astfel, ei ar putea denumi Europa «demonizarea albă», «albă» datorită culorii pielii ei.

    ‘Demonizare’, din pricina întunecimii sufletului ei, fiindcă Europa L-a respins pe singurul Dumnezeu adevărat şi a ocupat tronul Cezarilor romani.Dar acum, ‘demonizarea albă’ a devenit o boală mai grea decât în Roma antică fiindcă, dacă Roma păgână era chinuită doar de un demon, «demonizarea albă» e chinuită de şapte duhuri necurate, fiecare dintre ele fiind mult mai puternic decât demonul Romei. Şi iată că astfel avem o nouă Romă idolatră şi o nouă mucenicie a creştinismului.

    Fiţi, deci, pregătiţi pentru persecuţia ce va să vină din mâinile ‘demonizării albe’.

    „Toate luminile sânt stinse. O, ce întuneric cumplit! Frate la frate împlântă sabia în piept, crezându-l vrăjmaş. Tatăl se leapădă de fiu, iar fiul de tată. Lupul îi este lupului prieten mai credincios decât omul îi este omului.[..]

    O, fraţii mei, oare nu vedeţi toate acestea? Oare n’aţi simţit întunericul şi fărădelegile Europei anticreştine pe spinarea voastră? Vreţi cu Europa sau cu Hristos? Cu moartea sau cu viaţa? Întrebaţi-vă. Luminaţi-vă. Hotărâţi-vă. Moartea sau viaţa. Acestea două le-a pus Moisì oarecând înaintea poporului său. Şi noi le punem în faţa voastră. Să ştiţi: Europa este moarte, Hristos este viaţă. Alegeţi viaţa, ca să fiţi vii în veac. Amin.”

    Ambele texte sunt extrase din:
    Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania, 2007

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

%d blogeri au apreciat: