Hristos a înviat!

Nepomenitorii care urmează calea împărătească a mărturisirii se întâlnesc la Botoșani pe 1 mai

Preoții nepomenitori și credincioșii care s-au îngrădit de erezie îi invită pe toți preoții și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române să mărturisească deschis contra ereziei ecumeniste și contra adunării ecumeniste din Creta, din 2016, pentru ca astfel să fie convinși ierarhii Bisericii noastre că poporul credincios nu acceptă această erezie și să renunțe la ea, aducând astfel pacea în Biserica Ortodoxă Română.
Întâlnirea de la Botoșani, din data de 1 mai, este o chemare adresată tuturor preoților și credincioșilor BOR, din partea semnatarilor „Proiectului de Rezoluție” din 2018, care au luptat timp de doi ani ca preoții și credincioșii care încă nu au reușit să întrerupă pomenirea să nu fie considerați la grămadă eretici, de a mărturisi împreună, nepomenitori și pomenitori, public contra ereziei ecumeniste și a informa poporul despre pericolul contaminării Bisericii noastre cu ideile eretice ale ecumenismului.
Întâlnirea din 1 mai se constituie și într-o poziție oficială a celor ce luptă contra ereziei ecumeniste în Biserică față de anunțata vizită a papei Francisc, care se înscrie în programul ecumenist de atragere a credincioșilor ortodocși în mirajul „unității în diversitate” a creștinilor, idee eretică ce desființează hotarul canonic și patristic între Ortodoxie și erezie, între Adevărul de credință și minciuna omenească.

Mărturisire spre Înviere

Trei ani de rezistență antiecumenită în Biserica Ortodoxă Română

Miercuri, 1 mai 2019, se va desfășura la Botoșani, în sala de conferințe a Hotelului Rapsodia, între orele 11-15, o întâlnire a preoților ortodocși nepomenitori și a credincioșilor îngrădiți de erezia ecumenistă care urmează calea echilibrată a luptei, organizată de semnatarii Proiectului de Rezoluție din ianuarie 2018.

Întâlnirea va avea ca invitați de onoare pe părintele protopresbiter profesor Theodoros Zisis și pe părintele monah Serafim Zisis, care vor adresa un cuvânt de salut celor ce au luat în România atitudine față de erezie.

Organizatorii evenimentului își propun ca acesta să se desfășoare în duhul Sfintelor Paști și al Săptămânii Luminate, să fie un prilej de reafirmare a dragostei frățești între cei ce luptă pentru binele Bisericii și a scopului luptei antiecumeniste: curățirea Bisericii Ortodoxe Române de erezia ecumenistă și participarea la efortul panortodox de întrunire a unui sinod ecumenic care să condamne erezia ecumenistă și pe cei ce o susțin.

Urmând a se desfășura mai mult ca o revedere între frați întru bucuria Învierii Domnului decât ca o întrunire academică, organizatorii propun ca scop al acestei întâlniri reorientarea luptei antiecumeniste înspre ecumenismul propriu-zis și promotorii acestuia, reluându-se astfel direcție pe care a început în urmă cu trei ani această luptă.

Întrucât lupta antiecumenistă se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, de efortul conjugat al cărora depinde determinarea ierarhiei să renunțe la angajamentele față de organismele ecumeniste internaționale și să se dezică de sinodul din Creta, sunt așteptați să participe la eveniment toți cei care mărturisesc public ortodox, fie prin întreruperea pomenirii, calea canonică de luptă cea mai eficientă contra ereziei, fie în alte forme (discursuri, scrieri, luări de poziție față de ecumenism și sinodul mincinos din Creta), și să își manifeste acordul cu documentele care vor fi propuse spre atenția participanților.

Întâlnirea de la Botoșani își propune  ca obiectiv de lungă durată să reaprindă lupta corectă contra ereziei, iar ca obiectiv imediat să transmită ierarhiei Bisericii noastre poziția celor ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă față de apropiata vizită a papei Francisc, față de care autoritățile bisericești nu au luat încă o atitudine tranșant ortodoxă, așa cum au făcut de exemplu ierarhii și credincioșii din Biserica Ortodoxă Bulgară.

Programul întâlnirii va fi următorul:

• Între orele 11.00-12.00: părintele Teodoros Zisis și părintele Serafim Zisis vor adresa un cuvânt de salut nepomenitorilor români, după care se va da citire în limba română unor omilii aparținând părinților, având ca teme caracterul eretic al papismului și perspectivele luptei antiecumeniste.
• Între orele 12.00-12.30 se va lansa public cel de-al doilea număr al revistei teologice Mărturisirea Ortodoxă, care are ca tematică demonstrarea caracterului eretic al papismului.
• Între orele 12.30-15.00 se va da citire unui set de 6 documente:

1. O declarație prin care preoții nepomenitori și credincioșii îngrădiți de erezie prezenți la eveniment se dezic de extremele pe care le urmează unii dintre nepomenitori și reafirmă calea echilibrată și patristică pe care merg.
2. Un memoriu în care se cere Patriarhiei Române să se dezică de erezia ecumenistă, de pseudosinodul din Creta și să înceapă procedurile de scoatere a Bisericii noastre din structurile CMB.
3. O scrisoare prin care se cere Patriarhiei să se poziționeze ortodox față de venirea papei Francisc în România.
4. O scrisoare prin care se cere Patriarhiei să nu aprobe tomosul de autocefalie al schismaticilor ucraineni și să adopte poziția canonică față de schisma ucraineană.
5. O declarație pe proprie răspundere a nepomenitorilor de apartenență la Biserica Ortodoxă Română.
6. O notificare a voinței proprii a nepomenitorilor români de a fi înmormântați în cimitirele parohiale de care aparțin, în baza dreptului pe care îl au, în virtutea faptului că sunt și rămân membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

• Între orele 15.00-16.00 o agapă frățească, constând într-un bufet suedez.

