Invitație la Împărăția Cerurilor

12.png

Preafericirea Voastră,

Mă adresez Preafericirii Voastre, în calitatea pe care o aveți de Președinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, precum și Înaltpreasfințiților Mitropoliți, Înaltpreasfințiților Arhiepiscopi, Preasfințiților Episcopi și  Arhierei-Vicari.

 „Biserica lui Hristos ne-a educat în duhul iubirii, blândeţii, smereniei, ascultării și cinstirii îndrumărilor duhovniceşti lăsate de înaintaşii noştri. Biserica Ortodoxă, prin glasul Sfinţilor Părinţi, mărturiseşte că mântuirea poate fi dobândită numai în această Biserică întemeiată de Hristos. Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică în care nepătat s-a păstrat Sfânta Tradiţie şi deplinătatea dumnezeiescului har mântuitor. Ea a păstrat întreagă şi curată învăţătura Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi. Dorim să rămânem credincioşi şi ascultători mărturisirii lor, urmându-le în credinţă neclintită şi în dragoste înflăcărată pentru Dumnezeu.”[1]

Poporul român a rezistat în acest adăpost geografic al Europei pentru că a fost expus, în istorie în repetate rânduri, unui program amplu de smerire dumnezeiască. Integritatea statală și de credință au fost puse în pericol de către popoarele care au râvnit la statutul de mari puteri ale lumii, dar integritatea în cele două aspecte, a rămas totuși în picioare datorită păstrării Dreptei Credințe în rândul românilor dreptslăvitori.

Frica de Dumnezeu înțeleasă mai mult empiric decât academic l-a ajutat pe românul simplu, dar sincer, să nu piardă din vedere esența vieții în Hristos. De aceea, neamul nostru a primit lecțiile dureroase ale istoriei cu fruntea sus către Dumnezeul cel viu, fără remușcare, cu încredere că orice sacrificiu făcut în numele Domnului și al gliei strămoșești va avea ca rezultat păstrarea continuității acestui neam, născut de la bun început creștin ortodox.

Tatăl minciunii se străduie de aproximativ 7500 de ani de la Adam să Îl mâhnească pe Dumnezeu, răzbunându-se orbește, speculând din plin efectele moștenite de om, în urma păcatului protoparental.

Astăzi când istoria nu mai încape în manuscrise, și chiar dacă ar mai încăpea, nu ar mai avea cine să o scrie cu onestitate și cu frică de Dumnezeu, din cauza influenței covârșitoare a masoneriei, între cer și pământ, Dumnezeu pretinde de la om, mărturisirea Dreptei Credințe asumată până la mucenicie, și aceasta pentru că numai mucenicia ar mai putea fi singurul tratament de însănătoșire sufletească și de întâmpinare cu inima  smerită[2] a Învierii celei obștești, la cea de-a doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Autorul acestei premeditate influențe, este instrument al sionismului mondial, care la rându-i a fabricat covorul întâmpinării fiului pierzării, antihristul, covorul în sine fiind erezia ecumenismului.

După cum cel puțin din punct de vedere rațional, Preafericirea Voastră stăpâniți, lumea întreagă este chemată la îndumnezeire prin “asceza duhovnicească a voinței, fiindcă numai printr-o libertate reală a omului poate ajunge asemenea lui Dumnezeu după iubire”[3], după cum bine afirma protopresbiterul prof. univ. dr. Ioannis Romanidis în teza de doctorat a cuvioșiei sale “Păcatul Strămoșesc”, publicată pentru prima dată în 1992.

În condițiile în care se observă cu ochiul liber că libertatea este furată oamenilor de către mai marii lumii acesteia, abuz care a pătruns și în rândul clerului ortodox la nivel ecumenic, în toate rangurile ierarhice existente, așadar nici în cadrul BOR nu putem vorbi, din păcate, de o excepție de la regulă, în aceste vremuri evident apocaliptice după cum ne încredința și marele stareț duhovnic român al Sfântului Munte Athos, Dionisie Ignat de la Colciu (1909 – 2004).

Luând în considerare suportul statutar existent în regulamentul BOR[4] privind locul pe care îl ocupă patriarhul, citim că “patriarhul este Întâistătătorul între Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române și președintele organismelor centrale deliberative și executive bisericești”.[5] De aici înțelegem că patriarhul este responsabil în fața lui Dumnezeu privind mersul lucrurilor în chestiunea fundamentală a garantării păstrării Învățăturii de credință creștin ortodoxă cu scopul ultim și necesar de a ajuta la mântuirea sufletelor românilor botezați ortodox, încredințate lui de către Dumnezeu.

„Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română”. Petiție adresată sinodului BOR cu privire la vizita papei

Deși participarea Preafericirii Voastre în mod activ și păgubitor pentru Biserica lui Hristos Cel înviat, fără precedent la salutarea, susținerea și semnarea documentelor profund eretice de la Kolimbari iunie 2016, cât și tot efortul depus de a legitima ecumenismul sub masca ecumenicității să se plieze pe modul de existență sănătos al Ortodoxiei românești cu o vechime de 2000 de ani în spațiul danubiano-pontic, consider că de îndată ce încă sunteți în slujirea Bisericii lui Hristos, Dumnezeu încă mai așteptăm de la dumneavoastră un semn cât de mic de întoarcere la Adevăr, chiar și cu prețul vieții.

Planul masoneriei a fost de la bun început axat pe atragerea abilă a Bisericii Ortodoxe în vâltoarea celui mai perfid organism internațional, numit “Consiliul Modial al bisericilor”, prin care s-a finalizat promovarea așa-zisei „teorii a ramificațiilor” în România, potrivit căreia Biserica este ca un trunchi comun din care, în timp, s-au desprins ramuri (romano-catolicismul, uniații, protestantismul, monofiziții etc.) care dețin, fiecare în parte, sfințenie și har mântuitor[6]. Deși toate acestea s-au derulat sub ochii și aprobarea dumneavoastră personală, consider cu tărie că aveți încă o șansă unică, poate chiar în toată istoria BOR, de a mărturisi Adevărul cu asumarea consecințelor ce derivă din aceasta.

La aceste acte a căror actor activ ați fost în cadrul BOR, martori avizați care au tras un semnal de alarmă la timpul potrivit, fiecare după putere, au fost atâția oameni, unii dintre ei cu viată sfântă, nu demult trecuți la Domnul, precum putem fără echivoc aminti de exemplu, pe Înaltpreasfințitul mărturisitor Iustinian Chira[7]  (1921-2016), cât și pe mulți alții[8].

Printr-un curaj demn de un Patriarh ortodox, ce s-ar cere în cazul dumneavoastră în prezent, aveți șansa de a vă ridica la starea de mărturisitor cu vrednică trecere în fața lui Dumnezeu, prin adoptarea recentă și istorică a atitudinii[9] profund ortodoxe pe care a avut-o vrednicul Preafericit Părinte Patriarh mărturisitor Neofit al Bulgariei cu ocazia vizitei din duminica Sfântului Apostol Toma, 5 mai 2019 a ereticului papă Francisc pe pământ ortodox bulgar. În acea vizită de două zile în Bulgaria, înaintemergătorul antihristului pe pământ, ereticul papă Francisc, a profitat de statutul său dual, privind titulatura oficială de șef de stat al Vaticanului, cu scopul de a întina Ortodoxia luptătoare a BOB la ea acasă, prin întrevederi de substanță cu Patriarhul Bulgariei, ce se doreau avute în duh ecumenist. Patriarhul Neofit și membrii Sfântului Sinod al Bulgariei, așa cum au anunțat, l-au primit sobru, respectuos, dar distant, fără veșminte liturgice, fără cor, fără a participa la nici un eveniment consacrat pe întregul parcurs al vizitei papale.[10]

Biserica Bulgariei ia o decizie fermă împotriva slujirii și rugăciunii comune la vizita papei Francisc

Din câte bine știți și deja vă pregătiți împreună cu întreaga Patriarhie Ortodoxă Română, se apropie ziua de doliu național, 31 mai 2019, în care același eretic papă Francisc va pângări sfântul pământ românesc ortodox, sfințit de atâta sânge martiric și mucenicesc de 2000 de ani încoace.

Iată un moment în viața preafericirii voastre când aveți ocazia unică să vă mântuiți prin dreaptă mărturisire, printr-o mucenicie inevitabilă, dar zguduitor de grăitoare și binecuvântată pentru dumneavoastră cât și pentru întreaga pleromă românească din cadrul BOR.  Iată o ocazie în care toate greșelile flagrante la adresa Bisericii Ortodoxe și deci la adresa personală a lui Hristos, Capul ei, la care ați fost împins de către cei care au organizat spre exemplu pseudo-sinodul din Creta după tiparul Conciliului Vatican II, ar putea fi șterse prin botezul muceniciei în mărturisire publică împotriva venirii ereticului papă, la modul blasfemiator pentru BO, la care va fi primit în întreaga țară.

Bunul Dumnezeu cu planul lui de chemare a fiului rispitor[11] vă pune în mâini din nou soarta duhovnicească a atâtor români, cu conștiințele deja adormite, în urma pagubelor înregistrate după pătrunderea pan-ereziei ecumenismului în România, de această data în mod oficial, în iunie 2016.

Din acest moment istoric, însă în sens negativ și cu urmări greu de evaluat la nivel național din multe puncte de vedere, preafericirea voastră v-ați putea alinia cu mare vrednicie în rândul marilor mărturisitori ai neamului nostru, cum ar fi IPS Irineu Mihălcescu (1874 – 1948), care de la starea osânditoare de mason, a trecut la măsura vrednică de mărturisitor al Dreptei Credințe Creștin-Ortodoxe, publicând lucrarea “Teologia luptătoare”, lucrare care a contribuit la condamnarea masoneriei de către Sfântul Sinod al BOR în anul 1937[12], dar și din afara țării, cum ar fi Preafericitul Irineu (Skopelitis), așa zis fost patriarh al Bisericii Ortodoxe al Ierusalimului între 2001 și 2005, care în stare de arest în același oraș fiind, s-a adresat către „toată pleroma dreptslăvitoare a Ortodoxiei Universale” cu o Epistolă prin care a condamnat ecumenismul ca erezie, iar Sinodul Pan-ortodox planificat pentru anul 2016 l-a declarat „lipsit de har și scârbos în fața lui Dumnezeu”.[13]

Acesta din urmă, afirma în data de 20 iunie 2015 că  “Ecumenismul e un mozaic compus din erezii şi schisme. Ecumenismul este erezie. Biserica ecumenistă nu este vie, ci moartă, căci minciuna ucide în sine tot adevărul. Teoria ramurilor, răspândită şi recunoscută în Consiliul Mondial al Bisericilor, este lipsită de temei, odată ce comunităţile care s-au despărţit de Biserică nu sunt ramuri vii, ci ramuri rupte şi uscate. „De nu rămâne cineva întru Mine, se scoate afară ca viţa şi se usucă şi o adună pre ea şi în foc o aruncă şi arde” (Ioan 15,6). Sfântul Duh lucrează doar în creştinii ortodocşi care stau în adevăr. Întâistătătorii Bisericii, episcopii puşi şi chemaţi de Dumnezeu pentru apărarea credinţei, trebuie să adopte atitudinea mărturisitoare a Sfinţilor Părinţi în apărarea Ortodoxiei faţă de cei care o vând şi o supun pe placul lumii acesteia care zace în rău. Te poţi mântui numai prin întoarcerea la Dumnezeul-Om prin pocăinţă cu toată osârdia şi sub toate aspectele, şi prin asumarea credinţei ortodoxe a Sfinţilor Apostoli, Sfinţilor Părinţi, a Sfintelor Soboare Ecumenice.”[14] Pe 9 februarie 2011, Mitropolitul Agafanghel al Bisericii Ortodoxe Ruse în afara graniţelor – Autoritatea Bisericească Supremă Provizorie a publicat pe pagina sa de LiveJournal că jurisdicţia sa a intrat oficial în comuniune cu fostul patriarh Irineu.[15]

Totodată puteți să luați în considerare și atitudinea pur ortodoxă a fostului Arhiepiscop Hristodulos al Atenei (1939 -2008) relatată de către Părintele cu viață sfântă, Arsenie Papacioc, în cadrul interviului realizat de Ieromonahul Justin și Monahul Kirion la sfârșitul anului 2010, la Mănăstirea Techirghiol, în care reda declarația cu mulți ani în urmă, a celui întâi menționat mai sus, că “miroase a 666”.[16]

„De-ar săvârşi cineva toate răutăţile din lume, însă dacă nu-şi pierde nădejdea în Dumnezeu și dacă aleargă la pocăinţă tot se mântuieşte.”[17]

Cu speranța că în sufletul preafericirii voastre s-ar mai găsi o firavă, dar vie, rază de Lumină, dar totodată și cu conștiința liniștită, vă rog respectuos să reflectați la oportunitatea apărută de a lucra cele bune în Biserica lui Hristos prin mărturisire în calitate de Patriarh al BOR în exercițiu, act potențial de trezire folositor la nivel național.

Vă adresez acest îndemn, în calitate de student al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București, anul 3, promoția 2014 – 2018, programul de studii universitare de licență, secția „Pastorală”.

Subsemnatul, am refuzat din anul III de facultate să mai particip la programul liturgic al secției Pastorală după pseudosinodul de la Kolymbari, din iunie 2016. Îngrădindu-mă de erezia ecumenistă legiferată la Cretă și participând la Sinaxă de la Botoșani în vară anului 2017, am fost fotografiat și discreditat pe grupul de socializare al colegilor de către responsabilul de an, fiind catalogat „participant la conferințe împotrivă Bisericii” și demascat apoi conducerii facultătii[18], urmărindu-se ca studenții din facultate să rămână în dezinformare și posibilă confuzie.

Examen al mărturisirii la Facultatea de Teologie

Aștept cu interes un răspuns moralmente creștin ortodox și din partea actualului decan, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Moldoveanu la scrisoarea trimisă de curând preacucerniciei sale cu același teme de actualitate.

Șapte cuvinte către noua conducere a Facultății de Teologie Ortodoxă din București

 

Valentin Bucur                                                                                                                  Semnătura

29.05.2019

[1] Episcopul Longhin, Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte pp. 176 (Scrisoare adresată Patriarhului Kiril de către vieţuitorii Mănăstirii „Înălţarea Domnului”, Bănceni, Ucraina, 2015).

[2] Biblia sau Sfînta Scriptură, (Matei 11; 29) Bucureşti Ed. EIBMBOR, 2001

[3] Ioannis Romanidis, Păcatul strămoşesc – teza de doctorat, 2017 (Bucureşti: Editura Sophia, pp. 148.).

[4] Noul Statutul BOR aprobat de Sfântul Sinod la data de 28 noiembrie 2007 (http://patriarhia.ro/images/documente/statutul_bor.pdf).

[5] Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (Bucureşti: BOR, pp.26)

[6] Rezolutia Bisericii Ortodoxe Georgiene Privind Ecumenismul 8 octombrie 1998.

[7] IPS Iustinian Chira a fost un vadit marturisitor impotriva ecumenismului.                                                                                                

[8] Parintele marturisitor cu viata sfanta Adrian Fageteanu 1912-2011, Arhimandrit marturisitor Ilie Cleopa cu viata sfanta 1912-1998, Arhimandrit marturisitor Iustin Parvu 1919-2013, Parintele marturisitor Gheorghe Calciu Dumitreasa cu viata sfanta 1925-2006 cat si Înaltpreasfințitul marturisitor Iustinian Chira cu viata sfanta 1921-2016.

[9] Sfântul Sinod al Bulgariei a examinat proiectul agendei pentru viitoarea vizita a Papei Francisc, în cadrul sesiunii sale de ieri, luând o decizie ferma cu privire la nivelul adecvat de participare. Potrivit afirmației afișate pe site-ul oficial al Patriarhiei, ierarhii bulgari au decis în unanimitate, că nu poate fi vorba de nici o forma de rugăciune sau slujire în comun cu Papa Francisc, întrucât este strict interzisă de către sfintele canoane ale Bisericii. De asemenea, Sinodul nu a binecuvântat participarea unui diacon al Bisericii Bulgariei, ca traducător al lui Francisc în timpul vizitei sale.iblia sau Sfînta Scriptură.( https://www.marturisireaortodoxa.ro/biserica-bulgariei-ia-o-decizie-ferma-impotriva-slujirii-si-rugaciunii-comune-la-vizita-papei-francisc/).

[10] https://www.marturisireaortodoxa.ro/ereticul-papa-francisc-fata-in-fata-cu-sfanta-ortodoxie/.

[11] Biblia sau Sfînta Scriptură, pilda fiului risipitor (Luca 15; 13-32).

[12] https://ortodoxinfo.ro/2017/12/17/o-scurta-cronologie-ortodoxa-apostaziei-vremurilor-noastre-s-inceput-usor-secolul-19-s-apasat-pe-acceleratie-secolul-20-iar-acum-se-incheie-forta/.

[13] Pf Irineu I al Ierusalimului, Epistola catre „toată pleroma dreptslăvitoare a Ortodoxiei Universale”.

[14] Epistola catre „toată pleroma dreptslăvitoare a Ortodoxiei Universale” impotriva ecumenismului a  întemniţatul Patriarh al Ierusalimului Irineu I, Din Sfântul Oraş Ierusalim, anul 2015, iunie, ziua a 20-a (http://catacomb.org.ua/).

[15] 09.02.11. The lawful Patriarch of Jerusalem, Ireneus, confirmed the unity of the Local Jerusalem Church with the Russian Orthodox Church Abroad under the omophorion of Metropolitan Agafangel, and he gave a blessing for his name to be commemorated at the Great Entrance. Patriarch Ireneus’ title: His divine beatitude, Patriarch of the Holy City of Jerusalem and All Palestine, Syria, Arabia, all of Transjordan, Cana of Galilee and holy Sion (http://sinod.ruschurchabroad.org/eng2011.htm).

[16] https://www.atitudini.com/2011/09/interviu-cu-parintele-arsenie-papacioc-%E2%80%9Ece-atata-frica-de-moarte-de-cate-ori-n-am-murit-pana-acum%E2%80%9D/.

[17] Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum, (Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, 1913 – 1960 )2008-lea (Editura Cartea Ortodoxa, pp. 172-173.

[18]  https://www.marturisireaortodoxa.ro/sapte-cuvinte-catre-noua-conducere-a-facultatii-de-teologie-ortodoxa-din-bucuresti/.

Invitație la Împărăția Cerurilor

Vremea este a sluji Domnului!

1.jpeg

De ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, în municipiul Urziceni a avut loc un eveniment important: sfințirea picturii noii biserici cu hramul Sfânta Treime. Momentul a fost așteptat atât de parohieni, cât și de credincioșii municipiului, după numeroase polemici izvorâte din nevoia de a avea în centrul vechi al orașului o biserică nouă, ridicată pe locul unei construcții ce punea în primejdie siguranța credincioșilor, o adevărată ruină ce se dorea închisă și conservată. Însă, a rânduit Dumnezeu ca noul sfânt locaș să fie ridicat pe locul vechii biserici într-un timp foarte scurt, de numai doi ani, fiind apoi târnosit pe 29 mai 2011, în Duminica a șasea după Sfintele Paști, a orbului din naștere.

Inițial, aflând despre eveniment, m-a încercat o ușoară nostalgie, amintindu-mi de slujirea în această biserică pe timpul a zece ani, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu întristări, cu încercări și cu binecuvântări. Ceea ce însă m-a răscolit cel mai tare a fost momentul din noiembrie 2016 când protopopul locului a dat citire hotărârii episcopului Vincențiu de a fi oprit de la slujire, pe o perioadă nedeterminată, pentru faptul că întrerupsesem pomenirea numelui PS sale pe motivul acceptării ereziilor legiferate la Creta, în 2016, în cadru sinodal al BOR, la data de 29 octombrie a aceluiași an, când „s-a luat act cu apreciere” a acelor hotărâri eretice.

Mi-am revenit imediat gândindu-mă la frumoasa lucrare pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o alături de fiii duhovnicești care au urmat calea îngrădirii de erezie.

În cadrul predicii rostite de către PS Vincențiu după încheierea Sfintei Liturghii a surprins neplăcut, conform spuselor unor credincioși ai parohiei Sfânta Treime, cuvintele de dispreț față de nevrednicia mea, prin care spunea, citez cu aproximație din cuvintele acelora, că „a mai trecut unul care s-a spânzurat ca un Iuda”, „un eretic” căruia „nu-i va merge bine nici lui, nici celor ca el până la sfârșit”.

Îmi pare rău că, după atâta vreme, pseudo-episcopul Vincențiu nu a înțeles că un preot poate întrerupe pomenirea ierarhului său conform Canonului 15, I-II Constantinopol, că este „un drept și o datorie” a acestuia (după spusele părintelui profesor Ioan Floca la tâlcuirea Canonului 15) atunci când un pseudo-episcop propovăduiește erezia cu capul descoperit (în public).

De aceea, e firesc să ne întrebăm: cine este trădătorul? Cel care a folosit Canoanele Bisericii îngrădindu-se de erezie, sau cel care a călcat în picioare dogmele Bisericii și învățăturile Sfinților Părinți acceptând legalizarea panereziei ecumenismului la nivel eparhial? De ce am fost asemănat cu „un nou Iuda” în procesul în care PS Vincențiu și-a judecat propria cauză și de ce numește „spânzurare” mărturisirea adevărului ce face parte din misiunea preoțească a fiecăruia dintre noi? Cu alte cuvinte, întreruperea canonică a pomenirii numelui minciuno-episcopului este o practică perimată, căzută în desuetudine, un „privilegiu” pierdut odată cu apariția ereziei episcopocentriste a lui Zizioulas! Să înțelegem că Biserica, în viziunea PS Vincențiu, nu mai este hristocentrică și că erezia poate fi propovăduită cu capul descoperit, fără dreptul canonic ca un cleric să întrerupă pomenirea pseudo-ierarhului său devenit un fel de papă, un locțiitor al lui Hristos în propria eparhie.

Apoi, care este erezia de care mă fac vinovat? Întreruperea pomenirii este erezie? Dacă da, atunci și Sfântul Fotie cel Mare, autorul Canonului 15, poate fi acuzat de „erezie și schismă” împreună cu toți Sfinții care au întrerupt pomenirea de-al lungul timpului! Să nu fie!

Cât despre cei care suntem pe această cale a îngrădirii, de unde știe PS sa că nu mergem bine până la sfârșit, atâta vreme cât facem ceea ce din punct de vedere canonic și patristic nu este greșit? Atunci cine merge bine până la sfârșit? Ierarhia BOR care a legiferat sinodal panerezia ecumenismului, care acum așteaptă venirea papei în România sub clătinarea clopotelor ce vor fi trase la Catedrala Națională, a cavalcadei de la Iași, capitala ortodoxă a moldovenilor și a pseudo-canonizării ce va avea loc la Blaj, a cochetării pe tema autocefaliei cu schismaticii ucrainieni sau cei care se împotrivesc acestor nelegiuiri și trădări cum nu a mai cunoscut neamul ortodox românesc?

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Iertați-mi îndrăzneala de a vă întreba , dar „vremea este a sluji Domnului”: ați vorbit în predicile de la amvon, în pastorale sau în conferințele preoțești despre aceste provocări ale ecumenismului, papalității și schismei ucrainene? Ați îndemnat preoții să facă misiune de catehizare și informare cu privire la aceste probleme pe care le considerăm de maximă importanță și de actualitate? Ați luat atitudine în Sinod împotriva „Săptămânii de rugăciune ecumenistă” și ați mărturisit împotriva prezenței BOR în CMB, hotărârilor de la Balamand, Chambessy, Busan, Kolymbari? Tăcerea în eparhie sau căutarea altor vinovați decât cei reali poate fi un răspuns!

Făcând ceea ce trebuie în eparhia pe care o păstoriți, mărturisind adevărul, veți aduce bucurie Îngerilor și Sfinților în cer, Maicii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a răstignit pentru păcatele noastre, veți da viață și motivație păstorilor ca să fie făclii luminoase pentru păstoriți și veți ajuta ca bisericile să fie împodobite nu doar cu veșmânt pictural, ci și cu virtuțile creștinești întrupate în credincioși dornici de mântuire, să fie cetăți întărite din care să răsune ca un tunet glasul Evangheliei și a păstorilor care drept învață cuvântul adevărului.

PS voastră,

Eu nu vă consider asemenea lui Iuda și nu văd starea în care vă găsiți ca pe o mergere la spânzurătoare, ci văd în acestea timpul pe care Dumnezeu vi l-a dat pentru pocăință și îndreptare. Încă vă mai puteți ridica din această cădere și încă mai puteți lua atitudine în Sinodul BOR. Altfel, puterile sufletești vor slăbi, conștiința se va toci, mintea se va întuneca și inima se va învârtoșa, călcând cu totul în picioare făgăduințele făcute la hirotonie că veți păstra Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți neschimbate.

Preot Claudiu Buză, Urziceni

23 mai 2019

Ortodoxia „informațională” între haosul mediatic și pseudo-limbajul duhovnicesc

judecata.jpg

Hristos a înviat!

Adresăm acest text cititorilor blogului cu nădejdea că informațiile pe care le conține vor fi spre folos în interpretarea evenimentelor recente dar și a unor atitudini în esență dezbinatoare și manipulatoare prezente adesea în media online (dar nu numai). După cum se poate ușor deduce, este scris de niște persoane care au trăit și s-au format într-un mediu progresist, liberal în esență chiar dacă o bună parte din evenimentele relatate s-au încercat a fi bine camuflate sub masca tradiționalismului creștin. Într-o anumită măsură, am împărtășit din valorile acestui mediu profund nesănătos sau le-am tolerat ignorând sau lipsindu-ne voința de a cunoaşte în profunzime răul pe care îl aduc în plan social dar mai ales în plan duhovnicesc. Experiența ne-a așezat în fața unor evenimente despre care credem că este bine a vorbi în contextul prezent și încercăm a face aceasta în cele de mai jos.

Rătăciți în orizontala lumii

Pentru început, trebuie spus că pentru noi ceea ce vedem ca încercare de adevărat linșaj în media online din partea ortodoxinfo în fața Părinților delimitați canonic de erezia ecumenistă dar și de grupările schismatice formate în urma sinodului din Creta nu este deloc ceva nou, strategic vorbind, din contră. De la un capăt la altul (primul atac direct fiind lansat chiar în cea dintâi zi de Paști), în pozițiile public exprimate ale acestora am recunoscut o rețetă de manipulare pe care am văzut-o aplicată iară și iară, timp de mai mulți ani: în presa neo-comunistă, reacționară, în noul tip de jurnalism neaoș care promovează ideologia de extremă dreaptă și în mediul care a lansat și hrănit mișcarea de „rezistență” în România.

Mișcarea aceasta a avut miezul de acțiune chiar în mediul unde noi ne-am format ca studenți și am fost aproape de ce s-a întâmplat încă din primii ani la Roșia Montană din pur interes față de temele studiate acolo prin școli de vară și stagiu de practică. Ani mai târziu am putut observa  modul de funcționare al mișcării chiar din interior, participând la proteste și contribuind în organizarea lor. Mișcarea a produs extrem de multe nemulțumiri din partea participanților și constant a încălcat nevoia de transparență cerută (organizatoric dar și cu privire la liderii din umbră ai mișcării ținuți departe de lumina scenei), dând naștere la interminabile conflicte și ulterior s-a divizat pe orizontală în nenumărate grupulețe unite de diverse interese, mai mult sau mai puțin sincere. Unul dintre aceste grupuri a fost și struțo-cămila intitulată „unițisalvăm cu credință” menită (privind retrospectiv) să îndepărteze din interiorul mișcării și pe unii dintre ultimii oameni cu bune intenții. Aceștia au/am plecat unii după alții, dezamăgiți și de activitatea acestui grup. Cei care au coordonat acest grup s-au remarcat în anii ce au urmat din punct de vedere socio-politic „ajutând” nenumărate alte grupări (de pildă, Coaliția pentru familie), jurnalistic în media tradiționalistă de inspirație neoconservatoare americană (atât cât există la noi), în plan politic unii asociindu-se chiar cu partide de extremă dreaptă (USR) și devenind membri parlamentari alături de aceștia, în grupări ONG așa-zis creștine apărute în urma protestelor etc. toți aceștia pozând simultan drept adevărați creștini.

Foarte multe pot fi spuse despre cum s-a acționat asupra acestei mișcări din ceea ce e relevant și pentru mișcarea anti-ecumenistă ca tip de discurs manipulator, ca modalitate de a fabrica vinovați și de a distruge public imaginea celor bine intenționați, ca mod de a acționa în preajma acțiunilor cheie, de folos (cum se întâmplă în prezent față de soluțiile și documentele Sinaxei de la Botoșani 2019) dar nu numai. De menționat este și preocuparea constantă pentru producerea de haos informațional (probabil pentru că în haos mulțimea e mult mai ușor de controlat) și de conflicte care au lăsat cu greu să ajungă la suprafață vocile rațiunii și mesajele de bun simț. Sunt de părere că nimic din toate acestea nu poate fi considerat drept scăpare sau slăbiciune sau etichetat drept “bune intenții ratate”, acest mod de a acționa și de a discuta nu poate fi emblema unor oameni cu bune intenții, mai ales când se petrec în mod repetat, cu plăcerea de a distruge lucrul bun și cu încrâncenare. Această strategie de manipulare pe care am văzut-o pusă în practică poate constitui un subiect de studiu în sine dar mă opresc aici, dorind să subliniez două aspecte:

În primul rând, pe lângă bifarea tuturor celor de mai sus la nivel de discurs public, ortodoxinfo a luat de curând o poziție – manifest față de modul de organizare pe care îl vede (singurul) potrivit pentru mișcarea românească anti-ecumenistă: structura organizațională pe orizontală[1]. Dând în același timp de înțeles că se doresc a fi capii și influențatorii mișcării.

