PĂRINTELE ATHONIT EVDOCHIM DE LA MĂNĂSTIREA XENOFONT – portretul unui egumen prigonit care a predat cârja stărețească, întrerupând pomenirea patriarhului Atenagora

moni-xenofontos-01-e1391457151551Preacuviosul Egumen al Mănăstirii Xenofont, Evdochim, s-a născut în anul 1906, în Amfiklia Lokridei. În lume se numea Evstratie Skufas, fiul lui Dimitrie și al Hrisulei. Despre viața sa din lume nu există date, deoarece starețul nu vorbea cu ușurință despre sine. Avea evlavie și trăia o viață plină de trezvie.

După stagiul militar, s-a gândit să devină monah în Sfântul Munte și pentru aceasta a cerut sfatul duhovnicului său. Acela, din nefericire, i-a interzis să meargă, zicându-i că acolo merg toți criminalii (!).

Tânărul Evstratie nu s-a lăsat influențat. Urmând glasul dumnezeiesc care îl chema să se afierosească lui Dumnezeu, a venit în Sfântul Munte în anul 1929, la vârsta de 23 de ani, împreună cu un consătean de-al său. În 1930 a fost tuns monah cu numele Edochim („a izbuti”). Cu adevărat i s-a potrivit acest nume, fiindcă a izbutit să împlinească toate ascultările care i s-au încredințat… În 1953 este hirotonit preot și întronizat egumen…

Părintele Evdochim era cel mai potrivit pentru a deveni egumen, fiindcă și-a ajutat mult mănăstirea. El însuși spunea mai târziu cu smerenie: „Se poate să nu fi ajutat mănăstirea duhovnicește, dar material am ajutat-o”. Era pildă pentru toți părinții, fiind primul la ascultări și la slujbe. Deoarece părinții mănăstirii erau puțini și bătrâni, egumenul Evdochim făcea pe brutarul, pe bucătarul, pregătea biserica și chiar slujea ca preot de rând…

În convingerile sale dogmatice era un păstrător fidel al tradițiilor ortodoxe. A căzut de acord împreună cu alți egumeni să întrerupă pomenirea patriarhului Atenagora. Ceilalți au început după un timp să-l pomenească din nou. La starețul Evdochim a venit o Comisie de la Patriarhia Ecumenică, ce îl avea președinte pe Maxim, episcopul de Stavropoleos. După ce i-a explicat motivele pentru care a întrerupt pomenirea (probabil „ridicarea reciprocă a anatemelor” de către patriarhul Atenagora alături de  papa Paul VI – n.n), Președintele Comisiei l-a întrebat:

            – Părinte stareț, câți călugări ai aici?

            – Pentru mâncare sau pentru treabă?, a răspuns el.

            – Cum de vorbești astfel?, i-a spus mânios episcopul. Nu știi oare că pot să-ți iau cârja stărețească pe care o ții?

            – Luați-o!, a răspuns egumenul și a predat cârja stărețească. Aici nu am venit să fac pe egumenul, ci pentru mântuirea sufletului meu.

Astfel, pe 10 martie 1974, în urma unei hotărâri patriarhale, a fost scos din funcția de egumen. Apoi, guvernatorul Sfântului Munte, domnul D. Kriekukias, în documentul cu numărul F.26/12/15.6.1974, a ordonat „îndepărtarea egumenului Evdochim din mănăstirea de metanie, datorită faptului că rămâne credincios pozițiilor sale duhovnicești”.

Iubea mult mănăstirea sa de metanie, care pentru el era raiul pământesc. Se simțea ca Adam care păzește și cultivă Grădina Raiului, dar s-a străduit să rămână în afara mănăstirii sale timp de trei ani de zile, începând cu data de 24 octombrie 1977, potrivit acelui ordin. Nu se mâhnea atât pentru pierderea funcției de egumen, cât pentru faptul că era surghiunit în afara mânăstirii sale, pentru care vărsase atâtea sudori și în care viețuise 48 de ani, dintre care 22 de ani ca egumen.

Cu amărăciune și durere s-a închinoviat în Mănăstirea vecină Dochiariu și a devenit ucenicul unui simplu monah. Făcea ascultare, iar atunci când îi făcea observație pentru ceva față de alții, el spunea cu smerenie „iertați”. Din aceasta se vede mărimea smereniei sale.

A preferat să rămână surghiunit în Sfântul Munte, să se supună ultimului monah idioritm și din egumen să facă cu bucurie slujba de paraclisier. Spunea: „Ascultarea de paraclisier este cea mai bună, fiindcă paraclisierul este mereu cu sfinții, de vreme ce le aprinde candelele foarte des”...

Egumenul Evdochim în ultimii ani ai vieții sale a văzut o vedenie. Pe când se afla întins, cineva i-a arătat ca pe o tablă păcatele sale. Un glas i-a spus:

            – Păcatele tale nu s-au curățit desăvârșit.

            – Și cum se vor curăți? a întrebat el.

            – Cu Rugăciunea lui Iisus.

De atunci a început a rosti Rugăciunea lui Iisus fără greutate. Întotdeauna ținea în mână o metanie de 33 de boabe și atât la slujbă, cât și în afara bisericii rostea neîncetat Rugăciunea lui Iisus.

Fostul egumen, Evdochim, a adormit cu pace, la 1 iulie 1990, într-o zi de Duminică, înstrăinat, surghiunit, clevetit, înțeles greșit și disprețuit. Nimeni, în afară de mănăstirea care l-a primit, nu s-a interesat de el. Era uitat de toți. A suferit în vremea vieții sale, „s-a smerit foarte”, s-a ostenit mult pentru mănăstirea sa și s-a nevoit ca un călugăr.

„Sfântul Dumnezeu”, așa cum spunea, după dreptatea și după mila Sa, să-i rânduiască locul pe care-l merită întru împărăția Sa! Amin.

            Să avem binecuvântarea lui! Amin.

Ieromonah Eftimie Athonitul, Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte Athos, trad. Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2016, pp. 126-137

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

12 gânduri despre „PĂRINTELE ATHONIT EVDOCHIM DE LA MĂNĂSTIREA XENOFONT – portretul unui egumen prigonit care a predat cârja stărețească, întrerupând pomenirea patriarhului Atenagora”

  1. Învățăm din această istorisire cum, prin despătimire, putem zădărnici cursele necuratului. Acest stareț nu și-a făcut un idol din cârja stărețească, așadar a putut să renunțe la aceasta instantaneu și fără regrete.
    Și mai învățăm cât de importante sunt pocăința și Rugăciunea lui Iisus.
    Surghiunit fiind din mănăstirea sa, își află pacea sufletului prin smerenie. Acceptă cu bucurie slujba de paracliser, învingând astfel necuratul slavei deșarte

    Apreciat de 1 persoană

    1. Foarte frumos spus! Îndrăznesc și eu să adaug, pe lângă cele enumerate, și alte învățături pe care le desprindem din viața de pătimire și mărturisire a părintelui Evdochim: slujirea întru Adevăr și respingerea învățăturilor mincinoase prin întreruperea pomenirii. Dacă ceilalți egumeni au revenit la pomenire, părintele Evdochim a rămas neclintit în hotărârea sa, plătind prețul cerut de ecumeniști. E impresionantă, mai ales, slujirea smerită pe care și-a asumat-o până la sfârșitul vieții. Parcă îl văd primind toiagul dreptății din mâna Stăpânului Hristos, după cum și Sf Nicolae a primit Sf Evanghelie și omoforul.
      Să avem parte de binecuvântarea sfinției sale!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Frumoasa si pline de invataminte pentru vremea de acum este amintirea intru vesnica cinstire a Parintelui Evdochim,vrednic in fata Dumnezeului nostru,Ziditorul a toata faptura.
    Caci minunat zice Imparatul David:9. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău(ps.113;9)
    Exemplul sau de adanca smerenie si dreapta-cugetare,nu pot fi decat ale unui om in care salasluieste Harul Sfantului Duh si s-a facut vas ales al iubirii dumnezeesti.
    In veacul trecut al tiraniei satanice fara seaman,care s-a abatut ca o furtuna peste neamul nostru, s-a cerut jerfa suprema,care a umplut cerul cu Sfinti Martiri,Mucenici,Marturisitori ai dragostei si credintei in Hristos,pentru aproapele si pamantul stramosesc,care au udat cu sangele lor intreg pamantul Romaniei,datorita carora mai stam inca intre granitele zdrentuite ale unei tari care nu a devenit „ca soarele sfant de pe cer”.
    Neamul romanesc a fost cernut ca pleava vanturata.
    Acum ni se cere o alta jertfa nesangeroasa,semn al dragostei netarmurite pentru Dreapta si Sfanta Credinta Ortodoxa,odorul cel mai de pret al vietii noastre vremelnice pe acest „pamant ratacitor.”
    Precum Cuviosul intru cinstire,Parintele Evdochim ,ni se cere sa izgonim demonul slavei desarte,al mandriei si egoismului ,al comoditatii,al rangului si cinstirii de catre oameni,a slujirii in frumoase catedrale si biserici impodobite in aur si pline de credinciosi cu capetele plecate,al predarii in scoli si facultati de teologie,al grijilor materiale(casa,familie,loc de munca)si sa recunoastem ca toate cele agonisite sunt primite in dar dela Domnul si Stapanul nostru,iar noi nu suntem decat robii Sai preaplecati.
    Sa predam „carja staretiei”,al onorurilor si al vietii linistie si pline de ‘negrija cea lumeasca’,si sa luam toiagul pribegiei,al saraciei materiale,fara fast si onoruri,chiar daca va fi nevoie sa ne despartim de cei dragi,chiar daca avem copii(in cazul Preotilor de mir),caci Domnul Atotputernic se va ingriji de toate.
    Sa avem parte de rugaciunile Prea Cuviosiei Sale,Marturisitorul Parinte Evdochim!AMIN

