Întreruperea canonică și necanonică a pomenirii

ss (1)Acest text, scris de părintele Anghelos Anghelakopulos, colaborator și membru al Biroului Antieretic al Mitropoliei Pireului, este un text-radiografie asupra situației Bisericii Ortodoxe după minicunosinodul din Creta.
Dacă și înainte de minciunosinodul din Creta existau ierarhi ai Bisericii Greciei care refuzau să conslujească sau să-l pomenească pe Patriarhul Bartolomeu (IPS Serafim de Pireu, IPS Serafim de Kithiron, IPS Pavlos de Glifada, IPS Andreas de Konitza etc.), în prezent acestora li s-au adăugat mulți clerici și mireni din Bisericile Ortodoxe Locale, din cauza ecumenismului întețit ce a luat forme din ce în ce mai cumplite în Biserică, mai ales prin tentativa de a face un pseudosinod, care, așa cum afirmă domnul profesor Dimitrie Țeleghidis, nu este nici sinod, nici mare, nici sfânt, ci o preacurvie spirituală, în care ierarhii semnatari la Creta sunt considerați de domnul profesor preacurvari spirituali, care își trădează propria familie: tata (episcopii semnatari la Creta) a înșelat-o pe mama (Biserica lui Hristos), iar copii (membrii Bisericii) știu și sunt mâhniți, tulburați, se simt trădați pe bună dreptate și nu pot să se bucure și să bată din palme, ci devin mustrători și se delimitează de faptele tatălui lor, care i-a înșelat pe ei și pe mama lor. Această delimitare este descrisă în această radiografie succintă a situației în Biserică.
Textul a fost cerut de către credincioși dornici să cunoască situația reală în Biserică la ora actuală. Pentru că nu vor să se lase sedați de cuvintele mincinoase ale unor păstori ai Bisericii care le spun, sfidând Adevarul faptelor și căutând să îi facă să închidă ochii, că totul e minunat și nu trebuie să se neliniștească, pentru că tata nu a preacurvit și că ar fi doar o minciună.
Părintele Anghelos Anghelakopoulos, care se afla sub ascultarea teologică a Înaltpreasfinției sale Serafim de Pireu, a făcut această radiografie succintă a situației actuale. Nu este completă, ci doar orientativă; de aceea nu conține multe nume de părinți, situații, credincioși care s-au îngrădit.
Textul a fost publicat de siteul katanixis.gr și apoi preluat pe alte siteuri ortodoxe grecești.

Situația actuală în privința problemei întreruperii pomenirii este următoarea:

  1. Patriarhul Ioan al Antiohiei a întrerupt pomenirea Patriarhului Teofil al III-lea al Ierusalimului, iar Patriarhia Antiohiei a întrerupt comuniunea euharistică cu Patriarhia Ierusalimului.
  2. Arhiepiscopul Longhin de Bănceni, care ține de Biserica Ortodoxă Ucraineană Canonică, precum și unii clerici din Patriarhia Moscovei au întrerupt pomenirea Patriarhului Kirill al Moscovei.
  3. Mai mulți clerici din Biserica Greciei au întrerupt pomenirea episcopilor lor.
  4. Mai mulți călugări din Sfântul Munte au întrerupt pomenirea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.
  5. Mai mulți clerici din Patriarhia României au întrerupt pomenirea episcopului lor.
  6. Mai mulți clerici din Basarabia au întrerupt pomenirea Mitropolitului Vladimir al Basarabiei și a episcopilor locali.
  7. Patriarhul Kirill al Moscovei a întrerupt pomenirea Patriarhului Bartolomeu, iar Patriarhia Moscovei a întrerupt comuniunea euharistică cu Patriarhia Ecumenică.
  8. Mai mulți clerici din Exarhatul Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiţie Rusă din Europa Occidentală, cu sediul la Paris, condus de Arhiepiscopul Ioannis de Hariupoli, au întrerupt pomenirea Patriarhului Bartolomeu.
  9. Pseudo-mitropolitul schismatic Epifanie al „Kievului și întregii Ucraine“, al „noii Biserici“ schismatice din Ucraina, a întrerupt pomenirea Patriarhului Kirill al Moscovei[1].
  10. S-a auzit opinia că mai mulți clerici ai Bisericii Greciei se gândesc să întrerupă pomenirea episcopilor locului, în cazul în care episcopii nu asigură clerului salarizarea, așa cum este.

