Ortodoxia xeroxată în alb-negru sau părtășia la schismă

patriarhul_daniel_si_ecumenic_bartolomeu_69217000(Sursa foto: Basilica.ro – patriarhii  ecumeniști Bartolomeu I și Daniel)

Iubirea lui Dumnezeu nu are margini. Aceasta este salvarea noastră! Oricât de mult șchiopătăm în păcate și apoi în lupta pentru despătimire asumată conștient, Dumnezeu ne arată a Sa îndelungă răbdare, izvorâtă din iubirea nelimitată.

Am putea percepe iubirea lui Dumnezeu ca fiind plină de culoare, învăluită într-o perdea de strălucire care nu se lasă pătrunsă de mintea omenească curioasă și întinată de păcat, pentru ca aceasta din urmă să își înțeleagă măsura, căderea, și neputința izvorâtă din propriile puteri. Atâta timp cât omul nu cunoaște iubirea dezinteresată a lui Dumnezeu, nu va cunoaște atunci, nici motivația întoarcerii la dragostea cea dintâi [1].

Pentru ca parcursul sufletului omenesc spre cunoașterea lui Dumnezeu să fie îngreunat, tatăl fărădelegii a copiat tot ce văzuse în Rai, înainte de cădere, în sensul opus iubirii nemărginite, obținând o copie lipsită de culoare și strălucire, unde este plângerea și scrâșnirea dinților [2].

Știut este că potrivnicul a cugetat în sine: „Ridica-mă-voi în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi așeza jilțul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălașul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”[3].

Acestea spunând, a început a se îndepărta de Dumnezeu, lăsându-se amețit de dulceața acestei cugetări pline de mândrie. Căzând ca un “fulger din cer”, Lucifer s-a transformat în înger al întunericului. După cum învață Părinții Bisericii, necuratul nu a putut să copieze ființial Trinitatea din Ceruri pentru “împărăția” lui căzută și răzvrătită. Nici nu ar fi avut cum, pentru că și el a fost creat tot de Dumnezeu. Însă după cădere, prin pervertirea puterilor sufletești, a început să își folosească rațiunea văduvită de harul lui Dumnezeu.

Și astfel cugetând de la sine putere, convingeri întunecate, nu și-a mai pus problema pocăinței. Necuratul s-a raportat apoi, la propriile cugetări, de acum diavolești, îndulcindu-se de starea căzută în care intrase, bazându-se pe puterea sufletească poftitoare, pentru a-și hrăni orgoliul rănit, micșcorându-și simțurile pocăinței în totalitate. De la puterea poftitoare pentru autosugestionare, până la atingerea stării de irascibilitate față de orice posibilitate de întoarcere cu capul plecat la Dumnezeu, nu a durat prea mult. Iată și “trinitatea” inversată a necuratului vădită de la cădere până în prezent, trinitate întunecată și manifestată prin puterile sufletești, pătate de păcatul mândriei numite rațiune, poftă, și irascibilitate.

Însă precum știm că faptele vădesc credința mărturisită în timpul vieții pe pământ [4], așa și vrăjmașul se descoperă vinovat fără voia sa, prin învățăturile sale strâmbe, hulitoare, inoculate în mintea omenească dispusă la dialog, drept aceea, trebuie să “ne păzim și să și ne pândim de năvălirile cele din afara duhurilor, și de necurățiile cele dinlăuntru ale gândurilor”[5].

Așadar trecând prin cursul istoriei și colecționând informații despre slăbiciunile firii omenești, vrăjmașul dorește să acționeze în prezent, în Biserică, în mod trinitar însă în sensul opus iubirii. Modul trinitar poate fi observat în tabloul apocaliptic în care ne aflăm astăzi cu toții. Și este trinitar în sensul diabolic, pentru că primul atac din vremurile din urmă al satanei este reușita pătrunderii ereziei ecumenismului, precum un cal troian în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Părtășia la erezia ecumenismului, face parte din acțiunea fără precedent a necuratului asupra omului și indirect adresată lui Dumnezeu. Necuratul acționează acum în mod trinitar, copiind și batjocorind pe Dumnezeu, înlocuind cele Trei Ipostasuri ale Sfintei Treimi cu cele trei acțiuni potrivite firii lui căzute.

Dacă Dumnezeu Tatăl este Cel care Îl trimite pe unicul Său Fiu pentru a propovădui Evanghelia Iubirii[6] prin însăși Întruparea, pătimirea, moartea pe Cruce și Învierea Sa cu scopul restaurării sufletului omenesc, vrăjmașul își trimite și el cea mai înșelătoare învățătură sub forma ereziei  ecumenismului în vremurile noastre, ținta fiind pervertirea sufletului prin despărțirea de Dumnezeu ca apartenență, și pregătirea lui pentru osânda veșnică.

Dacă Fiul Lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mântuitorul nostru, a venit pe pământ să înfăptuiască cele primite de la Tatăl spre salvarea oamenilor, necuratul vine acum să marcheze efectele post-erezie de după pseudo-sinodul cretan din 2016, prin schisma, materializată de unul dintre înaintemergătorii săi, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol Bartolomeu I.