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sfântul Arhanghel Gavriil v-a luminat (și) astăzi, dna Gabriela, de ziua prăznuirii! Să aveți ani frumoși și binecuvântați, cu pace și bucurie, spre câștigarea mântuirii! Sfântul Arhanghel Gavriil să vă cerceteze cu dragoste și cu bunătate în toată vremea vieții!

      Apreciat de 1 persoană

      1. ,,Dumnezeu este puterea mea”. Acesta este intelesul numelui sfant, Gavriil. Aceste cuvinte sa le aiba in minte si inima toti purtatorii acestui nume, de parte barbateasca ori femeiasca. Dumnezeu Atotputernicul sa va dea sanatate, spor in credinta si-n toata fapta buna, Doamna Gabriela. Putere sa aveti de la Dumnezeu ca tot ce iese din condeiul dumneavoastra sa fie spre folosul si mantuirea aproapelui.

        Apreciază

  3. Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre,Parinte Duhovnic,Claudiu!Amin!
    Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre,Parinte Vasile!Amin!
    Primesc cu bucurie nesfarsita ,in suflet,in camara de taina, aceste binecuvantari ,care ma onoreaza nespus ,intru dragostea Mantuitorului Hristos!AVVA PARINTE!
    Sfantul Arhanghel Gavriil,Voievod slavit,aducator de Buna-Vestire,al Cuvantului Domnului Slavei,marturisitorul Puterii Celui Prea Inalt,Inger neasemuit al Darului plin de nesfarsita bucurie,sa va ocroteasca cu puterea Sa,pe Sfintia Voastra,drag Parinte Duhovnic,pe Sfintia Voastra Parinte Vasile,turmele binecredincioase care va urmeaza cu dragoste in ascultare,pe toti purtatorii numelui Sfantului Arhanghel Gavriil.
    Sa va aduca bunatate,bucurie si blandete,pacea si harul,care sa sporeasca in suflete,ca vinul de la Nunta din Cana Galileei,caci ocrotitor de seama este maritul Arhistrateg ,Sfantul Arhanghel Gavriil,celor care ii praznuiesc ziua cu dragoste si evlavie.

    Apreciază

  4. Un dar ,arc peste timp, din partea Cuviosului Parinte Justin Parvu,Marturisitorul „cu ochi de Arhanghel”,desavarsit lucrator in Via Domnului,mare cinstitor si iubitor de Arhangheli.

    „Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştită, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.
    Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele. Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei …ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.”

    sursa:Lumea Credintei

    Apreciază

  5. Nicodime preafericite
    Care doreai odinioară
    Ca sa trăiești la noi in țară,
    Acuma cauta din ceruri
    Si vezi pe fii României
    Cum poarta jugul tiraniei.
    Cu Sfântul Staret de la Neamț
    Sa dai acuma ajutor
    Prea necajitului popor,
    Iar tabara înșelăciunii
    Din vatra noastră strămoșescă
    Degraba sa se risipească.
    (…)
    Cu darul tău cel sfânt, Părinte,
    Să mângâi pe cei necăjiți
    Si sa dezlegi pe cei robiți,
    Iar pe organele pierzări
    Care hulesc Sfanta Credință
    Intoarce-i către pocăință!
    Învățătura ta cinstită
    Să fie iarăși folosită
    De neamul nostru Românesc
    Si coarnele lui veliar
    Să nu se mai inalțe iar!
    Pidalionul scris de tine
    Să fie nației Creștine
    Ca o duhovnicească cârmă,
    Iar cartea „Celor cinci simțiri”
    Oglinda Sfintei mântuiri.
    În viața noastră necăjită
    Si de Pastorii buni lipsită,
    La toti creștinii pravoslavnici
    Luceafăr să ne fie-n cale
    Sfințenia vieții tale!
    Sf. Ioan Hozevitul
    ( stihuri de umilință închinate Sf. Nicodim Aghioritul )

    Apreciază

    1. Să ne ajute Domnul, să fim luminați și binecuvântați prin rugăciunile și prin învățăturile Sfântului Nicodim Aghioritul!