În această privință este nevoie să vedem, potrivit Sfintelor Canoane, cine dintre cei de mai sus aplică întreruperea pomenirii în mod canonic sau necanonic. Sfintele Canoane care fac referire la întreruperea pomenirii sunt două: can. 31 Apostolic și canonul 15 al Sinodului I-II Ecumenic.

Can. 31 Apostolic stabilește cu exactitate: „Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită şi ar pune (aşeza) alt altar, nevădindu-1 cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire…“[2].

Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind canonul de mai sus, spune: „…Oricare presbiter l-ar defăima pe episcopul său și, fără să cunoască că acesta greșește în chip vădit, ori în buna credință ori întru dreptate, adică fără să cunoască dacă acesta este în chip vădit fie eretic, fie nedrept, i-ar aduna separat pe creștini și zidind altă biserică, ar liturghisi în ea în chip osebit, fără voia și socoteala episcopului său, unul ca acesta ca un iubitor de începătorie să se caterisească …Iar cei care se despart de episcopul lor mai înainte de sinodiceasca cercetare, pentru că acesta propovăduiește în auzul tuturor vreo rea socoteală și erezie, unii ca aceștia, potrivit canonului 15 al Sinodului I-II, nu numai că nu se supun certărilor de mai sus, dar și de cinstea ce se cuvine celor dreptslăvitori se învrednicesc”.

A doua parte a Canonului 15 al Sinodului I-II, organizat în timpul Sfântului Patriarh Fotie cel Mare (861 d. Hr.) precizează: „Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cu întâistătătorul lor pentru oarecare erezie osândită de sfintele sinoade sau de Părinţi, adică de comuniunea cu acela care propovăduieşte erezia în public şi cu capul descoperit o învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări”[3].

Tâlcuind acest canon, Sfântul Nicodim Aghioritul spune: „Iar dacă întâi-șezătorii cei numiți ar fi eretici și eresul lor l-ar propovădui întru arătare și pentru aceasta supușii lor se despart de ei mai înainte încă de judecata sinodală pentru eresul acesta, unii ca aceștia, despărțindu-se de aceia, nu numai că nu se osândesc pentru această despărțire, ci și de cinstea cuvenită, ca niște dreptslăvitori, sunt vrednici; fiindcă nu au pricinuit schismă prin despărțirea aceasta, ci mai ales au slobozit Biserica de schisma și de eresul minciuno-episcopilor acelora”.

Vedem, deci, că singurul motiv pentru care se conferă dreptul de întrerupere a pomenirii episcopului locului, de către preoți, este abaterea episcopului în aspecte legate de dreapta credință, adică erezia, și de dreptate. În mod concret, pentru epoca noastră, abaterea este acceptarea și punerea în aplicare de către episcop, a panereziei ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios și a pseudo-sinodului din Creta.

Pe baza celor de mai sus, am putea afirma, deci, următoarele:

1) Anticanonică este întreruperea pomenirii:

  1. a) Patriarhului Teofil al Ierusalimului de către Patriarhul Ioan al Antiohiei, precum și întreruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ierusalimului de către Patriarhia Antiohiei, deoarece aceasta nu se face din pricina ereziei, ci a problemei jurisdicționale a Qatarului, fapt ce conduce la schismă.
  2. b) Patriarhului Kirill al Moscovei de către pseudo-mitropolitul schismatic Epifanie „al Kievului și întregii Ucraine” al noii pseudo-Biserici schismatice a Ucrainei, pentru că nu se face din cauza unei erezii, ci pentru interese geopolitice, ceea ce conduce la schismă. Bineînțeles, precizăm că întreruperea pomenirii este cu totul invalidă fiindcă Epifanie este schismatic și în afara Bisericii.

