„Acriviștii” din România au cimentat relația cu episcopul Artemie, în timp ce continuă să-i batjocorească pe episcopii mărturisitori

DSC_0161

Bine este când sunt frații [de schismă] împreună!

Pe siteul preotului Staicu există un articol despre sinaxa ținută în această duminică în Serbia, la care ni se spune că au participat și reprezentanți din România. Textul se numește sugestiv “Bine este când sunt frații împreună”, sugerând același cuget schismatic cu cei ce se află în comuniune cu un episcop care și hirotonit singur trei episcopi, și este semnat de “un grup de ieromonahi, monahi și monahii”, neasumându-și nimeni nominal participarea la acea sinaxă. Cu alte cuvinte, au semnat cu toții articolul, dar l-au dat anonim.

Întrebări: Dacă totul este atât de roz și de frumos, cum scrie articolul în continuare, iar întâlnirea a fost a unor mărturisitori cinstiți ai Ortodoxiei, de ce niciunul dintre “mărturisitorii” români prezenți în Serbia nu și-a asumat acest lucru și nu semnează relatarea? De ce nici proprietarul siteului nu lămurește dacă a fost sau nu prezent? Cum se face că ditamai “sinaxa internațională” de la Satu Mare este reprezentată la un asemenea eveniment important de către “un grup de ieromonahi, monahi și monahii” anonim?

Articolul ne spune că după o Sfântă Liturghie la care au participat 50 de preoți a avut locsinaxa, despre care autorii nu ne spun mai nimic, decât că la ea au luat cuvântul ctitorul mănăstirii din localitate, un preot din Rusia și “alte persoane”. Oare să nu se fi spus nimic demn de a fi menționat într-o ditamai sinaxa?

În schimb, se acordă un spațiu foarte larg unei discuții particulare cu episcopul sârb Artemie, care răspunde la câteva întrebări, dând câteva linii directoare ale luptei în continuare, sau, ca să folosim expresia autorului articolului, “s-au clarificat câteva probleme cu care se confruntă în prezent rezistența anti-ecumenistă”.

După ce episcopul le întărește convingerile extremiste, pe care acriviștii” le propovăduiesc de la întâlnirea de la Roman încoace, potrivit cărora “cei ce nu s-au îngrădit de ecumeniști, dar se laudă că mărturisesc credința… sunt mai periculoși decât ecumeniștii” și “despre situația celor care chipurile din neștiință sunt în comuniune cu ecumeniștii, vlădica Artemie a spus că nu există justificare, deoarece acest lucru înseamnă nepăsare” și le dă unele sfaturi preoților români: “să îi urmăm pe Sfinții Părinți” și “să-și găsească fiecare o casă, un loc, o bisericuță în care să slujească”, discuția se pierde într-o argumentare inutilă cu privire la rolul horepiscopilor în istoria Bisericii, punctată din plin cu expresii de genul “dușmanii ortodoxiei care îl acuză de schismă”, “dușmanii credinței noastre vor să demonstreze în chip mincinos că horepiscopii au fost destituiți de Sinodul din Laodiceea, dar aceasta este o minciună nerușinată, o hulă și o insultă la adresa Istoriei Bisericii și neamului nostru” (autorul ignoră faptul că despre dispariția instituției vorbește în Sintagma ateniană canonistul Valsamon, iar canonistul care vorbește despre încercarea sinodului de la Laodiceea de a suprima horepiscopatul este chiar canonistul sârb Nicodim Milaș).

Din această argumentare, care s-ar dori o justificare istorico-canonică a hirotonirii unilaterale de horepiscopi de către episcopul Artemie, lipsesc câteva explicații fundamentale:

  1. Cu cine s-a consultat episcopul Artemie în Patriarhia Sârbă când a întemeiat instituția horepiscopilor, fiind evident că de unul singur nu putea lua această decizie, conform canoanelor 34 apostolic și 9 Antiohia?
  2. Ce legătură este între societatea ruralizată din Dacia Aureliană, Valahia rurală sau Maramureșul aflat sub dominația austriacă și Serbia contemporană, care, spre deosebire de Dacia aureliană, Valahia rurală și Maramureșul medieval are o Biserică Ortodoxă canonică și funcțională și nu are nevoie de o ierarhie paralelă și de o episcopie paralelă (Episcopia de Rașka care nu se află în exil tocmai a canonizat o sfântă martiră săptămâna trecută), chiar dacă se confruntă, ca și celelalte Biserici locale, cu erezia ecumenismului? Unde s-a mai văzut în istoria Bisericii să se creeze structuri paralele pe timp de erezie?
  3. Cea mai importanta întrebare: ce se întâmplă când trece la Domnul episcopul Artemie: vor accepta antiecumeniștii sârbi un episcop trimis de BOS sau va deveni unul dintre “horepiscopi” urmaș al episcopului Artemie?
  4. Este referirea la lunga tradiție a horepiscopatului pe teritoriul românesc o încercare de justificare “istorico-canonică” a unei posibile hirotoniri, la un moment dat, de astfel de horepiscopi și pe teritoriul românesc, “pentru lucrarea de propovăduire a credinței”?

Pentru a concluziona, din relatarea pe care preotul Staicu o prezintă se pot desprinde câteva realități:

  1. Participanții la Sinaxa din Serbia se tem să își asume identitatea: fie au sentimentul că ceva nu este în regulă cu noii lor parteneri de luptă antiecumenistă, fie se tem de reacția care i-ar putea arăta lumii ca având o orientare schismatică (chiar dacă nu și-au asumat identitatea, nu e greu de presupus această identitate: de exemplu, există o întrebare țintită pusă episcopului Artemie despre cei ce practică deasa împărtășanie, or, dintre membrii grupării Sava-Staicu-Rădeni există un ieromonah care s-a remarcat în mod special prin insistența pe această temă; o analiză similară a întregului document ar putea ajuta la stabilirea identității tuturor celor ce l-au scris, dar acest lucru nu ne interesează pe noi, ar trebui să îi intereseze pe cei ce încă îi mai citesc și îi mai urmează).
  2. Chiar dacă nu o mărturisesc deschis, proprietarul siteului și cei ce au consemnat cele petrecute în Serbia îl acceptă pe episcopul Artemie ca fiind episcop canonic (în sensul ca nu a gresit hirotinind de unul singur episcopi) și îl consideră singurul episcop rămas în Ortodoxie la ora actuală (măcar și pentru faptul că pe toți ceilalți îi batjocoresc la grămadă sau în particular, după cum vom vedea mai jos).
  3. Din prezentarea modului în care se percep creștinii din Serbia, se poate deduce că cei din Episcopia Rașka în Exil au un program misionar de luptă contra ecumenismului care îi include și pe creștinii din celelalte țări ortodoxe: “Creștinii din Serbia sunt tot mai conștienți de necesitatea îngrădirii de erezia ecumenistă, fiind un exemplu pentru alte țări ortodoxe… Sunt speranțe că activitatea misionară va spori și din ce în ce mai mulți credincioși din Serbia și de pretutindeni le vor urma exemplul și vor întrerupe comuniunea cu cei care acceptă panerezia ecumenistă, având Canonul 15, I-II Constantinopol drept temei canonic” (s.n.).

Mitropolitul Pireului nu a slujit cu patriarhul ecumenist Bartolomeu

În paralel cu prezentarea acestui eveniment din Serbia, pe siteul preotului Staicu este prezentat un alt eveniment, de data aceasta din Grecia, în care mitropolitul Pireului, Înaltpreasfințitul Serafim, este din nou criticat pentru faptul că a asistat la canonizarea cuviosului Iacov Tsalikis. Articolul este și de această dată anonim (sau traducătorul uită pur și simplu să pună numele autorului pe care îl traduce) și trece cu vederea câteva aspecte esențiale:

  1. IPS Serafim a participat la o canonizare de sfânt local, la care erau obligați să participe toți arhiereii greci, iar o neparticipare la acest eveniment ar fi fost în primul rând o împietate față de cuviosul care era canonizat în acea zi.
  2. Mitropolitul Pireului nu a coliturghisit cu patriarhul ecumenist Bartolomeu, nici nu s-a împărtășit împreună cu acesta cu ocazia acelui eveniment.

La un moment dat, autorul, prezumat a fi grec, vorbește despre “iconomia” promovată de“«ucenicii» lui Chirilă”. Acest lucru ne spune fie că autorul textului este monahul Sava Lavriotul, care îl cunoaște pe Mihai-Silviu Chirilă, fie poate fi chiar preotul Staicu însuși, care să fie și traducător, și autor în același timp. Este greu de crezut că un teolog grec serios ar putea vorbi în asemenea manieră despre părintele profesor T. Zisis sau ar ști ceva despre “ucenicii lui Chirilă”.

Indiferent cine este autorul, acesta se lansează într-o teorie elucubrantă, potrivit căreia “conducătorul grupării de ecumeniști ascunși este Mitropolitul Serafim de Pireu… iar pr. Teodoros Zisis este omul lui în rândul celor îngrădiți”.

Puse cap la cap cu afirmațiile din articolul dedicat participării la sinaxa din Serbia, aceste teorii ne dau o impresie clară despre direcția spre care se îndreaptă minciunoacrivismul promovat în România de un preot care, până în septembrie anul trecut, era adeptul unei iconomii laxe (lucru care se vede printr-o simplă lectură a siteului său), după care, certându-se sistematic cu toți adepții liniei pe care mergea, a descoperit brusc acrivismul radical, punându-se în slujba ideilor unor monahi atoniți rămași fără nicio credibilitate și public în Grecia și veniți să conducă în România pe cei pe care i-au încurajat într-o viziune extremistă foarte periculoasă pentru mântuirea lor.

Un detaliu pentru cei ce spun că episcopul Artemie nu și-a făcut sinod: O simplă privire la fotografia cu care ilustrăm acest articol ne arată pe Sfânta Masă patru mitre episcopale. Oare ce formează patru mitre episcopale adunate în jurul aceluiași Sfânt Potir?

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/06/acrivistii-din-romania-au-cimentat-relatia-cu-episcopul-artemie-in-timp-ce-continua-sa-i-batjocoreasca-pe-episcopii-marturisitori/

Reclame

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

69 de gânduri despre „„Acriviștii” din România au cimentat relația cu episcopul Artemie, în timp ce continuă să-i batjocorească pe episcopii mărturisitori”

  1. Păcat ca preotul acesta Ciprian Staicu o luat-o așa de anevoios pe înăltimile stâncoase care sunt periculoase pentru cei care se cațără fără discernămant, sa zic așa. Cum de o luat-o asa ? Parca avea duhovnic pe pr. Iulian Lazăr , dar nu se vede, ori nu face ascultare de dânsul, face de capul lui, se crede mai destept decât invatatorul sau Pr. Teodor Zisis? S-a imprietenit cu altul mai destept , monahul Sava care si el are pe Gheron Gavriil , dar nu se mai vede ! Cred ca au lăsat ascultarea de cei mai mari duhovnicii lor si le-a întunecat Dumnezeu putin mințile. Păcat de ei ca au început bine, … In loc sa aibă un pic si de smerenie, că si asa nu ei mântuiesc lumea si nu ei vor pune la loc pe episcopi, ci Dumnezeu are grija de toate, dar cred ca ei se pripesc sa mantuiasca lumea si sa ajungă in mare slava cereasca , cum sunt Sfintii Mari Marturisitori din calendar! Numai ca nu asa vor ajunge mari, daca continua pe drumul acesta al razvratirii. Dumnezeu sa-i ajute sa fie uniti cu toti ceilalti marturisitori , ca sa fim o echipa mai mare , precum o familie mare de albine care daca se împarte in mai multe roiuri , nu va fii satisfăcătoare pentru Apicultor, nu va aduce miere!

    Apreciat de 1 persoană

  2. „Oare ce cere de la noi Domnul greu și împovărător? Sau este ceva mai ușor ca ceea ce cere El de la noi? El n-a zis: „Eu eram bolnav și nu M-ați vindecat”, ci: „Nu M-ați cercetat”. El n-a zis: „Eu eram în închisoare și voi nu M-ați eliberat”, ci: „n-ați venit să Mă vedeți”. Cu cât sunt mai ușoare aceste porunci, cu atât vor fi mai mari chinurile celor care nu le-au păzit.
    „Pentru că am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc…”
    Nu zice că ați curvit, că ați furat sau ați mărturisit strâmb, deși sunt adevărate aceste rele și pierzătoare, dar tot sunt mai jos decât neomenia și nemilostivirea. O, Doamne, nu-Ți aduci aminte și altceva? Pentru că zici, nu judec păcatul cu nemilostivirea, nu judec pe cei ce au păcătuit, ci pe cei care nu s-au pocăit. Pentru neomenia voastră vă osândesc, pentru că având voi milostenia ca doctorie de mântuire, v-ați lepădat și ați lăsat atâta bine. Deci neomenia voastră o cert, care este un izvor a toată răutatea și a toată păgânătatea.”
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia de la Ioan

    Domnul teolog Mihai-Silviu Chirila ne ofera ca in atatea alte dati, un articol pe care il apreciem pentru explicatiile pe intelesul tuturor,descoperind minciuna,care se ascunde sub acuzatiile neomenoase ale „fratilor intru schisma”care se bucura impreuna.
    Sa-i rasplateasca Domnul Atotindurarilor jertfa milosârdă(nota:mi-a placut intotdeauna acest cuvant,si iata ce frumos il defineste chiar autorul articolului:”*Inrudit cu „mila”, avem termenul milosârd. Milosard este un cuvant ce se gaseste mai mult în cartile de cult romanesti, din uz el a disparut. Provine din limba slavona și e format din doua cuvinte: milaia („iubitoare”) și serdțe („inima”). Cuvantul înseamna „inima plina de iubire”. Frumos, nu?”)

    Despre lunga tradiție a horepiscopatului pe teritoriul românesc ,ca mirean fara o solida pregatire teologica,nu am avut cunostinta decat acum,cu ocazia unirii in cuget ,credinta,simtire si idealuri a gruparii „acrivistilor”cu episcopul schismatic Artemie.Sunt convinsa de un lucru foarte grav si anume ,ca necunostinta teologica a fost baza pe care s-a construit aceasta schismatica grupare in care au fost atrasi mirenii,dupa ce in prealabil si-au dat acordul de a merge impreuna cu „acrivistii”din gruparea -Radeni-Staicu-Sava,intrand cu voiosie intr-o pestera intunecoasa din care cu greu vor putea iesi.
    Acuzele mincinoase la adresa Mitropolitului Serafim de Pireu,a eminentului Prof.Dr.Thodoros Zisis,continua cu detasare,intrucat sunt acceptate fara tagada de membrii gruparii,care nici macar nu pot controla(nici nu au intentia),articolele din care citeaza cu bunavointa, traducatorul din lb.greaca,Pr.Staicu C.
    Ciudata aceasta invaluire in aburul dens si viclean,al intregii prezentari,a susnumitului preot,fara a face precizarile de rigoare,la care tinea cu mai mult timp in urma,declarand sus si tare ca nu se iau in consideratie citatele, ,daca nu se semnaleaza numele,lucrarea,pagina,etc.,deziderate valabile se pare numai pentru cei care il urmeaza.In felul acesta ,peste timp,si-a creat o platosa de aparare,specifica celor care stiu ce inseamna si cum se face manipularea mintilor.
    As participa la orice canonizare decisa de BOR,a unui Sfant Martir,Mucenic,Marturisitor din inchisorile comuniste,spre a aduce prinos de netarmurita dragoste si recunostinta bineplacutului lui Dumnezeu.(dar stiu ca aceasta nu se va intampla atata timp,cat vremelnicul Patriarh si sinodul sau,vor fi la putere,cu ingaduinta Domnului Slavei,pedeapsa binemeritata pentru nimicnicia si caldicica credinta in care lancezeste poporul ortodox aflat in granitele acestei tari.)
    Cand porneste cineva pe calea schismei ,mintea se intuneca ,caci Duhul Sfant pleaca si il lasa singur,cu mintea ravasita de demonul care asteapta cu rabdare in coltul sau intunecat.
    „Eu caut spre Dumnezeu, nu caut spre oameni, chiar dacă mă înjură, chiar dacă mă batjocoresc, mă vorbesc de rău, chiar dacă îmi necinstesc numele, chiar dacă zidirea întreagă se va porni să strige împotriva mea.

    Căci am văzut și am trăit în multe feluri. Dacă harul lui Dumnezeu nu luminează pe om, cuvintele pe care acesta le vorbește, oricât de multe ar fi, nu sunt de niciun folos nimănui. Sunt auzite pentru moment și în clipa următoare cel ce le aude se întoarce iarăși ca un captiv la ale sale. Dacă însă odată cu cuvântul va lucra și harul, atunci imediat se petrece schimbarea cu voia cea bună a omului, încât viața lui se schimbă în chip minunat din clipa aceea. Aceasta se întâmplă cu cei care nu au auzul și conștiința împietrite. Cât despre cei care, auzind, rămân tot în neascultare și în voia lor cea rea, acestora chiar dacă le vorbești continuu zi și noapte, chiar dacă îți deșerți toată înțelepciunea Părinților în urechile lor, chiar dacă faci minuni în fața ochilor lor, chiar dacă întorci Nilul înapoi, aceștia nu vor avea niciun strop de folos.’

    Gheron Iosif Isihastul, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, București, 2003

    *http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/2009/10/ce-ne-mai-invata-gramaticii.html

    Apreciază

  3. Domnul Slavei sa-l odihneasca cu dreptii Sai!AMIN

    Sa-l pomenim cu totii in rugaciunile noastre, pe Cuviosul Marturisitor Mina Dobzeu,si sa-i aducem prinos de dragoste si adanca recunostinta.

    ” *Dar mai vine o altă faţă a lui antihrist, numită New Age, Noua Eră. E tot o faţă a lui antihrist şi este tot lucrarea satanei, dar vor cădea şi aceştia prin sabia Cuvântului lui Dumnezeu, iar sabia Cuvântului lui Dumnezeu este: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!
    Aşa să înveţe tot poporul să se roage, ca să scăpăm şi de această lucrare a satanei, care este satanism, practici yoghine, magie de tot felul, păcate împotriva firii – Sodoma şi Gomora –, desfrâul, cultul desfrâului şi toată împotrivirea în lucrare a satanei împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
    Aceasta este o lucrare a masoneriei, este lucrarea satanei prin masoni, care îi învaţă pe oameni să nu mai creadă în Dumnezeu şi să creadă în satana. Tot poporul să se roage cu rugăciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Zece minute dimineaţa, zece minute la amiază, zece minute seara şi noaptea, dacă se mai trezeşte şi se roagă. Aşa să propovăduiţi şi dumneavoastră cui întâlniţi.”

    „RUGÃCIUNEA INIMII“ pentru toti

    De ce isihasmul pentru toti?