Aici ne referim la schisma creată și susținută de PF Bartolomeu prin înființarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe ucrainene fără consultarea prealabilă a patriarhiei de la Moscova, față de care atârnă Biserica Ucrainei din vechime până în prezent.[7] PF Bartolomeu a numit, precum știm, în fruntea acestei patriarhii noi, pe schismaticul Filaret, deja anatematizat de către Patriarhul Rusiei, Kiril, în trecut, fiind atunci acuzat de comuniune cu papistașii.

(Sursa: https://epochtimes-romania.com – patriarhul schismatic al Ucrainei, Filaret)

Rezultatul pătrunderii schismei în Biserica Ortodoxă Universală nu s-a lăsat așteptat. În prezent putem vorbi și despre părtășia la schismă, ca fiind a doua acțiune a vrăjmașului în mod trinitar, în sens opus iubirii dumnezeiești, pentru îndepărtarea lui Dumnezeu din sufletele oamenilor.

Ziua de ieri, 25 noiembrie 2018, reprezintă îmbrățișarea din partea BOR a părtășiei la schismă, prin coslujirea patriarhului Daniel împreună cu patriarhul ecumenist Bartolomeu I cu ocazia sfințirii catedralei[8] “mântuirii” neamului, redenumită între timp, națională. Acest fapt vădește și mai mult, misiunea de îngropare a Ortodoxiei în România sub semnătura Patriarhului ecumenist Daniel dată la Creta împotriva Adevărului Hristos, misiune primită și formată din tinerețe, în cadrul studiilor[9] de teologie… din occident.[10]

(Sursa: http://www.mitropolia-ardealului.ro  – patriarhii  ecumeniști Bartolomeu I și Daniel la sfințirea catedralei naționale 25 nov)

Cu certitudine putem afirma că sufletele oamenilor vor fi acum încercate și înrobite cu o nouă înșelare la care se expun din diferite motive. Unele suflete sunt deja pervertite și au în consecință, un cuget contaminat de erezia pătrunsă în trupul Bisericii, unde putem menționa pe semnatarii direcți și indirecți ai documentelor cretane, cât și clerici și mireni cu cuget ecumenist. Însă mai sunt și suflete părtașe la erezie, fără cuget ecumenist, care din diferite motive (frică, ignoranță, neștiință), se expun mai nou și la schismă, fără însă a fi numiți eretici și schismatici, până la convocarea unui Sinod Ortodox Ecumenic autentic.

Oare ce urmări vor fi după această a doua cădere a poporului român în părtășie la schismă, asigurată de către vârful ierarhiei BOR în data de ieri? Care să fie ultima acțiune a vrăjmașului, pentru a completa, batjocoritor tabloul trinitar diabolic? Oare trimiterea fiului pierzării, antihrist?!

Fie ca Bunul Dumnezeu să ne țină întăriți în credința dreptslăvitoare, pentru a înțelege importanța îngrădirii față de erezia ecumenismului care ne apără și de schisma proaspăt pătrunsă în Biserica Ortodoxă de pretutindeni, cât și în mod concret în BOR, odată cu sfințirea catedralei de la București.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Valentin Bucur

26 noiembrie 2018

[1] Arhimandritul Zaharia, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apoc. 2, 4-5).

[2] Biblia sau Sfînta Scriptură. (Matei 13; 42, 50)

[3] Biblia sau Sfînta Scriptură. (Isaia 14; 13)

[4] Biblia sau Sfînta Scriptură. (Iacov 2; 14-26)

[5] Sf. Nicodim Aghioritul, Paza Celor Cinci Simțuri.pag 239

[6] Biblia sau Sfînta Scriptură. (Matei 22; 35-40)

[7]  https://ortodoxinfo.ro/2018/09/09/profetia-sfantului-lavrentie-de-cernigov-despre-schismaticii-ucraineni-de-azi/

[8] https://ortodoxinfo.ro/2017/12/01/icoana-proslavirea-patriarhului-daniel-care-se-lauda-cu-catedrala-mantuirii-neamului-fata-domnului-iisus/.

[9] https://ortodoxinfo.ro/2017/10/16/patriarhul-daniel-documentele-wikileaks-este-nostalgic-dupa-atmosfera-ecumenica-din-strainatate-si-incearca-sa-o-recreeze-bucuresti/

[10] https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/23/cine-si-in-ce-scop-i-a-pregatiti-inca-de-mici-pe-actualii-ierarhi-sa-devina-ierarhi-aproape-toti-au-trecut-foarte-scurta-vreme-prin-monahism-strict-cat-sa-figureze-ca-sunt-monahi-caci-altfel-nu-put/comment-page-1/

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ortodoxia-xeroxata-in-alb-negru-sau-partasia-la-schisma/

Reclame

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

Un gând despre „Ortodoxia xeroxată în alb-negru sau părtășia la schismă”