2) Canonică este întreruperea pomenirii:

  1. a) Patriarhului Kirill al Moscovei de către Arhiepiscopul Longhin de Bănceni și de mai mulți clerici din Patriarhia Moscovei, fiindcă cel dintâi acceptă panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios și a semnat, împreună cu ereticul papă Francisc al Romei „Declaraţia de la Havana”[4].
  2. b) episcopilor locali de către clerici ai Bisericii Greciei, în frunte cu Preacucernicul Pr. Protopresbiter Theodoros Zissis, p. Nicolae Manolis și p. Fotios Vezynias pentru că episcopii lor fie acceptă panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios, fie că au luat parte la pseudo-sinodul din Creta și au semnat documentele eretice adoptate de acesta, fie acceptă pseudo-sinodul.
  3. c) Patriarhului Ecumenic Bartolomeu de către mai mulți călugări din Sfântul Munte, deoarece cel dintâi este începător al panereziei ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios și a organizat și a convocat pseudo-sinodul din Creta și încearcă să pună în aplicare hotărârile eretice adoptate în cadrul acestuia.
  4. d) Patriarhului Ecumenic Bartolomeu de către mai mulți clerici din Exarhatul Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiţie Rusă, deoarece cel dintâi este începător al panereziei ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios și a organizat și a convocat pseudo-sinodul din Creta și încearcă să pună în aplicare hotărârile eretice adoptate în cadrul acestuia. Acesta este principalul motiv pentru care Patriarhia Ecumenică a dizolvat recent Exarhatul Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiţie Rusă [5].
  5. e) episcopilor locali de către mai mulți clerici din Patriarhia Română, în colaborare cu teologul Mihai-Silviu Chirilă, care au întrerupt, după cum reiese din documentul unor membri ai sinaxei ortodoxe naționale a clericilor, monahilor și mirenilor din ianuarie 2018[6], pomenirea ierarhilor eretici începând din august 2016, fiindcă episcopii lor fie acceptă panerezia ecumenismului sincretist intercreștin și interreligios, fie au participat la pseudosinodul din Creta și au semnat documentele eretice adoptate de acesta, fie acceptă pseudosinodul.
  6. f) Mitropolitului Vladimir al Moldovei și a unor episcopi de către unii clerici din Moldova pentru că nu au reacționat față de semnarea „Declaraței de la Havana” de către Patriarhul Kirill al Moscovei.
  7. g) A Patriarhului Bartolomeu de către Patriarhul Kirill al Moscovei și întreruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ecumenică de către Patriarhia Moscovei ar fi preferabil să se facă pe baza Can. 15 al Sinodului I-II, întrunit în timpul Sfântului Fotie cel Mare. Bineînțeles, nici acum nu lipsesc baza și temelia canonică, de vreme ce Patriarhul Bartolomeu se află în comuniune și slujește împreună cu pseudo-episcopii schismatici condamnați, caterisiți și anatematizați ai noii pseudo-Biserici schismatice a Ucrainei, a căror situație nu s-a schimbat, deoarece Biserica Rusiei, care i-a pedepsit, continuă să îi considere schismatici și împreună cu aceasta, așa îi consideră întreaga Biserică Ortodoxă. În aceste cazuri este valabil Canonul 2 al Sinodului local din Antiohia[7], recunoscut de Sinoadele Ecumenice, potrivit căruia „cel care va comunica cu cei excomunicaţi, acesta să fie excomunicat” și alte canoane similare.
  8. h) Dacă unii clerici din Biserica Greciei întrerup pomenirea episcopului locului din pricina salarizării, acest gest va avea ca bază Canonul 31 Apostolic, fiind legat nu de buna-credință, ci de dreptate.

Trebuie să subliniem faptul că întreruperea pomenirii nu trebuie să fie folosită drept instrument de către ecumeniști și schismatici, pentru realizarea unor interese geopolitice sau de alt tip, ci să rămână întotdeauna în limitele sale, precizate de sfintele canoane[8].

Note:

[1] Prima Liturghie a noului Întâistătător, fără pomenirea Patriarhului Moscovei, 16-12-2018, https://orthodoxia.info/news/χωρίς-μνημόνευση-του-μόσχας-η-πρώτη-θ-λ/.

[2] CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL, Pidalion, ed. V. Rigopoulos, Tesalonic 2003, pp. 39-40.

[3] Ibidem, p. 358.

[4] Declaraţia comună semnată de Papa Francisc al Romei și Patriarhul Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii, 12-2-2016, https://mospat.ru/gr/2016/02/13/news128178/

[5] Comunicatul Sfântului și Marelui Sinod (29 noiembrie 2018),https://www.ec-patr.org/docdisplay.php?lang=gr&id=2628&tla=gr

[6] A se vedea textul „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! România: Proiect de rezoluție referitor la provocările actuale la adresa luptei antiecumeniste”, 16-1-2018, https://www.katanixis.gr/2018/01/blog-post_288.html.