    1. Este rugãciunea pentru a contracara josniciile care vin din partea multor curente magice, spiritiste, yoghine, paraspihologice, paranormale, baahai, mormoni, a religiilor orientale budhiste, hinduiste, sataniste etc.
    2. Pentru ca tineretul crestin sã cunoascã valorile ortodoxiei, sã fie feriti
    de a cãdea pradã tuturor josniciilor.
    3. Pentru a se putea feri de rãtãcirile sectare.
    4. Pentru a cultiva evlavia dreptei credinte în care au fost botezati.
    5. Pentru a fi informati bine cã mântuirea o avem numai prin Iisus Hristos, Mântuitorul, Fiul lui Dumnnezeu, si nu prin practicile yoghine si ale conceptiilor religiilor pãgâne.
    6. Pentru cã tot crestinul are acces la mijloacele de cultivare a evlaviei crestine, sã se realizeze prin ascensiune pe treptele desãvârsirii spirituale.
    7. Sã se înteleagã cã practica rugãciunii isihaste nu este un monopol al celor suspusi si cã e vremea sã o facem accesibilã pentru toti, cã seva, apa cea vie a învãtãturii Evangheliei, sã circule deopotrivã în tot trupul tainic al lui Hristos.
    8. E vremea ca principiile Evangheliei sã se coboare în toate compartimentele vietii umane: în culturã, stiintã, politicã, artã, cu atât mai mult în viata moralã a societãtii umane.
    9. Dupã o înstrãinare de la viata religioasã, pe care a adus-o pãgânismul materialist, când Dumnezeu si-a arãtat fata cãtre noi, prin Iisus Biruitorul, ni se cuvine sã strigãm toti cu bucurie: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne (mântuieste-ne) de tirania celui viclean“.

    *http://www.lumeacredintei.com/reviste/lumea-monahilor/lumea-monahilor-nr-88-octombrie-2014/parintele-mina-dobzeu-va-veni-lumina-mare-asupra-poporului-nostru-de-isi-va-pleca-genunchii-la-rugaciune/

    http://ortodoxinfo.ro/2018/06/08/parintele-arhimandrit-mina-dobzeu-a-trecut-la-domnul/comment-page-1/#comment-37665

    Apreciază

  4. AMIN!AMIN!AMIN!
    Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre!
    Mai amintim cu durere in suflet pe Mucenicul Ion Fluieraş, unul din făuritorii actului Unirii de la Alba Iulia,ucis in
    chinuri cumplite,in inchisoarea Gherla la 7 iunie 1953,om de mare demnitate si puritate sufleteasca,pe duhovnicul neinfricat al temnitelor comuniste,Pr.Aurel Lazarov,Martirul,plecat la Domnul din inchisoarea Aiud la 7iunie 1960, ,bolnav de meningita,la varsta de 39 de ani,Eduard Masichievici, un tânăr elev de o mare puritate,(8iunie1951-a refuzat medicamentele trimise in schimbul tradarii),si multi altii.
    Părintele Aurel a făcut temniţă grea timp de 12 ani, la Jilava, Cavnic şi Aiud, pe motiv că ar fi hrănit doi fugari care aveau legături cu legionarii.A fost coleg de carcera,în ocnele întunecate,cu doi mari Duhovnici ai neamului, Parintele Arsenie Papacioc şi Parintele Justin Pârvu.
    „„Ştiţi cum era părintele Aurică? Eram toţi la Zarcă (carcera de la Aiud). Curgea apă de sus şi Aurică stătea deasupra mea ca să nu curgă apă pe mine, pentru că sufeream de plămâni.Era omul care, şi dacă suferea de foame o săptămână şi primea o bucată de pâine, prefera să o dăruiască, ca să‑i vadă pe ceilalţi zâmbind”.Arh.Arsenie Papacioc

    „Odihnească-se de ostenelile şi suferinţele sale cele multe, căci faptele lui de curaj apostolic au mers cu el mărturie în cer!”-Pr.Liviu Branzas
    Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca cu Dreptii Sai!Amin

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sfinți și mărturisitori ai ,,penitenciarelor monahale” – modele de virtute și de tărie duhovnicească! Mulțumim pentru numeroasele mărturii pe care le aduceți despre acești atleți ai suferințelor pentru Hristos! Avem nevoie să ne întărim sufletele slăbănogite de păcate și de patimi nevindecate prin exemple vii de virtute ale Sfinților închisorilor comuniste. Domnul să primească cuvântul întăritor!
      Dumnezeu să-i odihnească cu drepții, iar pe noi să ne miluiască și să ne mântuiască ca un Bun de de oameni Iubitor!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Sa fie blagoslovit,cuvantul Sfintiei Voastre!Amin
    http://basilica.ro/vizita-delegatiei-comitetului-executiv-al-comisiei-de-dialog-intre-vatican-si-consiliul-
    mondial-al-bisericilor-la-patriarhia-romana/
    Intalnire ecumenista la nivel inalt intre Patriarhului Daniel si delegatia Comitetului Executiv al Comisiei de dialog între Vatican şi Consiliul Mondial al Bisericilor.
    „Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit Primatului Bisericii Catolice din Irlanda pentru sprijinul acordat celor trei parohii ortodoxe româneşti din Dublin, în special parohiei Sfântul Columba, prin oferirea unui spaţiu liturgic şi a exprimat speranţa că aceste comunităţi vor contribui la consolidarea şi aprofundarea bunelor relaţii dintre cele două popoare şi Biserici.”

    http://basilica.ro/vasile-banescu-despre-minoritatile-sexuale-biserica-are-portile-deschise-pentru-orice-om/

    „Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române Vasile Bănescu a afirmat că „Biserica are porțile deschise pentru absolut orice om, indiferent de opțiunile lui”.

    El a semnalat că orice om „trebuie primit și chiar chemat spre Biserică, cu atât mai mult cu cât se află într-o situație pe care Biserica o consideră nefirească din punct de vedere moral”.De asemenea, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a precizat că „nu suntem în măsură să judecăm pe nimeni”, mai ales că „judecata ultimă aparține lui Dumnezeu”.Izbitor de mult se aseamana acest discurs cu cel al ereticului papa Francisc!
    Prin urmare Patriarhul si al sau sinod ,cei care au tradat miseleste Ortodoxia ,pecetluind tradarea cu semnatura lor,pe nefastele documente de la minciuno-sinodul din Creta 2016,ii odihnesc in continuare pe eretici in ereziile lor,si pe minoritatile sexuale ,in „ideologia”lor(Bănescu a explicat că atunci când „criticăm o ideologie care vrea să promoveze în societate niște lucruri străine de credința creștină, asta nu înseamnă că suntem împotriva unor oameni”.)
    Denominatiunile crestine, fie s-au despărţit de Biserica întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos prin păcate, inclusiv erezii, fie au fost înfiinţate de oameni cu putere antihristică. Acesta vor să amăgească pe creştinii ortodocşi cu învăţături străine-eretice, să-i despartă de Biserica lui Hristos, să le dezbine Neamul, să-i euro-înglobeze antihristic.
    Incet ,dar sigur Camasa Mantuitorului Hristos e sfasiata de lupii cei rai,imbracati in piei de oaie,care isi desfasoara la lumina zilei,actiunile pierzatoare de suflete.
    Cuviosul Paisie de la Neamţ spune: „*Unirea (ecumenismul satanic) este înşelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiţi întru pierzanie. Unirea este un lup răpitor de suflete în piele de oaie. Unirea este veninul aducător de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unirea este mlădiţa înainte-mergătoare a antihristului, ce ademeneşte cu măgulire pe cei mai neştiutori întru pierzanie. Unirea este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unirea este Iuda, ce cu linguşitorul sărut a vândut Credinţa Pravoslavnică»

    „**Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva “bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.”

    *Cuv. Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol. II, Chişinău, 1999, p. 49
    **https://vremuritulburi.com/2014/09/14/ecumenismul-este-satanic/

    Apreciază

  6. „Cea mai cumplită persecuție împotriva Bisericii este nevrednicia propriilor ei slujitori”

    ARH.BENEDICT GHIUS(21 octombrie 1904-12 iunie 1990)-28 de ani de la plecarea sa la Domnul.

    Podoaba duhovniceasca a ortodoxiei romanesti,Parintele Arhimandrit Benedict Ghius,a fost un mare traitor al ortodoxiei,adanc si rafinat, a carui personalitate „concentrează tot ce are frumos şi sfânt ortodoxia românească.
    Figură luminoasă, suflet blând, om de perfect echilibru, deopotrivă duhovnic şi teolog, arhimandritul Benedict, a dat prestigiu monahismului românesc prin participarea sa la rezistenţa credinţei, mărturisită în temniţă şi martiriu. Deşi modest, este totuşi figura cea mai frumoasă a clerului nostru.

    Era un călugăr firav şi plăpând la trup dar curat şi integru la suflet. Om de aleasă cultură şi mare duhovnic. La „Rugul Aprins”, cerc de călugări şi laici intelectuali preocupaţi de rugăciunea inimii, părintele Benedict a polarizat, prin viaţa sa duhovnicească, activitatea întregului grup. A refuzat să urce treptele ierarhiei bisericeşti, optând pentru puritate.
    Vorbea frumos, slujea cu evlavie, spovedea cu pricepere, zidea sufleteşte cu putere şi trebuia ferit de pericole, căci nu ştia, din naivitate, să fie prudent în faţa prigonitorilor.”(dupa Ioan Ianolide,in Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, pag. 326)
    Vrednicul de pomenire ,Parintele Petroniu Tanase,egumen al Schitului Românesc Prodromu de la Muntele Athos,spunea:”Mi-a rămas în amintire ca o icoană desăvârșită a monahului ortodox român. Sfântul Maxim Mărturisitorul învață că, pentru împlinirea desăvârșirii duhovnicești, două lucruri sunt absolut necesare: cunoștința și făptuirea duhovnicească. Or, părintele Benedict le-a avut depline pe amândouă: înaltă cunoștință teologică și duhovnicească, dar și trăire duhovnicească în evlavie, dragoste și smerenie.”(Pr. Petroniu Tănase – Icoane smerite din Sfânta Ortodoxie românească, Editura Bizantină, București, 2003, pp. 41-45)
    La 14 iunie 1958, părintele Benedict Ghiuș a fost arestat împreună cu alți 15 membri ai grupului care formau ”Rugul Aprins”. Este judecat și condamnat de Tribunalul Militar București la detenție pe viață. În „concluziile de învinuire” din 26 septembrie 1958 se spunea, referitor la Benedict Ghiuş: „Susnumitul s-a încadrat în organizaţia legionară în anul 1937, stabilind legături cu o serie de elemente legionare şi participând la şedinţele şi acţiunile legionare ce au fost întreprinse în acea perioadă de timp.’După recurs, i se modifică pedeapsa: 18 ani de muncă silnică. A executat peste șase ani,indurand suferinte si torturi in temnitele de la Jilava,Aiud,Galati,lagarul de munca de la Ostrov-Salcia, până la grațierea generală.
    Extraordinara mi se pare evocarea minunii traite de Marturisitorul Parinte Gh.Calciu-Dumitreasa:” După eliberare, Părintele a intrat în Mănăstirea Cernica, unde lucra în smerenie Rugăciunea lui Iisus. Poate că era cel mai iubit de Dumnezeu… Niciodată nu l-am văzut trist sau mânios. Deoarece era foarte bătrân, nu slujea. În timp ce noi slujeam Liturghia, părintele stătea pe un scaun în Altar, fără a se mişca. La un moment dat, am simţit ceva ciudat… M-am uitat în stânga mea şi am văzut în colţul în care stătea Părintele Ghiuş cum o lumină începuse să strălucească. Lumina l-a acoperit pe Părintele Benedict în întregime, dar nu s-a răspândit în restul Altarului. Era numai în jurul său. Sunt convins că Părintele Ghiuş nu simţea ce se întâmpla cu el. Şi ceilalţi călugări vedeau ceea ce vedeam eu, însă nu au dat prea mare atenţie, fiind obişnuiţi cu aceasta. Văzuseră de multe ori acea lumină şi era ceva obişnuit pentru ei.
    Am fost foarte mişcat. Iar lumina a persistat până ce Liturghia s-a încheiat. Când părintele Ghiuş a venit să ia Sfânta Împărtaşanie, mâinile sale erau pline de lumină. M-am aplecat în faţa lui şi s-a simţit ruşinat. Cred că s-a simţit nevrednic de un astfel de respect… A ieşit din Altar fără a privi pe nimeni. În timp ce ieşea, am văzut că lumina dispăruse şi părintele devenise din nou o persoană normală, un om obişnuit.
    Stătuse în Altar nemişcat. Chiar dacă te-ai fi uitat la el, fără să fi ştiut nimic despre Lumina Taborică, despre Lumina necreată, tot puteai să-i vezi faţa plină de lumină…”
    „Da, aceşti oameni au fost prezenţi în lumea aceasta fără să fie ai lumii. Au trăit cu trezvie şi jertfelnicie realitatea vremurilor, dar au rămas străini de pleava vremii. Aceasta este taina Sfinţilor din secolul al 20-lea. Să-L rugăm, aşadar, pe Domnul, Dătătorul cunoştinţei, să ne dăruiască înţelegerea în duh şi adevăr a acestei taine a sfinţilor veacului trecut şi, prin aceasta, să le urmăm şi noi, cei mai de plâns creştini ai vremurilor de pe urmă.”( din Materialul realizat de obștea Mănăstirii Diaconeşti și apărut în nr 6 al revistei Presa Ortodoxă)

    Apreciat de 1 persoană

  7. O mică completare la ideea celor care așteaptă un sinod?!

    „considerând că doar un viitor adevărat sinod ortodox – format din ierarhii neecumeniști care există – va putea da anatemei ecumenismul și pe ecumeniști și îi va scoate din Biserică, așa cum prevede rânduiala Bisericii, și așa cum s-a mai întâmplat și în alte situații similare de-a lungul istoriei de două mii de ani a creștinismului. Până atunci însă, aceștia sunt ierarhii rânduiți de Biserică, și atât ei cât și preoții ecumeniști au Harul Duhului Sfânt săvârșind Taine valide….”

    În cazul în care se va aduce cea mai mică modificare Crezului sau Simbolului Credinței și va intra așa cu modificare în practica vreunei patriarhii sau Biserici locale atunci respectivei administrații patriarhale i se va opune hotărârea sau oros-ul Sinodului din anul 879 prezidat de Sfântul Fotie care prevede că orice ierarh care aduce vreo modificare Crezului să se caterisească iar în cazul unui mirean să se afurisească! Și ambele categorii cleric și laic vor intra de la sine în anatematizarea cu care se încheie hotărârea dogmatică a acelui Sinod despre care mai puțin se vorbește pentru că are numai 3 canoane în schimb prin oros-ul promulgat ne arată limita sau hotarul unde orice fel de iconomie încetează la modul absolut!

    P.S Ar fi de recomandat ca și redacția să ia aminte și să afișeze acel oros spre întărirea frontului pan-ortodox antiecumenist! Îl puteți găsi în cartea De ce s-a despărțit Papa și supușii lui de Biserica lui Hristos, scrisă de Sfântul Nectarie din Eghina!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Astazi cinstim cu dragoste jertfelnica pomenirea Sf.Ierarh Luca,Arhiepiscopul Crimeei si şi Simferopolului,Sf.Doctor fara de arginti si mare facator de minuni.(1877-1961)
    Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea
    „Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.”AMIN

    Cateva din cuvintele pline de iubire si intelepciune,ale Sf.Ierarh Luca al Crimeei:

    „Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul.”

    „Pe voi toți câți credeți în Domnul vă cheamă să-L urmați, să ridicați povara Lui, crucea Lui. Nu vă temeți, deci! Înaintați cu îndrăzneală! Să nu vă înspăimânte atacurile diavolilor, care vă împiedică să mergeți pe acest drum. Scuipați-l pe diavol, alungați-l cu crucea Domnului, în numele Lui. Priviți în înălțime și Îl veți vedea pe Însuși Domnul Iisus Hristos, care umblă împreună cu voi și ușurează drumul vostru. Amin.”

    „Ca să se facă cineva chirurg trebuie să se fi născut chirurg. Și trebuie să se deosebească prin trei însușiri: să aibă ochi de vultur, inimă de leu și mâini de femeie.”

    „Patima slavei deşarte e nesfârşit de felurită. Cu toţii ne slăvim în deşert: unii cu frumuseţea trupească, cu bogăţia şi luxul hainelor, cu vilele, cu forţa fizică; alţii cu profunzimea cugetării, cu educaţia multilaterală şi cu talentele. Cel bolnav de slava deşartă devine negreşit trufaş: el se pune mai presus de toţi, i se pare că toţi sunt mai răi.”

    „Fă-ți inima ta mănăstire! Bate acolo toaca. Sună de priveghere, tămăiază și te roagă.”

    „La vederea mascaradelor blasfemiatoare şi a batjocurilor îndreptate asupra Domnului nostru Iisus Hristos inima mea strigă cu putere: Nu pot să tac! […] datoria mea este să apăr prin propovăduire pe Mântuitorul nostru jignit şi să laud nemăsurata Lui milostivire faţă de neamul omenesc.”

    *„Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca

    „Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.

    „De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…”

    „Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!”

    Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca

    Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!

    *https://www.impantokratoros.gr/luca-al-crimeii.ro.aspx

    Apreciat de 1 persoană

  9. O întrbare pt. dl. Felix Ioan: oare Crezul Bisericii Ortodoxe nu a fost modificat în Creta?
    Oare afirmarea la nivel sinodal a credinței că nu există o singură Biserică,ci că în afară de Biserica Ortodoxă,Ierarhii noștri acceptă că există și alte biserici( catolică,anglicană,protestante,etc.) oare nu este asta o modificare a Crezului,a credinței Bisericii?!
    Faptul că ereziile sunt acceptate ca biserici,nu este o contrazicere,o anulare a mărturisirii din Crez?!
    Faptul că Biserica la nivel oficial,sinodal,prin ierarhii și preoții ei acceptă acest lucru,nu e o lepădare,o renunțare la mărturisirea din simbolul de credință?!
    Ce alte dovezi să mai așteptăm să apară?
    Schimbatea Crezului s-a produs deja,în fondul problemei,nu în formă.Deja Biserica mărturisește altceva la nivel sinodal .Clericii acceptă altceva. În practică aceste lucruri se săvârșesc,se trăiesc,și atunci ce altceva să mai așteptăm măi fraților?
    De ce trebuie să se mai modifice Crezul când orișicun Biserica(ecumeniștii din ea) mărturisește altceva? Când orișicum Crezul nu mai corespunde de fapt cu ceea ce Biserica mărturisește acuma la nivel sinodal?
    Ce alte schimbări să mai așteptăm?!?
    Crezul s-a schimbat.Biserica nu mai învață așa cum mărturisește în Crez.Crezul a rămas o formulă goală pt. cei care acceptă sinodul din Creta.Iar aceștia sunt ierarhii și preoții noștri,împreună cu mirenii pe care aceștia îi trag în înșelare cu bună știință.
    Schimbarea Crezului s-a produs. Biserica mărturisește altceva(diferit de Crez) la mod oficial.Biserica crede altceva și mărturisește altceva și practică(trăiește) altceva la mod oficial,în faptă. Atunci ce altceva să mai așteptăm?! Nu e suficient de clar ce s-a întâmplat?! Oare contează că Biserica nu a modificat formula Crezului,când de fapt ea mărturisește altceva decât mărturisește Crezul? Când de fapt ea a lăsat Crezul o formă fără fond,adică cu alt conținut decât ceea ce ea învață acum la mod oficial? Căci de fapt asta s-a întâmplat în Creta.