Toți cei ce vor să participe și să se implice activ în lupta pentru curățirea Bisericii Ortodoxe Românede erezia ecumenismului sunt așteptați din nou la Botoșani!

Mihai-Silviu Chirilă

Nepomenitorii care urmează calea împărătească a mărturisirii se întâlnesc la Botoșani pe 1 mai

Sfântul Nicodim Aghioritul: „Numai Hristos este ecumenic”.

Majoritatea Bisericilor Ortodoxe solicită un Sinod Pan-Ortodox.

Încercarea Patriarhiei Constantinopolului (și a Patriarhului Bartolomeu, în special) să promoveze și să impună tendințele  și pretențiile sale hegemonice întregii Biserici Ortodoxe prin acordarea tomosului autocefaliei Bisericii schismatice din Ucraina, a întâmpinat  opoziția majorității Bisericilor ortodoxe, prin simplul fapt că structura Bisericii este stabilită de sinodalitate și egalitatea  tuturor Bisericilor ortodoxe.

La trei luni după anunțul creării acestei biserici anti-canonice, nici o Biserica Ortodoxă nu i-a recunoscut legitimitatea, subminând prestigiul și planurile Patriarhului Constantinopolului.

După declarațiile patriarhului Ioan al Antiohiei și ale Mitropolitului Savva al Varșoviei și toată Polonia, care într-un interviu și în scrisorile lor către Patriarhul Bartolomeu au anunțat refuzul lor de a recunoaște schismatica Biserica Ucraineană, Bisericile din Cipru și România în decizia lor sinodală au anunțat, de asemenea, că, în cazul în care problema nu este rezolvată favorabil în viitorul apropiat, Patriarhia  Constantinopolului este obligata să convoace un Sinod pan-ortodox pentru a discuta această problemă.

Credem că toți episcopii ortodocși ar trebui să fie prezenți la acest Sinod Pan-ortodox. Acesta ar trebui să reunească 300 de episcopi vorbitori de limbă greacă, 700 de episcopi de limbă slavă  și 700 de episcopi de limba arabă, toate acestea pentru ca fiecare să participe la exprimarea votului său, cuvântului său, a punctului său de vedere. Nu așa cum s-a întâmplat la Kolymbari, în Creta, unde doar Întâistătătorii celor paisprezece Biserici locale au avut dreptul de vot. În acest fel, deciziile nu pot fi controlate sau manipulate de către centrele eclesiastice sau extra-bisericești.

Biserica sârbă se pronunța  pentru respectarea sfintelor canoane.

Într-un interviu pentru ziarul sârb Politika, Patriarhul sârb Irineu a răspuns la întrebarea jurnalistului cu privire la problema ucraineană și a subliniat că este necesară respectarea sfintelor canoane.

Întâistătătorul ierarh sârb a subliniat următoarele în interviul său:

„Cred că este necesar să se repete că noi nu suntem împotriva grecilor, nici împotriva rușilor, nici pentru greci, nici pentru ruși. Biserica Sârbă cere doar respectarea sfintelor canoane și tradiția seculară pe care aceste canoane o guvernează. Aceasta  înseamnă că le apărăm pe acestea și pe toate celelalte.

Bineînțeles, susținem rușii și Biserica Ortodoxă Rusă – frați de același sânge, care ne-au ajutat în condiții dificile timp de secole. Dar, desigur, susținem și Patriarhia Ecumenică, Biserica Mamă, care ne-a acordat independența acum opt secole, și de atunci am fost egale cu restul bisericilor autocefale. Patriarhul Bisericii noastre Mamă este primul dintre egali. Sunt sigur că nici Biserica Ortodoxă Sârbă, nici celelalte Biserici locale nu vor accepta apariția unui „Papă ortodox”. Dacă ar accepta acest lucru, ei încetează să mai fie ortodocși.

Biserica Sârbă nu acceptă și nu va accepta legitimitatea împărțirii Ucrainei ca poziție legitimă, și, în special, nu va accepta astfel de pretenții în cazul în care acestea apar pe teritoriul său canonic. Ceea ce a făcut Constantinopolul la Kiev, mama orașelor ruse, din punctul de vedere al Bisericii sârbe, nu se poate concepe. Ucraina are propria Biserică cu Întâistătătorul ei legitim – Mitropolitul Onufrie. Nu cunoaștem pe alții și nu dorim să îi cunoaștem.

Fanarul știe că Arhiepiscopia Autonomă din Ohrid condusă de Episcopul Jovan se supune Bisericii Ortodoxe Sârbe. Din punctul de vedere al canoanelor, din punctul de vedere al mântuirii credincioșilor și al săvârșirii slujbelor, acest lucru nu ridică nici o îndoială. Oricine este omul: sârb, macedonean, nord macedonean, bulgar, țigan, grec, toți se pot apropia de Sfântul Potir. De aceea, nu văd nicio modalitate de a justifica o invazie a teritoriului canonic al Bisericii Sârbe, care ar deveni o versiune pseudo-spirituală a operațiunii „Înger Milostiv “ (Denumirea operatiunii Alianța Nord-Atlantică a NATO împotriva Iugoslaviei, în 1999 ).

Aceste declarații ale Patriarhului sârb Irineu, indică faptul că acordarea de către Fanar a autocefaliei Bisericii schismatice din Skopje (Macedonia de Nord) este una dintre prioritățile sale imediate.

Patriarhul Bartolomeu: Sinodul Pan-Ortodox este inutil

În numărul anterior al ziarului Orthodox Typos, un articol detaliat al domnului Panagiotis Trakadas a ridicat întrebarea: „Dacă Patriarhul Constantinopolului refuză (să convoace un Sinod Pan-ortodox), cine o va face ? Întâistătătorii Constantinopolului, paralizați de Patriarhia Constantinopolului, răspundeți!

La 1 martie, site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei a publicat un text cu răspunsul Patriarhului Bartolomeu la apelul lansat de Patriarhul Antiohiei la începutul acestui an, în care acesta a solicitat un dialog cu privire la starea Bisericii ucrainene cu participarea tuturor Întâistătătorilor ortodocși. Patriarhul Bartolomeu, în răspunsul său, a subliniat adresându-se în mod special Patriarhului Ioan (sub rezerva faptului că textul grecesc original nu a fost publicat):

„Ca răspuns, vă informăm că întrucât patru Biserici ortodoxe, inclusiv Biserica veche, au refuzat să participe la Sfântul și Marele Sinod Ecumenic, gest nejustificat eclezial și teologic, pe care îl considerăm inadmisibil, Patriarhia Ecumenică are motive serioase să se abțină de la o întâlnire similară la nivel pan-ortodox. Acest lucru ar fi inutil, prin care s-ar  ajunge doar la un acord că participanții nu sunt de acord între ei.

Sfânta și Marea Biserică a lui Hristos, a privit cu dragoste și sacrificiu de sine, indiferent de interese sau presiuni, având drept scop unic unitatea poporului ucrainean, încetarea scindării și a schismei apărute într-o comunitate de milioane de credincioși, care nădăjduiau  să se întoarcă la Biserica canonică, după ce au fost ținuți nedrept în afara ei, prin urmare conform tradiției și  sfintelor canoane  li s-a acordat autocefalia Bisericii ucrainene … „

Cât timp va mai exista tulburare și scindare în Biserica Ortodoxă?

Răspunsul Patriarhului Bartolomeu ridică întrebări importante. Astfel, Fanarul cunoaște anumite sfinte canoane care permit acordarea autocefaliei schismaticilor și restului Bisericilor Ortodoxe – ei „vor argumenta că au respectat sfintele canoane și tradiția  stabilită de secole“, pe baza cărora, însă nu se confirmă autocefalia (așa cum subliniază patriarhul sârb în interviul său)?

Cât timp va mai exista tulburare și scindare în Biserica Ortodoxă, dacă Patriarhul Constantinopolului nu  consideră necesară convocarea unui Sinod Pan-Ortodox? Și acest lucru se întâmplă întrucât dezacordul are o dimensiune politică, astfel că declarația Patriarhului Irineu, conform căreia dacă Fanarul legalizează biserica schismatică din Skopie, „va deveni o versiune pseudo-spirituală a“ Îngerului Milostiv“, al „NATO”, denotă implicarea politicii SUA, care manipulează Fanarul.

Amestecul brutal al guvernului ucrainean în viața religioasă a Bisericii locale.

Deși până în prezent, nici o Biserica Ortodoxă nu a recunoscut legitimitatea bisericii schismatice și Patriarhul Bartolomeu declară că decizia sa a fost destinată unirii poporului ucrainean, este menționat pe site-ul web al Bisericii Ortodoxe Ruse privitor la problema ucraineană, că amestecul grav al autorităților statului Ucraina în viața religioasă a Bisericii locale constituie o problema majoră. În publicație se spune că:

Anarhia care a fost declanșată, a dus la un val de violență împotriva clerului și credincioșilor [Bisericii canonice].

„Parlamentul ucrainean a adoptat prin vot și a promulgat legi discriminatorii pentru a respinge numele de Biserica Ortodoxa Ucrainiană și a legalizat sechestrarea sfintelor biserici și mănăstiri. Sunt încălcate drepturi ale credincioșilor Bisericii canonice : astfel clerul său este lipsit de posibilitatea exercitării slujirii în mod corespunzător a militarilor, forțelor de ordine și prizonierilor.

Biserica ortodoxă ucraineană riscă să fie lipsită de cele mai mari mănăstiri și monumente istorice, și anume  Lavra Kiev-Pecherska și Lavra Pochaiev. În majoritatea cazurilor, sechestrarea bisericilor de către comunitățile religioase este contrară deciziilor comunităților care rămân credincioase Bisericii canonice.

Această anarhie a condus la un val de violență îndreptat împotriva clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainiene. În ciuda declarațiilor conducerii Ucrainei și Patriarhiei Constantinopolului privitor la natura pașnică a așa-numitei „unificări a Ortodoxiei Ucrainiene “, zeci de sfinte biserici au fost sechestrate cu implicarea grupurilor paramilitare, iar în multe cazuri clerul și credincioșii Bisericii canonice au fost bătuți în încercarea de a-și apăra sfintele lăcașuri.