[7] CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL, Pidalion, ed. V. Rigopoulos, Tesalonic 2003, pp. 407-408.

[8] V. Protopresb. Theodoros Zisis, Δέν εἶναι σχίσμα ἡ ἀποτείχιση˙ ὀφειλόμενες ἐξηγήσεις [Îngrădirea nu este schismă. Lămuriri necesare], ed. Τό Παλίμψηστον, seria Καιρός 24, Θέματα ἐκκλησιαστικῆς ἐπικαιρότητος [Subiecte de actualitate bisericească], Tesalonic, 2017 și textul nostru cu titlul: Συμβολή στό θέμα τῆς διακοπῆς μνημοσύνου [Contribuție la subiectul întreruperii pomenirii], 10-1-2018, https://www.katanixis.gr/2018/01/blog-post_30.html.

Protopresb. Anghelos Anghelakopoulos

Nota editorului Mihai-Silviu Chirilă
Valoarea de mărturisire a acestui text este dată de faptul că el recunoaște, de la nivelul oficial al reprezentantului Mitropolitului Pireului, IPS Serafim, că întreruperea pomenirii ierarhilor eretici semnatari în Creta este canonică. Mai mult, această recunoaștere este făcută pentru poporul dreptcredincios din Grecia, căruia i se spune că întreruperea pomenirii este corectă și canonică, atunci când este făcută cum trebuie, și că toate întreruperile de pomenire sunt canonice în toată Ortodoxia, dacă au fost făcute pentru mărturisirea cu capul descoperit a ereziei, iar nu pentru alte motive necanonice.
Această mărturisire a Mitropoliei Pireului, conjugată cu scrisoarea prin care Biroul Antieretic al Mitropoliei contestă așa-numita „Biserică” a schismaticilor ucraineni, publicată tot astăzi de portalul nostru (https://www.marturisireaortodoxa.ro/mitropolia-pireului-apel-catre-sfantul-sinod-al-bisericii-greciei-privind-problema-ucraineana/) vine să arate cât de neîndreptățită este batjocorirea întâîstătătorului mărturisitor al Mitorpoliei Pireului de către monahul schismatic Sava, care, chiar în aceste zile, umblă prin România nestingherit de autoritățile bisericești românești, încercând să își convingă adepții că ierarhul din Pireu este un eretic, pentru că nu a întrerupt legătura cu ceilalți membri ai Sinodului grecesc, iar cei ce au comuniune cu Mitropolia Pireului ar fi, în opinia monahului aghiorit, la fel de eretici ca și semnatarii sinodului ecumenist din Creta, în ciuda faptului că unii dintre ei sunt nepomenitori ai acelora.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/intreruperea-canonica-si-necanonica-a-pomenirii/

Mitropolia Pireului: Apel către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei privind problema ucraineană

serafim-de-pireu.jpgTomosul de autocefalie a fost dat în cele din urmă de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în ziua de Bobotează a anului 2019, noii formațiuni schismatice (conduse de nou-alesul „Mitropolit” Epifanie),  care a apărut în urma așa-numitului „sinod al reunificării”, întrunit la 15 decembrie 2018 la Kiev. Patriarhia Ecumenică nu a luat în considerare apelurile și rugămințile arzătoare venite din partea multor Biserici Ortodoxe locale, care au indicat ca singurul mod adecvat de rezolvare a problemei  ucrainene dialogul și mai ales, în sinod, cu participarea panortodoxă a tuturor Bisericilor locale. Biserica Rusă a întrerupt deja comuniunea ecleziastică cu Patriarhia Ecumenică și Patriarhul Moscovei, Chiril, a încetat să îl mai pomenească la sfintele slujbe pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Acum este limpede că, după decizia unilaterală a Patriarhiei Ecumenice de a acorda autocefalie unei „Biserici”, care nu este nimic altceva decât un amestec de schismatici, caterisiți și autohirotoniți, la nivel mondial, Ortodoxia se îndreaptă cu pași rapizi spre o nouă mare schismă, probabil a doua schismă majoră după aceea din 1054, care va avea consecințe incalculabile pentru unitatea panortodoxă și îi va face să jubileze pe vrăjmașii Bisericii.

Autocefalia ucraineană constituie o noutate, este cu siguranță un caz special, care nu are precedent în istoria Bisericii noastre de până acum. Și aceasta se datorează faptului că în acest caz a fost ignorată  voința Bisericii locale canonice, care se află sub conducerea Mitropolitului Onufrie și care nu a solicitat acordarea autocefaliei. Trebuie remarcat faptul că această Biserică locală exprimă aproximativ 4/5 din populația poporului ucrainean. Autocefalia a fost cerută, pe de o parte, de guvernul ucrainean, condus de președintele Poroșenko și pe de altă parte, de un mic grup de „episcopi” caterisiți și autohirotoniți. Aceștia au fost și adevărații receptori ai autocefaliei.

De asemenea, nu trebuie neglijat nici un alt aspect al problemei, care explică acest paradox, și anume de ce a fost ignorată Biserica locală canonică și majoritatea zdrobitoare a poporului ucrainean. După cum s-a dezvăluit în reportajele ecleziastice și politice, în spatele acordării Autocefaliei se află iarăși considerente politice și geostrategice. Acest lucru reiese clar nu numai din mulțumirile trimise de președintele ucrainean, dl Poroșenko, în Statele Unite, pentru „sprijinul activ în procesul de acordare a Autocefaliei[1], dar și din declarația oficială a purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Heather Nauert, în cadrul căreia aceasta a afirmat: „Statele Unite ale Americii sprijină acordarea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei[2].

Așa cum am semnalat deja într-un comunicat anterior, de această problemă s-au ocupat personalități distinse și specialiști remarcabili, precum Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim [v. monumentalul său studiu, intitulat: „Există în Biserica Ortodoxă Sobornicească o competență jurisdicțională asupra întregii Biserici în afara competenței Sinodului Ecumenic?” (10.18.2018)], Pr. protopr. Anastasios Gotsopoulos, parohul Bisericii Sfântul Nicolae din Patra, [(a se vedea lucrarea sa la fel de însemnată, cu titlul „O mică contribuție la dialogul privind „Autocefalia” ucraineană. Ucraina se află sub jurisdicția Tronului Ecumenic?” (08.01.2019)], Pr. protopr. Theodoros Zisis, profesor emerit al Facultății de Teologie din a Universității Aristotel din Tesalonic (a se vedea foarte însemnata sa lucrare de cercetare, intitulată „Autocefalia Bisericii Ucrainei”, Tesalonic 2018, Ed. „Palimpsiston”) ș.a., care au analizat și au demonstrat cu argumente solide că:

  1. A) Potrivit Sfintelor Canoane, restabilirea canonică în rangul ierarhic sau preoţesc a schismaticilor ucraineni, după caterisirea lor de către Patriarhia Moscovei, nu se poate face de către Patriarhia Ecumenică, pentru că în această situație nu există așa-numitul drept de „recurs” la un alt Sinod Patriarhal, ci doar dreptul de recurs la un Sinod Ecumenic. După cum se exprimă Balsamon în chip sugestiv: „ Hotărârile Patriarhilor nu se supun recursului”, N. 123, 22 II. III. 1. 28, „Preafericitul Patriarh al acelei dioceze să asculte între ei și patriarhul să hotărască acele lucruri care sunt în acord cu canoanele bisericești și cu legile, fiindcă nimeni nu poate să se împotrivească hotărârii lui”, iar în Epanagogă XI, 6 (J.G.R. tomul II, 260), spune: „Judecata Patriarhului nu se supune recursului, nici nu este tăgăduită de altul, ca una care este temei al înseși judecăților ecleziastice”.
  2. B) Acordarea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei reprezintă o ingerință pe teritoriul canonic al Bisericii Rusiei, în a cărei jurisdicție Kievul a trecut din 1686, prin Scrisoarea Sinodală din anul 1686 a Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea. Comportamentul anticanonic al Patriarhiei Ecumenice în chestiunea ucraineană și cooperarea sa cu facțiunile schismatice și nu cu Biserica Ucraineană canonică și cu Biserica Rusiei, sub a cărei jurisdicție se află aceasta, afectează rolul său coordonator, de factor unificator.
  3. C) Cercetarea aprofundată al așa-numitelor „Constituționale” (Συνταγμάτια), în care sunt menționate jurisdicțiile canonice ale Scaunelor Patriarhale, constituie un indiciu foarte puternic, o dovadă incontestabilă referitor la Patriarhia căreia i se supune jurisdicțional Biserica Ucrainei. Din acest studiu reiese clar că din secolul al XVII-lea până astăzi, nicio „Constituțională” nu menționează Ucraina între eparhiile ecleziastice ale Patriarhiei Ecumenice! De asemenea, în Colecţia sfintelor şi dumnezeieştilor canoane”, de G. Rallis-M. Potlis, unde este indicată „Ordinea de întâietate a Scaunelor Bisericii Ortodoxe Răsăritene”, Ucraina nu este inclusă între eparhiile Patriarhiei Ecumenice, ci în „Biserica Autocefală a Rusiei”. De asemenea, „Calendarele” sau „Anuarele Patriarhiei Ecumenice”, care sunt publicate anual, până în anul 2018 inclusiv indică faptul că Biserica Ucrainei ține în mod canonic de Biserica Rusă.
  4. D) Conștiința ecleziastică panortodoxă, exprimată în „Calendarele” (Ημερολόγια) sau „Dipticele” (Δίπτυχα) sau „Anuarele” (Επετηρίδες) Bisericile Ortodoxe locale mărturisește în mod în unanim că Biserica din Ucraina face parte din jurisdicția canonică a Bisericii Ruse. Toate Patriarhiile și Bisericile Ortodoxe locale Autocefale îl consideră drept singurul Mitropolit canonic al Kievului pe Onufrie, aflat sub jurisdicția Bisericii Rusiei. Doar cu el și cu sinodul format din episcopii subordonați lui au avut (timp de secole, până în prezent) comuniune ecleziastică toate Bisericile Ortodoxe la slujbele panortodoxe săvârșite de-a lungul timpului și în cadrul Comisiilor interortodoxe. Acest consens reflectă conștiința bisericească panortodoxă, pe care acum, în chip paradoxal și anticanonic, Patriarhia Ecumenică o pune la îndoială și o anulează cu o trăsătură de condei, venind, în esență, în contradicție flagrantă cu sine însăși