      Apreciază

  6. O cugetare inteleapta ,care atinge inima cu adierea inconfundabila a Duhului Sfant,spre intiparirea in cugetele noastre,in dar Parintelui nostru Duhovnic.

    „Prin ascultare de părintele duhovnicesc și prin smerenie ne vom izbăvi de toate pedepsele și chinurile. Cel ce păzește acestea neșterse în cugetul său nu se va împotrivi niciodată în inima sa când va fi certat, sau sfătuit, sau mustrat. Fiindcă cel ce cade în asemenea rele, adică în contrazicere și necredință față de părintele și învățătorul său duhovnicesc, se rostogolește jalnic în prăpastia iadului, încă trăind, ca un fiu al neascultării și al pierzaniei.

    Cei ce au pus temelie bună, cu frică și cu cutremur, credinței și nădejdii, în curtea evlaviei, și și-au rezemat cu neclintire picioarele pe piatra ascultării de părinții duhovnicești, socotind cele poruncite de ei ca ieșite din gura lui Dumnezeu, și zidindu-le pe acestea fără șovăire pe temelia aceasta a ascultării întru smerenia sufletului, izbutesc îndată să împlinească această mare și primă faptă: să se lepede de ei înșiși. Căci împlinind cineva voia altuia și nu pe a sa, înfăptuiește nu numai lepădarea de sufletul său, ci și răstignirea față de toată lumea.

    Cel ce contrazice pe părintele său, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smerește până la moarte, se minunează îngerii. Căci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu, asemănându-se Fiului lui Dumnezeu, Care a împlinit ascultarea de Părintele Său până la moarte, iar moartea, pe cruce.”

    Sfântul Simeon Noul Teolog, Capete teologice și practice, în Filocalia, vol. 6, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă

    Apreciat de 1 persoană

  7. Erou si Martir al rezistentei anticomuniste din Muntii Banatului,SPIRU BLANARU(23 Iunie 1919-
    16 Iulie 1949),reprezinta lumina vesnic aprinsa a neamului romanesc,a eroicei si sangeroasei pagini scrise de partizanii ,care nu au plecat capul in fata viperei iudeo-comuniste ,care si-a trimis calaii securitatii,sa secere ceea ce avea mai frumos ,mai nobil,floarea tineretii acestui neam ,credincios lui Dumnezeu,valorilor nationale,si pamantului stramosesc.
    Vanzatorii de neam,aliatii coalitiei iudeo-slave,si-au manat calaii prin muntii patriei,sa distruga pe oricine se ridica impotriva si sa inece in sange pamantul scump al tarii.
    Spiru Blanaru ,legionarul bucovinean,crescut in idealurile nobile ale Fratiilor de Cruce,avand in suflet Icoana lui Hristos si chipul parintilor,intors de pe frontul de rasarit,si-a continuat plin de vitejie si darzenie lupta,alaturi de toti bucovinenii,aliindu-se cu fratii de ideal si credinta,din Banat.Impreuna cu grupul condus de Colonelul Ion Uță – Vernichescu,s-au botezat, într-o baie de sânge, împreună, scriind o pagină de istorie românească, una dintre cele mai sublime.
    Grupul celor 12 acuzaţi din procesul de la Timişoara era primul grup important capturat de autorităţile comuniste. Ei îşi începuseră activitatea mai intens din 1948, iar în februarie-martie 1949, Securitatea, mobilizând efective numeroase şi scotocind munte după munte, a reuşit să-i captureze.
    Grupul celor 12 acuzaţi din procesul de la Timişoara era primul grup important capturat de autorităţile comuniste. Ei îşi începuseră activitatea mai intens din 1948, iar în februarie-martie 1949, Securitatea, mobilizând efective numeroase şi scotocind munte după munte, a reuşit să-i captureze.
    Spiru Blănaru, Domoşneanu Petre, Vernichescu Aurel, Tănase Ion, Popovici Gheorghe, Ungureanu Teodor, Smultea Gheorghe, Puşchiţă Petre zis Liber, Puşchiţă Petre zis Mutaşcu, Ghimboaşe Nicolae zis Micluţ, Mariţescu Romulus şi Luminosu Gheorghe, sunt cei 12 eroi -martiri,executati in lanturi, în zona „Pădurea Verde” de la marginea Timişoarei, unde au fost împuşcaţi.(in actele de deces se mentioneaza ca au murit de diferite afectiuni).În întreaga ţară, dar mai ales în Banat, au fost organizate mari adunări care, încă înainte de încheierea procesului, solicitau imperativ cu manie proletara, tribunalului, să-i condamne pe acuzaţi la moarte,(numiti bandiţii,bestiile,banda de legionari, speculanţi, chiaburi şi antonescieni în slujba agenturilor imperialiste,banda subversiva terorista,vipere,fiorosi,cinici,odiosi asasini),asmutind cu viclenie romanii ,contra fratilor de acelasi neam si sange.