  1. Cei doi Patriarhi,frati intru masonerie si erezie,Patriarhul Daniel si Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului,au pus cu ocazia sfintirii Catedralei nationale, bazele solide ale departarii de Dumnezeu,a poporului roman majoritar ortodox (in scripte),cel care populeaza deocamdata colonia numita,Romania.
    In acest moment crucial al istoriei BOR,in tara iubita de stramosii al caror nume,il facem de ocara,care trebuia sa fie o tara mandra „ca soarele sfant de pe cer”,romanii sunt macinati de lipsuri materiale ,dar mai ales spirituale.
    Luceafarul poeziei romanesti,, Mihai Eminescu îşi încheia,astfel in „Timpul”, un articol din 31 iulie 1880 : „Numai în România înalta trădare e un merit, numai la noi e cu putinţă ca valeţi slugarnici ai străinătăţii să fie miniştri, deputaţi, oameni mari!”…Aceste cuvinte,acum mai actuale decît oricînd, numai au nevoie de nici un comentariu….

    Marii Sfinti ai neamului,din temnitele si inchisorile comuniste, uitati a fi pomeniti,fara nume in sinaxare,dar scrisi in cartea de aur a vesniciei aflata in mana Atotsfintitoare a Domnului Hristos,au fost martorii unei slujbe in care Patriarhul Daniel,a devenit partas al schismei instituita de Patriarhul Bartolomeu ,cel care spunea „Începutul Bisericii Ortodoxe este Patriarhia Ecumenică; În aceasta este viața și viața este lumina Bisericilor”.Se stie ca ereticul raspandeste o invatatura ucigatoare pentru suflet,comparata de Sf.Chiprian cu ciuma si cancerul,boli fatale care conduc inevitabil la moarte.
    Se potrivesc si aici versurile nemuritoare ale Eminescului,poetul nepereche:

    „Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
    Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
    Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
    Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
    În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
    Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

    O impresie dezolanta,plina de amar,veridica prin nepasarea cu care suntem tratati de cel care se doreste a fi Parintele iubitor al dreptmaritorilor crestini ortodocsi romani.
    Erezia propagata de ereticele documente ale pseudosinodului din Creta a fost intarita de conslujirea celor doi Patriarhi,incercare esuata de a-si cosmetiza reciproc imaginea in veci zdrentuita ,in fata intregii ortodoxii.
    Temelia credintei a fost zdruncinata,efectele ei in timp vor fi dramatice.
    Se stie ca,Sfântul Grigorie Palama,a încetat şi el pomenirea patriarhului anti-isihast al Constantinopolului, Ioan Calecas. Acesta din urmă, în 1344, afurisea de fapt pe Sfântul Grigorie Palama, căruia îi reproşa că dădea o interpretare greşită Sinodului din 1341 şi că a înlăturat numele patriarhului din dipticele citite în timpul Sfintei Liturghii. Sfântul Grigorie Palama a respins Tomosul lui Calecas şi a socotit fără valoare osândirile patriarhului anti-isihast:

    „Mădularele Bisericii lui Hristos sălăşluiesc în adevăr; dacă cineva nu sălăşluieşte în adevăr, acela nu mai este mădular al Bisericii lui Hristos. Este a fortiori cazul celor ce se mint pe ei înşişi, care îşi zic şi se numesc păstori şi arhipăstori; căci ştim că esenţa creştinismului nu stă într-o aparenţă exterioară, ci în Adevărul şi în corectitudinea credinţei.” Dacă episcopii rămân credincioşi Tradiţiei şi lucrează ca tot Trupul Bisericii, ei sălăşluiesc în adevăr. În schimb, dacă părăsesc Ortodoxia, pierd nu numai treapta preoţească, ci însăşi esenţa lor de creştini, iar anatemele lor sunt fără valoare.
    Uşa de intrare în Biserică este Adevărul. Aceasta este prima treaptă în înţelegerea tainei sale. De aceea păcatul împotriva adevărului este cel mai grav dintre toate. Şi iarăşi, de aceea, nu este virtute mai mare ca aceea de a lupta pentru Adevăr.Cum aminteşte Sfântul Iustin Popovici, la începutul vieţii Sfântului Fotie: „Părinţii noştri theofori care în Biserica lui Dumnezeu au rânduit tot lucrul după placul lui Dumnezeu, ne-au lăsat ca sfântă moştenire această învăţătură pe care au primit-o de la Cel Preaînalt şi pe care au transmis-o Sfinţii Apostoli: că nu există virtute mai înaltă ca mărturisirea şi apărarea Adevăratei Credinţe Ortodoxe… De fapt, Adevărul este Dumnezeu Însuşi, iar pentru noi, oamenii, dragostea şi mărturisirea acestui Adevăr Dumnezeiesc – în care stă Adevărata Credinţă a Bisericii – este eliberare, mântuire şi luminare” (Sfântul Fotie, Opere Trinitare, I, Paris, 1989, p.19).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s