Sunt multe de comentat legat de articolul care conține aceste informații. Dar trebuie spus în primul rând că această structură organizațională a stat la baza tuturor revoltelor de stradă din perioada recentă (din Orientul Apropiat, Egipt, Turcia, Grecia, Spania, Ucraina etc), cel puțin. Este la vedere unde au dus aceste revolte pentru fiecare stat în parte. În Europa de Est a fost implementat de rețeaua ONG sorosistă. Sunt publice informații cu privire la apartenența organizatorilor protestelor de la noi la această rețea prin finanțări, sau cu privire la școlirea unora dintre aceștia în centrul de putere al ideologiei sorosiste (CEU, Budapesta) sau legat de experiența pe teren căpătată de aceștia în proteste diferite din țări străine (mai sus numite) dar nu numai. Structura organizațională pe orizontală este promovată deschis de fundația Soros / Open Society pentru țările vizate. Este baza puterii de manipulare și de dezbinare a acestora și s-a manifestat și la nivelul protestelor de stradă de la noi. Pentru conducătorii din umbră o astfel de rețea alcătuită din mici grupulețe este foarte ușor de controlat prin alăturarea lor în caz de nevoie sau contrar, prin asasinarea lor publică atunci când e necesar sau prin asmuțirea unora asupra altora dând naștere anarhiei.

În al doilea rând, acest mod de organizare (contrar a ceea ce afirmă ortodoxinfo în articol) nu poate fi sub nicio formă specific poporului român. Istoria neamului stă dovadă. Este o mare jignire adusă românilor, alături de articolul în care se face un fals portret românilor din toate timpurile arătându-i drept trădători și uzurpatori din fire[2] din partea unora care se bat în piept afirmând că apără mesajul marilor duhovnici ai neamului. Și din scrierile cărora extrag convenabil citate anulând contextul de care aparțin și duhul în care au fost scrise.

Mai ales, orizontala la care doresc să se raporteze aceștia nu a avut niciodată și nici nu va avea nimic de a face cu duhul ortodoxiei pe care pretind că o apără fiindcă tot poporul drept credincios s-a raportat mereu numai și numai la “verticală”, la Dumnezeu. Nu la interese lumești, de moment sau de grupuri. Doar verticala poate face diferența între bine și rău și acest mod de raportare a omului la evenimente îl doresc redactorii ortodoxinfo a fi distrus.

Nu este un mod de organizare unificator, este unul dezbinator.

În final celor care doresc să analizeze mai detaliat erorile grave expuse în aceste două articole le sugerăm să cerceteze preocupările, școlirea și convingerile autorilor citați în ambele texte pentru a se vedea pe ce surse își fundamentează redactorii blogului poziția revoluționară și cum le amestecă pe acestea după propriul interes cu citate (rupte din context) extrase din scrierile marilor duhovnici pentru a-și justifica atitudinea.

Asemenea au procedat și în “interpretarea” răspunsurilor pr. Vasile Ioviță, a pr. Matei Vulcănescu, a domnului Mihai-Silviu Chirilă, a doamnei Gabriela Naghi, scoțând din contextul larg (ignorat complet) fraze cărora le-au dat semnificații noi și convenabile, inserate printre citate înălțătoare drept cârlige prin care cititorul neexperimentat este atras în disputa haotică.

Un lucru pe care l-am remarcat cu multă tristețe prin evenimentele la care am luat parte, mai ales la cele petrecute în mediul “creștin” este că tot răul, pentru a se înmulți, speră la (și se bizuie) pe nepăsarea sau credulitatea creștinului de azi. Lucruri grave, vădit necreştine, pro ecumeniste s-au petrecut sub privirile pline de “dragoste creștină” greșit înțeleasă a multora în contextul la care am făcut referire. Naivitatea sau complexul de victimă care tace în fața abuzului, lașitatea sau lipsa de pricepere în a purta un dialog constructiv au fost mult mai nocive decât răul în sine. De acestea toate ne facem vinovați și noi, care am asistat la evenimente lipsiți de reacție de multe ori. O lecție foarte grea învățată de aici este că atunci când cineva arată, prin fapte, cine este de fapt… trebuie crezut. Experiența personală (în cadrul descris mai sus) a arătat că tăcerea face ca oamenii să se smintească și mai tare și să se îndreptățească în cele rele. În plus, dacă fratele care face răul este în înșelare sau greșește fără a-și da seama va avea o reacție specifică celor de bună credință căci sortiți suntem cu toții greșelii și cunoaștem calea directă a lămuririi lucrurilor. Scoaterea la lumină a adevărului (în mod creștinesc, cu dorința de a se folosi cu toții din aceasta) mai ales în fața unei lucrări folositoare spre mântuire care se vrea a fi distrusă nu poate fi dușmănie.

Căutările proprii și parte din piedicile întâlnite pe drum

Din punctul personal de vedere, unul dintre motivele pentru care mulți creștini care se găsesc în căutarea adevărului ezită să ia atitudine față de urmările sinodului din Creta sunt atitudinile schismatice și „mărturisirea” smintitoare care au însoțit și au sufocat discursul anti-ecumenist în ultimii ani. Este foarte greu ca doar prin online cineva să ajungă la adevăr și să găsească un loc ferit de tot acest zbucium. Am în gând exemple de preoți, de mireni pe care îi cunoaștem și care se retrag în fața atmosferei de conflict care li se descoperă, temându-se de schismă. Și noi îi înțelegem pentru că am simțit asemenea. Chiar și după ce ne-am convins de necesitatea delimitării față de erezia ecumenistă, am rătăcit și ne-au smintit pe drum multe atitudini întâlnite în mediul online. Astfel, am avut rezerve vizavi de ortodoxinfo și ca urmare a mesajului manipulator perceput, recunoaștem cu mâhnire că acestea ne-au ținut departe inițial de lucrarea Părinților de la „marturisireaoartodoxa”. Din exterior, foarte greu puteam înțelege asocierea cu blogul menționat și acceptarea întregului discurs al lor (așa cum părea inițial), la acea vreme neștiind despre separarea celor două grupuri și motivele care au stat la baza acestei decizii așa cum au fost descrise de către domnul Mihai-Silviu Chirilă. În ciuda acestor semne de întrebare (pentru noi mari), în timp ne-au atras și ne-au dat asigurări seriozitatea și buna-cuviință a materialelor publicate pe acest site sau pe blogurile preoților nepomenitori care urmează calea împărătească și canonică în lupta cu erezia ecumenistă. Acestea ne-au oferit lămuririle necesare și mai ales încredere.