    Apreciază

  10. S-au creat premisele subminării Crezului prin legiferarea din Creta.
    Dar așa cum pui tu problema pare o nostalgie personală declamatorie a mărturisitorului anti ecumenist grăbit care sare peste etape.
    Crezul este o mărturisire a întreg Trupului Bisericii care nu se confundă cu câțiva ierarhi semnatari și încă câțiva laici care îi urmează.
    În Apus Filioque a intrat în învățătura franco-latinilor treptat începând din Spania și a cuprins pe rând celelalte zone din Apus.
    Sfântul Fotie era deplin conștient de acest pericol și la Sinodul din 879 condamnă această știrbire a învățături prin Filioque care pătrunsese și în Crez dar nu încă în patriarhia Romei unde abia în anul 1014 este legiferată în Crezul Romei. Abia atunci Patriarhia Constantinopolului scoate din diptice pe Papa dimpreună cu patriarhia Romei în baza condamnării Sfântului Fotie din 879.
    Apoi și celelalte patriarhii scot pe rând din diptice, din pomenire, patriarhia Romei și pe Papa. Dacă nu ar fi procedat așa ar fi intrat de la sine anatematizare adică ar fi ieșit din Trupul Bisericii.
    Dacă facem un paralelism cu Canonul 15 tot legiferat de Sfântul Fotie observăm că nefiind concluzionat prin anatemtizarea celui care nu oprește pomenirea pseudo-episcopului care are premise de caterisire căci propovăduiește erezie în public (dar încă nu a introdus-o în Crez) apare necesitatea unui Sinod care să-l taie din Trupul Bisericii pe episcopul mincinos care fără condamnarea Sinodul el se menține formal așa cum bine ai remarcat dar nu este încă ieșit din Trupul Bisericii. Culmea ironiei este că cel care întrerupe pomenirea pseudo-episcopului și nu se menține doar în această postură ci trece prin grabă și nerăbdare la pașii pe care îi vedem parcurși de cei care îi urmează Episcopului Artemie sau celor pe stil vechi , aceștia ies sau se taie ei singuri din Trupul Bisericii, adică devin schismatici! Asta este părerea mea după sinteza patristică:

    Sfântul Maxim Mărturisitorul ne arată clar că ereziile ne vatămă atunci când avem comuniune cu clericul care s-a rupt de Biserică sau după judecarea şi condamnarea sa și a ereziei de către Sinod: „Pentru că prin cele nouă Capitole [puncte] de unire întocmite la Alexandria [în iunie 633] și prin Ekthesis-ul întocmit în acest oraș de Serghie [în 638] ca și prin Typos-ul edictat în continuare aici în anul al 6-lea al indictiei [în 647-648], acesta a respins cele patru Sfinte Sinoade [Ecumenice]; și pentru că pe cele ce le-au dogmatizat prin Ekthesis le-au abrogat prin Typos depunându-se din treaptă [caterisindu-se] pe ei înșiși de tot atâtea ori. Prin urmare, cei osândiți de ei inșiși și de către cei din Roma și caterisiți, pe lângă aceasta, și de Sinodul care a avut loc aici în anul al 8-lea al indictiei [Sinodul Lateran, în 649], ce fel de Taină vor mai săvârși? Ce fel de Duh se va pogorî asupra hirotoniilor săvârșite de unii ca aceștia?” Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) și tovarășii săi întru martiriu: papa Martin, Anastasie Monahul, Anastasie Apocrisiarul. „Vieți” – actele procesului – documentele exilului, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p. 125.

    Nu impun nimănui doar îmi exprim părerea după faptele Sfinților Părinți!

    Apreciază

  11. Hotărârea dogmatică promulgată la Sinodul din 879:

    „Urmând învăţătura dumnezeiască a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, înscrisă în sufletele noastre prin încredinţarea conştiinţei şi prin curăţia Credinţei; păstrând şi primind această învăţătură prin dreapta judecată infailibilă a sfintelor Hotărâri şi a Canoanelor Sfinţilor Apostoli şi Ucenici; ţinând şi ascultând, prin credinţa cea mai sinceră şi mai statornică, Dogma de neschimbat şi inviolabilă a celor Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice, fiind conduşi şi îndreptaţi de insuflarea Unuia şi Aceluiaşi Duh Sfânt: noi respingem pe toţi cei care au fost respinşi de Biserică şi-i primim şi-i considerăm vrednici de a-I fi mădularele Ei, pe cei care, fiind stăpâni cu evlavia , au dat cinstea şi respectul cuvenit Crezului de la Niceea.

    În această credinţă, care este şi a noastră, noi îl proclamăm şi îl primim, în duh şi în cuvânt, şi în faţa tuturor, tare şi limpede, dăm citirii Simbolul Credinţei Creştine celei adevărate, care de la început, ne-a fost transmisă de la Sfinţii noştri Părinţi, şi aceasta fără ca să îndepărtăm nimic din ea şi fără ca să îi adăugăm nimic, fără ca să o împodobim şi fără ca să o trădăm întru nimic. Căci orice eliminare şi orice adăugare, chiar dacă nu ar exista nici o impresie de erezie, duce, prin viclenia diavolului, la dispreţuirea a ceea ce nu trebuie să fie dispreţuit şi la ultragierea nedreaptă a Sfinţilor Părinţi. Cât despre îndreptarea textelor şi a hotărârilor Sfinţilor Părinţi, acesta este un lucru încă şi mai rău. De asemenea, acest Sfânt Sinod ecumenic, primind în dragostea lui Dumnezeu şi cu judecată dreaptă, vechiul Simbol de Credinţă şi cinstindu-l cum se cuvine, întemeind şi zidind pe el cetatea mântuirii , îi învaţă pe toţi să creadă şi să propovăduiască ceea ce sfântul şi sobornicescul Simbol de Credinţă mărturiseşte.”

    Apoi a fost proclamat Simbolul niceo-constantinopolitan, fără ca să-i fie adăugat sau retractat ceva:
    „Aceasta este Credinţa noastră; în această mărturisire de credinţă, noi ne-am însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi, prin această mărturisire, Cuvântul Adevărului a biruit şi a nimicit orice erezie. În cei care împărtăşesc Credinţa noastră, noi recunoaştem pe fraţii noştri, părinţii noştri, împreună moştenitori cu noi ai Împărăţiei Cerurilor. Dacă cineva este atât de neruşinat încât să alcătuiască o altă mărturisire de Credinţă, pe lângă acest Simbol Sfânt, care de la începuturi, ne-a fost transmis de Sfinţii şi Fericiţii noştri Părinţi, şi dacă îndrăzneşte apoi să-l numească „Simbolul Credinţei” – smulgându-le vrednicia Sfinţilor purtători de Dumnezeu şi inserând în Crez alte mici formule personale – şi care încearcă prin urmare să-l impună credincioşilor sau celor care se întorc de la erezie, ca şi cum ar fi o învăţătură sobornicească, stricând astfel cu îndrăzneală comoara acestui Simbol Sfânt, cinstit de toţi, prin expresii false, adăugări sau eliminări; o asemenea persoană să fie depusă din vrednicia sa, dacă este un membru al clerului; să fie afurisită dacă este un laic, după cum ne poruncesc nouă Sfintele Sinoade Ecumenice.”

    Încă odată, Sfinţii Părinţi au repetat în cor:
    „Aceasta este judecata noastră unanimă, aceasta este Credinţa noastră; cu această mărturisire noi am fost botezaţi, cu aceasta am fost unşi preoţi. Cât despre cei care gândesc altfel sau care îndrăznesc să substituie acestui Simbol un altul, să fie anatema!”
    Apoi a confirmat întocmai și delegația Romei care a participat la acest Sinod și pe care unii l-a numit al VIII lea Ecumenic!

    Apreciază

  12. Scopul mărturisirii nu trebuie să fie dorința de a ieși noi în față, ci dragostea pentru Trupul Bisericii:

    Sfântul Iustin Popovici ne spune:
    „Deși scrie la multă vreme de la înălțarea la ceruri a Mântuitorului, Sfântul Ioan Teologul vorbește la prezent «așa să fim și noi în lumea aceasta, precum Acela este». Ne descoperă astfel această mare taină: că Domnul Hristos continuă să viețuiască în lume prin Biserică – pentru că rămânând în ea, continuă să rămână cu noi în această lume [La romano-catolici prin Înălțare, Hristos devine un Domn exterior, care va avea un locțiitor]. Este contemporan cu fiecare din cei ce alcătuiesc Biserica aceasta pământească, de-a lungul tuturor veacurilor. Căci pentru noi S-a sălășluit în Biserică și se dă pe Sine Însuși neîncetat, mai ales în Sfânta Taină a Împărtășaniei, precum și în celelalte Sfinte Taine și virtuți”

    Părintele Ioannis Romanidis:
    „În tradiţiile papale şi protestante, este trasată o distincţie clară între Trupul lui Hristos şi Biserică. Conform lor se poate participa la Trupul lui Hristos fără a fi membru al Bisericii papale. Toate acestea sunt cu neputinţă de acceptat pentru ortodocşi. Sunt protestanții care pretind că Biserica este doar invizibilă, că Tainele Botezului și ale Euharistiei sunt doar simbolice, și că doar Dumnezeu îi cunoaște pe adevărații membri ai Bisericii. Biserica, în calitate de Trup al lui Hristos, este sălașul slavei necreate a lui Dumnezeu. Nu-l putem separa pe Hristos de Biserică, nici Biserica de Hristos.”

    Părintele Sofronie Saharov:
    „Și ce îmi dă Biserica? – Tainele: Botezul, Pocăința, Împărtășania, Preoția și celelalte. Prin Biserică eu mă fac moștean celei mai mari culturi din istoria omenirii. Prin Biserică și în Biserică eu simt necontenit cea mai vie legătură cu Sfinții Ioan Teologul, și cu Pavel, și cu apostolii, cu ierarhii Atanasie, Vasile și ceilalți Părinți, cu cuvioșii Antonie și Sisoe… În afara Bisericii legătura cu ei slăbește . În Biserică Îl am pe Dumnezeu Întrupat, astfel încât pe Dumnezeu noi Îl mâncăm și Îl bem, prin Dumnezeu, prin Cuvântul Său noi răsuflăm. Cu numele Lui, cu Cuvântul Lui, cu Puterea Lui noi săvârșim Tainele. Iar Tainele acestea nu sunt doar niște simboluri, ci cu adevărat realitatea. Este atât de vădit din toată experiența noastră”

    Înveninarea încrâncenată a propriei nerăbdări, chiar pentru mărturisirea dreptei credințe, este la fel de primejdioasă ca și trădarea Adevărului, căci face un favor ecumeniștilor care jubilează acum văzând pe mărturisitorii dreptei credințe dezbinați!

    Apreciază

      1. Cred că aici se poate citi:
        https://www.aparatorul.md/constantinopolul-pregateste-un-nou-sfint-si-mare-sinod-pan-ortodox/
        În primul rând cred că vor să sublinieze, prin necesitatea unui ,,alt Sinod Mare și Sfânt”, că ,,Sinodul” din Creta a fost ,,Mare și Sfânt”. Să nu se uite, adică, că la Creta, chiar dacă nu s-au soluționat toate problemele (autocefalie) a avut loc un Sinod cu autoritate panortodoxă, deși sunt voci care susțin contrariul

        Apreciază

  13. Nu am scris aceste rânduri pt. a îndemna la o atitudine iresponsabilă.Este clar că acestă situație nu poate fi rezolvată decăt la nivel sinodal.Trebuie convocat un Sinod adevărat,trebuie creată presiunea necesară pt. a se mișca lucrurile din loc.
    Tocmai pt. aceasta am scris și eu aceste rânduri,pt. a ajuta să fie conștientizat mai ușor gravitatea lucrurilor,căci fără conștientizare oamenii nu vor reacționa,nu vor lua atitudine.
    Lucrurile nu se pot rezolva de la sine,fără un Sinod.

    O întrebare pt. dl. Felix Ioan: oare Crezul Bisericii Ortodoxe nu a fost modificat în Creta?
    Oare afirmarea la nivel sinodal a credinței că nu există o singură Biserică,ci că în afară de Biserica Ortodoxă,Ierarhii noștri acceptă că există și alte biserici( catolică,anglicană,protestante,etc.) oare nu este asta o modificare a Crezului,a credinței Bisericii?!
    Faptul că ereziile sunt acceptate ca biserici,nu este o contrazicere,o anulare a mărturisirii din Crez?!
    Faptul că Biserica la nivel oficial,sinodal,prin ierarhii și preoții ei acceptă acest lucru,nu e o lepădare,o renunțare la mărturisirea din simbolul de credință?!
    Ce alte dovezi să mai așteptăm să apară?
    Schimbatea Crezului s-a produs deja,în fondul problemei,nu în formă.Deja Biserica mărturisește altceva la nivel sinodal .Clericii acceptă altceva. În practică aceste lucruri se săvârșesc,se trăiesc,și atunci ce altceva să mai așteptăm măi fraților?
    De ce trebuie să se mai modifice Crezul când orișicun Biserica(ecumeniștii din ea) mărturisește altceva? Când orișicum Crezul nu mai corespunde de fapt cu ceea ce Biserica mărturisește acuma la nivel sinodal?
    Ce alte schimbări să mai așteptăm?!?
    Crezul s-a schimbat.Biserica nu mai învață așa cum mărturisește în Crez.Crezul a rămas o formulă goală pt. cei care acceptă sinodul din Creta.Iar aceștia sunt ierarhii și preoții noștri,împreună cu mirenii pe care aceștia îi trag în înșelare cu bună știință.
    Schimbarea Crezului s-a produs. Biserica mărturisește altceva(diferit de Crez) la mod oficial.Biserica crede altceva și mărturisește altceva și practică(trăiește) altceva la mod oficial,în faptă. Atunci ce altceva să mai așteptăm?! Nu e suficient de clar ce s-a întâmplat?! Oare contează că Biserica nu a modificat formula Crezului,când de fapt ea mărturisește altceva decât mărturisește Crezul? Când de fapt ea a lăsat Crezul o formă fără fond,adică cu alt conținut decât ceea ce ea învață acum la mod oficial? Căci de fapt asta s-a întâmplat în Creta.
    De aceea fiecare e dator acuma să ia atitudine,să se împotrivească,să mărturisească,să se îngrădească și…,mai departe nu-i al nostru ci cum va binevoi Dumnezeu. Dar noi trebuie să facem ce ține de noi.

    Apreciază

  14. Ne-am ingradit de ierarhii,care au pecetluit vicleana panerezie ,la minciuno-sinodul din Creta,in urma cu aproape doi ani.Doi ani de lupta sufleteasca,fizica,care a generat nenumarate probleme,ganduri,intrebari,indoieli,pana la cristalizarea pozitiei in care ne aflam acum.Slava lui Dumnezeu pentru toate!
    Ierarhii BOR,in frunte cu Patriarhul,au abjurat deja si continua la fiecare Sfanta Liturghie minciuna in fata Mantuitorului Hristos.
    Ei poarta pe umeri responsabilitatea caderii in schisma a celor care prin voia lor,se taie dureros de singuri din trupul Bisericii,cat si a celor care si-au periclitat mantuirea,laici si clerici,care cunoscand Adevarul , au ales sa ramana alaturi de ierarhii tradatori.
    In conditiile date ,exemplul pe care l-ar fi oferit un numar mai mare de credinciosi,preoti si macar un singur episcop,prin marturisirea publica si ingradire conform canonului 15I-II Constantinopol,ar fi dus la rezolvarea favorabila si imediata a gravei probleme cu care se confrunta BOR in acest moment.
    Este motivul pentru care Patriarhul Kiril,averizat fiind de aparitia schismei de proportii,in cazul participarii la talharescul sinod,in ultimul moment a anulat participarea.
    Din lasitate,din comoditate,din frica de suferinta ,din teama de a pleca in necunoscut,din frica de a nu deveni un proscris in ochii multimii,din pierderea locului de munca si a stabilitatii materiale,a stimei si recunoasterii lumesti,insuficienta pregatire teologica,starea de amorteala caldicica in credinta, iata cateva din motivele pe care mercenarii din umbra,le-au anticipat si s-au dovedit corecte.
    Sunt de acord cu antevorbitorii mei si apreciez claritatea expunerii,dar nu inteleg intrebarea retorica „ce mai asteptam”?
    Chiar ce mai asteptam?
    A sunat goarna de lupta si nu am raspuns Prezent?(recunosc ca m-as fi simtit onorata!)
    Care este ordinea de zi?
    Este extrem de greu sa lupti numai cu armele duhovnicesti.

    Nici o clipa nu am gandit ca salvarea noastra ca neam, de urgia care s-a abatut peste noi,ar fi mult-asteptatul sinod panortodox.
    Numai in Mantuitorul Iisus Hristos,mi-am pus intreaga nadejde ,sa fac voia Lui,sa sufar ,sa plang,sa sangerez in adancul inimii,si sa fac ascultare in toate de Parintele Duhovnic,pe care Domnul Atotindurarilor mi l-a trimis cu dragoastea cu care ne inconjura pe noi toti,nevrednicii.
    Spunea Parintele Rafail Berestov:”în general, toată lumea se uneşte în numele lui antihrist, dar noi trebuie să ne unim în numele lui Iisus Hristos. Aceasta va fi deja o luptă cu antihristul. Astăzi toată politica devine o teologie: ori cu antihrist ori cu Hristos. Noi suntem cu Hristos, şi trebuie să murim pentru Iisus Hristos, aşa cum El a murit pentru noi. Amin”
    Sfantul Iustin Popovici isi exprima ingrijorarea cu privire la pregatirile viitorului Sinod panortodox inca din 7 mai 1977 si prorocirea sa, s-a adeverit intru totul : „Biserica noastra sarba sa se retina sa participe la pregatirile pentru „sinodul ecumenic”, si de buna seama, sa se abtina sa participe la sinod. Caci, Dumnezeu sa nu ingaduiasca ca acest sinod sa vina si sa treaca, ca sa se astepte de la el un singur rezultat: schisme, erezii si pierderea multor suflete.