Parohiile ruse din Europa de Vest aflate sub jurisdicția patriarhiei Moscovei

Decizia Patriarhatului de a oferi auto-hirotonire schismaticilor are un impact direct asupra dispersării rusești în Europa occidentală. La 27 noiembrie 2018, Sfântul Sinod al Patriarhiei Constantinopolului a decis anularea volumului din 1999, care garanta pastorația și administrarea parohiilor ortodoxe ruse din Europa de Vest, arhiepiscopiei ruse din Paris, cu intenția de a anula încorporarea acestor parohii în Mitropoliile locale ale Patriarhatului. Această decizie a avut ca efect imediat convocarea, la 23 februarie, a adunării generale a Arhiepiscopiei Parohiale Ortodoxe Ruse, unde majoritatea participanților, conform site-ului Orthodoxia.info, au fost de acord cu propunerea de a muta Arhiepiscopia în jurisdicția Patriarhiei Moscovei și de fapt marea majoritate a participanților (191 vs 15) au votat pentru a păstra Arhiepiscopia ca o Biserică separată. Decizia finală privind jurisdicția, scrie ziarul, va fi luată la următoarea întâlnire din iunie. Este remarcabil că Institutul Ortodox al Sfântului Serghie din Paris și-a exprimat solidaritatea cu această decizie, spune orthodoxie.com pe 29 ianuarie.

Potrivit Arhiepiscopiei de la Paris, Exarhatul este format din 65 parohii, 32 de comune, 2 mănăstiri, 7 schituri, iar clerul numără mai mult de 100 de preoți și 30 de diaconi.

Sfântul  Nicodim: „Numai Hristos  este ecumenic”.

Sfântul Nicodim Aghioritul, în interpretarea celui de-al 28-lea canon al Sinodului IV Ecumenic, a declarat în notele privind titlul de „ecumenic“, că „nici Patriarhul Constantinopolului, nici Patriarhul Romei,nici oricare altul, cu excepția Unicului Hristos, El este adevăratul Patriarh al întregii lumi, căci Lui i s-a dat toată puterea în ceruri și pe pământ „.

Trebuie subliniat faptul că nici un act atemporal al Bisericii nu recunoaște Patriarhia Constantinopolului drept sediu al Bisericii Mamă în Ortodoxie, care are responsabilitatea și principala sarcină de a păstra unitatea Bisericilor locale și curăția credinței. Deci, spun clar Părinții Bisericii, mai ales Sfântul Ioan Gură de Aur, care a subliniat că centrul unității Bisericii este Hristos ca și cap al Bisericii, nu al unei Biserici, întrucât Dumnezeu Tatăl „a stabilit un singur Cap pentru toți, Hristos Cel Întrupat. În plus, așa cum a fost stabilit de Sfinții Părinți, forța de coeziune dintre membrii Bisericii în principal, decurge din dogma credinței comune a membrilor săi, în care Duhul Sfânt „unește mulțimea într-un singur trup și face sufletele lor locuința Duhului Sfânt.”

Sfântul Nicodim, în aceeași notă, subliniază că „ este numit ecumenic / universal cel ce controlează cea mai mare parte a universului, și demonstrează dragostea și grija pentru credință și tradițiile sinodale ale Părinților … „

Ce dragoste și râvnă demonstrează Fanarul, când calcă în picioare sfintele canoane, învață dogme noi și consideră toate celelalte Biserici locale ca fiind „fiicele noastre spirituale.“ Și, după cum dumnezeiescul Nicodim încheie punând punct  acestei probleme „titlul de ecumenic nu provine nici de la canoanele sinodale , nici de la Sfinții Părinți, ci a fost dat patriarhului Constantinopolului din obișnuință.“ De aceea, Tradiția seculară a Bisericii, este interpretată ca un” obicei bisericesc „, care este revocat de fiecare dată când apar învățături noi.

Teolog George Tramboulis – articol publicat în Orthodox Typos

Traducere  Dr. Gabriela Naghi

ΑΓΙΟΣ ΝΙΚΟΔΗΜΟΣ Ο ΑΓΙΟΡΕΙΤΗΣ: «ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΟΣ ΜΟΝΟΝ Ο ΧΡΙΣΤΟΣ» – Ορθόδοξος Τύπος

Sfântul Nicodim Aghioritul: „Numai Hristos este ecumenic”.

Suspinul lăuntric al unui duhovnic

Iubiți credincioși, vă cer iertare tuturor că astăzi trebuie să vorbesc și să mustru, cu dragoste și durere, ca să puteți prin îndelungă-sfătuire să călătoriți pe calea mântuirii, neîmpiedicați de cursele și ispitele diavolești. Dintr-o durere lăuntrică vă voi spune următoarele, pe care mi-aș dori să le judecați mai înainte cu inima.

Dintotdeauna diavolul, vrăjmașul neamului omenesc se sârguiește să surpe pe om, ca cel care atât a fost iubit de Dumnezeu încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut, L-a dat pentru răscumpărarea lui. Dintotdeauna potrivnicul se sârguiește să însămânțeze neîncrederea și dezbinarea între oameni. Astfel, în mănăstiri pune neîncredere între episcop și stareț, între stareț și econom, între stareț și viețuitori, între econom și frații din mănăstiri. Peste toate acestea cea mai mare luptă o dă între duhovnic și fiii duhovnicești. Dacă reușește aici, dacă fiul duhovnicesc primește gândurile viclene, a făcut totul, l-a rupt pe om de duhovnicul său și implicit de Mântuitorul Iisus Hristos care l-a investit pe preot ca iconom al Harului lui Dumnezeu.

Dumnezeu lucrează în viața fiecăruia prin aproapele, dar cel mai mult prin duhovnic, deoarece acesta este administratorul Tainelor Bisericii (Botez, Mirungere, Spovedanie, Împărtășanie, Maslu, Cununie) indispensabile, absolut necesare, pentru mântuirea fiecăruia dintre noi.

Nu există lucru mai mare și mai înfricoșător ca a fi duhovnic. Dacă un doctor are o mare răspundere față de trupul omului pe care trebuie să îl vindece, cu atât mai mult preotul care este doctorul sufletului, pentru că sufletul este cu mult mai mare decât trupul, deoarece a fost răscumpărat prin Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Capcana pe care ne-o întinde diavolul este să cercetăm noi viața și activitatea duhovnicului și să comparăm relația noastră personală cu duhovnicul, cu relația dintre acesta și frații și surorile noastre duhovnicești. Astfel, pășim pe un drum alunecos și mărăcinos în care urmărim, judecăm, clevetim ceea ce ochii și urechile noastre lipsite de smerenie si dragoste văd și aud, din perspectiva unei rațiuni căzute, a unei gândiri lumești, afundată în cugetări pătimașe. Astfel, în loc să ne vedem păcatele și să ne dăm seama de ceea ce înseamnă această cruce grea de a fi păstor, judecăm și taxăm ceea ce ni se pare nouă că n-ar fi bine în legătură cu duhovnicul. Începem dialogul cu gândurile și derulăm filmul de care uităm că este regizat în principal de diavol și spunem: „pe acela l-a primit, pe mine, nu; cu acela a stat mai mult la dialog sau spovedanie, cu mine mai puțin; cu acela a avut mai multă răbdare, i-a vorbit mai frumos, nu l-a certat, pe când cu mine n-a fost răbdător, m-a certat și mustrat; pe acela îl iubește mai mult, îl ocrotește mai mult pe când față de mine e nepăsător, mă disprețuiește, face discriminare”.

Mântuitorul ne-a spus: „dacă o oaie din cele o sută se rătăcește, oare păstorul nu lasă pe cele 99 și merge în căutarea celei pierdute și aflând-o o poartă pe umerii lui și se bucură de ea mai mult decât de cele 99 ce nu s-au rătăcit”?

Sfântul Apostol Pavel nu spune oare: „m-am făcut tuturor toate ca pe toți să-i dobândesc”?

Un părinte având mai mulți copii din care unul este bolnav oare nu-și întoarce mai mult atenția către cel bolnav, oare acest copil n-are nevoie de mai multa atenție? Niciunul nu putem, cu adevărat, să cunoaștem viața celuilalt, frământările și neliniștile lui lăuntrice precum duhovnicul. Nici soțul nu-și știe soția, nici soția pe soțul său, nici părinții pe copii, nici copiii pe părinți, nici prietenul pe prieten precum știe duhovnicul. Toate puterile sufletești ale ucenicului sunt îi descoperite duhovnicului și aceasta în măsura în care acesta i se deschide. Sfântul Teofan Zăvorâtul spune: „Astfel, între cei doi se creează o legătură nezdruncinată, de inimă, o legătură duhovnicească, în care părintele se dizolvă cu duhul în fiul, și fiul în părinte; și aceasta nu numai pe perioada formării duhovnicești, ci pentru veșnicie […] Un suflet legat de păstorul său prin dragostea și credința lui Hristos nu se va depărta de el nici cu prețul vărsării de sânge, mai ales dacă rănile i-au fost cândva vindecate de acesta… Dacă cineva nu își va avea sufletul astfel legat, împletit cu celălalt suflet și agățat de acela, degeaba își petrece viața în purtări fățarnice față de părinte. În această uniune stau toată puterea și esența legăturii dintre ucenic și părinte”.

Datorită importanței sale, pentru această legătură sufletească trebuie să se roage ucenicul: „Dezvăluie-i cu mintea lui Dumnezeu credința și dragostea ta neprefăcută față de îndrumătorul tău și Dumnezeu îl va înștiința în taină de dragostea ta pentru el și îl va face să fie la fel de binevoitor și prietenos față de tine.O astfel de uniune este, de altfel, o mare taină duhovnicească, căci este făcută de Însuși Dumnezeu” (Sfântul Teofan Zăvorâtul – Viața lăuntrică, pag. 57-58).

Unii văd în duhovnic doar dezlegătorul de păcate și nu un sfetnic sau cel mai mare povățuitor în relația cu Dumnezeu și aproapele. De aceea și relația duhovnicului și îndreptarea noastră depinde de deschiderea și încrederea pe care o arătăm. Oare cel ce judecă s-a pus vreodată în locul duhovnicului, în pielea lui? Oare a conștientizat răspunderea imensă pe care o poartă pe umeri, durerea lui când oaia este încolțită de lupi, grija lui când vede că oile se dezbină între ele, când se risipesc în toate părțile?

Dacă un părinte are grijă de copiii lui, oare duhovnicul nu are mai mulți copiii și mai multe griji și răspunderea ce este pe umerii lui nu este cu atât mai mare? Oare știm noi că părintele duhovnicesc este întrebat și dă socoteală de fiecare suflet? Știm noi că la judecata fiecăruia este chemat și el și întrebat de ce a făcut pentru fiecare suflet în parte? Dacă noi vom avea o singură judecată, acesta însă va fi judecat cu fiecare în parte, va fi de față la judecata particulară a fiecăruia.