Imaginile răului în mentalul colectiv

Privitor la blogul ortodoxinfo, în viața reală (diferit de secțiunea de comentarii a blogurilor), nu am întâlnit pe nimeni care să primească cu încredere ce se întâmplă per ansamblu pe bloguri precum saccsiv (acum redactor și pe ortodoxinfo) sau altele asemenea, chiar dacă nu poate fi negat faptul că fac publice și multe informații folositoare. Acestea îngrijorează prin abordare și prin faptul că pe astfel de bloguri în cele mai multe cazuri într-o fracțiune de secundă poți aluneca de la bine la rău (sau chiar demonic) navigând printre articole. Consider foarte potrivit titlul analizei domnului Mihai-Silviu Chirilă (“Toate s-au umplut de antihrist”: pe cine propovăduiește ortodoxinfo?) pentru că arată cu degetul exact ceea ce îi îngrijorează pe mai mulți și pe noi.

„Toate s-au umplut de antihrist”: pe cine propovăduiește Ortodoxinfo?

Personal, dacă ne dorim să citim despre conspirații cu iz ocult sau despre monstruozitățile ce se petrec în showbizul lumii occidentale considerăm mai “potrivite” (glumind) sursele americane ale articolelor traduse pe blogul ortodoxinfo, de exemplu. Măcar acestea nu pretind că sunt creștine în vreun fel sau că fac mărturisire. Din contră, se arată pe față a fi new-age. Este însă foarte îngrijorătoare avalanșa de simboluri și referințe oculte (în scris sau vizual) și de transpuneri ale unui imaginar demonic, sub o formă sau alta în aceste medii chiar și sub pretextul aşa-zisei demascări a răului (pe care putem sau nu să o luăm drept bună intenție). Desigur că insinuarea obsesivă a acestora poate conduce la slăbirea acțiunii conștiente de analiză a lor, la nivel mental.

Imaginea are o putere asupra minții umane care este mult subestimată. Este subestimată, într-un timp al apogeului culturii vizuale și în mod paradoxal, chiar de către foarte mulți dintre cei care se declară luptători împotriva sistemului și ai înrobirii tehnologice a omului. Pentru a-și ilustra crezul chiar mulți dintre aceștia folosesc referințe vizuale foarte agresive în mod repetat. Imaginea și vizualul în ansamblu au fost intens teoretizate în secolul trecut iar teoreticienii imaginii, de la cel dintâi până la ultimul, scot în evidență puterea acesteia de a pătrunde în mentalul uman și de a-l influența direct. Opus cuvântului scris care, după măsura fiecăruia, cere acceptul rațiunii pentru a fi interiorizat.

Este îngrijorător că mulți dintre cei care își asumă public o luptă împotriva dictaturii biometrice cad ei înșiși în robia vizualului și a culturii new-age a mediului online sau a rețelelor social media. Toate acestea nu sunt altceva decât forme ale unui ritual de magie menit să atace direct sufletul omului, conștiința și voința sa. Despre tehnologizarea actului magic și spectrul acțiunii acestuia, puterea manipulării atitudinilor și inducerii stărilor sufletești prin imagine vizuală și mentală (fantasme) s-a scris mult și a scris la noi foarte elocvent pe tema aceasta Virgiliu Gheorghe (Revrăjirea lumii, cap. Magia televizionării sau despre tehnologizarea magiei). Cultura vizuală occidentală a prezentului este magia renăscută iar magicienii timpurilor noastre sunt cei care controlează circulația informației în diferitele medii de propagare. Cu sau fără știință, și informațiile deținute de blogurile online pot deveni instrumente în mâinile unor “vrăjitori” ai timpurilor de acum, în lipsa discernământului în modul de prezentare și a raportării echilibrate la verticala lucrurilor. În cartea “Eros și magie în Renaștere”, Ioan Petru Culianu concluzionează că precursoarea culturii vizuale de azi și a publicității este știința magicienilor Renașterii dar și mai mult decât atât: cultura vizuală a prezentului este rezultatul unor serii de transformări de inspirație alchimică realizat de-a lungul secolelor asupra imaginarului uman. Întreaga carte este o demonstrație în acest sens, pornind de la imaginarul Evului Mediu până în prezent.

Cunoscând acestea, pentru noi a fost și este îngrijorător abuzul de imagini mentale și vizuale oculte, smintitoare, de mesaje trunchiate (manipulatoare) aplicate în mod repetat în conținutul textelor de pe ortodoxinfo. Sunt adevărate fantasme (în sensul descris de renascentişti în tratatele de magie analizate și de Virgiliu Gheorghe) care atacă simțul critic, rațiunea, lucrează pe baza emoțiilor puternice (panică, anxietate) și influențează în mod ascuns comportamente.

Texte din seria tratatelor de magie și de alchimie menționate mai sus sunt introduse în programa unor școli superioare de studii liberale. Mai multe persoane decât s-ar crede la prima vedere au acces și direct, și indirect (prin ucenicie) la acestea. Sunt subiecte de discuție și analiză în anumite medii universitare unde profesorii sunt, cum este de așteptat, cei dintâi inițiați în astfel de subiecte. Subiectul merită a fi studiat de către cei care vor să înțeleagă puterea reală a mediilor de comunicare modernă și să conștientizeze mesajul real repetitiv livrat sub forme atrăgătoare prin acestea.

Nu găsim foloase duhovnicești în popularea mentalului colectiv cu imaginile ororii, ale spaimei, ale abuzurilor și ale perversiunii, ale antihristului. În aducerea pe blogurile creștine a acelorași stratageme din întreg audio-vizualul (și mai recent a tuturor platformelor de social media) menite să-l împiedice pe om să își ridice privirea un pic mai sus pentru ca sufletul său să se odihnească pentru câteva clipe nu ne putem regăsi. De ce se încearcă forțarea publicului către privirea și delectarea îndelungată cu astfel de lucruri, totodată fiind ținut departe de locurile unde se încearcă menținerea unei atitudini de echilibru? Pregătirea este duhovnicească pentru timpul Celei de a Doua Veniri a Domnului și nu de luptă în popularizarea urcării pe tronul lumesc al vicleniei.

Epilog:

Ortodoxinfo: ,,Spre luare aminte celor ce tăgăduiesc lucrarea noastră de trezire a conștiințelor față de vremurile cele din urmă, prorocite de sfinți ca fiind cele mai cumplite, când toți dracii s-au năpustit pe pământ. Cei ce îndeamnă la adormire sau caută soluții lumești tăgăduiesc învățătura sfinților și se fac lucrători ai vrăjmașului vrând-nevrând” (în articolul „Sfântul Paisie Aghioritul despre nepăsare și neliniștea cea bună”).

Însă, tot la Sfântul Paisie Aghioritul găsim:

,,Au venit la stareţul Paisie Aghioritul nişte pelerini şi au început să-l întrebe când va veni antihrist. Iar el i-a întrebat:

„Dar ce, voi îl aşteptaţi aşa de tare?”

E. B. / 16 mai 2019

[1] https://ortodoxinfo.ro/2019/05/08/miscarea-traditionalista-nu-trebuie-sa-aiba-o-forma-organizata-cu-un-sef-in-frunte/

[2] https://ortodoxinfo.ro/2019/05/07/tradarea-si-delatiunea-forma-manifestare-sau-rezultat-al-egoismului-si-mai-ales-al-invidiei/

Ortodoxia „informațională” între haosul mediatic și pseudo-limbajul duhovnicesc

Vasul Olarului (poem biblic)

O mână nevăzută strânge,

Întreg pământul, pe ascuns,

Scoţând din al său nepătruns,

Fărâme de rărunchi și sânge.

2

O Alta în căuş le-a luat,

Iar o A Treia le frământă,

În grai de-alcătuire sfântă,

Ieşind un straşnic aluat.