Între timp, reportajele bisericești ne informează că evenimentele evoulează și situația bisericească merge de la rău spre și mai rău, de vreme ce schisma care a fost produsă, în loc să se cicatrizeze, se adâncește tot mai mult. După acordarea anticanonică a autocefaliei, în Ucraina a început o persecuție fără precedent împotriva Bisericii Ortodoxe canonice, aflate sub păstorirea Mitropolitului Onufrie. Episcopi, preoți, călugări și credincioși sunt denigrați, mănăstiri și biserici sunt confiscate și comunități ale Bisericii canonice, care a fost denumită „Biserica Ortodoxă Rusă” sunt persecutate. Are loc o sfâşiere reciprocă fără precedent. Și, în timp ce în Ucraina se dezlănţuie persecuția, Patriarhia Ecumenică, printr-o epistolă a sa  (nr. prot. 119 / 24.12.2018), a cerut celor 13 Biserici locale să recunoască autocefalia și noua „Biserică” din Ucraina. Cu toate acestea trei Biserici autocefale: a Serbiei, a Poloniei și a Cehiei nu îl recunosc pe „Mitropolitul” schismatic Epifanie și declanşează o critică dură la adresa Patriarhului Bartolomeu. Se așteaptă ca și Bisericile Antiohiei, Alexandriei, Ierusalimului și Bulgariei să urmeze aceeași linie. Am fost informați că problema acordării Autocefaliei a constituit și preocuparea Sinodului permanent al Bisericii Greciei, care, în ședința sa din 08/01/2019 a dat citire epistolei mai sus menționate a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, cu privire la „alegerea primului Întâistătător al noii Biserici Autocefale a Ucrainei”, precum și epistolei „noului Întâistătător al Bisericii Ucrainei, Epifanie” și celei a „Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril”. În cele din urmă, Sinodul permanent a decis să trimită această problemă spre dezbatere în cadrul unui sinod viitor al Ierarhiei.

Prin urmare, cu ocazia anunțului menționat anterior al Sinodului permanent și în vederea întrunirii viitorului sinod al Ierarhiei, insuflați de sentimentul de neliniște și de responsabilitate pentru unitatea panortodoxă a Bisericii noastre, dorim să adresăm un apel către Înaltpreasfințiții noștri Ierarhi și să ne exprimăm preocuparea cu privire la această problemă majoră. Am dori să-i rugăm călduros pe Ierarhii noștri să-și împlinească datoria cu un înalt simț al responsabilității. Îi rugăm să abordeze acest subiect cu luciditate, temere de Dumnezeu și dragoste pentru Biserică, ținând cont de Sfintele Canoane și de cele menționate mai sus, slujind unității panortodoxe și intereselor Bisericii.