E ușor să judecăm, să arătăm cu degetul, să tragem concluzii și mai mult, să cerem explicații, să-l tragem și la răspundere. Oare a zis vreodată vreunul dintre noi: Doamne, pentru iertarea, sfatul și pogorămintele pe care le-a făcut duhovnicul cu mine, să nu dea socoteală, ci eu? Doamne, pentru ca duhovnicul m-a ajutat și a lucrat atât de mult în viața mea și cu mâinile lui mi-a dat Însuși Trupul și Sângele Tău, dă-mi și mie din păcatele lui? Pentru că a făcut milă cu mine, a făcut pogorământ, dă-mi să port și eu puțin din sarcina lui pe umerii mei? Câte rugăciuni și câte metanii am făcut pentru duhovnic? Câtă recunoștință și bucurie i-am arătat pentru colosalele dezlegări de păcate pe care le-am primit prin el? Nu prea am făcut nimic din toate acestea, în plus l-am judecat și întristat cu judecățile noastre, în loc să-l ajutăm să ne păstorească cu bucurie, am provocat și adâncit mâhnirea lui și astfel păstorirea lui este cu suspinuri. Nu l-am odihnit, i-am îngreunat viața și acum ne privește cu lacrimi în ochi. Și-ar fi dorit ca așa cum s-a bucurat și întristat pentru împlinirile și necazurile fiilor duhovnicești să primească și el; să-i determine pe toți să lase dezbinarea și să se bucure cu cel ce se bucură, să se întristeze cu cel ce se întristează, să trăiască prin celălalt, prin bucuriile și necazurile lui; să-i zică celuilalt: „vreau să port și eu, pe umerii mei, din povara necazurilor tale, să plâng și eu împreună cu tine.” Ar trebui să spunem când judecăm păstorul: Doamne, dacă l-am judecat, dă-mi să răspund și eu pentru păcatele lui. Doamne, la judecată vreau să împart și eu răspunsul pe care îl are de dat cu el. Sfântul Prooroc Moise când s-a pogorât de pe Sinai și a văzut poporul că jertfise idolului, vițelului de aur, s-a întristat cu toată ființa lui și a strigat către Dumnezeu: Doamne, iartă păcatul lor; nu le socoti lor păcatul acesta, mai bine șterge-mă pe mine din Cartea Vieții. Această rugăciune i s-a socotit întru dreptate și poporul a fost iertat pentru că Dumnezeu a căutat la inima proorocului.

„Milă voiesc, iar nu jertfă!”

„Judecata e cu milă pentru cel ce a făcut milă!”

Fiecare prin mila sau ura pe care o avem ne pregătim judecata. Mântuitorul a fost răstignit pe cruce de cei cărora le-a făcut bine și le-a dorit binele și i-a iertat pentru că din dragoste pentru om S-a întrupat și a primit toate. Sfântul Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan a fost ucis cu pietre de cei cărora le-a dorit binele, le-a vestit Evanghelia. Oare nu facem și noi asemenea când pe cel ce ne dă dezlegare de păcate, ne cercetează în problemele fiecăruia dintre noi, ne poartă în rugăciune și ne face părtași Jertfei Celei fără de sânge în cadrul Sfintei Liturghii, îl judecăm, îl clevetim, ne adunăm frate cu frate și ne răzvrătim și învârtoșăm împotriva lui? Știe duhovnicul pe fiecare și face tot ce-i este cu putință ca oaia să nu fie deznădăjduită; cu cel slab mai mult lucrează decât cu cel puternic; celui în deznădejde îi dă speranțe; celui întristat bucurie și mângâiere; celui mândru, smerenie; celui fricos, curaj; celui învârtoșat căință și umilință. Pe fiecare îl iubește în mod special și fiecăruia îi da medicamentul dulce sau amar potrivit bolii și suferinței pe care o are. La mânăstire nimeni nu judeca: pe cine primește starețul; pe cine spovedește; cât stă la spovedanie cu fiecare; de câte ori coboară sau unde coboară pentru oile primite în păstorire. Toți știau că responsabilitatea este mare, aveau respect pentru aceasta și nu încercau într-un fel sau altul să împiedice activitatea duhovnicului, să însămânțeze prin judecata și clevetire îndoiala între frați. Dacă ai făcut aceasta, cu adevărat jocul diavolului l-ai săvârșit și dezbinare ai provocat. Nu-ți este dat de Dumnezeu să împiedici pe altul să vină la Hristos, să-l izgonești din turmă, să-i îngrădești accesul la viața duhovnicească. Dumnezeu ne-a făcut liberi și cel ce îngrădește libertatea celuilalt se poziționează împotriva lui Dumnezeu. Acceptă pe fiecare așa cum l-a lăsat Dumnezeu și roagă-te pentru el! Judecă lucrurile cu inima, cu dragoste, iar nu cu rațiunea căzută! Fii mamă și prieten pentru toți și primește-i în inimă pe toți! Nu căuta lucruri mai presus de tine, nu dori ceea ce nu ți-a fost dat de Dumnezeu. Dacă vrei să fii păstor fără să ai aceasta de la Dumnezeu și intervii între frați, judecata duhovnicului s-o ai! Este cutremurător răspunsul ce se va cere duhovnicului. Păstorul n-a cerut aceasta, dar Dumnezeu i-a rânduit aceasta cruce, l-a pregătit, a turnat har din belșug în el, i-a dat zece talanți și l-a trimis la țarină; iar la sfârșit, la seceriș va fi chemat să dea socoteală.