    Analizand problema din punct de vedere al experientei apostolice si patristice si istorice a Bisericii, un asemenea sinod, in loc de vindecare, va deschide rani noi in trupul Bisericii si va ridica in fata ei probleme noi si nenorociri noi.”
    Multumim Domnului pentru sprijinul si dragostea oferita noua,de catre Parintele Profesor Theodoros Zisis,si ne consideram, asa cum spunea Parintele Gavriil aghioritul,” „Părinte Zisis, noi suntem copii dumneavoastră spirituali. Eu le spun părinților călugări să facă ce zice Părintele Zisis”.
    Spunea Parintele Nicolae Manolis:

    „Mulțumesc Bunului Dumnezeu care, în această perioadă de luptă împotriva ereziei și a ecumenismului și în favoarea ortodoxiei, mi-a oferit perspectiva în ortodoxie, de a face întreruperea pomenirii, în urma unei reflectări mature și îndelungi și a multor rugăciuni. Mărturisesc că lupta mea am găsit un model, pe Părintele Zisis, profesorul nostru, care ne îndrumă pe căile ortodoxiei în Biserică și ne protejează de orice fanatism. Eu îi mulțumesc Părintelui Zisis pentru prezența sa în viața mea, extrem de importantă și foarte decantantă. Pe noi ne interesează unitatea și caracterul universal al aceste încercări. Lumea trebuie să știe că noi îi avem alături de noi pe Părinții Aghioriți și pe Mitropoliții care vin cu căință la noi îi avem lângă noi. Dorim să ne sprijine, să ne ajute în această luptă pe care noi o dăm pentru Ortodoxie. Aceasta nu este o luptă personală care să servească unei ambiții personale deșarte, Părintele Zisis nu se luptă pentru sine, nu se luptă să ducă lumea pe drumul pe care el l-a trasat, ci pe drumul lui Hristos, al Bisericii și al Ortodoxiei. „

    Apreciat de 1 persoană

  15. -Cu drag, Părinte Vasile Ioviță.Blagosloviți;
    -pt. dl. Felix Ioan:nu am scris rândurile de mai sus pt. a îndemna la o atitudine iresponsabilă,ci pt. a scoate în evidență o realitate extrrem de gravă,pt. a putea fi conștientizată mai ușor și de alți frați și pt. ai ajuta,prin conștientizare,să se problematizeze și să se raporteze la această problemă în cunoștință de cauză.
    Și eu consider la fel,că problema nu poate fi rezolvată decât sinodal,dar până la Sinod trebuie creată atmosfera necesară creării acestui Sinod,trebuie pusă presiune pe cei îndrituiți să convoace un Sinod,iar noi trebuie să facem ce ține de noi:să luăm atitudine fiecare,să ne împotrivim celor semnate în Creta,să mărturisim,să ne îngrădim și…restul nu mai ține de noi, ci de Domnul.Dar noi trebuie să facem ce ține de noi și atunci și Dumnezeu ne va ajuta pe măsura credinței noastre.
    De aceea am scris ce am scris.Pt. conștientizare.
    Am scris comentariul în legătură cu cele afirmate de dvs. despre Crez,nu în legătură cu articolul site-ului și fără vreo legătură cu Prea Sfințitul Artemie,așa cum ați înțeles dvs.
    Asta referitor la răspunsul dvs. adresat mie.Repet:nu sunt adeptul săririi etapelor și nu sunt de acord nici cu judecarea modalității în care alții aleg să lupte cu hidra ecumenistă.Nu ne putem face noi judecători peste libertetea de conștiința a fraților noștri împreună luptători împotriva ereziei.Nu sunt pt. catalogare,stigmatizare,ș.a.m.d. Treaba fiecăruia.
    Iar dacă altul mă acuză,de ce să răspund și eu cu aceeași monedă?Să-l îndur eu,ca să-l câștig și atunci și el se va potoli,iar dacă nu,treaba lui.Dar eu să-mi fac datoria mea.
    De ce să ne măcinăm între noi.Ai conștiința împăcată,ce-ți mai trebuiește altceva?
    În altă ordine de idei:
    Spuneți”s-au creat premisele subminării Crezului prin legiferarea din Creta”.
    Eu aș spune că,Crezul a fost subminat cu totul,căci Biserica la nivel oficial și sinodal nu mai mărturisește ceea ce mărturisește Crezul.Nu puteți nega asta.Eu vi-o spun din teren.Vorbiți cu preoți,cu ierarhi,cu călugări,cu mireni,nu au nici o remușcare să considere ereziile drept biserici.Iar acuma acest lucru este stipulat oficial,la nivel sinodal panortodox și local.Chiar trebuie să mai așteptăm să se modifice și forma Crezului ca să înțelegem?
    Dacă în acte sinodale se vorbește de Biserici,de creștini în loc de eretici,păi atunci ce mai așteptăm, căci vedem clar cum gădește,ce mărturisește, și ce crede acuma Biserica-oficial.Și noi atunci mai putem spune că nu s-a modificat Crezul Bisericii?Păi e posibil ca Biserica una să facă,să mărturisească și alta să creadă? Păi,e ca la nebuni atunci.Asta au făcut ecumeniștii în Creta:au băgat dublu,triplu gândit în Biserică.În loc să fie ce e da,da și ce e nu,nu,acuma e haos,e…erezie.
    Nu vor modifica Crezul,în formă,că sunt vicleni și inteligenți,dar vor schimba totul .Dar să nu uităm că nu e necesar să se schimbe Crezul ca să devii eretic,ci e de ajuns o cirtă,o literă, un înțeles cât de mic să schimbăm și ne putem afla în acea postură. Să nu fie.
    -„așa cum pui problema pare o nostalgie personală declamatorie a mărturisitorului antiecumenist care sare peste etape”.
    Pt. mine este o problemă de viață și de moarte sau dacă vreți,soteriologică,ce vizează starea noastră în veșnicie.
    Cât privește despre etape,am lămurit-o mai sus.Sunt pt. calea pe care au urmat-o înaintașii noștri,sunt pt. rânduiala arătată de Biserică în aceste cazuri.
    Nu suntem noi Sinod ca să putem face cele ce țin de un Sinod.
    -„Crezul e o mărturisire a întreg Trupului Bisericii care nu se confundă cu câțiva ierarhi semnatari și încă câțiva laici care îi urmează”.
    Da,așa e.Dar în România tot Sinodul a acceptat,în diferite forme,iar laicii care conștientizează pericolul îi numeri pe degete,în comparație cu totalul populației României,iar la nivel de parohii,una singură nu a cedat,cea a Păr. Ioan Ungureanu,restul toate sunt în mâna ecumeniștilor.Deci gândiți-vă cam ce mărturisire de credință au toți cei enumerați mai sus.
    Poate mă înțelegeți acuma că nu am o stare nostalgică personală,ci sunt îngrozit de sitauția reală din teren și mă doare pt. frații mei,mă doare pt. „Trupul Bisericii” și nu mă intereseazăinteresează” să ies în față”,de aceea am ales să scriu sub anonimat,nedeclinându-mi identitatea.
    Oricum,vi-am scris cu drag și cu mult respect.Mă iertați.

    Apreciază

  16. Se observă că nu puteți percepe decât așa otova, confuz, adică nici dvs nu știți ce înțelegeți atunci când spune-ți „Biserică”, e părerea proprie, gândul de sine, problema dumneavoastră! Panica asta nu frică de Dumnezeu ci ideea fixă a dvs!

    Cine nu operează cu distincții nu asimilează și nici pe el, nici pe alții nu-i poate orienta. Să nu confundăm erezia din învățătură și cuget cu modificarea Crezului! Dacă nu pricepi acest lucru înseamnă că n-ai înțeles ce spune Sfântul Fotie, ba mai mult te arăți mai presus de el și de Sfinții Părinți! Lucrul acesta îl spune Mântuitorul: „De vor fi două la moară, una se va lua şi alta se va lăsa” (Luca 17, 35-36).
    Deci problema este a ta dacă rămâi ortodox au ba! Nu te molipsești tu de erezia popii sau a episcopului, astea sunt baliverne.
    Sfântul Ioan Gură de Aur:
    „Dacă ești vrednic, te vei arăta și mai vrednic! Nu-i totuna să rămâi în dreapta credință când nu-i nimeni care să te împiedice și să te înșele, și să rămâi neclintit și neclătinat când se sparg în tine mii și mii de valuri. După cum copacii care-s bine înrădăcinați ajung și mai puternici când sunt loviți din toate părțile de vânturi, tot așa și cu sufletele înfipte bine în temelia dreptei credințe: oricâte rătăciri le-ar lovi, nu se clatină, ci ajung și mai puternice. Mulți oameni în loc să-și îndrepte nesocotința caută să se îngrădească [de erezie] cu cuvinte zadarnice de apărare și spun: «N-am pieri dacă n-ar fi diavol! Nu ne-am poticni dacă n-ar fi erezii!» Chichițe și pretexte sunt acestea omule! Cu alte cuvinte, Pavel spune așa: «Nu vă tulburați, nu vă îngrijorați! Ereziile nu pot să vatăme»

    Căci Hristos este prezent în Biserică și El împarte harul. Harul nu lucrează aleatoriu sau mecanic sau după ideile fixe ale duhovnicilor anti-ecumeniști. Mântuitorul îți dă harul dacă ai conștiință dogmatică ortodoxă și ești curățit prin dezlegarea păcatelor prin mărturisire la duhovnic și te împărtășești la Sfânta Liturghie cu binecuvântarea duhovnicului, căci spune

    Sfântul Grigorie Palama:
    Dumnezeiasca lucrare și putere și har pretutindenea este, însă celor ce pentru necurăția lor sunt nepotriviți primirii de lumină este de neîmpărtășit, ca și cum ar fi absentă.

    Când învățătura eretică se oficializează în Crez și se va rosti în biserici atunci nu te mai duci acolo unde se rostește Crezul schimbat, așa cum se spune mai sus în hotărârea dogmatică a Sfântului Fotie! Ce se întâmplă cu preoți și ierarhi ecumeniști acum până nu se schimbă Crezul, la Liturghie, este problema lui Hristos care este prezent în Biserică și El știe ce este și ce va fi cu ei:
    căci repet „De vor fi două la moară, una se va lua şi alta se va lăsa” (Luca 17, 35-36).
    Dacă nu crezi acestor gânduri și urmezi gândului tău și al celor care urmează pe Episcopul Artemie și pe stiliști atunci nu pot să ajut cu nimic! Mergi acolo unde îți spune gândul tău, căci nimic ce nu se face din deplină libertate nu are valoare veșnică ne încredințează Părintele Sofronie Saharov!

    Sfântul Nicolae Velimirovici:
    Căci veacurile ce-au urmat au dat la iveală două feluri de păstori: unii, aflându-se în fruntea Bisericii, s-au lăsat stăpâniţi de patimile lor: mândria, lăcomia şi iubirea de stăpânire; iar alţii s-au lăsat călăuziţi de frica de Dumnezeu, de râvnă şi au fost pildă de slujire.
    Biserica a pătimit de pe urma celor dintâi, dar nu a pierit, în vreme ce aceia au pierit. Prin cei din urmă Biserica a crescut, a sporit şi a strălucit în lume.
    Cei dintâi sunt lupii, iar cei de-al doilea sunt păstorii. Cei dintâi sunt vrăjmaşii omului şi ai lui Dumnezeu, iar cei de-al doilea sunt prieteni şi ai omului, şi ai lui Dumnezeu.
    Hristos, Mai-Marele păstorilor, va cere socoteală şi de la unii, şi de la alţii, pentru fiecare oaie, adică pentru tot sufletul omenesc şi fiecăruia îi va răsplăti cu dreptate pentru faptele sale. Mândria, lăcomia şi iubirea de stăpânire a păstorilor celor mincinoşi va fi răsplătită cu focul cel veşnic, în vreme ce frica de Dumnezeu, milostivirea şi slujirea adevăraţilor păstori va fi răspândită cu bucuria cea veşnică.
    Cuvântul acesta, fraţilor, este despre trupul cel duhovnicesc, despre Sfânta Biserică a lui Dumnezeu. Din El, adică din Hristos, tot trupul este bine alcătuit şi bine încheiat. Preaînţeleptul Apostol nu poate afla o asemănare mai bună pentru Biserică decât aceea cu trupul omenesc.

    Ce este capul pentru trupul omenesc, aceea este Hristos pentru Trupul Bisericii. Pornind de la cap, nervii se întind în toate mădularele trupului, iar prin nervi, toate mădularele cunosc, simt şi se mişcă. S-ar putea spune că, prin creier şi prin nervi, capul se află în toate mădularele trupului. De este tăiat capul, pe dată mor toate mădularele trupului. Hristos se află în fiecare mădular al Bisericii, în fiecare credincios al ei. Prin El, fiecare credincios cunoaşte împărăţia cea duhovnicească, simte iubirea lui Dumnezeu şi se mişcă neabătut spre El. De la Hristos, fiecare mădular primeşte tărie potrivit lucrării, după măsura fiecărui mădular, adică după darul şi slujirea fiecăruia. Dumnezeu dăruieşte această tărie în chip nemijlocit prin pipăire, prin atingere, prin venirea Sa de faţă.
    Dragostea este minunata legătură ce îl leagă pe Hristos de credincioşi, pe credincioşi de Hristos şi pe credincioşi întreolaltă.
    Fraţilor, dar ce se întâmplă cu un mădular atunci când este smuls din nervii ce îl leagă de cap? El nu mai lucrează, nu mai simte, nu mai mişcă, într-un cuvânt, este mort. Tot astfel se întâmplă cu orice mădular care se rupe de Trupul Bisericii, rupându-şi legătura cu Capul. Fraţilor, să ne păzească Dumnezeu de o astfel de urgie!
    O, Iisuse Doamne, Izvorul vieţii şi al iubirii, nu îngădui nici unei puteri întunecate, dinlăuntru sau din afara noastră, să ne despartă de Tine şi de Trupul Tău, de Sfântă Biserica Ta pe care ai câştigat-o cu scump Sângele Tău!

    Biserica lui Dumnezeu înfruntă vremea şi veşnicia ca un singur om, fiind un trup şi un duh. Dar nimic nu este mai potrivnic acestei legături minunate decât mândria oamenilor. Mândria strâmbă credinţa, răceşte dragostea, este începătoarea rătăcirilor, sfâşie Biserica şi jertfeşte binele obştesc pentru a-şi împlini voia sa. Mândria, după firea sa, este lipsa credinţei şi a dragostei. Fraţilor, să ne izbăvească Dumnezeu de mândrie, cea mai mare neputinţă a neamului omenesc, ca pururi să fim un trup şi un duh întru Iisus Hristos Domnul nostru.

    Apreciază

    1. Felix Ioan,
      E posibil să așteptăm mult și bine schimbarea Crezului ca formă. Până acolo se poate ajunge la rugăciuni în comun cu ereticii și să se rostească Crezul în forma corectă sau chiar la Potirul comun după rostirea teatrală, fățarnică a Crezului fără nicio modificare. Asta înseamnă că nu s-a schimbat credința?! HD are dreptate în afirmația făcută: Crezul a fost modificat la nivelul fondului mărturisirii de credință. Recunoscându-se și legiferându-se ereziile drept ,,biserici”, în Sfânta Liturghie avem două categorii de mărturisitori ai Crezului: mărturisitori care înțeleg ortodox ,,Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, adică Biserica Ortodoxă Universală, și ,,mărturisitori” ai Crezului care văd în atributele Bisericii, ,,premise eclesiologice” ale unității dintre Biserica Ortodoxă și celelalte ,,biserici”. Tratată astfel problema, e firesc ca ,,molipsirea de erezia popii sau a episcopului” să fie ,,baliverne”.
      Oricum, bună încercarea de a trimite cu gândul la exagerările ,,acriviștilor” (ÎPS Artemie și stiliști) pentru a face loc ,,ortodoxiei sforăitoare” în așteptarea pasivă și nocivă a schimbării Crezului ca formă.

      Apreciat de 1 persoană

  17. Părintele Adrian Fageţeanu, referindu-se la actele cu cip, spunea: ,,Soluţii omeneşti nu există”. Cu cine să ne luptăm şi cum? Fiecare etapă istorică are modul specific de luptă. Nicio minte luminată nu mai poate gândi soluţii care să ne salveze din mocirla duhovnicească ce cuprinde Planeta. De ce? Pentru că nu suntem capabili de o pocăinţă pe
    măsura păcatelor săvârşite. Atâtea avorturi, atătea crime, atăta desfrănre, atâta vrăjitorie, atătea patimi sufleteşti parcă cerşesc pedeapsa divină, nu îndurarea!

    Primim exact ce merităm. Nu întămplător spun unii sfinţi că în aceste vremuri vor fi mari cei care se vor mântui! Se reduc drastic şansele de mântuire. Asta nu e o glumă. Nu e rău să observăm greşelile, păcatele şi ereziile altora. Însă e la fel de adevărat că există posibilitatea ca, încercând sâ-l scot pe fratele meu din erezie, să cad eu insâmi într-un păcat suficient de mare pentru a ajunge în iad. Fără Duh Sfânt nu mă pot mântui. Asta e clar. Problema e cum să-L obţin şi cum să-L păstrez.

    Dacă buzele mele mărturisesc dreapta credinţă, iar faptele mele alungă Duhul Sfant, mă mântuiesc? Întreaga lume are nevoie de pocăinţă mare în primul rând. Nu poate omul nepocăit să înţeleagă ce se întâmplă, nici dacă i-ar vorbi un sfânt! Are, de asemenea, nevoie şi de multă rugăciune smerită, de cunoaşterea Sfintei Evanghelii, dar şi de trăirea ei în fiecare zi, de cunoaşterea Vieţilor Sfinţilor Părinţi, dar şi de urmarea lor! Nu putem ieşi la mărturisire aratănd cu degtul doar spre altul.

    Trebuie să-mi fie foarte clar că eu sunt cea mai mare păcătoasă şi că din această postură Îl rog pe Dumnezeu să ne ajute pe toţi să facem voia Sa şi să ne mântuim! Dacă o scriu acum, dar mă supăr când mă smereşte cineva, nu am pus inceput bun pocăinţei şi Dumnezeu nu mă ascultă. Cel care citeşte aceste rânduri să nu se grăbească să arunce cu piatra. Cântarul se află în mâna lui Dumnezeu, totusi. Noi trebuie să ţinem mintea în iad şi să nu deznadăjduim, aşa cum i-a descoperit Sfantului Siluan Athonitul. La Judecată vom fi întrebaţi dacă am tinut poruncile Evangheliei şi dreapta credinţă şi dacă L-am lăsat in timpul vieţii pămanteşti pe Iisus să-Şi plece capul în inima noastră.

    De ce Sfantul Lavrentie de Cernigov ne-a spus să deprindem Rugăciunea lui Iisus in aceste vremuri? Cu o minte luminată de Duhul Sfant, creştinul care caută găseşte calea mântuirii. Calea mântuirii, nu iluzia unor soluţii pentru întreaga omenire! Trăim vremuri de mucenicie. şi vor veni altele şi mai grele. Dacă am fi în locul Sfantului Constantin Brâncoveanul. câţi am alege să ne dăm unicul copil la moarte pentru Hristos? (De ce unicul copil? Asa arată multe familii care îşi zic creştine. Mama, tata şi un copil, doi, cel mult trei!) Dar pe noi însine? Aşadar, unde e credinţa noastră? Iertaţi-mă şi rugaţi-vă pentru mine!

    Apreciază

  18. D-na Gabriela,întrebarea mea”ce să mai așteptăm ” nu era pt. dvs. sau pt. Părinții și frații mărturisitori,ci se referea la o afirmație a dl-ui Felix Ioan care spunea că:”în cazul în care se va aduce cea mai mică modificare Crezului și va intra așa cu modificare în practica vreunei patriarhii sau Biserici locale…”,iar întrebarea mea era pusă pe marginea acestei idei cum că încă Crezul nu s-a modificat.Și de aceea întrebam că”ce mai așteptăm? „,adică chipurile mai așteptăm să se modifice forma Crezului când de fapt mărturisirea de credință a Bisericii s-a schimbat deja,oficial,sinodal și la nivel de învățămănt teologic,la nivel parohial,și repet,acuma e parafat și sinodal și noi spunem sau așteptăm să vedem asta și în forma lui literară?!?
    La această așteptare făcea referire întrebarea mea.
    De aceea am scris,pt. a clarifica această problemă/idee.
    Căci mulți spun:”a,să așteptăm până la potirul comun” sau” a,încă nu s-a modificat Crezul”.
    Păi cum dragilor nu s-a modificat Crezul,când Biserica mărturisește altceva acuma,când Biserica învață altceva acuma,în mod oficial și cu parafă sinodală. Păi putem să negăm asa realitatea?!Am ajuns una să facem și alta să afirmăm.Asta e o stare schizofrenică,anormală.Credem una,facem într-un fel și afirmăm alta.
    Doamne ai milă de noi!
    Apoi despre potirul comun.Păi am văzut cu ochii mei și am auzit de catolici,și protestanți trecuți la ortodoxie doar prin mirungere,fără botez,căci chipurile aceia ar fi botezați.Mă întreb,în aceste cazuri,când acești oameni se împărtășesc în Biserică,nu vorbim de potir comun?Sau ce,ei sunt ortodocși așa cum ne amăgesc ecumeniștii?
    Nu mai continui că e dureros.
    Doamne ajută!

    Apreciat de 1 persoană

  19. Părinte Claudiu,

    Nu trebuie să așteptăm nimic, ci doar să trăim, atât cât ne ajută harul și înțelegerea noastră, ortodoxia! Am scris și pe Ortodoxinfo la comentarii și am semnat ca alin rădoi. Repet aici.