De asemenea, le cerem să ia în considerare:

  1. a) faptul că președintele Ucrainei, Poroșenko, este unit (greco-catolic), fiind fotografiat recent „împărtășindu-se” de la un „episcop” unit din Ucraina.
  2. b) faptul că „Mitropolitul” schismatic Epifanie a solicitat cooperarea uniților![3]
  3. c) faptul că „monahul Filaret Denisenko, cleric al Patriarhiei Moscovei, Mitropolit al Kievului, a fost caterisit în anul 1992 din înalta slujire a arhieriei și ulterior a fost anatematizat pentru provocarea unei schisme, dar și pentru alte acte anticanonice, iar celălalt nu deține nicio hirotonie canonică, provenind dintr-o «Ierarhie» de tipul «Bisericii vii» a regimului sovietic, înființate în anul 1921”, după cum remarcă Înaltpreasfințitul nostru Mitropolit Serafim.
  4. d) Faptul că Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, prin „Scrisoarea patriarhală nr. 1203/29.08.1999 adresată Fericitului Patriarh Alexei al Moscovei” admite următoarele: „Ca răspuns la telegrama și scrisoarea preaiubitei şi preadoritei Fericirii Voastre, referitor la problema apărută în Preasfântă Biserică soră a Rusiei, problemă ce a dterminat Sfântul Sinod, pentru motivele luate în considerare de acesta, să decidă caterisirea membrului sinodal al acestuia, care până de curând a făcut parte dintre cei ce poartă cea mai înaltă demnitate arhierească, Mitropolitul Kievului, dl. Filaret, dorim să îi aducem la cunoștință cu frățească dragoste Preafericirii Voastre, că, recunoscând pe deplin competența exclusivă a Preasfintei Biserici a Rusiei asupra acestei chestiuni, Marea Biserică a lui Hristos acceptă cele decise în mod sinodal în chestiunea în cauză, nedorind să pricinuiască absolut niciun neajuns în acest sens Bisericii Voastre surori”.

Dorim să credem că Ierarhii noștri se vor ridica la înălțimea împrejurărilor și nu vor recunoaște noua „Biserică” schismatică, aflată sub conducerea „Mitropolitului” Epifanie, urmând Sfintelor Canoane pe care, în ziua hirotonirii, au făgăduit cu înfricoșătoare jurăminte, să le respecte.

Sfânta Mitropolie de Pireu

Biroul pentru erezii și secte

Pireu, 21 ianuarie 2019

Note:

[1] http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/23802-presbeutis-sam-mpraounmpak-oi-ipa-upostirizoun-tin-autokefalia-stin-oukrania, βλ. AN. GOTSOPOULOS, „Ἀφελῆ ἐρωτήματα ἀφελοῦς ἱερέως…” [„Întrebări naive ale unui preot naiv …”], la adresa: http://anastasiosk.blogspot.com/2018/09/blog-post_45.html.

[2]http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/24036-oi-ipa-sto-pleuro-tou-oikoumenikou-patriarxeiou-gia-tin-oukrania

[3] A se vedea articolul publicat pe siteul Aktines (06/01/2019), intitulat: „Sinodul de unificare” de la Kiev – concluzii și perspective, de Taras Melnick, Traducere OrthoChristian.com. Sursă inițială: Pravoslavie.ru 12/22/2018. Printre altele se menționează: „La postul de televiziune ICTV, Epifanie nu a respins scenariile care vorbesc despre asocierea dintre „Biserica Ortodoxă Ucraineană” cu „Biserica Greco-Catolică din Ucraina” (Uniații). Potrivit afirmațiilor sale, trebuie mai întâi să se realizeze unirea Ortodoxiei Ucrainene și apoi vor vedea. Cu toate acestea, după cum a menționat conducătorul „Bisericii Ortodoxe Ucrainene”, în cadrul organizației sale există o dispoziție pentru o cooperare mai profundă cu „Biserica Greco-Catolică din Ucraina” (Uniații). Și această colaborare va începe în domeniul educației.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/mitropolia-pireului-apel-catre-sfantul-sinod-al-bisericii-greciei-privind-problema-ucraineana/