O mică rugăciune a duhovnicului:

„Iartă-mă Doamne, Dumnezeul meu, pe mine netrebnicul! Mult mi-ai dat și mult mi-ai încredințat; toate Tainele Tale în mâinile mele Le-ai pus. Cutremur mă cuprinde când văd că acest vas smerit al meu de cinste l-ai făcut; cu podoaba împărătească m-ai împodobit, lumina m-ai pus în sfeșnic să luminez tuturor; din om înger ai vrut să mă faci, cereștilor Tale daruri făcându-mă părtaș. Trupul și Sângele Tău prin mine celor pe care îi iubești ai rânduit să se dea și dezlegarea celor zece mii de talanți asemenea. Și eu, Doamne, pe toate le-am îngropat și poporul Tău a fost strâmtorat. Nici pe mine nu m-am hrănit și nici pe altul n-am odihnit. Nimic bine n-am săvârșit și tot răul l-am împlinit ; dragoste n-am arătat, pe toți i-am judecat. Nimic n-am să pun în balanță din întreaga mea viață. Doar o dorință în suflet am avut, pe toți să-i iubesc precum Tu ai vrut; să iert toți pentru dragostea Ta și totul să fie spre slava Ta. Amin”.

Ieromonah Grigorie Sanda

14 aprilie 2019

Suspinul lăuntric al unui duhovnic

Ferice de poporul ortodox bulgar!

Este de admirat unitatea Sfântului Sinod al Bulgariei și a Patriarhului Neofit în tratarea cu discernământ duhovnicesc, cu dreaptă-cugetare, daruri ale Duhului Sfânt, conform Sfintelor Canoane, vizita papei Francisc în Bulgaria. Ferice de poporul ortodox bulgar!

O distanță cuvenită a BOB față de ereticul Francisc, prin care trebuie să i se amintească că nu este ”papă” absolut al lumii creștine, nici ”vicarius Fili Dei”, care este mai presus de toate* „erezia ereziilor, chinul chinurilor, o răzvrătire nemaivăzută împotriva lui Dumnezeu–Omului Hristos. Dogma aceasta este – vai ! – cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pământ, o nouă trădare a lui Hristos, o nouă răstignire a Domnului – doar că nu pe crucea de lemn, ci pe aceea de aur a umanismului papist. Și toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sărmana ființă pământească ce se numește om.”

Fără fală și onoruri, fără măsuri de pază sporite, fără plimbări în papamobil și alte gesturi de fraternitate, fără adunări festive și mai ales fără rugăciuni și slujbe în comun. Nu există pentru aceasta nicio binecuvântare.

De fapt toate măsurile luate de sinodalii bulgari, sub conducerea Patriarhului Neofit, sunt absolut normale pentru o PATRIARHIE ORTODOXĂ.

„Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie (Matei 11, 23-24).

Sunt cuvintele mustrătoare ale Mântuitorului Hristos, pe care le va rosti pentru București, Iași, Blaj și Șumuleu Ciuc, orașele incluse în vizita ereticului Francisc, care vine cu trufia sa diavolească în România Ortodoxă, dacă sinodul BOR, în frunte cu președintele său, nu vor lua măsurile de restricție și distanțare față de conducătorul papistaș.

Nu cunosc sinodalii simbriași temporari ai Patriarhului vremelnic din fruntea BOR, că nu se cuvine să îngenunchezi în fața vicleanului și ereticului Francisc tot ceea ce are mai sfânt românul, credința sa strămoșească? Să obligi la abjurare, să sfidezi sfintele canoane ortodoxe, să sfâșii cu seninătate cămașa Mântuitorului Hristos este de neacceptat!

Sfinții Părinți sobornicește au lăsat urmașilor în credință, povățuiri de nezdruncinat și anateme de nedezlegat, de a nu se face părtași sub niciun chip înnoirilor mincinoase și uneltirilor politice, de a păstra neschimbată, chiar cu prețul vieții, tradiția de veacuri a Bisericii, (II Corinteni 6:14-17)… Din eres în eres, din cădere în mai mare cădere, credința apuseană și-a arătat în timp adevăratul chip. Istoria încă sângerândă a României ne arată lămurit cum la nevoie papistașii au lăsat deoparte vicleniile chemării la unire și s-au apucat de a converti „cu tunul” pe români la „creștinismul” lor.

Oare toți Sfinții Ortodoxiei au fost prea aspri când au negat papistașilor părtășia cu Duhul Sfânt? Nu, ci Sfinții Părinți limpede au spus că hulirea Treimii a adus papismului depărtarea harului, iar depărtarea harului le-a exclus preoția, fără preoție nu au taine valide, iar fără taine… în veac nu au mântuire!

Conducătorul ereziei ereziilor, vine să propovăduiască, se pare, cu voia conducătorilor BOR, ecumenismul mincinos papisto-protestant, făcând prozelitism pentru creștinismul său mincinos și pentru ”biserica” sa mincinoasă, numită așa de sinodul mincinos din Creta, sub conducerea minciuno-patriarhului Bartolomeu.

În fața creștinilor prezenți, ereticul Francisc va conduce beatificarea episcopilor uniați care au refuzat să treacă la Biserica Ortodoxă. Există umilință mai mare decât aceasta, Înalți Preoți ai lui Hristos din BOR?

Acum va vedea întreaga pleromă ortodoxă adormită de suflul otrăvitor al hidrei ecumeniste care este mărturisirea voastră. Hristos știe deja, dar noi încă nu. De la cei aflați la conducerea BOR, nu mai așteptăm nimic bun. Cine a dansat, rugându-se cu evreii în sinagogă, va înclina și steagul Ortodoxiei în semn de supunere în fața ereticului conducător papistaș.

„Lucrul acesta duce întotdeauna dintr-o moarte duhovnicească în alta, și nu mai e sfârșit acestei muriri, fiindcă numărul morților duhovnicești ale omului este fără număr.”* Și fi-vor mulți cei care vor muri duhovnicește, dacă nu vor accepta dreptatea Mântuitorului Hristos:

„Cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipește. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” (Matei 12, 29-32).

Ce spuneți Înalți Preoți ai lui Hristos din BOR, vreți să deveniți, urmașii lui Iuda? Veți accepta această trădare a Mântuitorului Hristos, impusă din afară de cei care l-au trădat deja și de iudeo-masoneria, ucigașa mântuirii oamenilor? Cât adevăr insuflat de Mângâietorul, se găsesc în cuvintele unuia dintre marii Sfinți ai Ortodoxiei:

„Unia este înelaciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiți întru pierzanie. Unia este un lup răpitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducător de moarte în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlădița înainte-mergătoare a antihristului, ce ademenește cu măgulire pe cei mai neștiutori întru pierzanie. Unia este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingușitorul sărut a vândut Credința Pravoslavnică.”**

Biserica este Una și Unul Sfânt este Capul ei, și nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă predanie lăsată de Hristos Sfinților Părinți. Tocmai această provocare ne-o aruncă ereticul Francisc – o nouă tradiție, o altă dogmă, un alt dumnezeu – ca să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze, sa ne îndepărteze de Soarele Dreptății.

Dr. Gabriela Naghi

*Sf. Iustin Popovici – Biserica Ortodoxa și ecumenismul,

**Sf.Cuvios Paisie de la Neamț

Biserica Bulgariei ia o decizie fermă împotriva slujirii și rugăciunii comune la vizita papei Francisc

Sfântul Sinod al Bulgariei a examinat proiectul agendei pentru viitoarea vizita a Papei Francisc, în cadrul sesiunii sale de ieri, luând o decizie fermă cu privire la nivelul adecvat de participare.

Potrivit afirmației afișate pe site-ul oficial al Patriarhiei, ierarhii bulgari au decis în unanimitate, că nu poate fi vorba de nici o forma de rugăciune sau slujire în comun cu Papa Francisc, întrucât este strict interzisă de către sfintele canoane ale Bisericii.

De asemenea, Sinodul nu a binecuvântat participarea unui diacon al Bisericii Bulgariei, ca traducător al lui Francisc în timpul vizitei sale.

Potrivit declarației, ierarhii au decis să trimită o scrisoare la Nunțiul Apostolic al Vaticanului din Bulgaria, Anselmo Guido Pecorari, menționând că, întrucât invitația pentru vizita Papei a venit de la autoritățile statului, principalele evenimente ar trebui să fie coordonate cu agențiile guvernamentale, deși Prea Fericirea Sa, Patriarhul Neofit și membrii Sinodului, sunt pregătiți să-l primească pe Papa la Patriarhie pe 5 mai, în conformitate cu programul stabilit.

Traseul Pontifului include, de asemenea, „rugăciunea particulară înaintea Tronului Sfinților Chiril și Metodiu la Catedrala Patriarhală a Sfântului Alexandru Nevski”, deși Sinodul Bulgariei a anunțat că este posibilă o vizită la Catedrala Patriarhală”, dorim să subliniem că orice formă de slujire liturgică sau de rugăciune în comun, precum și purtarea de veșminte liturgice este inacceptabilă pentru noi, întrucât sfintele canoane interzic acest lucru .”

În consecință, Corul Patriarhal nu va participa în nici un caz la vizită.

Participarea oricărui reprezentant al Bisericii Bulgare la orice alte evenimente incluse în program este „imposibilă”, se arată în declarație. Programul Papei include și alte slujbe, inclusiv o „Rugăciune pentru pace împreună cu reprezentanții bulgari ai diferitelor culte religioase la Piața Nezavisimost”.

Mai mult, ierarhii au scris Nunțiului Apostolic: „În ceea ce privește sugestia conform căreia diaconul Ivan Ivanov să fie interpret în timpul vizitei Papei Francisc în Bulgaria – Sinodul nu-și dă binecuvântarea, cu excepția vizitelor în clădirea Sfântului Sinod și a catedralei Patriarhale Sf. Alexandru Nevski.”

„Nu se dă binecuvântare clericilor Bisericii Ortodoxe Bulgare-Patriarhia Bulgariei, să participe la nici un  eveniment inclus în programul vizitei Papei Francisc în Bulgaria”, se arată în declarație.

Papa a vizitat Georgia în septembrie-octombrie 2016, iar Biserica Georgiană a manifestat aceeași reținere și respect pentru tradiția sfântă ortodoxă, la întâlnirea cu Papa, neparticipând la nici o slujba comună sau rugăciune.

Biserica Georgiei și a Bulgariei sunt cele două Biserici Ortodoxe Locale care s-au retras din Consiliul Mondial ecumenist al Bisericilor.

Sofia, 4 aprilie 2019

Trad. Dr. Gabriela Naghi

Bulgarian Holy Synod takes hard stance against attending any services during Pope Francis’ visit in May