    La Balamand în 1993 s-au recunoscut „biserici surori” și prin aceasta ”tainele” valide romano-catolicilor deci conform acestui acord ecumeniștii se pot împărtăși pe ascuns în voie până la schimbarea Crezului, au semnat 14 patriarhii ortodoxe.
    În Creta în 2016 s-au recunoscut confesiunile ca „biserici” și deci „tainele valide„ ale acestor confesiuni și ecumeniștii se pot împărtăși în voie pe ascuns cu membri acestor confesiuni până la schimbarea Crezului.

    După schimbarea Crezului epicleza în Liturghie va fi nulă și deci nici Împărtășanie nu va fi și mirenii care vor participa în aceste condiții cu Crezul schimbat intră de la sine în anatematizarea Sfântului Fotie de la 879.

    Cei care și-au schimbat ei Crezul pentru ei, încă de acum, nu atentează asupra epiclezei în Liturghie până la Schimbarea Crezului în mărturisirea Trupului Bisericii. Ei nu primesc nimic din harul Sfintei Liturghii și influențează ca duhovnicii pe fiii lor să sforăie.
    Cei care cred că fac misiune pe teren sunt astfel puși în situație delicată căci ar trebui să ai credibilitate mai întâi prin viața lor, apoi prin ce învață căci intră în suprapunere cu autoritatea duhovnicului ecumenist care s-ar putea să primeze asupra fiilor săi.
    Deci este foarte greu de dat un răspuns valabil pentru fiecare în parte. Eu cred din ce am experiat pe teren că nu putem inversa temele în explicațiile noastre pe care le dăm: adică să învățăm mai întâi despre nocivitatea ecumenismului înainte de a pricepe oamenii respectivi ce înseamnă Biserica ca trup a Lui Hristos. În această ordine firească își începe expunerea Sfântul Iustin Popovici în Biserica Ortodoxă și ecumenismul.

    Deci trebuie pe de o parte avut în vederea direcția sforăitoare care se instalează uneori, dar nu putem trece cu vederea nocivitatea zelotismul producător de schismă care de asemenea slăbește covârșitor mărturia și mărturisirea Ortodoxă ba chiar îi bucură teribil pe ecumeniști!

    Deci nu fac vreo încercare de trimitere „somnifer” nici unde, doar îmi exprim părerea, așa cum am făcut-o pe Ortdoxinfo cu semnătura alin rădoi. S-a propus schimbarea Crezului de ecumeniști la Bussan recte înlocuirea formulei „Cred într-Una” cu „Sper într-Una” dar nu această schimbare o aștept. Eu am punctat limitele competenței prin reperele date Sfântul Fotie prin Canonul 15 și Hotărărea dogmatică din 879 care pe mine mă orientează fără să-mi adoarmă conștiința deși în somnul biologic nu neg că n-aș sforăi!
    Efectele Canonului 15 le trăiți și sfinția voastră, „unde este Duhul urmează ca o umbră prigoana” spune Sfântul Macarie Egipteanul, deci o dovadă în plus că Duhul este prin Hristos în Biserica Sobornicească și îi va judeca corespunzător și pe ecumeniști prin autoritatea Sa văzută la un viitor Sinod neecumenist, fie îi judecă de pe acum prin autoritatea Sa nevăzută, așa cum s-a întâmplat la Sinodul unionist de la Ferrara-Florența când patriarhul nesinchisindu-se de mărturisirea Sfântului Marcu al Efesului înaintea de a semna acordul unionist și-a dat sufletul! Deci Hristos guvernează, El este Capul Trupului Bisericii care lucrează prin modurile amintite, dar ne lasă și nouă putința să ducem crucile personale, să primim un pic de suferință, să ne încerce răbdarea, și să ne arătăm pe deplin mărturisitori, nu fanatici! Fanaticul intră în panică, el crede că mântuirea nu se obține decât în felul lui! Panica asta așa cum am spus mai sus e livrată din culise de același autor care oferă „somnifere pentru sforăit” ca astfel să nu mai avem neliniștea cea bună care ne-o recomanda Sfântul Paisie Aghioritul!

    Vă mulțumesc că mi-ați îngăduit să-mi exprim gândurile pe acest blog pe care îl administrați! Să ne ajute Maica Domnului să avem trezvie și luăm în fiecare situație ce se ivește decizia potrivită cu dreaptă socoteală!

    Apreciat de 1 persoană

  20. “Sfanta Biserica este cel mai mare, cel mai sfant, cel mai bun, mai intelept, mai nea­parat trebuincios asezamant al lui Dumnezeu pe pamant. Este adevaratul cort al lui Dumnezeu, pe care l-a zidit Domnul, nu omul….
    Biserica este unirea randuita de Dumnezeu a oa­menilor legati intre ei prin credinta, prin inva­tatura, prin sfintita ierarhie si Taine; este oastea duhovniceasca a lui Hristos, inarmata cu pano­plia duhovniceasca impotriva nenumaratei cete diavolesti…..

    Biserica lui Dum­nezeu este una, deoarece Capul Ei este Hristos Dumnezeu, iar Povatuitor, Care insufleteste in­treg trupul Bisericii, este Duhul lui Dumnezeu Cel de viata facator, Care umple tot universul si-i da viata.

    Ea e Spitalul duhovnicesc, unde omenirea bol­nava de pacat se trateaza cu medicamentele harice date de Dumnezeu: Pocainta si Impartasirea Sfintelor lui Hristos Taine – cu Trupul si cu Sange­le lui Hristos – si Cuvantul lui Dumnezeu, invataturile, sfaturile si mangaierile pastorilor turmei cuvantatoare a lui Hristos; este baia de obste a cu­ratirii, a renasterii si sfintirii; este altarul lui Dum­nezeu, in care toti sunt sfintiti de Duhul Sfant prin Botez, Mirungere si celelalte ierurgii si slujbe bisericesti; este soare duhovnicesc in lume, ce lumi­neaza si inviaza pe toti cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sunt omorati de pacate.

    Biserica este una; Capul ei este unul; turma este una; trupul este unul, cu multe madulare. Fara Cap – Hristos – Biserica nu este Biserica, ci adunare samavolnica: asa sunt luteranii, rascolnicii rusi si sectantii.

    Cate greseli dintre cele mai mari, pierzatoare pentru sufletele omenesti, nu a nascocit Biserica Catoli­ca, papista, in dogme, in ritualuri, in randuielile canonice, in slujbe, in atitudinea plina de rautate a catolicilor fata de ortodocsi, in hulele si cleve­tirile impotriva Bisericii Ortodoxe, in batjocurile indreptate asupra Bisericii Ortodoxe si asupra crestinilor ortodocsi! Si pentru toate acestea este vinovat papa cel „infailibil”, este vinovata doc­trina lui si a iezuitilor, duhul lor de minciuna, de fatarnicie si mijloacele nedrepte de tot felul ad majorem Dei gloriam („spre mai marea slava a lui Dumnezeu”).

    Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Mt. 28, 20).”
    Noi suntem madulare ale Bisericii Orto­doxe, madulare ale Trupului lui Hristos, al carui Cap este Hristos Insusi si ale carui madulare suntem fiecare in parte; Hristos – Ca­pul Trupului – este Sfant – si madularele trebuie sa fie sfinte.

    Crestinii sunt madulare ale Bisericii, iar Bi­serica este Trupul lui Hristos, al carui Cap este Hristos Insusi si al carui Luminator este Duhul Sfant.

    Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Si­ne pentru ea… ca s-o infatiseze Siesi Biserica slavi­ta, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana (Efes. 5, 25; 27).

    Adaptare text dupa :Sfantul Ioan de Kronstadt, Adevarurile in care cred, Editura Sophia, 2012

    Apreciază

  21. Iata ca Sf.Ioan de Kronstadt foloseste pentru adunarea papistasilor termenul de Biserica,cu toate ca nu o recunoaste
    ca atare.Asa-zisul sinod trebuia sa sustina cu tarie folosirea termenului de BISERICA numai pentru ORTODOXIE.
    S-a cimentat astfel in mintea crestinilor de pe intregul mapamond folosirea gresita a termenului de „biserica”si pentru celelalte denominatiuni crestine.
    Cand citesc, ma cutremur.Exemplu:BISERICA ANGLICANA incurajeaza persoanele TRANSGENDER sa devina PREOTI …
    Iar diavolul,vrajmasul mantuirii noastre, „*se straduie sa ii dezbine pe toti, sa-i desparta, sa-i imprastie ca pe o turma fara pastor: in familii aduce vrajba, sfada, nemultumire ori suparare; in sate, in orase ii ridica pe unii impotriva altora; in tari ridica un popor im­potriva altuia, o imparatie impotriva altei impa­ratii; in comunitatile religioase ii ridica pe cei ce marturisesc o marturisire de credinta impotriva celor ce marturisesc alta, si mai ales sufla incrancenare asupra celor care marturisesc credinta ortodoxa, fiindca acestia sunt adevarata Biseri­ca a lui Dumnezeu, pornind impotriva lor felu­rite prigoane. Sa ne tinem, deci, de Biserica Or­todoxa cea Una si Sfanta, al carei Cap este Insusi Hristos Dumnezeul nostru, Care lucreaza in noi fara incetare spre mantuirea si innoirea noastra.”

    Ca dovada a egalitatii terminologice(este primul pas) pe care,ierarhii au facut-o intre BISERICA LUI HRISTOS,CEA UNA si celelalte denominatiunii crestine( in Creta2016) este acceptarea casatoriei intre ortodocsi si ne-ortodocsi,fara necesitatea prealabila a botezului ortodox a celor din urma.”Ea poate fi oficiată prin condescendenţă şi iubire de oameni, cu condiţia ca pruncii care rezultă din această căsătorie să fie botezaţi şi crescuţi în Biserica Ortodoxă.”

    Dureros este faptul ca nu exista practic”modalitati de a pune presiune”pe ierarhie.Sinaxe,brosuri,conferinte,toate sunt bune,dar nu reusesc sa convinga laicii sau preotii(fie nu-i intereseaza,fie nu ajung la urechea lor,avand interdictie categorica de la sinodali,de a face cateheze de informare pe aceasta tema).Propaganda ecumenista din seminariile si facultatile de teologie din Romania este deja la cel mai inalt nivel.

    *idem

    Apreciază

    1. Problema cea mai gravă în legătură cu numirea ereziilor drept biserici la Creta nu este articolul 6 al Documentului 6, ci articolul 19 al aceluiași Document care dă putere cuvântului ,,biserici” prin acceptarea premiselor eclesiologice eretice ale Declarației de la Toronto. Dacă până la momentul Creta s-a mai folosit în literatura bisericească cuvântul ,,biserică” pentru erezie, începând cu pseodosinodul de la Kolymbari această învățătura despre Biserică (eclesiologică) a fost modificată și legiferată de către ecumeniști. Este, în același timp, după cum bine spunea pr Theodoros Zisis, erezie eclesiologică și soteriologică (care afectează mântuirea).
      În legătură cu acestă problemă amintim cu multă bucurie prezența teologului Mihai Silviu Chirilă la Tesalonic, pe 16 iunie, la Conferința ortodoxă cu tema ,,Erezie-Caterisire. Rezistență Ortodoxă”, alături de cei mai importanți teologi antiecumeniști ai momentului, prezentând referatul cu tema ,,Implicații eclesiologice ale aprobării documentului eretic Declaraţia de la Toronto de către pseudosinodul din Creta”.

      Apreciat de 1 persoană

  22. Pt.dl. Felix Ioan
    Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că Simbolul de credință-Crezul,este o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii. Este osinteză a învățăturii de credință a Bisericii să înțelegem,da?
    Acuma,dvs. spuneți:să nu confundăm erezia din învățătură și cuget cu modificarea Crezului.
    Păi nu confundăm.
    La Creta,Biserica s-a exprimat,oficial,la nivel sinodal,prin reprezentanții ei participanți acolo. Acolo nu s-a vorbit în nume propiu,ci în numele Bisericii.S-a întrunit un Sinod Panortodox.Acolo s-a parafat învățătura Bisericii,ceea ce ea mărturisește la mom. acesta.De aceea,cred că dvs. faceți confuzie.
    Eu acuma,dacă nu mă separ,dacă nu mă îngrădesc,dacă nu întrerup comuniunea cu ecumeniștii (participanți acolo,semnatari ai înoirilor,a inovațiilor aduse în Biserică),conform canonului 15 l-ll Constantinopol,atunci sunt una cu ei și am identitete de credință cu ei,chiar dacă eu spun că nu-i așa.
    Păi cum așa?
    Păi prin comuniunea pe care o păstrez cu ei .Așa învață Biserica ,nu eu.
    Spune că nu poți fi în comuniune cu cineva,dacă nu ai aceeași credință cu el,dacă nu mărturisești aceeași credință.
    Așa spune de ex. și Păr. Teodoros Zisis către episcopul dânsului:”dacă aș continua să vă pomenesc ar însemna să afirm că am identitate de credință cu dvs.”
    Păi despre ce vorbim?Crezul reprezintă sinteza de învățătură, de mărturisire a Bisericii.Și ce spune acuma Biserica(adică ecumeniștii din ea care vorbesc în numele ei) în Creta?Că ereziile sunt biserici, că ereticii sunt creștini(adică membrii ai Bisericii),și alte asemenea.
    Deci,în Creta Biserica a vorbit prin ierarhii ei.Ei au vorbit și au decis în numele Bisericii, în numele meu și a dvs. și al tuturora.
    Vă identificați cu ceea ce au parafat ei acolo? Sau aveți comuniune cu ei,deoarece chipurile „nu vă molipsiți dvs. de erezia episcopului,astea-s baliverne”.
    Dvs. spuneți.
    Așa învață Biserica?” A, eu am credința mea,episcopul pe a lui.Îl privește,pe mine nu mă afectează!”
    Asta eventual puteți spune până în mom. când o ține pt. dãnsul,dar din mom. când o face publică,cãnd o propovăduiește cu capul descoperit,când o impune în Biserică în mod sinodal,problema se schimbă,devine și a mea.
    Nu e și a mea dacă nu fac parte din Biserică,doar atunci pot spune că nu mă afectează, că nu e și a mea.
    În sfârșit,se pot spune multe.
    Vă rog să nu luați nimic la modul personal.
    M-am folosit de cele scrise de dvs. pt. a-mi exprima niște gânduri.Așa mi-a fost mai ușor.Nu am căutat să vă înfrunt,nu asta a fost intenția.
    Cu drag și respect…

    Apreciază

  23. Pentru HD care recunoaște că nu poate să-și schimbe softul, pentru că e setat definitiv și iremediabil pentru ultra plus HD:
    Dacă vorbim despre viaţa duhovnicească, nu trebuie să ne referim niciodată la lucruri care trec dincolo de limitele propriei experienţe.
    Părintele Sofronie Saharov:
    Omul bolnav psihic nu este în stare să sesizeze gândirea sau voinţa unei alte persoane. Prin urmare, absenţa dispoziţiei ascultării la un om e indiciul cel mai sigur al maladiei sale psihice. Astfel cel ascultător, deschis se îmbogățește cu experiență, se înalță treptat din putere în putere, se învață din toate să dobândească folos. Iscoditorul însă, cel înclinat a se sminti, cel neîncrezător, mai cu seamă cel mândru, nici de la proroc nu se va folosi, și la făcătorul de minuni nimic nu va întrezări, și va rămâne defăimat până în sfârșit.

    Sfântul Iustin Popovici teologhisește:
    „Este extrem de greu să te orientezi asupra duhurilor, căci deosebirea duhurilor este deopotrivă darul Sfântului Duh şi lucrarea omului – şi aceasta este o întreagă ştiinţă. Duhul Sfânt este Cel ce dă omului darul «deosebirii duhurilor» (I Cor. 12, 10), şi îl dă prin credinţă şi prin toate celelalte virtuţi care împreună alcătuiesc o neîmpărţită lucrare [făptuire] evanghelică; această lucrare este, întru totul, deopotrivă a harului dumnezeiesc şi a liberei străduinţe a omului. Trebuie timp ca omul să se obişnuiască şi să lucreze întru deosebirea duhurilor: aceasta se dobândeşte treptat, şi doar cei desăvârşiţi primesc darul de a discerne duhurile, darul de a se orienta cu toată limpezimea, de a recunoaşte şi de a observa cu toată claritatea binele şi răul în esenţa lor. În mod insistent oamenii iubitori de păcat nu permit să pătrundă, să intre în sufletul lor pocăinţa, care aduce totdeauna «făclia» autocriticii, a judecăţii de sine şi a autopedepsirii, ca prin această lumină omul să poată să vadă întreaga «nebunie» şi întreg «iadul» sufletului său. Se întâmplă câteodată că astfel de suflete sunt trezite din adânca lor beţie, din visul păcatului, şi «aruncă de la ele» acest întuneric al lor când vreo «vijelie» a ispitelor le loveşte după pronia şi îngăduinţa lui Dumnezeu. Dar e o realitate evanghelică în cursul istoriei: Biserica e plină şi prea-plină de păcătoşi. Nu cumva aflarea lor în Biserică micşorează, vatămă, desfiinţează sfinţenia ei? Nu, nicidecum şi în nici un fel. Fiindcă neîmpuţinată şi neschimbată este sfinţenia Domnului Iisus – capul ei, şi a Duhului Sfânt – sufletul ei, şi a Dumnezeieştii ei învăţături, şi a Tainelor ei, şi a faptelor ei bune. Biserica îi rabdă pe păcătoşi, îi acoperă sub aripile ei şi îi învaţă, ca să-i trezească şi să-i îndemne la pocăinţă, la însănătoşire şi schimbare la faţă duhovnicească; iar ei nu împiedică Biserica să fie sfântă. Numai păcătoşii nepocăiţi, care se îndărătnicesc în rău şi în răutatea cea de a lor voie luptătoare împotriva lui Dumnezeu, sunt tăiaţi din Biserică, fie prin lucrarea văzută a autorităţii Dumnezeu-omeneşti a Bisericii, fie prin lucrarea cea nevăzută a judecăţii Dumnezeieşti, pentru ca în felul acesta să fie păzită sfinţenia Bisericii. Scoateţi afară pe cel rău dintre voi înşivă (Corinteni 5, 13) .
    Tot ceea ce Dumnezeul-om Hristos oferă neamului omenesc devine bun al omului prin Duhul Sfânt Care, întocmai ca un suflet al Bisericii, lucrează prin harul Lui mântuirea fiecărui mădular al Bisericii. În afara Duhului Sfânt şi fără Duhul Sfânt, nimic din cele ale lui Hristos nu poate deveni al nostru, nu poate deveni al omului. Aşa cum Hristos S-a întrupat în Sfânta Fecioară din Duhul Sfânt, tot aşa şi în noi El se întrupează duhovniceşte prin Duhul Sfânt, prin harismele dumnezeieşti, îndumnezeitoare şi divino-umanizatoare ale Duhului. Cu alte cuvinte: numai prin Duhul Sfânt se realizează înhristizarea şi hristificarea, înduhovnizarea şi spiritualizarea, întreimizarea şi treimificarea existenţei. După înălţarea Sa la cer, Hristos a trimis în lume pe Duhul Sfânt şi L-a lăsat în trupul Bisericii ca pe sufletul, mintea, conştiinţa şi viaţa ei. Mângâietorul este martorul cel mai de seamă al lui Iisus, al Dumnezeului şi Domnului întrupat (Ioan 15, 26). Este Cel care iconomiseşte, săvârşeşte şi realizează în oameni opera divino-umană a Mântuitorului, adică mântuirea. Într-adevăr, Biserica este Biserică prin Duhul Sfânt: ea trăieşte, lucrează, subzistă şi există prin El. Prin Duhul Sfânt «tot sufletul viază», şi prin El «cu curăţie se înalţă»; prin El «străluceşte întru Unimea Treimii cu sfinţenie de taină». Duhul lucrează întreimizarea şi treimificarea fiecărui mădular al Bisericii, pe care-l mântuieşte, îl sfinţeşte, îl «logosifică» îl îndumnezeieşte, îl divino-umanizează. Fiecare mădular îşi realizează destinul divin în trupul divino-uman al Bisericii şi numai prin el. Procurând măsura necesară a harului, Duhul Sfânt conduce şi îndrumă fiecare mădular al Bisericii pe scara mântuirii, de la început până la sfârşit. De aceea, toţi creştinii sunt purtători de duh şi purtaţi de Duh. Este exclus să fie cineva creştin fără Duhul lui Hristos, fără Duhul Sfânt. În esenţa lui, creştinismul este de la Duhul Sfânt şi în Duhul Sfânt. Cine nu recunoaște Biserica ca trup al lui Hristos, pe Dumnezeu-Omul deplin în Trupul Ei, nu este membru al Ei. Este antihrist!”

    Cine are credința în Hristos ca o teorie și nu trage din ea nicio concluzie pentru viața lui, deci are o credință lipsită de spiritualitate, de viață duhovnicească, are o credință lipsită de miezul ei viu, roditor, deci e tot un eretic după Sfântul Varsanufie cel Mare, mai mult compromițând credința decât slujind-o și apărând-o!
    Sfinții Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, [F. R. 11, R. 536, 1990, p. 502]:
    „Căci tot cel ce nu păzește poruncile lui Hristos este eretic. Și dacă omul nu crede în inima lui, cuvintele nu-i folosesc la nimic ”.

    Sfântul Paisie Aghioritul i-a întrebat pe câțiva credincioși greci:
    Să vă întreb și eu ceva: «cine credeți că este cel mai mare dușman al Ortodoxiei?» Cineva a zis: «papa; alții au zis masonii, iehoviștii etc.» Sfântul Paisie le-a zis: «V-ați gândit vreodată că poate suntem chiar noi înșine? Pentru că, dacă am fi fost creștini corecți și desăvârșiți, nu ar mai fi existat nici măcar un om care să nu fie ortodox!

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere I, [PSB 21, Omilia 13, 4, p. 154]:
    „Să ne străduim să punem în sufletele noastre învățăturile cele sănătoase și odată cu asta să ducem și viață curată, pentru ca și viața să dea mărturie de dogmele noastre, dar și dogmele să ne arate viața vrednică de credință. La nimic nu folosesc dogmele adevărate și drepte, dacă lăsăm în paragină traiul și felul nostru de viaţă; și iarăși nu putem câștiga ceva folos pentru mântuirea noastră dacă avem viață curată, dar nu ținem seama de dogme. Se cuvine, dar, să ne împodobim cu amândouă, și cu învățăturile dreptei credințe și cu viață curată” .

    Sfântul Isaac Sirul:
    „Cea mai bună parte a harului credinței este să fie încredințat cineva despre împlinirea rugăciunii lui. Adeverirea credinței în Dumnezeu nu o reprezintă neștirbirea [autenticitatea] mărturisirii [de credință], măcar că este maică credinței, ci sufletul care vede adevărul lui Dumnezeu prin puterea viețuirii. Odată ce afli în Sfintele Scripturi credința unită cu viețuirea, să nu legi [reduci sau să blochezi] cunoașterea credinței, rămânând la simpla mărturisire [teoretică] dreaptă a ei. Căci credința ce dă siguranță nădejdii nu e înțeleasă niciodată de cei nebotezați, sau de cei ce au stricat înțelesul adevărului. Pentru că siguranța credinței se dă celor cu viață înaltă în suflet, pe măsura virtuților ce iau aminte la împlinirea poruncilor Domnului” . Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, Cuvântul XXXIII, [F. R. 10, 1981, pp. 180-181].

    Sfântul Teofan Zăvorâtul:
    Când ne obișnuim cu Sfintele Taine (în sens de rutină formală), pierdem din puterea înnoitoare și dătătoare de viață a Tainelor. Dintre doi care săvârșesc Tainele în Biserică, unul poate fi purtător de Duh, iar celălalt nu. Și atunci, ce? Înseamnă că și aici litera omoară?
    Litera nu poate da viață și în sensul acesta îi ucide pe cei ce își pun nădejdea în ea ca într-un mântuitor.
    Da, slova, litera, forma au peste tot scopul acesta, și când nu este împreună cu ele Duhul, ele nu înseamnă nimic. Duhul nu vine fără credință și fără Taine, dar pe de altă parte credința și Tainele pot exista numai de formă, fără putere lăuntrică.
    Dacă repet cuvintele Crezului, fără însă a trăi mesajul cuprins în ele, atunci Crezul îmi rămâne străin, exterior.
    Dacă citesc Epistolele Apostolilor, însă cuvintele lor nu devin şi ale mele, limba în care vorbesc şi eu, dacă nu oglindesc viaţa mea, atunci nu fac decât să mă înclin în faţa unei autorităţi care îmi rămâne străină.
    Eu însă trebuie să trăiesc Cuvântul Dumnezeiesc, aşa încât el să devină şi al meu, după cum pruncii primesc de la mamă cuvintele şi cu ele învaţă să vorbească.

    Părintele Ioannis Romanidis:
    „Care-i criteriul teologiei ortodoxe? Succesul. La ce-i bună dogma ortodoxă dacă nu călăuzeşte pe nimeni la curăţire şi luminare? Există unii fanatici care habar n-au de curăţire şi luminare, dar latră toată ziua ca nişte câini în apărarea dogmei ortodoxe şi împotriva ereziilor. Ce ne facem c-un asemenea ortodox? Este o minte îngustă, care n-are habar de tămăduire. Vasăzică, omul acesta ce criteriu are? Pot eu să-i accept drept criteriu pur şi simplu un devotament orbesc faţă de Ortodoxie? Sau trebuie să am drept criteriu succesul Ortodoxiei? Şi ce altceva este succesul acesta dacă nu curăţirea şi luminarea?”

    Gheron Iosif Isihastul ne-a destăinuit vedenia prin care i s-a lămurit problema zeloților înșelați.
    Iată care era vedenia: «În timp ce se ruga, Stareţul a văzut o biserică frumoasă care avea o poartă mică şi prin care ieşeau toţi oamenii. În curtea ei însă se certau doi credincioşi şi strigau unul la celălalt: «Eu sunt cel corect!» «Eu sunt mai corect!», striga al doilea. «Eu sunt Biserica!», striga al treilea. Şi ne explica Stareţul: Aceasta arată că se certau, dar aparţineau Celei Una Sfântă şi Apostolească Biserică. Aveau aceeaşi dogmă şi acelaşi Har, dar nu aveau libertatea Duhului şi sfinţire şi pentru aceasta se certau.

    Apreciază

    1. Pentru noi, toți!

      ,,Înaintea celui mândru și bolnav de pizmă, grăiește cu luare-aminte. Căci, în vreme ce tu grăiești, acela tâlcuiește pe limba lui cuvintele tale precum îi place și din cele bune ale tale ia materie ca să-i facă pe alții să se smintească. Și cuvintele tale se vor schimba în cugetarea lui, după chipul bolii lui”.

      ,,În ziua când deschizi gura ta și grăiești împotriva cuiva, socotește-te pe tine mort în fața lui Dumnezeu și toate faptele tale zadarnice, chiar de ți s-ar părea căci cu dreptate și spre zidire te-a îndemnat gândul tău să grăiești”.
      Sfântul Isaac Sirul

      Apreciat de 1 persoană

  24. Mi-a placut in mod deosebit acest schimb de idei.De acord cu dumneavoastra,domnule HD.
    Fiind un om de actiune,am incercat sa introduc o formula prin care sa ne inscriem la lupta ,in adevaratul sens al cuvantului,gandul fugind catre Martirii,Marturisitorii,Mucenicii din Inchisori.
    Multumesc si @domnului Felix-Ioan,pentru citatele folositoare tuturor ,si a sinceritatii(recunoscusem stilul,dar acesta purta alt nume!)
    Eu am renuntat la „munca pe teren”,caci in conditiile date,nu poti tine piept,unui preot care marturiseste ca este dispus sa mearga cu patriarhul in iad la Judecata,iar altuia ,pe care il cunosti de mult timp,sa te dea afara din Biserica lui Hristos,in fata credinciosilor.

    Actiunile de lupta impotriva acestei ciume care imbolnaveste madularele Bisericii Ortodoxa,vizeaza unirea pe plan universal cu cei care marturisesc Adevarul Hristos, in acelasi cuget,duh,simtire cu noi toti si sustinerea conferintelor,sinaxelor pan-ortodoxe pe plan international,care vor atrage atentia tuturor Patriarhiilor Ortodoxe.
    Participarea macar a unui singur Ierarh al Patriarhiei Sarbe,din cei 17 care nu au semnat documentele eretice,ar fi adus un real folos.
    Data de 16 iunie,la care se tine Conferinta de la Tesalonic ,are pentru noi,o dubla semnificatie:implinirea a 2 ani de la savarsirea teroristului atentat asupra Ortodoxiei in Creta si implinirea a 5 ani ,de la plecarea la Domnul Slavei si la fratii sai,Sfintii Inchisorilor,Sfinți cu pieptul de oțel si sufletul de crin, a Cuviosului Marturisitor,Parintele Justin Parvu de la Petru-Voda.
    Marturisea la un moment dat,Duhovnicul Neamului romanesc:
    „*Ei, torţionarii, vor să ridice biserici şi monumente, iar cei torţionaţi n-au voie să apară! Adică, ei au ucis şi tot ei ridică statui! N-o să le ajute Dumnezeu, orice ar face. Când le-o veni vremea să-i stârpească, le-o veni vremea! Dar să nu creadă ăştia că vor trece prin viaţă fără judecata acestor martiri. Căci nu se luptă cu oameni, aici se luptă cu Dumnezeu. Încercare foarte îndrăzneaţă! Mândria lor depăşeşte limita! De aceea, vor avea de suferit, vor suferi ca şi Irod!
    Nimic nu mai întârzie mânia lui Dumnezeu decât rugăciunea! Acuma-i timp să ne punem cenuşă în cap şi să ne plângem păcatele noastre şi ale neamului nostru. Ni s-a dat mare bogăţie, ni s-au dat mari valori, şi noi n-am ştiut să le stăpânim. N-am ştiut să fim la înălţimea cuvenită.

    Antihristul este pe teren şi lucrează, nu mai rămâne decât să-l încoronăm la Ierusalim, să apară ca persoană fizică. Atât ne-a mai rămas.

    Acum, ca să ne mai împăcăm cu Dumnezeu, trebuie să ne rugăm tare mult! Cât se poate! Că vin şi cipurile astea, care nu sunt fără rost. Astea sunt un mijloc de cădere nu numai a individului, dar şi a naţiunilor.Vrăjmaşii vor să scoată din firea românilor şi umbre de gândire măcar. D-apoi să mai faci vreo acţiune, ceva?

    Noi trebuie să fim ca dacii aceia milostivi. Aici e o rădăcină specifică, o vână specială care trece prin românul acesta. Acum vrăjmaşii au prins o anumită libertate de a stăpâni, de a sufoca această valoare spirituală a ortodoxiei.

    Să fim atenţi, să ne izbăvească Dumnezeu de cel viclean! Să ne ferim mereu de cei ce vânează sufletele noastre, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. E o vânătoare mare de creştini.”
    Sa avem parte cu totii,de rugaciunile lor de foc,puse la picioarele Tronului Dumnezeesc!Amin

    In numele nostru ,al tuturor celor care s-au ingradit de ierarhii care au sfasiat Camasa lui Hristos,si au ales calea echilibrata,imparateasca a Marturisirii,va vorbi domnul teolog Mihai Silviu Chirila,la Conferinta din Grecia.
    Domnul Atotindurarilor sa-l lumineze,prin adierea Mangaietorului si sa-i dea cuvant ziditor intelept, cu putere multa,in fata Mantuitorului Hristos si a intregii lumi crestine,spre biruinta Sfintei si Iubitei noastre Ortodoxii.
    Sa-l ocroteasca cu rugaciunile sale,Cuviosul Parinte Justin, care ne vrea pe toti eroi,mari romani,credinciosi devotati pana la jerfa suprema, ortodoxiei,tarii si neamului stramosesc!Amin

    *preluat thttp://www.marturisitorii.ro/2014/06/13/parintele-justin-parvu-antihristul-este-pe-teren-si-lucreaza-tortionarii-vor-sa-ridice-biserici-si-monumente-iar-cei-tortionati-sa-dispara-video/

    Apreciat de 1 persoană

  25. Nu Crezul s-a schimbat,ca formă. Nu formula Crezului. Ci crezul Bisericii,mărturisirea de credință a Bisericii,după Creta,nu mai coincide cu învățătura Sfinților,cu învățătura Crezului. Altceva se învață acuma,altceva se propovăduiește,altceva se trăiește,iar acest altceva este ecumenismul cu toate implicațiile lui.Și asta s-a legiferat în Creta.
    Nu cuvintele Crezului s-au schimbat,nu Biserica s-a schimbat,ci ecumeniștii au preluat puterea și își impun ereziile și practicile,de acuma,în Biserică,cu acoperire sinodală,cu parafă sinodală.
    De acuma erezia se poate propovădui cu capul descoperit,căci nu așa s-a hotărât în Creta?
    De la mom. Creta,Crezul spune una,iar Biserica prin reprezentanții ei cei mai înalți,pe scară ierarhică,mărturisește altceva.
    Eu personal,nu mi-am „modificat Crezul pt. mine”, cum afirmă dl. Felix,și nu am contestat tainele Bisericii niciodată(credd că vorbește așa pt. că nu mă cunoaște personal și își închipuie fel și fel de lucruri și are un mod f. personal de a interpreta spusele altora,dar…,treaba dânsului).
    Eu am încercat să spun una și am fost interpretat în alt fel.Mi se pun în seamă,de către dânsul niște judecăți pe care eu nu le am, nu mi le asum,nu sunt ale mele.
    Îmi pare rău de toate insinuările care s-au făcut asupra persoanei mele. Mi-aș fi dorit un dialog fără atacuri la persoană, fără epitete și catalogări.
    Dumnezeu să ne ierte și …iertați de îndrăzneală.
    Doamne ajută!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Scrisoare deschisă adresată Preacuvioasei maici Iustina – Stareța mănăstirii “PALTIN”, PETRU-VODĂ, jud. Neamț
      Publicat pe 12 iunie 2018de ganduridinortodoxie
      Preacuvioasă maică stareță,
      Subsemnata (sora) Eugenia Andone, în vârstă de 64 ani, viețuitoare a mănăstirii “PALTIN”, PETRU-VODĂ, jud. Neamț, din data de 04 august 2010, vă aduc la cunoștință că, după îndelungă chibzuință și cercetare amănunțită, pe cât mi-a stat în putere, am hotărât să mă retrag din mănăstire, din următoarele motive, pe care, de altfel, vi le-am înfățișat și prin viu grai:
      La aproape 2 (doi) ani de la încheierea lucrărilor sinodului mincinos, tâlhăresc și ecumenist din Creta (iunie 2016) și a publicării concluziilor formulate și exprimate în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (29 octombrie 2016), conducera și obștea mănăstirii “PALTIN” nu au exprimat o opinie clară și puternică în legătură cu documentele eretice elaborate de acestea și pe care să le respingă cu toată hotărârea. Dar, mai ales, nu au pus în aplicare, după datorie și după cum se cuvenea, prevederile Canoanelor 31 Apostolic și 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861), care obligă la îngrădirea imediată de arhiereul ce “propovăduiește erezii în public și cu capul descoperit le învață”.
      Așadar, nedorind să mă fac părtașă la această erezie spurcată a ecumenismului, condamn așa-numitul sinod din Creta (iunie 2016) ca adunare eretică, nu primesc, mă scârbesc și lepăd toate hotărârile acestuia, pe motiv că legiferează panerezia ecumenismului sincretist ca doctrină eclesiologică și politică misionară în Biserica Ortodoxă, acordă statut eclesial ereziilor monofizismului, papismului și protestantismului, aprobă căsătoriile mixte, recunosc așa-numitul “consiliu mondial al bisericilor” și multe altele pe care nu le mai înșir aici.
      Temeiurile scripturistice, apostolice, patristice și canonice, atât de mult dezbătute în ultima vreme, sunt îndestulătoare pentru a mă întări în hotărârea pe care am luat-o; și ele nu vă sunt necunoscute. Dimpotrivă. Și ,cu toate acestea, mănăstirea nu se delimiteaza decisiv, tranșant de erezie și de cei ce o propovăduiesc, așteptând, zice-se, “cu discernământ și înțelepciune”, ajungerea la acea “linie roșie” a “potirului comun”, și celelalte de acest fel, pentru a se proceda la întreruperea pomenirii la sfintele slujbe a ierarhului locului care a semnat direct hotărârile adunării din Creta.
      De aceea, pentru a nu lungi cuvantul, mărturisesc, în chip hotărât și neclintit, decizia mea de a ma îngrădi de această erezie spurcată a ecumenismului, precum și de toate celelalte erezii și de a nu avea comuniune bisericească cu nimeni din cei ce le promovează și cei ce le acceptă.
      Iar, pentu că, rămânând în mănăstire ar fi însemnat că recunosc faptul că și eu sunt ecumenistă și eretică, am decis să mă îndepartez și să mă îngrădesc până când un Sfânt Sinod Ortodox se va întruni oficial și va condamna adunarea din Creta, ereziile introduse de aceasta în viața Bisericii și , nominal, pe toți arhiereii ce vor rămâne adepții acestor hule nemaiauzite și pe aceia ce vor urma lor.
      Mai adaug doar atât: rămân, pe mai departe, fiica dreptcredincioasă a Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, fără a avea nici cea mai firavă intenție de a mă separa de Ea și a mă alătura unor comunități eretice și schismatice sau de a intra sub ascultarea altui episcop decât cel al locului.
      04 iunie 2018 sora Eugenia Andone
      PreacuvioaseimaiciIustina,
      Stareța mănăstirii “PALTIN”, PETRU VODĂ, jud. Neamț

      Apreciază

  26. Un minunat film inchinat SF.IERARH LUCA AL CRIMEEI,DOCTORUL FARA DE ARGINTI,marele facator de minuni

    „Iubiţii mei în Hristos, să facem din toată inimă faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva fie cu vorba bună, fie împărtăşindu-i din inimă necazurile şi suferinţele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu.

    Dacă sunteţi jigniţi, prin tăcere şi linişte îl veţi dezarma cu desăvârşire pe cel care vă defăimă şi vă jigneşte: el va amuţi aşa cum se stinge scânteia când scuipi în ea, ceea ce se poate vedea şi din vieţile multor sfinti.

    Postul trupesc ne ajută să ne pocăim şi să ne mântuim, fiindcă, după cum am văzut deja, lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi în acelaşi timp cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi.

    Cel ce greșește în cele mici, va greși și în cele mari.

    Închideţi deci ochii, plecaţi-vă capetele şi îndreptaţi-vă ochii minţii spre adâncul propriei voastre inimi, şi căutaţi: ce patimi, ce şerpi se cuibăresc acolo? Găsiţi-i pe toţi, şi doar atunci să cutezaţi a veni la spovedanie. Nimic să nu ascundeţi.

    Prin credința în Dumnezeu viața noastră capătă sens, scop, sprijin. Sufletul este plin de o comoară neprețuită.

    Eu ştiu că cei mai mulţi dintre voi sunt foarte alarmaţi de întărirea neaşteptată a propagandei antireligioase şi că sunteţi mâhniţi. Nu vă tulburaţi, nu vă tulburaţi! Lucrurile acestea nu au cum să vă atingă. Şi să ştiţi, şi să credeţi că mica turmă a lui Hristos este de neînvins, ei nu are ce-i face nimeni, ea nu se teme de nimic, fiindcă ştie şi păzeşte totdeauna marile cuvinte ale lui Hristos: Voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui.

    Apreciat de 1 persoană

  27. Atotmilostivul Domn Iisus Hristos ,sa rasplateasca cu binecuvantari alese,Marturisirea publica a sorei Eugenia,model de recunostinta si dragoste dovedita prin fapta,pentru Adevarul Hristos,pentru toate monahiile care alcatuiesc obstea din M.Paltin-Petru-Voda,ctitorie a Cuviosului Marturisitor ,Parintele Justin Parvu.
    Din cei zece leprosi vindecati,doar unul singur s-a intors sa multumeasca Domnului Hristos?
    „Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, şi care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi mergi; credinţa ta te-a mântuit”. (Luca 17, 12-19).
    Recunostina noastra o asteapta Domnul,pentru iubirea Sa fara limite cu care ne acopera in fiecare clipa:
    „Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale/ Pe Cel ce izbăveste din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;…Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.”
    (ps.102;3,4,8)
    Aşa a înţeles,marele nostru poet,Mihai Eminescu, jertfa Mântuitorului pe cruce: “Astfel, a te jertfi din iubire pentru alţii, nu din dispreţ, cum o făceau filosofii vechi, stoicii, nu din respectul unei legi, ci în numele lui Dumnezeu şi pentru semenul tău, din iubire pentru lume, e cea mai înaltă formă a existenţei umane. În ea e acel sâmbure de adevăr – iubirea în stare să dizolve întreaga dizarmonie dintre oameni şi asprimea luptei pentru existenţă, ce bântuie natura întreagă”.

    Apreciază

  28. Doamne ajuta!
    O stare plina de incantare mi-a fost dat a trai asistand la „duelul” plin de „impunsaturi si eschive duhovnicesti”, intre doi protagonisti (@HD si @Felix Ioan) , aparent antagonisti, unul dand impresia „partasiei la acrivie”, celalalt, „partasiei la iconomie”. Foarte inspirate si bine pozitionate invataturile Sfintilor Parinti! De mult nu am mai citit „de-a fir a par” interventii elaborate. Paradoxal, dau dreptate amandurora. Unuia, daca privesc dinspre rasarit catre apus, celuilalt, daca procedez invers! Ma iertati! Incerc sa va netezesc putin fruntile, care au fost supuse incordarii. Iubesc pe tot cautatorul de ADEVAR!

    Apreciază

    1. Cu siguranță că există multiple căi spre Adevăr și numeroși ostenitori pășesc spre Acesta. Cred că nu este suficientă ,,părtășia la acrivie” sau ,,părtășia la iconomie” pentru a defini forma corectă de raportare la Adevăr, ci, totodată, este nevoie și de sinceritatea căutării și de tensiunea produsă de prezența Harului, conforme cu plămada firii. Suntem atât de diferiți între noi, frați ai aceluiași Tată, și, cu toate acestea avem nu ceva, ci pe Cineva, în comun și în strânsă legătură cu noi. Câteodată merită și un ,,duel” pentru a înțelege aceste lucruri și a câștiga o luptă. Cu o singură condiție: la sfârșit să mărturisim împreună, întru iubire, același CREZ!

      Apreciat de 1 persoană

      1. Binecuvantati sfintia voastra, parinte Claudiu!
        Bine…cuvantati! Bine … arbitrati, oferind „libertate de miscare competitorilor”, asa incat putem recunoaste usor ca e „liber arbitru” pentru toti cei jucatori intru decenta. Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de „ameteli”, pentru a putea pasi in echilibru pe ingusta poteca ce duce la CETATEA CEA MARE, ferind noi hatisul maracinisului ce cauta a ne impiedica pasii. Gand bun fratilor impreuna cautatori!
        Binecuvantati!

        Apreciat de 1 persoană

  29. Creștinul e un om fericit!
    Bineînțelesc că necazurile nu îi ocolesc nici pe creștini, dar noi nu suntem oameni fără de nădejde. Și de câte ori am probleme în viață, ca tot omul, revin la unul dintre cele mai cunoscute texte ale Sfântului Apostol Pavel, dar în traducerea Pr. Gala Galaction, considerată unanim ca fiind una dintre cele mai bune:
    I Corinteni 15, 1-11

    Nu e ușor să fii creștin, mai ales într-o lume plină de păcate și care dinadins te îmbie la păcat, căruia în mod hotărât trebuie să ne opunem, deci haideți să ne întărim în credință revenind la textele fundamentale ale Ortodoxiei: Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți.

    Apreciază

  30. episcopul Artemie va „ajuta”, pe acei ieromonahi care pana acum au clocit in patimile lor si care mai au si ceva probleme la „mansarda”, sa le hraneasca mandria si nebunia.

    Apreciază

  31. D. Crinuta,
    Sa nu fim chiar atat de aspri in exprimare. Nu zic ca prin vorba buna ii vom castiga. Asta numai Dumnezeu stie. Noi insa sa le aratam dragostea si dorinta de a fi impreuna pe drumul cel bun, si-apoi faca Preabunul Dumnezeu ce va voi. Iertati. Doamne ajuta.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mare folos sufletesc aduce această vedenie a monahiei Tatiana! Spicuim:
      „Pe această cale numai sfinţii trec la bucuria negrăită şi veşnică, adică acei oameni care cu ajutorul rugăciunii lui Iisus L-au agonisit pe Domnul în inimile lor încă din timpul vieţii. Iar tu, fiind călugăriţă, cum de n-ai învăţat acest lucru? Prin mijlocirea acestei rugăciuni, harul lui Dumnezeu vine să sălăşluiască în tine, aşa încât sufletul se desparte de trup, rămânând cu Iisus Hristos şi nu mai simte această zdrobire pe care o simţi tu acum. Raiul se află în sufletul omului. Acolo unde Domnul este prezent, acolo este şi raiul. Acum va trebui să le povesteşti această vedenie tuturor celor din cinul monahicesc şi tuturor creştinilor care trăiesc pe pământ şi merg spre pierzanie din pricina nepăsării şi uşurătăţii lor. Iar celor necredincioşi ori slabi în credinţă n-are nici un rost să le spui. Atotputernicul Dumnezeu poate să învie un om mort de veacuri, pentru a arăta celor vii că după moarte urmează munci sau daruri, după cele ce omul a lucrat în viaţa sa sufletească, dar ce folos are această minune, dacă acest înviat nici aşa nu va fi crezut, ba chiar se află în primejdia de a fi omorât de ei?” În timp ce doamna rostea aceste cuvinte, în sufletul meu a licărit deodată o fărâmă de nădejde că voi reveni pe pământ! Doamna a mai zis: „Dacă cineva moare rostind rugăciunea lui Iisus, sufletul său se află lângă Domnul şi acesta nu va fi despărţit de El în veşnicie. Aşijderea, dacă un om îşi dă duhul în timp ce repetă rugăciunea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul!” – va fi nedespărţit de Maica Domnului. Iar cel ce nu mai poate scoate nici un cuvânt, dar în tot răstimpul vieţii sale s-a nevoit să deprindă această rugăciune, sufletul său o va repeta pentru el atunci când se va afla pe patul de moarte. În ce stare se află sufletul când părăseşte trupul, în aceeaşi stare rămâne pentru totdeauna şi într-aceea va fi judecat. După moarte, nu mai este pocăinţă. Sufletul adormit nu mai poate face nimic pentru el însuşi. Rugăciunea sa nu se mai aude înaintea lui Dumnezeu. Singura sa alinare în muncile şi în întristarea cea veşnică rămâne rugăciunea şi milostenia celor vii, rămaşi în urma sa pe pământ”.

      Apreciat de 1 persoană

  32. A te ruga cu ecumenistul,a avea comuniune cu ecumeniștii, este ca și cum ai sta la masă cu cel care urmărește,voiește să te despartă de soție,să-ți destrame familia,căci ecumeniștii asta vor,să te despartă de Hristos.Pt. că ei nu-L primesc pe Hristos,nu primesc învățătura Lui,ei se despart de bunăvoie de El,Îl contrazic,Îi refuză învățătura, se leapădă de Dumnezeu, de Adevăr.Și atunci cum să ai comuniune, cum să ai părtășie cu astfel de oameni, chiar dacă nu sunt condamnați sinodal, chiar dacă nu sunt judecați,dar ei sunt vrăjmașii lui Hristos la arătare.Ei își declară împotrivirea față de Dumnezeu oficial, la vedere,chiar sinodal. Nu primesc adevărul,nu primesc învățătura Bisericii, învățătura Sfinților și atunci eu cum mă pot ruga împreună cu ei,cum pot avea comuniune cu ei?Căci asta înseamnă comuniunea cu ei.Ești în comuniune cu acela de același cuget cu tine.
    Sau comuniunea înseamnă altceva?

    Da,la mom. acesta suntem în aceeași Biserică, dar putem fi și în comuniune?
    Comuniunea cu ei se realizează acuma de către cei care se roagă împreună cu ei,se împărtășesc împreună cu ei… .Te poți ruga îmreună cu cineva care e împotriva lui Dumnezeu,împotriva învățăturii Bisericii? Nu condamnăm pe nimeni,nu judecăm pe nimeni, dar trebuie să mărturisim adevărul,să spunem lucrurile așa cum sunt,fără a judeca pe cineva.
    Dacă eu nu iau atitudine ca și creștin atunci când Hristos este batjocorit,când învățătura Lui este batjocorită,este schimbată,dacă stau în comuniune cu aceștia care procedează așa, este normal,este creștinește?
    Dacă mă separ de ei,mă despart de Biserică?
    Așa învață Biserica, Sfinții, că nu avem voie să ne îngrădim de ei,să ne separăm de ei că facem schismă? Căci, așa auzi la majoritatea creștinilor.
    Aș încerca să mai fac o observație:se spune,în general,până nu se schimbă ceva în Crez,nu e cazul întreruperii comuniunii(deși la ora asta ecumeniștii nu învață și nu mărturisesc ceea ce spune Crezul,ei au altă credință).
    O comparație:și greco- catolicii rostesc același Crez, deși nu cred ortodox,la fel ca și ecumeniștii. Îi ajută cu ceva?Pt. că nu au cuget ortodox,ca ecumeniștii
    E adevărat ,ecumeniștii sunt încă membrii ai Bisericii, deși nu au cugetul ei. Dar observați?Te poți folosi de Crez și fiind eretic.
    Întreb acuma:eretic poate fi numai cel condamnat sinodal sau și cel care nu e condamnat dar are cuget eretic?
    Sau:ereticul e eretic numai după ce e judecat sinodal sau e eretic dinainte,iar judecata sinodală nu face altceva decât să confirme o stare de fapt.
    Ereticul nu e eretic din mom. în care propovăduiește erezia?
    Iar dacă e eretic de când propovăduiește erezia, pe mine nu mă afectează?
    Adică dacă un membru al familiei are tbc eu mai pot mânca din același vas cu el?
    Subliniez:el e membru al familiei,iar familia ține la el,dar pt. că ține la el,trebuie să se îmbolnăvească toți?
    Nu este necesară o anumită separare(Îngrădire),nu din ură,ci pt. microbul pe care el la contactat.
    Am scris acestea ca temă de reflecție,nu ca pe o sentință,căci nu sunt Sinod.
    Într-adevăr,zicerea Sfinților Părinți: „cel ce se roagă cu cel caterisit,caterisit este”, nu se poate aplica în cazul acesta căci ecumeniștii nu au fost încă judecați sinodal, dar asta nu înseamnă că până la o judecată sinodală nu trebuie făcut nimic,nu trebuie să te ferești de boală, căci ea există de pe acuma la membrii familiei,nu?
    Mă iertați!

    Apreciat de 1 persoană

  33. De ce am insistat pe acest subiect?
    Căci la ora asta Biserica Ortodoxă Română ,instituțional,este ecumenistă.
    Spre deosebire de alte biserici locale, B.O.R. a acceptat oficial sinodul din Creta.
    Deci,membrii ei sunt făcuți părtași,pe cale instituțională sau mai bine spus oficială,hotărârilor parafate în Creta.Fie că vor,fie că nu vor,căci nimeni nu ia întrebat de sănătate.Așa a hotărât Sinodul, nimeni să nu comenteze,căci devine schismatic.
    Deci,B.O.R. instituțional este o Biserică ecumenistă, prin cele acceptate sinodal de către mai marii ei.
    Oare toți membrii ei sunt acuma ecumeniști?
    Unii nu au acceptat și s-au delimitat. Nu de Biserică, ci de politica ei,și de artizanii acestei politici(sau credințe),respectiv ecumenismul,mai bine zis de hotărările ecumeniste instituționalizate în Creta.
    Alții au acceptat din convingere.Pe alții nu-i interesează subiectul.Iar alții nu sunt de acord,dar merg mai departe cu ecumeniștii(din varii motive).
    Cum e mai bine de făcut?
    O subliniere: Biserica nu e a ecumeniștilor, ci a lui Hristos,chiar dacă instituțional (administrativ ) ecumeniștii o stăpânesc acuma.
    E bine,e ortodox ca poporul să accepte această samavolnicie,această stare de fapt?
    Este firesc?
    Întrebări…

    Apreciat de 1 persoană

  34. frate/sora HD, hai ca sa nu bagam totul in aceiasi oala, BOR este una , iar ,,ierarhia” bor-srl este cu totul si cu totul altceva, in creta sa aprobat sinodal ceea ce faceau de multa vreme

    Apreciază

  35. Doamne ajuta!
    @HD. Ar fi fost interesant sa-ti stiu numele ,sa ma pot adresa crestineste, cum crestineste incerci sa convingi pe cei neconvinsi, de convingerile tale, care pot fi si ale mele in mare parte. Corvoada pe care ti-ai asumat-o, de a „explicita” ce si cum referitor la raportarea catre cei plecati intru erezie este laudabila . Ti-ar fi adus roade mai multe daca o faceai si pe un site sau blog din zona circumspectilor , indiferentilor , latincugetatorilor, s.a. Poate ai facut-o, iarta-ma de-o fi asa!
    Nu vreau sa reiterez, pentru a nu dezavua prin deasa repetare de catre nevrednici, zicerile canoanelor referitoare la ingradire, dar nu inteleg ce ar mai fi de facut in plus, la acest moment, de catre cei ce si-au asumat nepomenirea ierarhilor lucratori in ale ereziei si neparticipare la slujbele unde sunt pomeniti? Ar fi ceva, dintr-o anumita perspectiva! Rugaciune si rabdare, pana la un Sinod ORTODOX! CREDINTA,NADEJDE SI DRAGOSTE, de nu va fi! Poate sunt si alte sugestii.
    Cu prietenie!

    Apreciază

  36. Asa cum sustinem cu tarie,fara nici o indoiala, catolicii sunt eretici si papa este eretic,protestantii,luteranii si toate
    celelalte denominatiuni crestine sunt eretice,tot asa trebuie sa admitem ca BOR ,prin sinodali in frunte cu presedintele
    acestui vremelnic sinod ,este ecumenista,boala adanc inradacinata in fibra sa de zeci de ani.
    Panerezia ecumenista a fost cultivata cu abilitate vicleana,perfida si ascunsa,de catre inaltul cler , condus de Patriarhul vremii(incepand cu Patriarhul Miron Cristea,mason si infama hotarare a sinodului BOR de inlocuire a calendarului bisericii ortodoxe stramosesti,cu cel gregorian,la 1 octombrie 1924,netinand cont de impotrivirile poporului,si a calugarilor moldoveni ,in special de la Secu,Sihastria si Basarabia).
    Multumesc Sfintiei Voastre,Parinte Claudiu pentru readucerea in prim plan a fantomelor trecutului,care inca bantuie stinghere,caci am fost participanti la actiunile ecumeniste promovate de BOR,inainte de talharescul sinod din Creta.
    Aceste actiuni initiate in cursul anilor’70-80,(pelerinaje ale comunitatii fratilor Roger si Alois Taize,insotiti de tineri apartinand diverselor culte religioase) au avut girul de-a lungul timpului a patriarhilor aflati la conducere si a unor personalitati teologice de seama,Parintii Profesori Dumitru Staniloae, Constantin Galeriu si altii, acceptate de toti ca un lucru absolut normal.
    Ofensa cea mai mare era ca perioada de desfasurare a pelerinajelor era intotdeauna Saptamana Mare si Sf.Pasti,”pentru a celebra misterul pascal, a cunoaște creștini de aici și a se ruga împreună cu ei.”
    Tinerii erau cazati la enoriasii Bisericii,prin oferta voluntara la cererea Parohului.
    Cum sa te ridici,tu nevrednicul, impotriva unor Sfintiti Parinti si teologi de renume spre care nu indrazneai sa ridici privirea?
    In acest mod a patruns ,pe furis in trupul tainic al Bisericii de-a lungul timpului,boala panereziei ecumeniste,care devoreaza si ii macina din interior madularele.
    In Comunicatul BOR,din 21/12/2016,se tine cont ca in”mod pătimaş și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici şi credincioși afirmând în mod fals şi denigrator,că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea şi unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.
    Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta şi niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.”
    Sa nu uitam aceste cuvinte, caci ele reprezinta „crezul” dupa care se ghideaza intreaga conducere BOR,neconstransa de nimeni, nici macar de propria constiinta,in toate actiunile de propovaduire „fara masca” a panereziei ecumeniste si sincretiste,elaborata in ascuns de oculta masonico-sionista,cu mult timp in urma.
    O afirm cu tarie,caci au trecut 2 ani de cand purtam povara,cei care ne-am ingradit de intrunirea din Creta,sub indrumarea atenta si plina de grija a Parintilor Duhovnici, preoții mărturisitori, jertfelnici și curajoși, care drept învață Cuvântul Adevărului veșnic!

    „*Unii teologi compară chiar acel sinod cretan cu un „teatru eclesial gratuit”, întrucât multe din deciziile acestuia nu sunt în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade Ecumenice, ci după modelul enciclicei papale Dominus Jesus, în care papa Ioan Paul al II-lea spune răspicat că recunoaște ca biserici și acele comunități creștine, însă deplinătatea adevărului și a harului există doar în Biserica Catolică”,spunea Pr.Dr.Mihai Valica,intr-o scrisoare adresata sinodului BOR.

    Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, „sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, „a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afara sa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine sublinia dl.teolog Mihai Silviu Chirila.
    Prapastia creata intre popor,ierarhie,si preoție,s-a adancit considerabil, iar unii se prefac că nu o vad.
    Dezbinarea si schisma,caterisirea nedreapta strigatoare la cer a Preotilor si Ieromonahilor,care s-au ingradit de erezie ,impreuna cu o parte din turma,tulburari si stari de adanca amaraciune,aparute in cadrul familiilor ortodoxe, erodarea increderii in Presedintele sinodului si ierarhii,responsabili de aceasta mare drama prin care trece poporul roman dreptcredincios,sunt rezultatele ,pe care acestia le ignora cu dezinvoltura si buna stiinta.
    Pe buna dreptate,remarca cu amaraciune si dezamagire Parintele Mihai Valica:
    ..”*Nu este nevoie de convocarea vreunui sinod ecumenic, sau panortodox, ci de convocarea Sinodului Românesc, care să respingă ereziile cretane. În caz contrar, Sinodul B.O.R. rămâne de bună voie în „cârdășie” cu erezia și „cochetează” cu schisma, de dragul unei comuniuni creștine închipuite, așteptând sine die vreun sinod panortodox, care poate fi și peste o mie de ani, sau deloc. Trăirea în acest compromis panortodox, ar fi „motivată și justificată misionar”, după unii, de dragul diasporei, care slujește prin locașuri de cult neortodoxe. Adică, preferă să piardă suflete din Biserica de acasă, decât să piardă numărul „credincioșilor contribuabili” din diasporă.

    Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, în același timp, ar trebui să ne problematizeze și învățământul dezastruos din Facultățile de Teologie Ortodoxă, unde se predă, din nefericire, un fel de teologie care seamănă cu o reeducare sistematică de dez-ortodoxie și este cultivată mai mult doctrina speculațiilor teologice scolastice”…metoda academică actuală de „cercetare științifică modernă”, adică ecumenistă, exclude „polemicile doctrinale confesionale” și înlocuiește exegeza patristică duhovnicească cu metoda exegetică protestantă de tip istorico-critică, pe motiv că Părinții Bisericii nu au înțeles sau nu au putut descifra exact Revelația. Iar „Morala ortodoxă”, denumită inițial în Ortodoxie Sfânta Nevoință și predată în Facultățile noastre de Teologie, s-a transformat în Etică și Moralism. Ne întrebăm, pe bună dreptate, unde duce această abordare catastrofală și luciferică? Răspunsul este lesne de înțeles: duce inevitabil la agnosticism și ateism, exact la drumul spre iad!”
    „Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ţinem, Cum am fost aşa rămânem”frumos ne spoteste in inima marele poet -Martir Mihai Eminescu,ortodocsi in suflet,cuget,simtire si Marturisire a Adevarului Hristos,in vesnicie,AMIN

    Slava lui Dumnezeu pentru toate!

    *http://www.apologeticum.ro/2016/11/pr-dr-mihai-valica-dori-sa-cunoastem-oficial-pozitia-b-o-r-despre-ecumenism-cmb-masonerie-sionism-noua-ordine-mondiala-new-age/

    Apreciat de 1 persoană

  37. Frate Mihai,am spus că B.O. R. prin ierarhii ei este ecumenistă,a fost atrasă în mod oficial în ecumenism,adică cu recunoaștere sinodală.Nu vorbesc de implicarea ei de până acuma, pe care o știe toată lumea,ci de recunoașterea acestui fapt oficial, pe cale sinodală. Nu este aceasta puțin lucru.
    Și nu i-am făcut pe toți eretici,și nici nu am să fac pe nimeni,căci poruncă avem de la Dumnezeu să nu judecăm pe nimeni. Dar asta nu trebuie să mă oprească să osândesc păcatul,să nu vorbesc despre o problemă.
    Cât privește ierarhii noștri,ei sunt ierarhii Bisericii Ortodoxe,nu altceva ce ține de s.r.l. cum te exprimi frăția ta,mă iertați.
    Noi nu suntem sinod,să-i judecăm noi și să-i catalogăm noi.
    Am spus despre dânșii că sunt ecumeniști,căci așa îi vădesc faptele și credința, dar nu am spus mai mult și nu am spus ca să-i judec,ci ca atenționare pt. frații noștri despre gravitatea problemei.
    Am spus despre ecumenism că este erezie,pt. că nu eu spun ci Sfinții Părinți contemporani cu aceasta.
    Am spus să ne ferim de comuniunea cu ecumeniștii, pt. boala ecumenismului care esta erezie. Eu am treabă cu boala,cu păcatul în sine,nu mă apuc să judec pe unul sau pe altul,căci cine sunt eu sau ce sunt eu?
    Noi să facem ce ține de noi,iar mărturisirea,chiar și numai verbală este o datorie a fiecărui creștin.
    Dar să ne respectăm Biserica și Ierarhia ei,și să nu facem compromis cu păcatul,în care se încadrează și ecumenismul.
    Să respectăm ierarhia,preoția,căci sunt lucruri și lucrări dumnezeiești,însă să nu facem compromis cu păcatul și cu faptele acelora,dacă nu sunt după Dumnezeu.
    Și…,am pus întrebarea: „oare toți membrii ei sunt ecumeniști?”, în sensul că dacă aparții de un grup,de o instituție,iar aceea se declară membră a unei organizații,atunci în mod normal toți membrii grupului sau instituției fac parte și ei din această nouă organizație la care aderă instituția.Cum poți să nu faci parte?Păi numai dacă ei atitudine,dacă refuzi,căci altfel ești trecut din oficiu ca membru și în noua organizație.
    Cam asta s-a întâmplat în Creta,din punct de vedere instituțional.
    Facem parte din CMB,cu parafă sinodală de acuma,adică ești ecumenist vrei,nu vrei,căci Biserica, ai căror membrii suntem, a legiferat ecumenismul… asta la nivel instituțional, repet,dar Biserica e mult mai mult decât atât.
    Iar dacă vrei să nu fi,trebuie să te dezici,să reacționezi,să te opui,să nu primești.Să spui:fraților,sunt ortodox,nu și ecumenist.Nu primesc ecumenismul.Dar aceasta trebuie făcut și în faptă, nu numai în vorbă și…,iarăși ajungem la …comuniune…că degeba zici dacă nu și arăți,dacă nu și faci.
    Mă iertați pt. lungirea cuvântului.

    Apreciază

  38. Astazi,in adancul inimilor noastre,la ceas de taina comemoram cu dragoste si dor nepieritor, 129 de ani de la adormirea marelui poet , Martir al natiei noastre,Luceafarul vesnic nepieritor al poeziei romanesti,crinul de la icoana nemuririi neamului nostru stramosesc,vietuitor inca prin nesfarsita grija a Domnului Atotindurarilor ,pe aceste meleaguri.
    Marele critic literar G. Calinescu scria „Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-și strîngă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
    Nichita Stănescu, despărţit de el de aproape un secol, l-a iubit şi respectat de parcă l-ar fi cunoscut în persoană. În aproape fiecare interviu pe care „poetul necuvintelor” l-a dat, a ţinut întotdeauna să vorbească despre „poetul nepereche”, despre al cărui „Luceafăr” considera că este „fondatorul limbii literare”….„toţi ne regăsim în Eminescu”
    si
    „Da, limba română pentru noi toţi ne este şi Casa şi Masa şi Ţara; dar mai presus de orice ea e mireasa poetului. Repet: Limba română e Mireasa Poetului!”

    „Vorba şi scriitura ne rămân puţine în faţa lui, dar nu atât de puţine ca să nu-l înălţăm tot mai sus, generaţie de generaţie, an de an. Şi cu atât ţara ne e mai mândră, mai în lucrare şi mai împlinită, cu atât dorul şi dragul şi timpul nostru de Eminescu este mai mare”. („O aniversară”, din volumul „Amintiri din prezent”)

    „Din plante simple, cea mai simplă – un fel de aer personal şi în acelaşi timp şi un fel de plămân al lui, este iarba. Eminescu poate fi comparat cu iarba. Când este, nimic mai firesc că este. Când nu este, nimic mai dureros. De Eminescu ţi se poate face dor şi foame”. („Iarbă în naşterea ei”, din volumul „Amintiri din prezent,)

    Sfanta Inchisorilor,Aspazia Otel Petrescu,marturisea cum „pentru mine cat si pentru foarte multi detinuti politic a fost apostol si profet si in ultima instanta fratele Mihai, cel ce cu “Rugaciunea” sa ne-a intarit si ne-a adus langa Maica Domnului, grabnica ajutatoare.Vreau sa imi cer iertare ca nu am marturisit la timpul respectiv cum m-a ajutat fratele Mihai sa ma salvez din mlastina deznadejdii in care ma aruncasera samaritenii comunisti, dusmani de moarte ai Eminescului…..Prin versurile sale, el ma luase in experienta sa de credincios, m-a ajutat sa-mi aflu diagnosticul si mi-a indreptat speranta catre Craiasa ingerilor pe aripa rugaciunii sale….Parintele Constantin Voicescu, el insusi fost detinut politic, deci stia ce a insemnat “Rugaciunea” Eminului pentru cei inchisi: “ne amintim de versurile inchinate Maicii Domnului de poetul nostru cel de toate zilele, Mihai Eminescu, care precum stiti considera Biserica Ortodoxa drept Maica spirituala a neamului romanesc”. Versurile evocate au fost considerate de Parintele Voicescu “adevarate file de acatist”.
    Rugăciune

    Crăiasă alegându-te
    Îngenunchem rugându-te,
    Înalţă-ne, ne mântuie
    Din valul ce ne bântuie;
    Fii scut de întărire
    Şi zid de mântuire,
    Privirea-ţi adorată
    Asupra-ne coboară,
    O, Maică prea curată
    Şi pururea fecioară,
    Marie!

    Noi, cei din mila sfântului
    Umbră facem pământului,
    Rugămu-ne—ndurărilor,
    Luceafărului mărilor;
    Ascultă-a noastre plângeri,
    Regină peste îngeri,
    Din neguri te arată,
    Lumină dulce clară,
    O, Maică prea curată
    Şi pururea fecioară,
    Marie!

    Domnul Atotindurarilor,sa-l odihneasca in veac cu dreptii Sai,pe cel de-a pururi”fratele Mihai”,prin mijlocirile Maicutei Domnului,Grabnic-Ajutatoarea noastra!Amin

    Apreciat de 1 persoană

  39. Pt. fratele Corneliu.
    Atâta,rugăciune și răbdare.
    De aici mai departe,nădejde în Dumnezeu.
    Intenția nu a fost polemica,de aceea nu am căutat să scriu pe alte site-uri.Aici am simțit că sunt înțeles și de aceea mi-am așternut gândurile.
    Mulțumesc pt. răbdare și iertare pt. spațiul ocupat.
    Cu drag…HD(mă iertați).

    Apreciază

  40. In urma cu doi ani la Kolimbary,in Creta,s-a savarsit tradarea Ortodoxiei,de catre Patriarhii care au semnat pactul rusinii la talharescul sinod,condamnand poporul ortodox la „moartea”duhovniceasca.

    Intr-un interviu acordat ziarului atenian “Orthodoxos Typos” (1972, nr. 170), Patriarhul Alexandriei, Nicolae VI (1968-1986) s-a pronuntat foarte categoric impotriva miscarii ecumenice: “Eu condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie, ci o pan-erezie – un cuib al tuturor ereziilor si relelor credinte. Cunoastem bine fortele anticrestine care dirijeaza din culise ecumenismul… Ecumenismul este indreptat impotriva Ortodoxiei. El reprezinta astazi cel mai mare pericol, deopotriva cu necredinta epocii noastre, divinizand afectiunile si placerile materiale”.

    Pana la dezicerea de acest talharesc sinod si iesirea din CMB,prin marturisire publica cu capul descoperit,Ierarhii au iesit din Biserica ,al carei Cap este Hristos.Mărturisirea publică a dreptei credințe, trebuie sa fie însoțită imediat de întreruperea pomenirii, ea fiind o datorie a oricărui preot și a oricărui credincios,care lupta deschis în fața ereziei.
    Cel mai prielnic moment al incetarii nepomenirii a fost in urma cu ani buni,cand inca ecumenismul,nu se infiltrase adanc in trupul Bisericii,cand inca nu isi acumulase generatii de preoti si ierarhi fideli,pentru a fi acceptat normal,fara opozitii de catre intreg poporul ortodox.
    Asa s-a intamplat si cu dictatura comunist-bolsevica atee, de sorginte iudeo-masonica,care a cuprins treptat intreaga societate,devenind „normalitate obligatorie” apartenenta la structurile p.c.r.
    Cei care s-au opus cu vehementa si tenacitate,au fost aruncati in inchisorile si temnitele gulagului ,din care putini au reusit sa supravietuiasca,devenind Marturisitori,eroi ai neamului romanesc.
    S-au reiterat felurite idei inselatoare de catre reprezentanti ai Patriarhiilor ortodoxe,de Sfanta Chinonita,din care reiesea ca disperarea si nelinistea nu sunt justificate ,iar intreruperea pomenirii ierarhului,ar insemna iesirea din Biserica ,dezbinare si mai ales schisma.Iata ce declara acum un an ,Pr.Constantin Sturzu pe site-ul Doxologia:
    „Au fost multe alte sinoade de-a lungul istoriei şi multe polemici teologice. Dar întotdeauna soluţia a constituit-o dialogul şi argumentarea, în duh de răbdare şi, mai ales, în rugăciune.
    E dureros când, în loc de aceste arme duhovniceşti, se apelează la ultimatumuri, se dau sentinţe fără drept de apel şi, cel mai grav dintre toate, se rupe comuniunea cu Biserica prin întreruperea pomenirii ierarhului. Sunt cel puţin două mari consecinţe negative ale acestei atitudini extreme. Prima e că, în loc de a-şi susţine poziţia din interiorul Bisericii, „nepomenitorii” pierd şansa de a mai conta. O gafă de strategie care îi transformă din jucători activi în simpli chibiţi, ca să vorbim în termeni sportivi. A doua mare problemă, general valabilă pentru toţi cei ce se rup de Biserică, indiferent de motiv, este faptul că orice rupere este uşor de provocat; revenirea în sânul Bisericii se face însă cu anevoie. Şi nu pentru că Biserica nu ar avea capacitatea de a reintegra un schismatic care se pocăieşte, ci pentru că unul ca acesta tare greu va birui demonul mândriei şi va accepta că a greşit când s-a rupt de Trupul lui Hristos.

    Acum, să ne uităm puţin la atitudinea celor care se rup de Biserică, pe motiv că trebuie „să se îngrădească de erezie”. Ce vedem, inclusiv în postările video de pe internet? Vedem persoane care nu lasă ierarhul să intre la Sfânta Liturghie, cerându-i socoteală pe un ton şi cu o atitudine bune de folosit în piaţă, când negociezi preţul la cartofi. Sau nici măcar acolo. Pot fi obrăznicia sau agitaţia semne ale prezenţei Duhului Sfânt? Mai vedem şi maici care apelează la presă pentru a se plânge cât de prigonite sunt. Asta au făcut sfinţii mărturisitori de-a lungul veacurilor? Aceste maici nu mai vor să facă parte activă din obştile lor, pe motiv că se pomeneşte la slujbe un ierarh semnatar al documentului din Creta. Dar nici nu au decenţa de a se retrage din locul în care consideră că nu se mai regăsesc. Dimpotrivă. Se luptă şi cu dinţii pentru a ocupa abuziv şi ilegal un spaţiu care nu le aparţine de drept. Asta le inspiră Duhul Sfânt, Cel Care a sălăşluit în inimile atâtor călugări care au suferit, de-a lungul veacurilor, nedreptăţi şi prigoniri reale, nu închipuite?

    Ce mai vedem la „nepomenitorii” noştri? Cum apelează la toate tertipurile legale sau canonice, ca să scape de consecinţele gestului lor schismatic. Toată pleiada lor de argumente se vădeşte a nu fi „cuvânt cu putere multă”, inspirat de Duhul Sfânt (v. Luca 4, 32; I Tesaloniceni 1, 5; I Corintenti 4, 20). Atunci speră să câştige ceva prin braţul legii şi prin forţa unor enoriaşi manipulaţi să facă zid viu în faţa lor. Oare aşa a procedat Mântuitorul atunci când a fost judecat şi condamnat pe nedrept? Aşa s-a comportat Sfântul Ioan Gură de Aur când a fost alungat din scaunul arhiepiscopal? A instigat pe adepţii săi la revoltă în Constantinopol? Ca să nu mai vorbim şi de acei preoţi „nepomenitori” care dau voie mirenilor să se împărtăşească pe la casele lor după ce dau „bip” duhovnicului, cerând iertarea păcatelor. Asta ne învaţă Duhul Bisericii, să ne „spovedim” acasă, în faţa icoanei? În afară de cazurile cu totul speciale, se poate lua Împărtăşania altfel decât în cadrul Sfintei Liturghii?”

    Citind cu atentie,cele declarate de unul din propagandistii Patriarhiei,ne dam seama,ca numai exista punte de legatura intre ei si noi,iar revenirea lor din boala ecumenismului, cu smerenie si duhul blandetii,prin orice mijloc aflat la indemana,care sa-i vindece de otrava indusa de tatal minciunii,nu este posibila.

    Acum au inceput deja, lucrarile mult asteptatei Conferinte de la Tesalonic,la care participa si dl.teolog Mihai Silviu Chirila.
    Ne rugam ca Duhul Sfant sa-i acopere pe toti participantii,cu dulcea Sa adiere si sa le dea intelepciune,discernamant duhovnicesc si lumina,spre intarirea si bucuria sufletelor dreptcredinciosilor ortodocsi,spre triumful Sfintei si Iubitei noastre Ortodoxii.AMIN!AVVA PARINTE!

    Apreciat de 1 persoană

  41. 5 ani de la plecarea la Domnul Atotmilostiv,a Cuviosului Parinte Justin Parvu,comemorare plina de dragoste si recunostinta fata de Marele Duhovnic,Marturisitor din temnitele si inchisorile comuniste.

    „Aceşti sfinţi ai închisorilor, de la Aiud, Piteşti, Gherla, din toate puşcăriile noastre, formează cea mai măreaţă şi frumoasă coroană pentru împodobirea ţării noastre înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt soluţia grăitoare, numai nu strigă de acolo. Izvorârea sfântului mir din osemintele lor, aşa după cum se cu­nosc minunile acestea, e aşa de grăitoare încât nu ne rămâne decât să le urmăm sfaturile, fapta şi eroismul vieţii lor. Aces­ta este de fapt un alt mesaj pentru neamul nostru. Aceştia sunt ultimii dintre sfinţii români care izvorăsc mireasmă şi vindecări în toate colţurile lumii – mesajul este să le urmăm viaţa, curajul mărturisii. Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru. Ei vin să ne arate calea.

    Mai am o nelinişte: să îi văd pe aceşti martiri canonizaţi. Sfintele lor moaşte izvorăsc pretutindeni mireasmă şi vindecări, osemintele lor au ajuns la închinare până şi în Ţara Sfântă, la Sfântul Munte Athos şi în multe locuri ale pământului, de unde mă sună părinţi şi maici că sfinţii izvorăsc mir şi mireasmă nemaiîntâlnită. Vreau să văd ziua când nu ne vom mai teme că avem în bisericile no­astre la închinare moaştele acestor sfinţi mucenici, că au ajuns să fie slăviţi peste hotare mai degrabă decât în ţara lor.
    În închisoare sufereai o strivire, o descompunere şi sufletească şi trupească pentru că cei mai mulţi din cei arestaţi cu condamnările mici, au murit, săracii. S-au dus degrabă. Pe când celălalt mereu trăia viaţa, trăia cu orice preţ ca să fie afară. Singurătatea era arma de descompunere cea mai grea. Însă, în această singurătate, a început Duhul lui Dumnezeu să lucreze în fiinţa umană. A început să co­boare mai adânc în sufletul lui şi să înceapă rugăciunea, care a fost salvarea tuturor. Era ca la mănăstire citirea Psaltirii din oră în oră. În colţul celulei începea acatistul, paraclisul din memorie, fără cărţi.

    Dar şi secolul acesta al XX-lea, care a rodit aceşti tineri ce au luat drumul crucii şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi totodată este şi un în­demn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi mar­tirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri.”
    (Preluat din cartea: Din învățaturile si minunile Părintelui Justin)

    https://www.paltin-petruvoda.ro/din-relatarile-maicii-starete-justina-bujor-despre-vietuirea-minunata-a-parintelui-justin/
    Sfinte Cuvioase Parinte Justin,roaga-te Domnului Hristos,pentru noi nevrednicii,pacatosii,sa ne miluiasca si o picatura din bogatul Sau Har sa ne daruiasca,acum si in vecii nesfarsiti !AMIN!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s