    Ultimele cuvinte adresate fratelui său de luptă Atanasie Berzescu,de catre Eroul- Martir,Spiru Blănaru sunt un adevărat testament:

    „Îmi este dragă ţara noastră, neamul nostru românesc. Avem obligaţia morală faţă de copiii noştri să le lăsăm moştenire dreapta credinţă a strămoşilor noştri şi răspunderea faţă de străbunicii noştri, crescuţi în legea creştină”.

    „a) – De când stau aici în grup cu aceşti oameni, hotărâţi să lupte până la unul, am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. Deşi suntem, ca apartenenţă politică, diferiţi, ne înţelegem ca fraţii. Nu facem diferenţă între noi. Aici, după cum ştii, sunt mulţi legionari, ţărănişti, liberali şi militari. Suntem de atâta timp la un loc, nu i-am auzit o dată să facă deosebire între ei după apartenenţă politică. Toţi suntem români şi trebuie să fim uniţi în faţa duşmanului. Deşi cel mai mare păcat al românilor este lipsa de unitate, noi aici am reuşit să realizăm, în ciuda păcatului, unitatea între noi.
    b) – În faţa primejdiei, noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Cu toţii ne rugăm ca să scăpăm din drăceasca încleştare între bine şi rău. S-a realizat o prietenie, liantul fără de care nu va fi niciodată biruinţă.
    c) – Aş dori ca, la momentul potrivit, să ştie şi ai mei, de acasă, familia mea, prin ce am trecut şi care au fost condiţiile de viaţă şi şansele de biruinţă asupra comunismului. Ne-am împăcat cu gândul că va trebui să murim până la urmă. Eu, frateTase, am certitudinea că voi muri şi-ţi încredinţez ţie aceste gânduri ale mele, nu ca pe un mesaj, ci ca unele frământări ale mele ca om. Fiul meu, dacă va mai apuca să scape cu viaţă, la fel şi soţia mea, aş vrea să cunoască prin ce am trecut.
    d) – Îmi este dragă ţara noastră, neamul nostru românesc. Aş dori ca odată să fie liber, mare şi unit. Dumnezeu să fie cu el. Dezmembrările de partid să dispară. Poporul român s-a născut creştin. Avem obligaţia morală faţă de copiii noştri să le lăsăm moştenire dreapta credinţă a strămoşilor noştri şi răspunderea faţă de străbunicii noştri, crescuţi în legea creştină. Fă acest lucru, fratele meu, şi este de-ajuns pentru mine. Cei care vin după noi să ştie ce-am făcut şi ce-am gândit şi noi, în “toiul beznelor adânci”.
    Minunat si cutremurator acest testament,care ar trebui mentionat in cartile de istorie ale neamului si in inima fiecaruia dintre noi.
    Cat de strans se leaga Sfanta si Dreapta Credinta Ortodoxa,cu toate nobilele idealuri ramase in acest testament,cu dragostea de tara,de neam,in unitate si prietenie(care ne lipsesc cu desavarsire).
    Fie ca toti acesti Eroi -Martiri,si jertfa lor sa fie pomenita din neam in neam,in vesnicie,iar Domnul Atotmilostiv in randul dreptilor sa ii aseze!AMIN AVVA PARINTE!

    Sursa:http://www.marturisitorii.ro/2016/07/16/executat-in-lanturi-spiru-blanaru-comandantul-luptatorilor-anticomunisti-din-muntii-banatului-16-iulie-1949/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

%d blogeri au apreciat: