Toaca trezirii conștiințelor adormite…

toaca.jpg

O durere infinită s-a abătut peste sufletele celor care simt și respiră ortodox.

Cu ordinele semnate la tâlhărescul sinod din Creta, în fața ochilor, slujbașii cu simbrie ai Patriarhului Daniel, și nu ai Stăpânului Hristos, se complac în situația dramatică a considerării nenumaratelor așezăminte ale altor culte religioase drept „Biserici”, cu „frații” lor catolicii, protestanții, evanghelicii, luteranii, de care sunt atașați încă de pe vremea Patriarhului Justinian, strivind cu călcâiul pe adevarații frați întru Hristos.

Nu știu dacă, în alte Biserici Ortodoxe, s-au încălcat atât de grav canoanele și dogmele Bisericii ca la noi. Graba și frenezia cu care au caterisit pe preoții care drept învață Cuvântul Adevărului, îi condamnă în fața Dreptului Judecător.

Întreruperea pomenirii Ierarhilor trădători, singura armă eficace la îndemâna cinului preoțesc și monahal, nu este nici ispită și nici încălcarea ascultării oarbe a celui care a trădat Sfânta și Dreapta Ortodoxie. Este împlinirea cu strășnicie și trezvie duhovnicească a poruncilor Sfinților Părinți de la Sinoadele Ecumenice, a ascultării până la moarte de Stăpânul Hristos. Este toaca care sună trezirea conștiinței adormite a pleromei ortodoxe, din somnul cel de moarte și amintește abisul dintre ierarhia conducătoare trădătoare in corpore și preoții care au fost caterisiți pe nedrept, alături de ortodocșii îngrădiți de virusul mortal al ereziilor.

Poate dacă nu era acest mic, ecumenist, așa zis sinod, de unde a lipsit Duhul Sfânt, nu intram încă în lupta împotriva panereziei ecumeniste care a devorat deja o bună parte din trupul Bisericii Ortodoxe strămoșești.

Câtă tulburare, neîncredere fățișă și dezbinare, culminând cu schisma, a adus acest tâlhăresc sinod, între frații ortodocși! Duhul Sfânt este prezent acolo unde este ADEVĂRUL HRISTOS, PACEA și IUBIREA.

Dezamăgirea este imensă, dar mănăstirile și monahii noștri nu sunt înfuriați.

În sinoadele Bisericilor Bulgare și Georgiene, există Ierarhi vrednici de toata cinstea, căci prin poziția lor, au împiedicat pătrunderea fățișă a virusului ecumenist, cu toată simptomatologia sa aducătoare de moarte. La noi ei lipsesc cu desăvârșire și vor trece ani mulți peste BOR, până se va curăți, dacă se va curați vreodată! Cei mai tineri Ierarhi vor avea grijă, ca următorul Patriarh, să fie numit din rândul lor, continuând munca înaintașului de a adânci rana din trupul BOR, transformând-o în sluga prea plecată a forțelor potrivnice Ortodoxiei. Să nu fie!

Spionii stăpânilor din umbră, veghează neadormiți la îndeplinirea planului de fărâmițare a Ortodoxiei în țările în care programul unirii tuturor, într-o unica religie, întâmpină o rezistență cât de mică.

Mai este puțin timp până la îndoctrinarea copiilor, studenților la teologie cu ideologia religiei unice.

Cuviosul Părinte Iustin Pârvu afirma: ,,Trebuie să fim foarte atenţi, pentru că aici lucrează vrăjmaşul ăsta eretic care dezbină tocmai ce este mai esenţial, clerul. (…) Este o influenţă numai şi numai dinafara Bisericii şi dinafara ţării noastre”.

,,Toate lucrurile acestea constituie o realitate dureroasă, pentru că preotul este foarte slab pregătit pentru lucrurile acestea, de jertfire permanentă.”

Patriarhul Bartolomeu, sub conducerea căruia a avut loc tâlhărescul sinod din Creta, a fost lăudat cu ani în urmă de prietenul său întru apostazie, Arhiepiscopul Rowan Williams de Canterbury, conducătorul Comunităţii Anglicane, pentru ‘virtuţile’ sale, printre care: preocuparea pentru mediul înconjurător, responsabilitatea pastorală pentru întreaga lume, autoritatea spirituală în lumea ortodoxă, implicarea în dialogul ecumenist dintre creştini, dar şi dintre creştini, musulmani şi evrei, educarea tineretului într-un spirit apostat.

Asistăm neputincioși la o erodare duhovnicească însoţită de relativizare, pleroma ortodoxă devine confuza în faţa atacului învăţăturilor ecumeniste şi nu se mai poate apăra de ideologiile străine. Nemaicunoscând adevărata savoare a creştinismului şi fiind conduşi de aceşti ,,lupi în piele de oaie”, creștinii ortodocsi, care nu s-au îngrădit încă, primesc cu uşurinţă, din ignoranţă şi nepăsare, să Îl nege ei înşişi pe Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor. Amintim:

– săptămâna de Rugăciune pentru unitatea creştinilor a devenit o adevărată tradiţie, intrând în Bisericile parohiale şi căpătând noi valenţe de la an la an (Arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Ioan Robu, declara la rugăciunea în comun din 2004, din catedrala patriarhală: ,,Să simţim că suntem una acum, dar încă nu suntem pe deplin”);

– CBE – adunarea reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe şi protestante din Europa; prezidând o sedință, Patriarhul Daniel, pe atunci Mitropolit spunea: ,,Fiind creaţi de Dumnezeu, care este o comuniune de trei Persoane, nu putem exista decât în comuniune” ( Porunca iubirii, 2/2004, ,,Se intensifică întâlnirile ecumenice”);

– simpozioane, conferințe, seminarii la Centrul Cultural Pastoral Sfântul Daniil Sihastrul din Durău;

– dialoguri ecumeniste, discuții teologice cu „Biserica” Evanghelică din Germania, Episcopia Evanghelică Luterană din Württemberg, Germania (la care au participat și episcopese);

– cardinalului Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitate Creştină, spunea in 2004: ,,Vaticanul nu doreşte să sacrifice Biserica Greco-Catolică în favoarea dialogului cu Biserica Ortodoxă”. La acestea, Patriarhul Teoctist a răspuns: ,,*Cardinalul pregăteşte lucrarea cea mai importantă a Sfântului Scaun, ajutând Bisericile să-şi atingă ţelul, acela al unităţii depline”;

Adevarat a grăit Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, despre intenţiile şi planurile ierarhiei BOR: ,,*Va veni o vreme în care şi românii îl vor recunoaşte pe papa drept cap al Bisericii, ca o condiţie a unităţii creştinismului”

(*Ziua, 12 mai 2004, ,,Unificarea, un dar al Duhului Sfânt”).

„Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.” (Matei16;23)

Recunoscând caracterul eretic al pseudo-sinodului din Creta, ar însemna, părăsirea acestor peșteri tălhărești, în frunte cu CMB, de către Patriarh și întregul sinod, situație care nu este posibilă, nici acum, nici mai tarziu.

Dr. Gabriela Naghi

19 iulie 2018

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

38 de gânduri despre „Toaca trezirii conștiințelor adormite…”

  1. Dumnezeu să ne ajute să batem toaca şi să tragem şi clopotele până se trezeşte din această adormire ecumenista acest neam! Vai de noi dacă ne batem joc de Ortodoxie!

    Apreciază

  2. Aș dori să adaug și eu ceva.
    Am văzut că sunt multe persoane care spun că dacă sunt Taine în Biserică, dacă este Har,ei cum pot atunci să întrerupă comuniunea cu ecumeniștii, de parcă Harul ar fi al lor, al ecumeniștilor ,nu al Bisericii, din care și ecumeniștii fac parte căci încă n-au fost judecați,pt. că încă nu au fost condamnați.
    Harul nu este pt. ecumeniști, ci pt. Biserică. Iar a te rupe de ecumeniști, nu înseamnă a te rupe de Biserică, căci nu ei sunt Biserica,ci”Biserica este mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Dumnezeu”,spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
    Asa că,te rupi de Biserică dacă nu mărturisești drept,ci ecumenist sau dacă ești în comuniune cu ei.
    Deci problema nu e dacă e Harul sau nu,că Harul e al Bisericii, ci problema e dacă e erezie sau nu,dacă eu rugându-mă sau împărtășind-mă cu ecumeniștii îmi este spre mântuire sau spre osândă.
    Căci eu împărtășind-mă cu ei sau rugându-mă cu ei, înseamnă că accept că am aceeași credință cu ecumeniștii. Căci ceea ce definește comuniunea cu cineva, nu este altceva decât mărturisirea același credințe cu cel cu care te rogi sau te împărtășești. Iar rugăciunea cu ei,nu reprezintă altceva decât o expresie a comuniunii cu acele persoane sau o manifestare a comuniunii cu acele persoane.
    Și atunci din nou: ce reprezintă comuniunea? Mărturisirea aceleiași credințe cu cei cu care ești în comuniune.
    De aceea, nu poți fi în comuniune cu ecumeniștii, adică nu te poți ruga cu ei, căci făcând acest lucru ar însemna să afirmi că ai aceeași credință cu ei,căci lucrul acesta îl exprimă rugăciunea în comun cu ei.
    Altfel nu te poți ruga sau împătăși cu ei,dacă tu afirmi că nu crezi ca ei,că nu ai aceeași credință cu ei ,cu ecumeniștii,căci cum te poți ruga cu cineva de altă credință,nu?
    Iar dacă ești nepăsător sau indiferent și spui că nu are nimica,că nu te afectează, atunci înseamnă să te desparți de bunăvoie de Biserică, de Sfinții Părinți, adică să intri în schismă cu Biserica,căci spune Sfântul Maxim: „Biserica reprezintă mărturisirea dreptei credințe”, iar ecumeniștii cu care ești în comuniune prin rugăciune ,nu mărturisesc dreapta credință, ci erezii. Iar tu păstrând comuniunea cu ecumeniștii ,în fapt te faci părtaș la credința lor,chiar dacă tu spui că nu crezi ca ei,căci atunci de ce te rogi cu ei?
    Credința ta,diferită de a lor,nu îți permite să te rogi cu ei,să fi adică în comuniune cu ei,chiar dacă și ei fac încă parte din Biserică, pt. că încă nu au fost judecați și caterisiți. Dar lăuntric,în duh,ei sunt despărțiți de ea.
    Ecumeniștii, prin mărturisirea credinței lor eretice, se scot pe ei însiși din comuniunea cu Biserica,cu Sfinții, cu Hristos Domnul-Adevărul,cu Sfintele Sinoade,cu Tradiția.
    Ecumeniștii, formal,instituțional, rămân în Biserică, până la o excludere a lor,în urma unei judecăți sinodale. Dar în fapt,ei sunt în schismă cu Biserica, cu Sfinții, cu învățătura lor.
    Harul lucrează prin Tainele Bisericii, (nu ale ecumeniștilor), dar pe noi ce ne interesează?Nu lucrarea Harului,căci despre asta știm,ci felul cum ne folosim noi de lucrarea Lui, de Tainele Bisericii, adică,în sensul că dacă ne rugăm,dacă ne împărtășim împreună cu ecumeniștii, ne este spre mântuire,spre folos sau spre osândă? Căci dacă suntem în comuniune cu ecumeniștii, acceptăm că avem aceeași credință cu ei. Și atunci ne putem împărtăși spre folosul mântuirii? Cu o mărturisire de credință schismatică,eretică,credința ecumenistă,la care aderăm prin acceptarea comuniunii cu ei sau altfel spus,o”dobândim” ca rezultat al comuniunii cu ei.
    În Creta ecumenismul s-a oficializat în Biserică. Biserica la nivel sinodal l-a acceptat. În acest mom. dacă nu te dezici de această învățătură, dacă nu te delimitezi de ea,ești făcut părtaș la ea,căci a fost aprobată în numele Bisericii.
    Ești făcut părtaș la ea și necrezând în ea?Cum?!
    Prin comuniunea cu ecumeniștii. Căci una spui,una crezi adică și faci alta. Spui că nu crezi ca ecumeniștii, dar păstrezi comuniunea cu ei. În zadar spui că ai dreapta credință, dar păstrezi comuniunea cu cei care au stâmba credință,căci Biserica învață că nu poți proceda așa.
    Căci auziți:”dacă comuniunea mărturisește despre unire,o concretizează și o manifestă în cel mai înalt grad,unirea cu Biserica Universală nu este determinată și nici condiționată de comuniune (care este o finalitate și nu un mijloc),ci de mărturisirea dreptei credințe „.
    ” Pt. Sfântul Maxim, comuniunea este comuniunea cu Hristos și în Hristos,iar această comuniune se realizează mai întâi în mărturisirea comună a dreptei credințe în El.Dacă Hristos nu este mărturisit corect(dacă mărturisirea ta este eretică, ecumenistă n. m.),comuniunea cu El și cu cei care Îl mărturisesc în mod ortodox devine imposibilă”.
    Deci:o mărturisire greșită,ecumenistă,te desparte de Hristos Domnul,de Biserică, de Sfinții Părinți, (chiar dacă tu formal,te mai afli în Biserică, ca instituție, pt. că încă nu ai fost caterisit,pt. că nu s-a putut aduna un Sinod ortodox). Dar,în fapt,lăuntric,în duh,ești despărțit deja de Biserică, prin credința ta,alta decât a Bisericii (fie din convingere fie din nepăsare,indiferență,dezinteres,comuniune cu ecumeniștii…).
    Căci comuniunea cu ecumeniștii te ține în barca lor,în tabăra lor,în „biserica” lor,fie că recunoști fie că nu. Dacă spui că nu ești cu ei,trebuie să fe desparți de ei,să rupi comuniunea cu ei,să te delimitezi de ei. Adică să și faci precum zici,să pui în faptă.
    În cazul acesta nu vei ieși din Biserică, ci vei izbăvi Biserica de schismă. De schisma pe care ecumeniștii au făcut-o cu Sfinții Părinți, cu însăși Biserica,cu învățătura ei.
    Însă,e adevărat,până la convocarea unui Sinod ortodox, amândouă taberele vor coexista în același trup,(precum membrele sănătoase cu cele bolnave),în aceeași Biserică, căci numai Biserica poate rezolva această problemă,numai un Sinod adevărat îi poate caterisi și afurisi pe ecumeniști. Dar e important ca până atunci să te ferești de ei,să nu fi una cu ei,să nu fi în comuniune cu ei. Căci nu noi trebuie să fim ca ei,ci ei ca noi,adică ortodocși,pt. a putea rămâne în Biserică, în comuniune cu Sfinții, următori ai învățăturii lor.Dacă nu vor,nu putem fi în comuniune cu ei.
    Deci noi să facem ce ține de noi și când va binevoi Dumnezeu,se vor îndrepta lucrurile. Nu noi rezolvăm problema,dar noi trebuie să facem ce ține de noi,să nu avem comuniune cu ecumeniștii, să ne ferim de boala lor,erezia, să-i izolăm.
    Dacă noi nu facem asta,Dumnezeu nu o va face pt. noi,pt. că trebuie și noi să facem ce ține de noi.
    Nu este o cale ușoară,dar alta nu este.
    Nu trebuie să ne depărtăm de Biserică. Nu avem altă Biserică. Dar nu trebuie nici să avem comuniune cu ecumeniștii, căci nu ei sunt Biserica, ci boala din Biserică (fie ei arhierei sau preoți sau mireni). Biserica este Hristos Domnul,Sfinții, Maica Domnului,creștinii dreptslăvitori.”Biserica înseamnă mărturisirea dreptei credințe” spune Sfântul Maxim.
    Iar ținând de Biserică, nu de ecumeniștii din ea,fie ei arhierei și preoți,ne va dărui Dumnezeu și arhierei și preoți dreptslăvitori,pe măsura credinței noastre.Căci fără arhierei și preoți nu se poate. Dar nici cu arhierei și preoți ecumeniști, adică mărturisind erezia, nu se poate, căci fără dreapta credință nu este Biserică, spun Sfinții.
    Spune Sfântul Maxim: „ceea ce determină unirea și comuniunea cu Biserica este mărturisirea credinței ortodoxe;ceea ce cauzează și menține ruptura de această comuniune este mărturisirea unei credințe eretice”.
    Biserica, porțile Iadului nu o vor birui.Fie că ea va fi mare,ca nr. de credincioși,fie că va mai rămâne doar un Episcop,un preot și un mirean. Dar dacă ei vor rămâne în Adevăr,în Hristos,acolo va fi Biserica.
    Altă Cale nu există. Nu există calea ecumenismului, calea Cretei,ci doar Calea Hristos,care este Adevăr și Viață.
    Nu e Viață în erezie. Nu e Adevăr în minciună. Nu se poate și cu Dumnezeu și cu mamona. Nu se poate și cu ortodoxia și cu ecumenismul.
    Ecumenismul nu e de la Dumnezeu. Și spune Sfântul Iustin Popovici că există doar două căi:fie cu Dumnezeu fie cu diavolul.O a treia cale nu există.
    Lucrătura ecumenismului după Creta e și mai vicleană. Ecumeniștii nu te obligă să crezi ca ei. Ei îți cer altceva,mai greu de sesizat:să fi în comuniune cu ei, pt. că ei știu că în esență asta reprezintă același lucru,adică pactul cu erezia. De ce?!! Pt. că prin comuniune se exprimă credința comună.Adică comuniunea este expresie a credinței comune. Sau comuniunea este condiționată de mărturisirea aceleiași credințe. Deci,dacă accepți să fi în comuniune cu ecumeniștii, pe cale de consecință ce mai accepți?Că ai aceeași credință cu ei,căci altfel nu ai accepta,adică ai refuza.
    Dar acest lucru e mai greu de sesizat,e o metodă mai vicleană de amăgire,și de aceea e folosită la scară așa de largă și cu așa succes de către ecumeniști. Omul rămăne cu impresia că el crede la fel sau mai corect spus, că nu s-a întâmplat nimic cu el,nu s-a schimbat nimic. De ce crede și afirmă așa?Pt. că nu cunoaște imlicațiile comuniunii cu ecumeniștii.
    Însă Sfinții Părinți știau și de aceea se fereau așa de mult de comuniunea cu ereticii,fie ei condamnați fie necondamnați,la mom. respectiv,când ei deja întrerupeau comuniunea, știind că omul eretic este de sine însuși osândit,prin compromisul pe care-l face cu învățătura greșită.
    Nu e nevoie de o judecată sinodală ca să ți se confirme că ești eretic,pt. că,spune Sfântul Teofan Zăvorâtul:”ești deja sub anatemă dacă gândești în chip potrivnic Bisericii și te îndărătnicești în acest fel a cugeta”.
    Iar Sfântul Maxim spune:”Biserica reprezintă mărturisirea dreptei credințe „.
    Pt. Sfântul Maxim identificarea doctrinei ortodoxe a Bisericii însemnă limitarea la ceea ce Părinții au transmis prin Tradiție.
    ” Să dovedească mai întâi acestea cu gândirea Părinților și apoi se va confirma opinia dogmelor”.
    „Să păzim marele și primul nostru leac,adică moștenirea cea bună a credinței, mărturisind cu sufletul și cu gura cu toată îndrăzneala cum ne-au învățat Părinții următori ei înșiși ai văzătorilor de la început ai Cuvântului”. Amin.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Un lucru deosebit de important,care trebuie amintit este ca Federaţia mondială a studenţilor creştini şi Consiliul Ecumenic al Bisericilor (C.E.B.) au fost primite în francmasonerie,dovedind astfel influenta iudeo-masonica asupra ecumenimului,panerezia veacurilor,care dispretuieste canoanele si Invataturile Sfintilor Parinti,calificându-le drept „învechite” şi chiar declarându-le, cu de la sine putere, „abrogate”.(exemplul ,incalcarea cu buna stiinta a Canoanelor Apostolice 10, 45 şi 65, prin slujbele comune ale ecumeniştilor ortodocşi cu heterodocşi de tot soiul, în numele „iubirii”, „unirii” şi „păcii”,la care pleroma ortodoxa este invitata sa participe de catre slujbasii cu simbrie ai Patrirhului BOR.
    *Sub pretextul luptei cu ateismul, C.E.B. creează neabătut un front împotriva Ortodoxiei şi pregăteşte, încetul cu încetul, conştiinţa creştinilor de astăzi pentru intrarea în noua eră „mesianică”, în spiritul aspiraţiilor evreieşti. În acest scop, la Institutul Ecumenic din Bossey deseori sunt invitaţi evrei, care ţin în faţa creştinilor lecţii în vederea pregătirii dialogurilor iudeo-creştine, se organizează vizite colective la slujbele religioase din sinagogi.
    Implicarea Patriarhului Daniel,ca lieder formator de constiinte ecumeniste, in aceasta activitate ecumenisto-sionisto-masonica este deja cunoscuta:
    „Acest Institut, fondat în 1946, adică doi ani înainte de crearea Consiliului Mondial al Bisericilor (1948) a avut și are și astăzi o semnificație deosebită pentru educația tinerilor pentru dialog intercreștin, pentru întâlnirile clericilor și laicilor din toate Bisericile angajate în promovarea unității creștine.Timp de opt ani (între 1980-1988) am organizat personal un astfel de seminar în fiecare an…Mulți tineri ortodocși care au studiat la Institutul Ecumenic de la Bossey în ultimii 60 de ani au devenit episcopi (inclusiv actualul Patriarh Ecumenic Bartolomeu), preoți, profesori și misionari laici ai Bisericilor Ortodoxe.”
    Bisericile Ortodoxe locale, în persoana „reprezentanţilor oficiali” au fost atrase în C.E.B. pentru a fi folosite drept paravan la procesul distrugător al apostaziei. Iar catolicismul, care până mai ieri dădea anatemei masoneria, a ajuns să-şi împărtăşească în multe privinţe punctele de vedere ale acestei organizaţii oculte.
    Faptul că papistaşii francezi „condamnă categoric învinuirea adusă evreilor de a fi omorât pe Hristos” – afirmaţie apreciată de Marele rabinat drept un „merit excepţional” – denotă o viclenie perfidă în negarea lui Hristos ca Fiu al Iui Dumnezeu. De vreme ce se recunoaşte istoric faptul că evreii sunt cei ce au omorât pe Hristos, iar în acelaşi timp se neagă că iudeii sunt ucigaşi de Dumnezeu, înseamnă că Vaticanul de comun acord cu Rabinatul neagă demnitatea Dumnezeiască a Mântuitorului! În loc să accentueze răspunderea iudeilor pentru orbirea de a nu-l recunoaşte drept Mesia pe Hristos – „Fiul Celui binecuvântat” (Mc. 14, 61-62), Care este împlinirea Legii şi Proorocilor (Lc. 24, 44), papismul ridică în slăvi iudaismul, subliniind că „noi, creştinii, le suntem datori pentru cele cinci cărţi ale Legii (adică cele cinci cărţi ale lui Moise), pentru Prooroci şi alte cărţi sfinte… care au fost adoptate de creştini, rămânând şi la iudei”, deşi Însuşi Mântuitorul îi acuză pe iudei că nu cred celor scrise de Moise (In. 5, 47) despre El, căci „dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele” (In. 5, 46).

    Aşadar, sub influenţa masoneriei şi a sionismului, catolicismul a recunoscut oficial că:
    – în pofida necredinţei în Iisus Hristos, evreii şi astăzi sunt o „binecuvântare” pentru toate popoarele de pe pământ;
    – evreii au „o misiune universală între popoare”;
    – Biserica trebuie să se încadreze „în acelaşi plan universal al mântuirii” şi
    – grija comună a evreilor şi creştinilor este îndreptată spre o oarecare apropiată „eră mesianică”. Toate acestea au un caracter atât de anticreştinesc, încât ne întrebăm cu nedumerire: catolicii care le-au scris, mai sunt ei oare „creştini”? Da, cândva evreii au fost într-adevăr o binecuvântare pentru toate neamurile (Facerea 22, 12), pregătind omenirea pentru venirea lui Hristos. Însă Mesia Hristos a venit (In. 4, 25-26), dar iudeii nu L-au primit (In. 1,11). Prin necredinţa lor, neamul evreiesc s-a exclus din planul lui Dumnezeu de mântuire universală a neamului omenesc.

    Acesta este motivul viclean,antinational,antiortodox,pentru care Patriarhia BOR aservita intereselor ocultei sionisto-masonice nu a reactionat la aprobarea legii propuse de evreul Sergiu Vexler,condamnata vehement de cei devotati Ortodoxiei,neamului si gliei stramosesti.
    Au uitat se pare toti,chiar toti,Ierarhii,cinul laic si cel monahal,datoria sfanta pe care au oau de alupta impotriva celor care ataca miseleste Ortodoxia?
    In care tara ortodoxa s-a mai intamplat asa ceva?
    Cunosc toti ca Biserica Ortodoxă, contrar slugărniciei laşe a papei faţă de sinagoga iudaică, adresează iudeilor următoarele cuvinte demascatoare: „Adunătură vicleană şi desfrânată, de ce ţii legământul, dacă nu eşti moştenitoarea lui? De ce te lauzi cu Tatăl, dacă nu ai primit pe Fiul?” (Stihul III pentru Vecernia Marei Luni).Sau BOR a decretat si scoaterea acestor stihuri ,pentru a nu-i ofensa pe evreii ,care într-un mod satanic şi viclean dirijeaza prin institutiile aservite la instaurarea antihristului?

    De la catedra ecumenismului, în loc să fie chemaţi toţi cei abătuţi de la adevăr şi împotmoliţi în mocirla rătăcirilor pentru a se ridica la Ortodoxie, se propovăduieşte contrariul – ca Ortodoxia să coboare până la nivelul comunităţilor eretice şi să le recunoască drept „biserici”, ca toţi să fie egali în lepădarea de Dumnezeu. Ca urmare, prin nivelarea Ortodoxiei cu aşa-numitele confesiuni „creştine”(carora li s-a acordat titlul de Biserici,la talharescul sinod din Creta), prin unirea diferitelor credinţe într-o „biserică” nouă, universală, antiortodoxă, ecumenismul, în frunte cu C.E.B.,CMB si altele asemenea, pregăteşte calea antihristului!

    *Sursa :adaptare text https://www.aparatorul.md/ecumenismul-este-condus-de-catre-masonerie-si-pregateste-calea-lui-antihrist/

    Apreciază

  4. in filmul „sarea pamântului” se spune ca nu e ingaduit sa facem schisma si ca trebuie mers la biserica pâna se schimba crezul. Asta e valabil pt rusi unde e pomenit Patriarhul Chiril sau pt toti?
    Poate ma lamureste si pe mine cineva.

    Apreciază

    1. La nivel de evlavie, după umila mea părere, Crezul a fost schimbat. Odată cu legiferarea ecumenismului la Creta se mărturisește o Biserică ,,Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” în unitate cu celelalte ,,biserici” (erezii) recunoscute formal. Dacă așteptați o schimbare a Crezului în literă, ca formă, e posibil să așteptați mult și bine adâncindu-vă fără oprire în fondul unui ecumenism înșelător chiar și pentru cei aleși. Dacă celelalte Biserici Ortodoxe Locale se mai luptă pentru a fi respinse hotărârile eretice ale pseudosinodului din Creta, BOR le-a acceptat fără rezervă. Dar asta nu este totul! Acum, neobosită, duce o campanie de receptare a acestor hotarâri la nivel de mănăstire și parohie, dublată de o luptă de îndepărtare și denigrare a celor incomozi.

      Apreciat de 1 persoană

    2. Mai mult decât atât:
      – se pun cruci întoarse pe biserici (crucea lui Bahomet);
      – s-a scos Liturghia catehumenilor;
      – se modifică ecteniile din cadrul slujbelor. Într-o viitoare ediție a Liturghierului ,,diortosit”, în loc de ,,binecredinciosul popor de pretutindeni” se va spune ,,pentru creștinii de pretutindeni”;
      – se va introduce ,,pușcăria” digitală. Este proiect propus anul acesta pentru întreaga Patriarhie să fie camere de luat vederi în fiecare mănăstire și parohie cu conectare la internet și centrele eparhiale;
      – se vor face examene periodice psihologice pentru preoții din Patriarhie. Deja la dosarul pentru hirotonie trebuie examen psihologic (pe lângă binecuvântarea duhovnicului!);
      – taxe și iar taxe… Preoții demisionează și sunt caterisiți;
      – etc..

      Apreciază

      1. Parinte Claudiu,
        Una din faptele milei sufletesti este aceea de a invata pe cel nestiutor. Ierarhul de care v-ati ingradit nu stie (sau nu vrea, sau nu poate) sa se insemneze cu semnul Sfintei Cruci. De ce nu l-ati invatat, atunci cand ati avut posibilitatea? Iertati indrazneala.

        Apreciază

      2. Vizavii de patriarhia Moscovei, și acolo ereziile sunt la ele acasă, Kiril efectiv se ia la întrecere cu Bartolomeu, Hilarion de Volokolamsc daca il cauți este prezent, fie pe la Geneva, fie pe la Roma, unde sunt ereziile mai mari hop și el prezent

        Apreciază

  5. Pt. d-na Anca
    Eu înțeleg și cred că în fond,în conținut,Crezul a fost schimbat. La Creta.
    De ce?
    Crezul nu este o formulă abstractă,o idee,ci Crezul reprezintă o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii. Crezul exprimă ceea ce mărturisește Biserica, ceea ce învață ea. Exprimă învățătura Bisericii.
    Nu poate Biserica să afirme una,iar Crezul alta. Ei,în mom. acesta, de la Creta încoace,asta se întâmplă.
    B.O.R. la nivel oficial și sinodal, nu mai crede și nu mai mărturisește ceea ce Crezul mărturisește.
    B.O.R. a acceptat că în afara Bisericii Ortodoxe există și alte Biserici. Cu alte cuvinte Biserica Ortodoxă nu mai este una și unica Biserică, ci pt. ecumeniștii care conduc B.O.R. există și alte Biserici.
    Deci ei au schimbat ceea ce noi mărturisim în Crez și au acceptat sinodal,oficial acest lucru, adică în numele Bisericii.
    Adică Biserica prin ei,,…,prin Sinod, prin arhierei, prin preoții și mirenii care îi urmează ,prin ecumeniștii din ea,au schimbat mărturisirea de credință a Bisericii din Crez.
    Pe baza a ceea ce învață Biserica, se alcătuiesc articolele din Crez.
    Așadar,ce învață acuma Biserica la nivel sinodal, oficial și ce mărturisim noi în Crez?Că nu se potrivește.
    Crezul vorbește de o Biserică, una și unica,iar Sinodul,arhiereii,Biserica prin ei(căci la Creta se afirmă: „Biserica Ortodoxă acceptă…”), deci Biserica (B.O.R.) prin Sinod, oficial, acceptă că există și alte biserici.
    Deci dacă B.O.R. mărturisește altceva decât în Crez,cum nu s-a modificat Crezul, căci Crezul reprezintă mărturisirea de credință a Bisericii, adică ceea ce mărturisește Biserica.
    Da,ei nu au îndrăznit să-l modifice în formă,însă l-au modificat în conținut,căci repet,Crezul conține ceea ce Biserica mărturisește.. Dacă ecumeniștii ar fi sinceri cu ei până la capăt,l-ar modifica și în formă,dar nu au curajul încă.
    Dar pe noi,creștinii ortodocși nu ne interesează numai forma,ci și conținutul.
    Auziți ce spune Sfântul Iustin Popovici în privința Crezului:” Conceput pt. a fi îndreptarul și formula credinței din toate timpurile,Biserica a declarat că el nu poate fi schimbat nici în conținut și nici în forma sau litera sa”.
    Păi conținutul Crezului este tocmai mărturisirea de credință a Bisericii.
    Atunci cum poate Biserica (B.O .R.) să învețe,să mărturisească una (că sunt mai multe Biserici,că și ereziile sunt Biserici) ,iar Crezul să mărturisească alta (că Biserica e una și bineînțeles unica)?
    Mărturisirea de credință a Bisericii, care reprezintă de fapt conținutul Crezului ,s-a modificat. S-a păstrat numai forma,pt. a induce în eroare.
    Dar nu putem fi schizofrenici,dacă mă pot exprima așa,adică una să spunem (adică Crezul) și alta să credem(adică cum învață Biserica-B.O.R . acuma,după Creta,în mod oficial/sinodal).
    Iar dacă nu credem ca ei,dacă nu mărturisim ca ei,de ce mai păstrăm comuniunea cu ei,căci prin comuniune mărturisim că avem aceeași credință ca ei,căci comuniunea exprimă că avem aceeași credință cu ei,cu ecumeniștii.
    Comuniunea se face pe baza mărturisirii comune a credinței.
    Atunci dacă noi avem altă credință decât au ecumeniștii, de ce mai păstrăm comuniunea cu ei?Comuniune care are ca mijloc de manifestare rugăciunea împreună cu ei,împărtășirea împreună cu ei.Prin asta se manifestă comuniunea, dar comuniunea este o expresie a credințe comune.
    Mai spune Sfântul Iustin Popovici:”în toată diversitatea lucrării sale dogmatice,Biserica propovăduiește și mărturisește una și aceeași Revelație,unele și aceleași adevăruri dogmatice.De aceea, nu poate fi vorba despre schimbarea conținutului și nici despre evoluția dogmelor.”
    Auziți și opinia unui ierarh grec care a participat în Creta,dar nu a semnat:”decizia din Creta cu privire la Biserici rămâne în vigoare și neatinsă.Acuma deja nu mai există Biserica cea una,sfântă,sobornicească și apostolească”.-Mitr. Ambrozie al Kalavritelor.
    Bineînțeles,asta e valabil pt. cei care acceptă Sinodul din Creta sau pt. cei care se află în comuniune cu ecumeniștii.

    Apreciază

  6. multumiri pt lamuriri. E clar ca bisericile care pomenesc pe cei care au semnat in Creta si accepta Sinodul din Creta nu mai sunt frecventabile de catre cei ingraditi de erezie. Dar, rusii au respins acest Sinod. Cei care il pomenesc pe Patriarhul Chiril sunt considerati ecumenisti? Românii din diaspora pot participa la slujbele lor?

    Apreciază

    1. Patriarhul Chiril a trădat BORu înainte de Creta, semnând la Havana, alături de papa, 30 de puncte prin care recunoaște papismul ca ,,Biserică”. ÎPS Longhin, a întrerupt pomenirea patriarhului Chiril. Așadar, nu e o soluție!

      Apreciază

  7. In Romania,saptamana de rugaciune comuna ,instrument mortal al ecumenistilor a fost introdusa,
    in 1945,pe filiera catolica:,Săptămâna de rugăciune pentru unirea tuturor creştinilor, care în fiecare an se ţine din 18-25 ianuarie la îndemnul şi porunca Î.P.S. Iuliu Hossu, se răspândeşte tot mai mult în Biserica noastră şi se celebrează tot mai solemn”
    Curierul creştin, nr. 3-5 (1945).
    Dupa 1993,in timpul Patriahilor Teoctist si Daniel,ea este celebrata tot mai solemn,capatand o amploare incredibila în întreaga ţară ,fiiind oficiate slujbe ecumeniste la care participă tot mai mulţi clerici, profesori de teologie, studenţi şi credincioşi care aparţin comunităţilor creştine din România,inclusiv masoni,care au iesit cu mandrie din subterane.
    „Casa Mea casă de rugăciune este, dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari” (Mt. 21:13)
    Iata ce spunea fostul Mitropolit Daniel,actual Patriarh:,,Noi dorim ca prin această rugăciune de refacere a unităţii creştine să întărim comuniunea frăţească până când Hristos Domnul, prin lucrarea Duhului Sfânt, ne va învrednici să ajungem din nou la comuniunea deplină euharistică şi la mărturisirea dreptei credinţe, dar şi la o conlucrare în istorie pe baza iubirii creştine ” (www.trinitas.ro, 19 ianuarie 2007)
    Ramanem fara grai in fata cuvintelor,pe care nu le-am cunoscut cu ani in urma si le facem astazi cunoscute tuturor.
    „Să ajungem din nou la comuniunea deplină euharistică şi la mărturisirea dreptei credinţe”,iata ce propovaduieste conducatorul sinodului ecumenist BOR , cu capul descoperit, in fata pleromei ortodoxe, credinţa malformată de ereziile ecumenismului.
    Episcopul catolic,reprezentantul papei,si al „Bisericii”catolice(dupa Creta)debiteaza blasfemii infricosatoare:,,Emblema Uniunii Europene exprimă coroana de stele a Maicii Domnului, care sugerează unitatea în jurul credinţei, unitate de care este responsabil fiecare om”.
    Parohul Bisericii ortodoxe Sfântul Dimitrie din Roman, Vasile Strat, un nou ,,apostol” al ecumenismului, a mărturisit: ,,Noi preoţii trebuie să facem mai mult. Să lăsăm orgoliile la o parte şi să apropiem şi mai mult cele două Biserici, pentru că avem foarte multe în comun … Stă în puterea noastră ca cele două Biserici Surori să formeze o mare familie.”(Ziarul de Roman, 25 ianuarie 2007, ,,Credincioşii ortodocşi şi catolici s-au rugat împreună”)
    Un preot catolic din Botoşani a fost mai categoric: „Cel care nu munceşte pentru unitate, munceşte împotriva Bisericii, împotriva dorinţei Mântuitorului ca toţi să fie una. Să lucrăm cu toţii pentru unitate !”
    Î.P.S. Laurenţiu,vajnic sustinator al ecumenismului,marturisea la acea vreme (2oo7),ceea ce va intari prin semnatura sa,pe documentele tradarii Ortodoxiei la pseudo-sinodul din Creta:,,Dorinţa de unitate este una acerbă”, unirea fiind văzută ca o ,,şansă unică” la ,,lumea secularizată şi din ce în ce mai atee”; unitatea nu va fi una ,,de tip uniformizare, fiind vorba despre acea unitate în diversitate”.(,,Conferinţa Î.P.S. Laurenţiu cu tema „Împreună spre a Treia Adunare Ecumenică Europeană”, Fribourg, 23 ianuarie 2007”)Ideea de unitate în diversitate nu este nouă, ci ea a fost folosită adeseori de Biserica Catolică pentru a atrage în sânul ei diferite comunităţi creştine.
    Orbiţi duhovniceşte, cu minţile îmbâcsite de ereziile în care se scaldă,propovaduind minciuna in loc de ADEVARUL HRISTOS,Ierarhii si slujbasii lor ,Preoti si stareti laolalta,au acceptat si implementat noile doctrine ecumeniste,distorsionand cuvintele Sf.Scripturi,folosindu-se de citate cu predilectie din Apocalipsa,pregatind cu fiecare zi care trece,calea intronarii antihristului.

    „*Cu trei ani în urmă(2003n.m.) I.P.S. Daniel al Moldovei, unul dintre absolventii seminarului ecumenic si fost profesor la acest seminar, si-a dat binecuvântarea pentru tipărirea unei „CĂRTI DE SLUJBĂ ECUMENICĂ” – versiunea românească editată de Mitropolia lasului – în care se face un amestec neîngăduit între Sfânta Liturghie Ortodoxă si inventiile protestante eretice. În timpul acestei „liturghii”participantii schimbă între ei, la un moment dat, „un semn al păcii”! Oare ce înteleg editorii cărtii prin acest termen? Înainte de împărtăsire, tipicul liturgic ortodox prevede sărutul păcii pentru slujitori. Se rusinează ei de termenul ortodox? Sau „semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Si preotul care redactează această carte plină de erezii, el însusi fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare de pedeapsa divină?”
    „Proiectul de Liturghie ecumenica publicat la Iasi este o absoluta blasfemie publicata cu aprobarea Mitropoliei Moldovei. Este o blasfemie in care se amesteca rugaciunile protestante cu parti frumoase ale liturghiei noastre si aceasta este de neingaduit… Eu stiu ca Bisericile din Serbia, Georgia si Ierusalim s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor. La noi sint prea multe forte care lucreaza pentru ecumenism…. Ma refer la ierarhie, la teologi si chiar la persoane care influenteaza atitudinea Bisericii.”(Parintele Gheorghe Calciu Marturisitorul)
    Suna toaca trezirii din somnul aducator de moarte in vesnicie!
    Treziti-vă credinciosi ortodocsi! Treziti-vă preoti ai lui Hristos! Treziti-vă, ierarhi, loctiitori ai Domnului pe pământ! Puneti capăt acestor erezii mai rele decât cea a lui Arie!

    *https://sitadeasa.wordpress.com/2006/11/22/ortodoxie-si-ecumenism-liturghia-ecumenica-o-rugaciune-neortodoxa/

    Apreciază

    1. „Episcopul catolic,reprezentantul papei,si al „Bisericii”catolice(dupa Creta)debiteaza blasfemii infricosatoare:,,Emblema Uniunii Europene exprimă coroana de stele a Maicii Domnului (…)”

      Stimată doamnă,
      Nu știu dacă emblema de stele a U.E. exprimă coroana Fecioarei (personal nu cred), dar în Apocalipsa exact așa e descrisă Fecioara, vedeți mai ales versetul 1 de aici.:
      „1. Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.
      2. Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască.
      3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
      4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.
      5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui” (Apocalipsa 12, 1-5).

      Scena din Apocalipsa, cuprinsă mai sus, mai este uneori denumită și „Crăciunul văzut din Cer”.

      Apreciază

      1. Sa nu fim naivi. Acelasi lucru blasfemiator l-a spus si domnul Andreicut de la Cluj, ceea ce inseamna ca e ordin de zi pe unitate. A face legatura intre imaginea biblica descrisa si emblema ue, echivaleaza cu semnul egalitatii pus intre curcubeu ca simbol (semn) Dumnezeiesc si curcubeul etalat de homosexuali la manifestarile lor spurcate. E vorba de confiscarea si anexarea unor simboluri Dumnezeiesti. Pacat extrem de grav.

        Apreciază

  8. Vocea monahismului ortodox romanesc din 2003 vs.tacerea infectata de virusul ecumenismului din 20018-15 ani de boala ecumenista;cati ani vor mai trece pana la zguduirea din temelii a BOR?
    PROCLAMAŢIA
    monahilor ortodocşi români,
    către binecredinciosul popor ortodox român,
    Sfântului Sinod şi întregii Biserici Ortodoxe de pretutindeni

    Ai noştri Arhipăstori şi preaiubiţi fraţi întru Hristos,

    Semnatarii, părinţi ai mănăstirilor din România, stareţi, ieromonahi, monahi şi monahii, ridică glas de chemare la unitate şi mărturisire către toată suflarea ce-şi mărturiseşte ortodox crezul şi vieţuirea. Cu toţii moştenim rânduiala – încredinţaţi fiind de Sfinţii Părinţi – ca orice hotărâre în Biserica Ortodoxă să se facă canonic, unanim şi conform predaniei Sfinţilor Părinţi. Noi monahii, ca unii ce întreit ne-am făgăduit lui Dumnezeu şi ni s-a încredinţat Adevărul ortodox spre mărturisire, nu putem încălca şi nici trece peste ceea ce Proorocii au proorocit, Sfinţii Apostoli au propovăduit şi De-Dumnezeu-Purtătorii Părinţi au hotărnicit la cele Şapte Soboare Ecumenice şi Locale. Astfel, Canonul 15 întocmit la al Nouălea Sinod (I-II) din Constantinopol de la anul 861, spune despre cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învaţă în Biserici, să fie îndepărtaţi de obşteasca vieţuire cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismă şi sfărâmă unitatea Bisericii. În acest fel toţi vom fi străjuitorii adevărului în Biserică şi purtători de grijă ai Sfintei Predanii călăuzitoare către mântuire.

    Rămânem înmărmuriţi privind la hotărârile ce reprezentanţii Bisericii Ortodoxe le iau privind viaţa Bisericii ce o păstoresc. Am tot nădăjduit că toate aceste neîmpliniri se vor opri, dar ne-am înşelat. Am început să credem că de la înălţimile la care sunt, nu se mai vede calea de întoarcere, că deja este prea târziu. Aşadar, actele şi declaraţiile prelaţilor Bisericii Ortodoxe faţă de ereticile culte şi confesiuni, ne-au pricinuit o adâncă mâhnire şi ne supun la o grea încercare duhovnicească, pentru că sunt lucruri nemaiauzite şi total contrare credinţei Sfinţilor Părinţi.

    Din această pricină, atitudinea noastră faţă de noile erezii şi schisme trebuie să se facă auzită de către toată suflarea ce-şi lucrează în chip ortodox mântuirea. Aşadar, întemeiaţi fiind pe cuvintele Sfinţilor Părinţi, declarăm ferm şi categoric:

    Nu este posibilă unirea cu catolicii atâta timp cât aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rânduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin întreita afundare. Nu putem uita istoria încă sângerândă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus. Planul masonic în cauză constă în a pecetlui unirea religioasă fără a se ţine cont de deosebirile învăţăturilor de credinţă, printr-o recunoaştere reciprocă a tainelor şi a moştenirii apostolice, fiecare recunoscând pe ceilalţi drept Biserică, apoi înfăptuirea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitată, apoi lărgită. După care va rămâne să fie pusă problema deosebirilor dogmatice, considerate depăşite şi dezbinătoare. Pentru aceasta ne ridicăm împotriva oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii, mai ales asupra unităţii şi reconcilierii ecumeniste ce defăimează Sfintele Taine. Toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi de după Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latineşti, dogmelor mincinoase, expansiunii politice, şi s-au sfinţit împotrivindu-se până la sânge. Cuvintele lor au până azi puterea şi lucrarea Duhului Sfânt şi neîndreptăţesc a crede că: „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe,” (Sfântul Fotie), iar „pe papa Sfânta Biserică îl afuriseşte şi eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc.” (Sfântul Paisie de la Neamţ).

    Rămânerea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor este dovadă de apostazie, de trădare a adevăratei credinţe, prin acceptarea hotărârilor ce se opun făţiş dogmelor Ortodoxiei şi canoanelor Sinoadelor Ecumenice. Neamul ortodox este trunchiul, frunza şi rodul Bisericii al cărei cap şi rădăcină e Însuşi Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Nu putem negocia „democratic” dogmele Bisericii şi nu putem sta pe picior de egalitate cu catolicii, protestanţii, budiştii, evreii sau musulmanii, atât timp cât doar în potirele apostolicei ortodoxii se întrupează Adevăratul Hristos Cel născut din Preasfânta Fecioara Maria. Noi ortodocşii nu avem nimic de adăugat ori de scos din crez sau slujbe, iar Sfântul Marcu al Efesului pecetluieşte cele de mai sus spunând că: „În materie de credinţă nu există concesie iar cele ale credinţei nu îngăduie iconomia.”

    Demascarea politicii globaliste de integrare religioasă în UE ca fiind demonică şi fundamentată pe principii anticreştine; luarea de măsuri împotriva noilor buletine cu cip şi a card-urilor ce înainte-merg pecetluirii apocaliptice; vădirea manifestărilor new-agiste ce îndrăcesc pe tineri, rescrierea adevăratei istorii bisericeşti-naţionale şi întoarcerea la vieţuirea creştinească a strămoşilor. Nu avem pricină de a supune Biserica presiunilor politice şi de a da Cezarului mai mult decât i se cuvine. Împărăţia noastră e în ceruri, dar trebuie să o dobândim încă din viaţă, fără a ne vinde Ortodoxia şi Românismul.

    Facem un ultim apel către Sfântul Sinod, pentru numele lui Dumnezeu opriţi-vă cât nu e prea târziu! Hotărâţi ieşirea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliul Mondial al Bisericilor, nu mai pângăriţi altarele cu rugăciuni împreună cu ereticii, nu mai primiţi pe cei nebotezaţi ca fii ai Bisericii, nu vă plecaţi compromisurilor politice şi nu ne siluiţi libertatea şi conştiinţa cu legitimaţii comuniste. Nu mai putem răbda privind noile rânduieli ce desconsideră Sfintele Canoane, cenzurează Sfinţii Părinţi, încalcă dogmele şi hotărârile Sfintelor Soboare şi răstălmăcesc Sfintele Scripturi. Nu aduceţi schisme şi dezbinări în Biserică, nu încercaţi să uniţi ce e despărţit, căci singurul lucru care-l veţi reuşi e să nimiciţi unitatea Ortodoxiei, să frângeţi adânc temelia Bisericii şi să ridicaţi cea de-a doua Mare Schismă. În acest ecumenism bolnav, B.O.R. hotărăşte şi lucrează de la sine, fără încredinţarea celorlalte Biserici Ortodoxe surori, fără a fi împuternicită printr-o hotărâre a vreunui sinod inter-ortodox, nefiind îndemnată ori sprijinită de monahi şi popor, putând fi declarată oricând ca fiind schismatică şi eretică de către celelalte Patriarhii Ortodoxe. Veniţi-vă în fire şi treziţi-vă! Atât timp cât veţi rămâne cu Hristos, vă vom urma, iar de vă veţi pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, vă vom socoti apostaţi. Lepădaţi toate aceste înşelări, pentru ca în neştire poporul urmându-vă, să nu se lepede de Biserica lui Hristos.

    Toate aceste lacrimi de sânge voim a le şterge de pe chipul Bisericii, alminteri vom trece peste ascultarea de păcat şi vom înainta proteste oficiale, vom ieşi în stradă şi vom alcătui sinod de rezistenţă. Nimănui, nicăieri şi niciodată nu i se va îngădui a jertfi pentru binele său cea mai mică părticică din Credinţa Ortodoxă. Cu noi este Dumnezeu şi pentru Hristos voim a merge până la capăt, chiar să ne vărsăm sângele dacă situaţia o cere, pentru ca nici o literă din sfintele cuvinte să nu sufere vreo vătămare, pentru ca toţi cu urechi de auzit să priceapă şi cu ochii ce văd să-nţeleagă.

    Iertare tuturor pentru toate şi primiţi rugămu-vă acestea ca o cunună,
    ca o suliţă ori ca o Cruce.

    Semnează,
    Soborul de monahi şi monahii,
    ai României Ortodoxe

    Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,
    la anul mântuirii 2003
    Ortodoxia şi umanismul religios. -Iasi 2004

    Apreciază

  9. Am vazut pe unul care a sters steagul ue si de pe placutele de inmatriculare ale masinii, si bine a facut.
    Parinte Claudiu, ati dat niste informatii pe care nu le stiam despre felul cum vor sa schimbe Sfanta Liturghie, despre supravegherea video a bisericilor si manastirilor etc.
    Puteti dezvolta putin inlocuirea Sfintei Cruci cu semnul lui baphomet pe biserici? Intuiesc raspunsul Sfintiei Voastre, dar sunt sigur ca veti aduce niste nuante care mie imi scapa.
    Sa aveti o lucrare binecuvantata in ogorul Mantuitorului Hristos in Sfanta Duminica de maine.

    Apreciază

    1. Prezența crucii lui Baphomet e din ce în ce mai vizibilă, multe dintre catedrale sau sfinte locașuri noi sau vechi, biserici ale mănăstirilor sau ale parohiilor, purtând acest semn satanic. M-am mirat să văd chiar pe biserica mănăstirii Rohia acest semn. Deja sunt foarte atent când trec pe lângă biserici, în diverse zone ale țării, să nu mă închin când trec pe lângă una ce poartă acest semn (Focșani, jud Călărași, jud Argeș, Alba Iulia etc).
      De ce este o problemă cu această ,,cruce”, numită a lui Baphomet?
      Fiindcă este o cruce anticreștină și satanică chiar prin înfățișare, barând cu două brațe brațul orizontal al Sfintei Cruci, voind s-o anuleze, sau, crucea întoarsă înscrisă în ceea ce ar trebui să fie Crucea lui Hristos. O blasfemie!
      Pe bună dreptate se întreba cineva: să fie oare această cruce a lui Baphomet de pe turlele unor biserici din România un simbol de recunoaștere între ei al preoților ortodocși vânduți?
      Iertați, părinte Vasile și binecuvântați!

      Apreciază

      1. Parinte Claudiu,
        Multumesc pentru raspuns. Il intuiam, dar ati facut niste observatii care mie imi lipseau, desi fenomenul ma preocupa de cativa ani. De maine, condeiul in mana si la lucru. Credinciosii trebuie sa stie si sa inteleaga aceasta relativ noua primejdie. Doamne ajuta. Iertati, Sfintia Voastra.

        Apreciază

  10. “La manastire se vine cu-n dor mare, cum se spune – o nebunie pentru Hristos, de a te rastigni pentru El, de a suferi ocara, lovirea, prigonirea infrangerii marelui dusman, orgoliul, si se pazeste si se incearca sincer spre marea nadajduitoare a mantuirii, smerita smerenie si vei simti adevarata libertate dorind sa-i iubesti cu adevarat pe toti. Adica sa primesti umilinta, spinii coroanei Lui, cuiele, sulita si moartea pentru El.”, spunea Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc ,Marele Duhovnic,smerit luptator al Ortodoxiei romanesti,de la a carui plecare la ceruri ,s-au implinit 7 ani,in ziua de 19 iulie 2018.
    *Cateva din nestematele gandirii Părintelui Arsenie Papacioc:

    “Hristos este în inima ta. Apără-l cu Sabia în inimă.
    Veşnicia cea mare se poate cuceri printr-o prăpastie de smerenie.
    Tânărul cel adevărat este cel ce poartă cu bărbăţie frumuseţea bătrâneţii.”

    “Mâine veţi vedea că astăzi puteaţi mai mult, ca purtători de Cruce!”

    “Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă.”

    “Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.”

    “Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură, suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră.”

    “Nu te poţi înscrie în Cartea Cerească rugând pe cineva s-o facă, ci trebuie ca tu cu sângele tău să te înscrii. Nu în cărţile de aur, în diplome şi dosare pompoase, care-ţi fac nume bun, e înscrierea care trebuie s-o urmăriţi, în singurele zile care ne-au mai rămas, ci în Cartea Cerului.
    Ca să fii înscris în cartea pământului care îţi aduce laudă şi mărire omenească, câtă lume trebuie să ucizi.! Iar dacă vrei să fii în pagina cerească înscris, trebuie neapărat să te laşi ucis.
    De aceea am zis să nu ucideţi, măcar cu un cuvânt, pe nimeni ci numai să vă lăsaţi ucişi.
    Apăraţi-vă, însă! Scriptura vă dă această liberă putere peste născocirile viclene ale oamenilor. Ei din jertfa continuă a vieţii nu înţeleg prea mult, sau chiar nimic. Trebuiesc puşi, prin sincera ta simţire să-şi vadă poziţia şi Stăpânul Care le-a şoptit. Nu rămâne decât singură fapta ta de jertfă. Să vă apăraţi chiar dacă vine mânie, dar să nu urâţi.
    Sfântul Apostol Pavel zice: “Mâniaţi-vă dar nu greşiţi!” nu vă stricaţi din laşitate zidirea cea scumpă din voi.”

    “Iubirea are nevoie de jertfă şi de adevăr. Altfel se schimbă în ură.”

    “Smerenia este arta de a sta la locul tău.”

    “Veselia poate să-ţi procure o mare şi subţire lucrare duhovnicească. Ea te poate elibera de ambiţii, de colţii urii şi este starea pe unde nu poate intra nici un fel de diavol.”

    “Nimic nu este pierdut cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.”

    “Orice clipă poate fi un timp şi orice suspinare poate fi o rugăciune. Totul este să ai inima prezentă şi un zâmbet ascuns în ea.
    Primiţi ca nişte oameni divini orice lovitură. Oamenii buni vă ajută la mântuire dar cei răi şi mai mult: răbdaţi-i fără necaz.
    Toate veacurile au fost pline de duşmani, dar veacul acesta a umplut cerul de sfinţi.”

    “Suferinţa este un mare dar de la Dumnezeu.”

    “Îndemn la bucurie şi continuă jertfă pentru Domnul tău.”

    “Mântuind, mântuieşte înseamnă că toată lumea, nu numai monahii, să ajute, dacă vor mântuire, pe alţii. Orice ai face, ce ţine de inima cinstită, şi aduce bucurie în tot felul aproapelui, fără alegere, este faptă mântuitoare pentru tine; că acela, folosindu-se şi ştiind că tu eşti mânat de imboldul creştin, se va gândi la răspunderea ce are şi el penru mântirea lui şi, în tot cazul, nu va răni pe Hristos cu necredinţa şi cu nepăsarea, la nivelul lui. Se spune că la moarte ne va întreba: care sunt fiii tăi? Adică, tot omul care s-a folosit de jertfa ta ce ai făcut pentru el, se numeşte fiul tău, chiar şi cel care se aşteaptă la răzbunarea ta şi n-ai făcut-o se va numi fiul tău…
    … Conştiinţa şi ştiinţa despre aproapele tău înseamnă să nu-l vorbeşti de rău în nici un chip. Mulţi care au avut multe slăbiciuni fireşti s-au mântuit că nu au vorbit de rău pe alţii, şi care meritau şi care nu meritau vorbiţi.
    M-am bucurat să descopăr această cale şi am recomandat-o cu toată convingerea şi râvna, în viaţă…
    Caută pe Hristos la vrăjmaşul tău.”

    “-Ce să fac, părinte să mă mântuiesc?, zice un ucenic în Pateric. Ţine-ţi mintea despre aproapele şi te mântuieşti, fiule.”

    “Să ştii să aduci pe Sfântul Duh în tine.
    Sfântul Duh nu refuză niciodată o inimă smerită.”

    “Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi…”

    *http://www.marturisitorii.ro/2018/07/19/la-mormantul-marelui-duhovnic-si-prea-smerit-luptator-al-ortodoxiei-romanesti-arhimandrit-arsenie-papacioc-la-7-ani-de-la-plecarea-la-ceruri-19-iulie-2011-pastrati-va-marele-har-al-invierii-in-pa/

    Apreciază

    1. Mulțumim pentru mângâierea adusă prin învățăturile Părintelui Arsenie Papacioc! Îi simțim lipsa! Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții! Să avem parte de binecuvântarea cerească a Sfinției sale!

      Apreciază

  11. Bafomet (Baphomet) este un nume apărut pentru prima oară în stenogramele proceselor templierilor la începutul secolului al XIV-lea. Infricosator este faptul ca sub ochii Patriarhiei Romane, pe turlele mai multor biserici ortodoxe din Romania a aparut aceasta cruce cu trei brațe, însă brațul de jos este drept, paralel cu cel de sus. Această cruce, fără brațul de jos ușor oblic este o cruce cu simbolistică ocultă, deoarece arată la fel și verticală și răsturnată.A fost purtată de ocultişti ca satanistul Albert Pike şi apare în simbolurile francmasoneriei de grad 33.
    Spre exemplu, pe turlele biserici Manastirii Horezu se afla doua astfel de cruci.
    Biserica Domnească din Târgovişte, un monument istoric al Romaniei a fost infierat cu cele trei cruci satanice,Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Satu Mare,Catedrala Încoronării din Alba Iulia, Manastirea Cozia, Biserica Kretzulescu si Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, Manastirea Agapia, Mănăstirea Curtea de Argeş, Mănăstirea Tismana,Biserica Cutitul de Argint,din Bucuresti,Biserica nouă de la Mănăstirea Izbuc, cu hramul al doilea „Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic”,Biserica Parohiei Lazatet Sibiu, Manastirea Cornet ,Catedrala Sfantul Dumitru Craiova,Biserica Sfantul Mucenic Elefterie-Nou Bucuresti si altele.Impresionantă este situaţia Mânăstirii Sinaia, unde se poate observa că vechea biserică, are crucile ortodoxe tradiţionale, în timp ce biserica nouă, are o mixtură de cruci.
    ”Crucea lui Baphomet are pe ansamblu o anumită simetrie și seamănă cu un romb. Are două brațe adăugate și este mai scurtă. Dacă la cuvintele rostite de Mântuitor nu ai voie să adaugi sau să omiți nimic, atunci Sfânta Cruce poate fi modificată după bunul plac al unora sau pentru interese oculte anticreștine? De fapt crucea lui Baphomet este o cruce anticreștină și satanică chiar prin înfățișare, barând cu două brațe brațul orizontal al Sfintei Cruci, voind s-o anuleze… Nu cred că este o greșeală dacă o numim CRUCEA DIAVOLULUI”, spune un călugăr citat de un blog ortodox.
    „Este crucea pusă pe Bisericile ctitorite sau inițiate de unii masoni pentru a se infiltra în Ortodoxie. Fenomenul masoneriei este extrem de periculos în Biserica noastră și el este coordonat și mascat la vârful puterii eclesiale, a cărui membri fac efort mare să nu-i supere pe masoni, cu tot riscul de a supăra și radicaliza pe creștinii ortodocsi”, spune un alt călugăr ortodox.

    https://ganduridinortodoxie.wordpress.com/2017/01/25/biserici-si-manastiri-celebre-din-romania-avand-crucea-lui-baphomet-pe-turle/

    Apreciază

  12. „Când o Biserică începe într-o oarecare măsură să adopte învăţătură eretică, harul mântuitor din ea se împuţinează. Când însă o Biserică Locală adoptă pe de-a întregul erezia, harul mântuitor se depărtează desăvârşit de la această comunitate, adică mântuirea sufletului devine imposibilă pentru membrii săi.”

    La scrisoarea staretilor celor 4 manastiri s-au alăturat şi alţi clerici, inclusiv de mir, care s-au adresat către patriarh şi episcopatul Bisericii Georgiei cu cerinţa de a întrerupe activitatea ecumenistă a BOG.

    In ziua următoare, 20 mai 1997 a fost convocată o şedinţă de urgenţă a Sfântului Sinod, la care ierarhia Bisericii Ortodoxe a Georgiei a luat decizia de a aproba toate cerinţele monahilor şi de a părăsi Consiliul Mondial al bisericilor şi Conferinţa bisericilor Europene.
    .

    În anul 1997, Biserica Georgiei a părăsit principala instituţie ecumenistă – Consiliul Mondial al bisericilor. Spre deosebire de trista situaţie pe care o putem vedea astăzi în bisericile ortodoxe membre ale CMB, atunci în fruntea luptei anti-ecumeniste s-au aflat cele mai importante mănăstiri georgiene.

    La scurt timp după sărbătorile Pascale din acel an, stareţii celor 4 mănăstiri au declarat într-o scrisoare deschisă că întrerup comuniunea euharistică cu Patriarhul Ilia II din cauza ereziei ecumeniste.
    Astfel, scrisoarea a fost semnată de stareţul mănăstirii cuviosului Şio-Mgvim, arhimandritul Gheorghe, stareţul Lavrei cuviosului David Gareja, arhimandritul Grigorie, stareţul mănăstirii Betania, ieromonahul Agheu, şi stareţul mănăstirii Zarzma, arhimandritul Gheorghe.

    „Biserica în care îşi găseşte loc urâciunea învăţăturilor eretice se face asemenea Sodomei” – scriau monahii în adresarea lor.

    Luptând împotriva înnoirii liberal-ecumeniste a Ortodoxiei, autorii acestei scrisori au formulat 16 teze întru susţinerea poziţiei pe care au luat-o.

    1. Ecumenismul este erezie! Mai mult decât atât: ecumenismul este erezia ereziilor.

    2. Din mulţimea de rătăciri pe care le include ecumenismul, cea mai principială şi profundă este rătăcirea legată de însăşi firea Bisericii, fiind o erezie ecleziologică.

    3. Aşa-numitul Consiliu Mondial al bisericilor în chiar denumirea sa conţine o contradicţie cu învăţătura creştin-ortodoxă despre unica Biserică adevărată.

    4. Biserica Ortodoxă, luând parte la activitatea CMB, afirmă în acest fel acordul său cu învăţătura şi activitatea acestuia. Ea se face astfel părtaşă la toată minciuna şi toate rătăcirile Consiliului. Ea devine eretică în aceeaşi măsură în care este eretic însuşi Consiliul.

    5. O şi mai adâncă infiltrare a ereziei în trupul Bisericii are loc prin participarea ierarhiei sale la diversele forme de slujbe comune organizate de structurile CMB.

    6. Biserica Ortodoxă Georgiană (BOG) de multă vreme (din 1962) este membru activ al CMB. Această participare exprimată prin activitatea înalţilor săi ierarhi echivalează cu căderea în erezie sau, mai bine zis, în esenţă chiar este erezie.

    7. Înalţii ierarhi ai BOG s-au afirmat ca apologeţi şi propovăduitori ai ereziei ecumenismului atât în multiplele manifstări publice, cât şi de pe amvon.
    La Sinodul Local al Bisericii Georgiei din 1995 a fost consfinţită şi întărită participarea în această mişcare prin autoritate bisericească sinodală. Prin această consfinţire s-a petrecut infiltrarea definitivă a ereziei în trupul Bisericii Locale a Georgiei.

    8. Când o Biserică începe într-o oarecare măsură să adopte învăţătură eretică, harul mântuitor din ea se împuţinează. Când însă o Biserică Locală adoptă pe de-a întregul erezia, harul mântuitor se depărtează desăvârşit de la această comunitate, adică mântuirea sufletului devine imposibilă pentru membrii săi.

    9. Din situaţia creată în BOG există doar două ieşiri: sau Biserica renunţă la rătăcirile sale, sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioşilor.

    10. Renunţarea Bisericii la eresul ecumenismului trebuie să se manifeste prin ieşirea din Consiliul Mondial al bisericilor. Altă cale nu este.

    11. O asemenea decizie poate lua doar înalta ierarhie a BOG, aceasta e prerogativa sa. Dar ierarhii refuză să o facă.

    12. O parte din ei considră că un asemenea pas contravine „proceselor globale şi integraţioniste contemporane”. Supunând, în viziunea lor, viaţa Bisericii doar legilor funcţionării sociale, ei ameninţă creştinii cu „dificultăţi economice”, „izolare politică, religioasă şi culturală” şi alte grozăvii închipuite.

    13. Acest mod de gândire vădeşte slăbirea credinţei în grija proniatoare a lui Hristos faţă de Biserică. Această necredinţă este un adevărat ateism.

    14. O altă parte a ierarhilor, neavând o conştiinţă creştinească autentică şi nedorind să înţeleagă însăşi esenţa dogmelor Bisericii lui Hristos, consideră că participarea la CMB nu este un păcat câtuşi de însemnat. Aceştia încearcă prin diferite compromisuri să-L înşele pe Dumnezeu şi pe ei înşişi.

    15. Aşadar, ce îi rămâne unui creştin ortodox ce caută mântuirea şi care este convins că mântuirea este imposibilă fără mărturisirea credinţei celei drepte, libere de urâciunea ereziei?

    16. „Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară” (Fapte 5:41).

    În continuarea scrisorii semnatarii au declarat că întrerup comuniunea euharistică cu patriarhul Ilia II în baza canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, adăugând cuvintele Sf. Maxim Mărturisitorul că eretici sunt şi cei ce până şi în chestiuni cât de mici nu sunt de acord cu învăţătura Bisericii.

    Iniţial ierarhia georgiană, după obişnuinţă, a vrut să se spele uşor pe mâini, pedepsindu-i pe neascultători şi prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic deosebit, dar nu a fost să fie aşa. Deja către 19 mai, la scrisoarea monahilor s-au alăturat şi alţi clerici, inclusiv de mir, care s-au adresat către patriarh şi episcopatul Bisericii Georgiei cu cerinţa de a întrerupe activitatea ecumenistă a BOG.

    Deja în ziua următoare a fost convocată o şedinţă de urgenţă a Sfântului Sinod, la care ierarhia Bisericii Ortodoxe a Georgiei a luat decizia de a aproba toate cerinţele monahilor şi de a părăsi Consiliul Mondial al bisericilor şi Conferinţa bisericilor Europene.

    În textul deciziei Sinodului s-a afirmat că principala cauză a acesteia o reprezintă „încercările continue a conducerii CMB de a-i conferi acestei organizaţii funcţii ecleziologice comune”, sau mai simplu spus, de a transforma această adunătură eretică într-o temelie de creare a unei „Biserici Mondiale”.

    Această decizie a Sinodului georgian a fost transmisă oficială către conducerea CMB la 22 mai 1997.

    Astfel a luat sfârşit perioada de 35 de participare a Bisericii Ortodoxe a Georgiei în mişcarea ecumenistă.

    Experienţa Bisericii Georgiei ne arată încă o dată că problemele bisericeşti se rezolvă pe cale canonică, cea predanisită de Sfinţii Părinţi, şi nu pe nişte căi născocite peste noapte: cea a „luptelor (iluzorii) din interior”, a „iconomiei” comuniunii cu ereticii, a „ascultării de ierarhii canonici” şi a altor teorii care lovesc în conştiinţa bisericească ortodoxă.
    .

    Citeste integral la sursa:

    https://www.aparatorul.md/exemplu-care-trebuie-urmat-cum-s-a-petrecut-iesirea-bisericii-georgiei-din-consiliul-mondial-al-bisericilor-in-1997/

    Apreciază

  13. Comemoram cu adanca emotie,dragoste si evlavie,pe Părintele Ioan(Ion) Constantinescu din Poenărei, (19 Octombrie 1906-18 iulie 1959)susţinător al luptătorilor din munţi-gruparea de partizani “Haiducii Muscelului” martirizat prin împuşcare la Jilava (+18 iulie 1959 ora 22:30).
    Duhovnic, în accepţia cea mai profundă a cuvântului, ajutorând pe cei neajutoraţi,păstor deosebit al turmei sale,”doctor fara de arginti”pentru toti cei care ii solicitau ajutorul,“o nesecată fântână de leac”pentru mii de oameni necajiti,in plina teroare a comunismului iudeo-slavo-satanic.
    Autor al unor importante studii şi articole cu conţinut moral-religios şi metodic publicate în periodice bisericeşti,preotul Ioan Constantinescu a fost acuzat de procurarea unor “materiale de propagandă contrarevoluţionară”, de multiplicarea şi difuzarea, în obştea sătească şi nu numai, a versurilor interzise ale poetului-martir Radu Gyr(pe care il cunoscuse personal,legati fiind printr-o stransa comuniune spirituala).Nedeconspirarea locului în care “Partizanii libertăţii”sub conducerea fratilor Petre si Toma Arnăuţoiu se adăposteau – aflat la circa un kilometru de casa preotului, într-o grotă amenajată în Râpile cu Brazi, ajutorarea lor permanentă cu alimente, procurarea unor surse informative (un aparat de radio) şi a altor materiale “conspirative” vizând evoluţia sau, mai exact, involuţia flagelului de “ciumă roşie” în ţară şi pe mapamond, hrana spirituală oferită partizanilor prin intermediul volumelor cu conţinut religios (o Biblie, o Cazanie ş.a.), dar şi patriotic (versuri aparţinând poetului martir Radu Gyr şi altor barzi ai libertăţii,precum Nichifor Crainic).Uneori, împreună cu alţi locuitori din Poenărei, părintele i-a găzduit pe cei din munţi. Totuşi, poate cel mai important gest al părintelui Ioan a fost botezarea fetiţei Ioana-Raluca, fiica Mariei Plop şi a lui Toma Arnăuţoiu, care se născuse într-o grotă săpată în stâncă.
    Arestrat a fost supus unor maltratari bestiale,care il impiedicau sa-si semnezeinterogatoriile.a albit intr-o singura noapte cand ,sotia sa Justina si fiica,Iuliana insarcinata in 7luni(condamnata la 12 ani de inchisoare),vor fi arestate.
    De altfel, Iuliana va da naştere, între zidurile Închisorii Văcăreşti, unei fetiţe: Justina-Libertatea,care va fi data imediat spre adoptie.
    Cu durerea de a-şi fi lăsat soţia şi pe fiica cea mare pe drumul amar al temniţelor comuniste, cu neliniştea că şi ceilalţi doi fii vor fi împărtăşit soarta lor, cu tristeţea că ţara însăşi era înrobită unor străini de neam, se va fi stins în crunta noapte de 18/19 iulie 1959, la ora 22.30, în Închisoarea Jilava, făcându-şi semnul crucii, înainte ca armele ucigaşe să-i sfârtece trupul, preotul-martir Ioan Constantinescu, cu credinţa în Dumnezeul cel Atotputernic şi în veşnicia aspiraţiei spre libertate a poporului român, pentru slobozenia căruia s-a jertfit.

    Pe 19 iulie comemoram cu aceeasi dragoste pe vrednicul de cinstire, Părintele Ion Drăgoi (20 Octombrie 1900-19 Iulie 1959)unul dintre intelectualii de seamă ai comunei Nucşoara,Duhovnicul Partizanilor din muntii Muscelului.Formarea acestui grup de rezistenţă anticomunistă,sub conducerea ofiţerilor deblocaţi Gheorghe Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu, s-a petrecut în casa Elisabetei Rizea şi în prezenţa preotului Ion Drăgoi.
    Securitatea aresteaza pe unul din cei 4 fii ai Parintelui,Corneliu si pe prezbitera Elena ,si ii va supune unei anchete dure pentru a mărturisi unde se ascunde părintele.Preotul Ion Drăgoi a cunoscut penitenciarele şi coloniile de muncă de la Jilava (noiembrie 1950), Aiud (februarie 1951), Valea Neagră (mai 1951), Gherla (iulie 1953) şi Poarta Albă (decembrie 1954). La 23 aprilie 1955 a fost eliberat.Este arestat din nou,la 8 ianuarie 1959, pentru „favorizarea la acte de teroare”,si condamnat la moarte prin impuscare in 19 iulie 1959, orele 23, 45 la penitenciarul Jilava .
    Părintele Ion Drăgoi ,ca un adevarat erou,a protejat prin tacere,indiferent de torturile la care a fost supus ,viețile luptătorilor din munți,nedorind sa faca pact cu securitatea ciumei rosii bolşevice.
    Chiar dacă luptătorii din munți au fost prinși la scurt timp, rămâne gestul sublim al părintelui de renunțare la propria libertate și viață pentru binele aproapelui.
    Astfel mentionam ca in noaptea de 18 spre 19 iulie 1959 – Au fost executați la Jilava locotenentul Toma Arnăuțoiu și Haiducii Muscelului cu trei preoți în frunte,in total 16 persoane.
    Numele acestor eroi sunt inscrise in cartea de aur a vesniciei ,de catre Atotmilostivul Dumnezeu,iubitor de oameni: TOMA ARNĂUŢOIU (ofiţer) PETRE ARNĂUŢOIU (ţăran)
    TITU JUBLEANU (ţăran) CONSTANTIN POPESCU (ţăran)
    ION SĂNDOIU (ţăran) NICOLAE ANDREESCU (preot)
    ION CONSTANTINESCU (preot) NICOLAE SORESCU (cioban)
    NICOLAE BĂŞOIU (ţăran) GHEORGHE TOMECI (proprietar)
    ALEXANDRU MOLDOVEANU (învăţător) ION MICA (învățător)
    GHEORGHE POPESCU (învăţător) ION DRĂGOI (preot)
    BENONE MILEA (ţăran) NIŢU NICOLAE (proprietar)
    Domnul nostru Iisus Hristos sa-i odihneasca cu Sfintii Sai!AMIN

    Apreciază

  14. Ieri,in alte vremuri de teama si restriste si astazi,doua perioade situate ca timp in doua secole diferite ,se intampla acelasi lucru,cu doua mari diferente:acum lipseste elita preotilor si monahilor adevarati iubitori de Hristos,elita crestinilor ortodocsi,gata sa sacrifce tot ce au au,pentru Mantuitorul Hristos si in zilele pe care le traim,prin mila Domnului Cel Vechi de zile,numai se cere de la noi arderea de tot,ci doar Marturisirea ta de credinta pentru Hristos si Ortodoxie.Doar atat!
    Nu vei muri de foame,copiii tai vor avea ce imbraca si vor merge la scoala ,vei avea unde sa iti pui capul spre odihna, caci Domnul Atotmilostiv se va ingriji de toate!
    „Biserica oficială este o oficină a puterii statului ateist […]. Între vlădici şi popor este o totală ruptură. Ei [ierarhii, n.n.] trăiesc în afara sufletului creştin. Ei se încadrează elitei statale. Deşi credem în harul pe care îl poartă, nu credem în ei ca oameni. Cuvântul lor nu mai merge la sufletele noastre, căci poartă iz politic. Ei pretind că obţin în acest fel libertatea credinţei, dar noi considerăm că opera lor majoră este justificarea credinţei ateiste”
    *Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti, 2006, p. 410.

    Am aflat ca în perioada comunistă ar fi existat o ierarhie obedientă şi trădătoare a idealului creştin. Alături de ei ar fi fost o întreagă serie de clerici oportunişti, care au susţinut acţiuni precum colectivizarea şi au devenit instrumente/informatori ai organului represiv, Securitatea,
    contribuind chiar la distrugerea propriei credinţe*.
    Acestei Biserici corupte i s-ar fi opus o Biserică curată, o Biserică martiră, reprezentată de clericii care nu s-au supus presiunii exercitate de reprezentantii ciumei rosii si popor, „poporul care crede, poporul care jertfeşte, care luptă şi care suferă”. Deşi prigonită, credinţa a trăit în perioada comunistă, dovada supremă făcând-o sfinţii şi martirii închisorilor”*. In această logică,
    pretenţiile înaltului cler că activităţile lor din perioada comunistă sunt de fapt jertfe necesare salvării Bisericii devin caduce, totul fiind de fapt o atitudine prin care „privilegiaţii” Acesteia şi-au asigurat un trai comod într-o perioadă din cele mai grele pentru credinţă, când ar fi trebuit să se
    comporte precum martirii din vremea marilor persecuţii ordonate de împăraţii romani.

    Chestiunea informatorilor din Biserică rămâne extrem de delicată, trebuind tratată de la caz la caz, deoarece nu se poate pune pe acelaşi palier o persoană a cărei note informative au contribuit la arestarea şi condamnarea cuiva şi cineva care a fost constrâns, prin diferite metode, să semneze un angajament, pentru ca mai apoi să facă în aşa fel încât să fie abandonat de către Securitate.
    Apropierea unor clerici ortodocşi de Mişcarea legionară este o chestiune care trebuie în continuare cercetată.In baza datelor existente în arhivă ştim că din numărul de aproximativ 11.000 clerici ortodocşi existenţi în anii ’30, preoţi înregimentaţi în Mişcarea Legionară au fost câteva sute .

    Referindu-se la cler, Episcopul Nicolae Popovici spunea: „Preoţii noştri, iubiţi şi mult încercaţi, trecând peste piedicile unor extremişti prea zeloşi şi provocatori, au adunat în jurul altarelor străbune copiii neamului. […] Trimitem binecuvântare celor întemniţaţi şi le spunem lor: «Sus inimile, că este mântuire»”.„Noi am dat şi vom da ceea ce este al cezarului, dar nu vom lăsa să fie luate de la noi ceea ce este al lui Dumnezeu, vom da braţele de muncă, sudoarea noastră, averea şi ultimul cojoc dacă e nevoie, dar credinţa şi inimile noastre le vom păstra pentru Dumnezeu”. Prin
    urmare, Biserica accepta existenţa stăpânirii comuniste şi-i dădea ceea ce se cuvine Cezarului, însă atunci când venea vorba de mărturisirea credinţei, Biserica nu trebuia să facă nici o concesie.

    Episcopul Nicolae Popovici se referea aici la diversele măsuri adoptate de comunişti pentru a
    împiedeca libertatea manifestării credinţei, printre care putem aminti scoaterea învăţământului religios din şcoli, limitarea acţiunii de catehizare, a procesiunilor religioase şi chiar participarea la Sf. Liturghie. Orice putea fi acceptat, mai puţin împiedicarea accesului credinciosului la Sf. Taine şi
    oprirea preoţilor de a-l mărturisi pe Hristos. Din această perspectivă, episcopul orădean reproşa patriarhului Justinian că recurge prea mult la jocuri politice alambicate, în loc să rostească în mod deschis că Biserica este oprimată şi împiedecată să-şi realizeze misiunea mântuitoare.
    In ceea ce priveşte pe monahi, este celebră sintagma inventată de Securitate, „armata neagră a călugărilor şi călugăriţelor”, prin care se sublinia rolul major jucat de aceştia în viaţa religioasă.
    In România s-a petrecut un fapt care a devenit un obiect de reproş la adresa ierarhilor BOR: nici un episcop ortodox nu a intrat în temniţele comuniste, aceasta în timp ce în URSS sute de episcopi au cunoscut ororile Gulagului. O posibilă explicaţie a acestei situaţii este următoarea:
    comuniştii români au nuanţat într-un mod propriu strategiile sovietice din domeniul religiei, în sensul în care nu au urmărit cu orice preţ distrugerea totală a religiei, ci să controleze în primul rând fenomenul religios astfel încât acesta să nu devină un pericol pentru regim.Puterea politică a dorit transformarea BOR într-un instrument docil al voinţei sale, care, treptat, să devină o formă goală de conţinut, o Biserică vidată de spiritualitate, pe care să o ofere ca un miraj doritorilor de credinţă. In perioada 1958-1959, au fost arestaţi cei din jurul patriarhului, slujitori consideraţi de încredere, teologi, dar şi mulţi preoţi care „unelteau” împotriva regimului. Au fost formate loturi de „uneltitori”, precum „Rugul Aprins”, Viforâta, sau lotul preoţilor de la Episcopia Araduluil. Aceşti clerici au fost „demascaţi” că „ascultau posturile străine de radio”, comentând negativ, că ţineau „şedinţe legionare” în care educau tinerii etc; simpla calitate de a fi credincios sau teolog însemnând, pentru torţionarii regimului comunist, a fi legionar, după cum i s-a imputat lui Teodor M. Popescu, în ancheta de la Securitate:
    „Eşti legionar pentru că eşti teolog şi, fiind teolog, eşti anticomunist, iar a fi anticomunist înseamnă a fi legionar”. Pentru aceste „culpe” s-au dat pedepse grele, între 10-25 ani de temniţă grea.

    Sursa:ObservatiiPeMargineaRaportuluiTismaneanu/BorInAniiRegimuluiComunist-

    Apreciază

  15. „Nicio nenorocire nu este de nereparat atât timp cât credinţa e în picioare.”
    Arhimandrit Arsenie Papacioc

    Mana tremura pe condei,atunci cand comemoram cu aceeasi dragoste mereu plina de smerenie si evlavie 7 ani de la plecarea catre Legiunea cereasca a Marelui Duhovnic si luptator al Ortodoxiei, Arhimandritul Arsenie Papacioc (15 august 1914-+19 iulie 2011) si35 de ani de la nașterea la Cer a Parintelui Ilie Lacatusu(6 de­cembrie 1909-+ 22 Iulie 1983),2 mari Sfinti ai Inchisorilor, recunoscuti de poporul dreptcredincios.
    “Păstraţi-vă marele har al Învierii în paşii voştri, în lupta şi gândirea ce aveţi.” spunea Cuviosul Arsenie Papacioc Marturisitorul.14 ani petrecuti in cumplitele temnite de la Miercurea Ciuc, Brașov, Jilava, Suceava, Vaslui, Aiud,in torturi si chinuri,umilinte,munci care depaseau limita omeneasca, frig si foame,tot ceea ce mintea omului nu poate concepe pentru exterminarea fizica si psihica, au slefuit acest slujitor al Imparatului Cel Vechi de Zile,transformandu-l intr-un’ munte de înțelepciune, răbdare, bunătate, puritatea gândului și a intenției, clarviziunii și smereniei, un adevărat model,un om paradisiac, un monah desăvârșit'(George Popescu – Sub sabia Cavalerilor Apocalipsului, Editura Majadahonda, București, 1997, pp. 9-10)

    “Cine ştie cîte sute sau mii de trupuri ucise în chinuri se vor fi sfinţit din voia Domnului, ca acela al Părintelui Ilie Lăcătuşu, dar stau nedescoperite şi necinstite?…”Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei……Era deci şi înainte văzător cu duhul prin darul proorociei.” –spunea Cuviosul Părinte Justin Pârvu .7 ani ,intemnitat intre zidurile cumplitelor inchisori bolsevice si ale lagarului de concentrare de la Canal:Peninsula (Valea Neagră), Târgu Ocna, Periprava.
    „Şi am rămas cu convingerea că Sf. Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu,aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfânta Filofteia, sfinţi mari, mari de tot.”spunea alt iubit Sfant al Inchisorilor,Cuviosul Parinte Ioan Iovan de la M.Recea
    „Toate semnele pledează pentru sfinţenia părintelui Ilie, venerarea populară şi pietatea pe care moaştele lui le trezesc în popor lucrează continuarea predicării sfinte pe care el a făcut-o, şi în viaţă fiind; ele lucrează sporind credinţa oamenilor şi slăvind, prin ea, pe Dumnezeu cu o putere înmiită faţă de cum s-a petrecut pe când sfântul trăia. Sunt atâţia preoţi buni care, în viaţa lor, au lucrat sfinţenia în enoriaşii lor, mulţi dintre ei suferind sau murind în închisori. Cine îşi aminteşte de ei? Doar familiile şi prietenii rămaşi în viaţă. În părintele Ilie Lăcătuşu, Dumnezeu a pus ceva mai mult: neputrezirea, mireasma sfântă şi, mai ales, puterea predicării Cuvântului şi după moarte, prin minunea pe care a făcut-o cu trupul lui.”

    (Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – Sfântul Ilie Lăcătușu. Viața, minunile, acatistul. Editura Areopag, București, 2011, pag. 19)

    Despre personalitatile pline de har facator de minuni ale celor doi Sfintiti Parinti ai Bisericii noastre,s-au scris sute sau chiar mii de pagini.
    Despre jerfa lor plina de dragoste pentru Imparatul Ceresc,pe care l-au slujit pana in ultima clipa a vietii lor pamantesti,pentru neamul romanesc si glia strabuna vorbesc faptele lor si dovezile sustinute de multi Parinti ai BOR,elite ale preotimii si ale monahismului nostru jertfitor,care nu pot fi contestate.
    Moastele facatoare de minuni ale Sf.Ilie Lacatusu,sunt inca o dovada vie a sfinteniei sale.
    Nu avem nici o speranta ca Patriarhia BOR sa canonizeze pe cei pe care evlavia populara i-a numit Sfinti ai Inchisorilor.Laș ca in nenumarate alte situatii ,sinodul BOR isi dovedeste inca o data neputinta. Cineva remarca foarte just: Câtă vreme nu vom avea măcar un singur Sfânt al Închisorilor canonizat, comunismul nu a fost invins cu adevărat!
    Daca au fost in stare ,sa permita sfasierea turmei lui Hristos,dupa Creta,ce nadejde sa mai ai in Inaltii Ierarhi ai BOR?
    Ceea ce ma doare insa,este ca nu sinodalii sunt vinovați în primul rând, cât poporul dreptmăritor, care după părerea mea este puțin-drept și de-Craciun-și-Paști-măritor.
    Frica și lașitatea sunt la cote de neimaginat în întreaga societate românească. Uneori mă întreb: oare ce e mai mare frica sau prostia, teama de a nu fi “urmăriți” fie de superiori (la cei din aparatusul bisericesc) sau de organe și organizații sau indiferența și nepăsarea, complacerea în status quo și contemplarea tembelă, chiar cu o oarecare apreciere de la depărtare a luptei pentru recuperarea trecutului recent, lăsată în seama celor pasionați….Însă când avem atâtea mărturii recente și când încă există oameni care pot fi intervievați de către forurile BOR care se ocupă cu canonizarea este strigător la cer că sfinții închisorilor sunt lăsați să aștepte alte vremuri mai bune, fara a ni se permite să le facem icoane, să le construim biserici și să le aducem toate celelalte cinstiri.
    Sa avem parte de rugaciunile acestor Sfinti ai Inchisorilor in fata Tronului Dumnezeesc!AMIN

    Sursa: http://www.fericiticeprigoniti.net

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s