3

Ceru atunci ETERNUL FAUR,

Întru deplina SA-NTREIRE,

Chemând la grabnică plinire,

Din al pământului tezaur:

4

“Munţii la un loc, tărie,

Pomii ce-or rodi, bunătate,

Ghioceii, prea mici, simplitate,

Din al nostru har, omenie.

5

Crinii cei dalbi, puritate,

Al munţilor foc, vitejie,

Pârâuri din munţi, bucurie,

Din al nostru har, plinătatea.

6

Piscul cel nins, nobleţe,

Stânca din viscol, răbdare,

Câmpul cel larg, aşezare,

Din al nostru har, tinereţe.

7

Codrii tăcuţi, ascultare,

Brazii cei falnici, supleţe,

Rouraţi trandafiri, frumuseţe,

Din al nostru har, luminare”.

8

Apoi, în mângâieri meştesugite,

Degrab la faţă s-a schimbat,

Iar când asupră-i s-a suflat,

S-a preaumplut de simţăminte.

9

Nu mult încolo a grăit,

Preaplin fiind de îndulciri,

Ci nu-n ştiutele grăiri,

În cuget doar și prea’smerit:

10

“Îţi mulțumesc Mărite Doamne!

Cel Întreit întru Unime,

Îți mulțumesc sărman de mine,

Ție Cel Unu-n Trei Icoane.

11

Doar Tu şi numai Tu puteai,

Tu care n-ai vreun început,

Să faci ce bine ai făcut,

Nimicului viaţă să-i dai.

12

Tu braţele din munţi mi-ai luat,

Picioarele din trecători,

Capul de dincolo de nori,

Trupul din râuri l-ai durat.

13

Tu inima din foc mi-ai scos,

Iar beţii ochi, din fund de mări,

Urechile din depărtări,

Gura din josul cel de jos.

14

Durezi Tu faceri de ce vrei,

De nicăieri și de niciunde,

La tine voile-s fecunde

Și născătoarele-s idei.

15

Eu voi, cu voia Ta, o Doamne,

Să mă preschimbi deplin bărbat,

Iar să nu fiu însingurat,

Și-n primăveri să văd doar toamne,

16

Mă cată colo pe sub braţ,

Ce pieptul tare mi-l apasă,

Când arzătoare, când duioasă,

Astă durere cu nesaţ.”

17

N-ajunse să sfârşească gândul,

Că şi căzu în grea visare,

Ce s-a văzut e taina mare,

Dar se-auzi grăind Cuvântul:

18

“Luna din cer, veselia,

Ceru-nstelat, armonia,

Pământul cu rod, bucuria,

Din al nostru har, gingăşia”.

19

Din aste la un loc chemate,

Și din bucata cea de piept,

Făcu Preamarele-nțelept,

O prea frumoasă vietate.

20

Ce oglindea ştiutul chip,

În preavăzute’asemănări,

Dar osebind și depărtări,

De la ziditul arhetip.

21

Și’apucă a grăi făptura,

Cu ochi-ascunşi pe după pleoape,

Ferind lumina-n mii de ape,

Ce strălucea uitând măsura:

22

“Tu Cel ce ființezi aievea,

Te rog de cată să mă cerți,

Mai bine-o fi decât să ierţi,

Astă-ndrăzneală ce-oi avea.

23

În ce suiş de bunătate,

Sălăşluieşte-a Ta făptură,

De poţi da Tu fără măsură,

Din cele ce-s a Tale toate?

24

Cum faci din a nu fi să fie

Și din nimic câte-un ceva?,

Din nicăieri, TU, undeva,

Să mai clădeşti o bucurie?.

25

Eu nestiind c-aş vrea sa vin,

În astă lume fiitoare,

Tu m-ai clădit doar c-o chemare,

Să mă-mplinesc în plan divin.

26

Ci spune, cum vezi mai’nainte

De însăşi cela ce-ar dori

Să vrea, ce nu ştie’a voi,

Atotputernice Părinte?”.

27

Trezită din fecundul somn, grăieşte

Fiinţa cea întâi zidită,

Plină de tremur şi spăşită:

“O Doamne, Doamne miluieşte!

28

Și’adânc te rog Tu iartă-mă,

Pentru-ndrăzneala ce-o arată,

Astă faptură minunată,

Cu lipsa ei Tu ceartă-mă.

29

Mai mare chin nu aş avea,

Deşi-n’nechin trăiesc oricum,

Ar fi altfel decât acum,

Când ochi-mi s-au atins de ea.

30

Doar gingăşie şi’ascultare,

Țineam să cred c-ar fi ieșit,

Să-ntrebe nu-i prea nimerit,

Cred că-i prea plină de candoare.

31

În veci de-oi fi, nu e de’ajuns,

Neîncetat să-Ti mulţumesc,

Pentru odihna ce-o trăiesc,

Și cât mă simt eu de pătruns,

32

De mii de valuri de iubire,

Care întruna se revarsă,

Făcându-mi starea luminoasă,

Cu voia Ta, din a Ta fire.

33

Aş vrea ca gingaşa fiinţă,

Ce dar de preţ făcutu-mi-ai,

Să-mi fie-nsoţitoare-n rai

De-mi dai Tu a Ta cuviinţă.

34

Din nou iertare Bun Părinte,

Mă fac să uit că ce-am dorit,

Se face c-a şi fost plinit,

Atunci, şi mult mai înainte”.

35

“Îngădui-Vom ce-i de-ngăduit”,

Se auzi-n cuprinsul de văzduh,

Tatăl, Cuvânt grăind în Duh,

“Purcedeţi, de-asta V-am zidit.

36

Grădina ce vedeţi nu-i vis,

Deplină-i în tot ce-aţi dori,

Să luaţi în dar vă Vom zori,

Cele ce ar mai fi de zis:

37

Pute-veţi toate’a le gusta,

A-l ocoli voi să grijiţi,

Pomul la care’acum priviţi,

Ce-n mijloc, sus, se vede’a sta.

38

De’acesta, de’om vorbi în parte,

El v-o opri din a mai creşte,

Căci rodul lui nu vă hrăneşte,

Muşcându-l, veţi gusta din moarte.

39

Pe toate vi le las supuse,

Primiţi-le, fiţi fericiţi,

Dar nu vă faceţi amăgiţi,

De cele care sunt sus’puse.

40

Din tot ce vezi ţi-am dat Eu seva,

Trezvie să ai tu Adam,

Alta povaţă să-ţi dau, n-am,

De-o fi te-oi sfătui cu Eva.

41

Tăcerea se așterne-ndată,

Și parte din lumină-i dusă

Atâta rămânând supusă,

Zidirii să se vadă toată.

42

Cu duioșie s-au privit,

Cel dinainte şi cea nou nascută,

Gândind să-şi facă cunoscută,

Grădina ce’aveau de grijit.

43

Suind mereu din stare-n stare,

Au petrecut presus de vis,

Nu ştim, nicicând s-a zis,

Cât a durat cea desfătare.

44

Ce s-a aflat, una și bună:

Preafericitele umblări

Și pre-ndulcitele gustări,

Nu toate fură împreună.

…………………….

45

În aste timpuri de extaz,

A celor plimbăreţi prin rai,

Îi tot privea, ascuns de’un strai,

Un fost bun înger, cu necaz.

46

Cu ochi de fulger, chip palit,

Rânjet subţire, scrâşnet de dinţi,

Picioare strâmbe şi necuminţi,

Straşnic cu totul, greu la privit.

47

Sopti în barba-i fără păr:

“Vă desfătaţi şi nici nu ştiţi,

Pentru mai mult aţi fost clădiţi,

Dar las c-o să gustaţi din măr”.

48

Nu trecu mult, găsi prilej,

Zărind pe lângă pom fătuca,

Se‘apropie ca şi năluca,

Suindu-i trunchiul, val’vartej.

49

-Ce faci? te văd că nu ai pace,

-Priveam uimită cest copac,

Când vreau să-l chem pe nume, tac,

Nu m-anvăţat Adam, ce face?.

50

-Te-oi învăţa eu, fi-mi elevă,

Tot ce-i sub cer şi pe sub soare ,

Apoi tu lui Adam învăţătoare

Vei fi, o preafrumoasă Evă.

51

Întâi de toate-i de aflat,

Ca musai tre’ să-i guşti tu fructul,

Abia atunci pui începutul,

Cunoaşterii cu’adevărat.

52

Te amăgeşti, biata de tine,

Crezând că asta-i fericirea,

Vei şti când afli osebirea,

Între ce-i rău și ce e bine.

53

Tu n-ai gustat din vreun amar,

Să simţi în ce dulceţi trăieşti,

Presus de cetele-ngereşti,

Mult mai duios şi mai cu har.

54

Grăind în neştiute înţelesuri,

Și-n câte două limbi odată,

Făcu de se-nvoi cea fată,

A fi părtaşă la eresuri.

55

N-a mai lungit deloc dorinţa,

Ce se-nvechise stând ascunsă,

Ci-ntinse mâna ca împunsă,

Cedând intrusului voinţa.

56

A rupt şi-ndată a muşcat,

Din fructul cel îmbietor,

Zicându-şi: “ia să văd de mor,

Acum când tot am dezlegat?”

57

Privind în jur, văzu că-i una,

Plecă, punând iuţeală-n pas,

Pe cer în lacrimi a rămas,

Văzând ea tot, sarmană Luna.

58

Ajunse-n locul de sălaş,

Unde Adam şedea cuminte,

Că-l vede altfel, luă aminte,

Prea delicat, prea blând, prea copilaş…

59

“Te văd buimac şi cam slăbit,

Oi fi mirat cumva de mine?,

Ia gust’aici şi ţi-o fi bine,

Să simţi şi tu, ce am simţit.”

60

De-ar sta să cadă însuși cerul,

Și să răpună-ntreg pământul,

Mai lesne-ar fi deznodământul,

Decât a desluşi misterul,

61

De unde?, Cum? Și cand?

A prins atare glăsuiri,

Ce-l trag în jos din doar suiri,

Aflându-se chiar suspinând?

62

“Ce vrei să-mi dai?, de unde ai?.”

“E fructul pomului oprit,

Te face, peste înmiit,

Presus a vede şi-a simţi, de rai.”

63

Muşcă, lipsit de chibzuinţă,

Și vreo aducere aminte,

A celor spuse de Părinte,

Mușcă şi-ndat simți dorinţă.

64

Iute cuprinşi sunt de un foc,

Plin de dulceţuri şi-mbieri,

Scăldând privirile-n plăceri,

Ceva cu totul ne’la’loc.

65

Adânc s-au tulburat atunci,

Cătâd ei frunze de smochin,

Să scape de-al ruşinii chin,

Roșind aprins, precum doi prunci.

66

Și se ascund unul de altul,

Cutremuraţi de cea schimbare,

Dorindu-şi vechea alinare,

Când, grai ceresc, mișcă Înaltul:

67

“Te cat Adame, unde eşti?”,

“Aicea Doamne, după frunze,

Dar am simţirile confuze,

Abia te-aud că îmi vorbești.

68

Iată, femeia ce mi-ai dat,

Să-mi fie-nsoţitoare bună,

M-a văduvit de cea cunună,

Ducându-mă către păcat”.

69

“ Mă pogoram la-ngaduinţă,

Și-aş fi trecut tot ce-i făcut,

De rămâneai acum tăcut,

Și-atins de-un dram de pocainţă”

70

Și iară DOMNUL se aude,

Acuma glăsuind mâhnit,

Cerând, degrab a fi plinit,

De către trupurile nude:

71

“Veţi ieşi din a Mea Pace,

Și din ale Mele Taine,

Iată vă tocmesc Eu haine,

Din veşmânt de dobitoace”.

72

“ Din preumblători prin Rai,

Deveniţi acum pribegi.

Din al vostru trai de regi,

Să trudiţi pentru cel trai”.

73

Spaimă, vină şi-ntristare,

Zugrăvesc bietele chipuri.

În ochi adunând nisipuri,

Adam scap-o cugetare:

74

“Of, grozavă-i pedepsirea

Ce ne-ai dat-o Doamne nouă,

De ai fi facut-o-n două,

S-o ia cea cu amăgirea.

75

Vai, ce spun?, Te rog mă iartă,

Cititorule de gânduri,

Dă-mi-o mie-n două rânduri,

Că n-am grijit de cea fată.”

76

“Frământaţi voi cugetări,

Și-ndoiţi neîncetat,

Mâhnirea ce-aţi căpătat,

Pentru relele purtări.”

77

“Judecaţi că-i grea pedeapsă,

Și-i primită de la Mine,

Voi v-aţi lepădat de bine!

Asta-i calea cea aleasă.”

78

Purces-au spăsiţi pe poartă

Auzind în urma lor,

Un glas cutremurător,

Cu pecete pe-a lor soartă:

79

“Ca Noi s-a făcut cel om,

Heruvim vom pune paznic,

Nu cumva trecutul casnic,

Să ia din al vieţii pom.”

80

Au rămas plângând, umani,

Și-a lor inimi începură,

În bătăi făr’de măsură,

Să numere timpi și ani.

81

Lacrimile lor, de vină,

Curs-au mult prea mult, şiroaie,

De-au hrănit straşnică ploaie,

Și-un potop ce-avea să vină.

Cornel Paul Radu

Șapte cuvinte către noua conducere a Facultății de Teologie Ortodoxă din București

 

sinaxa.jpg

Valentin Bucur este studentul la teologie care a refuzat din anul III de facultate să mai participe la programul liturgic al secției Pastoral după pseudosinodul de la Kolymbari, din iunie 2016. Îngrădindu-se de erezia ecumenistă legiferată la Creta și participând la Sinaxa de la Botoșani în vara anului 2017, Valentin Bucur a fost fotografiat și discreditat pe grupul de socializare al colegilor săi de către responsabilul de an, fiind catalogat „participant la conferințe împotriva Bisericii” și demascat apoi conducerii facultății.

Preacucernice Părinte Decan,

Hristos a înviat!

Subsemnatul Bucur Valentin, student al Facultătii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universitătii din București, anul 3, promoția 2014 – 2018, programul de studii universitare de licentă, secția „Pastorală”, vă rog cu respect să luați la cunoștință plângerea mea depusă la registratura facultății în data de 06.10.2017 cu numărul de înregistrare 570, adresată pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, decanul instituției în cauză, la acel moment.

În acea plângere solicitam reabilitarea statutului meu de student, în contextul prezentat pe larg acolo, context ostil, cel puțin din punct de vedere moral-creștin ortodox, care a influențat evoluția promovării mele la cursurile universitare, ce urmau să se desfășoare, în cadrul facultății. Plângerea cu pricina o găsiți la Anexa 1.

Însă în primul rând, dați-mi voie să vă felicit pentru noul statut, pe care îl aveți preacucernicia voastră în cadrul facultății mai sus numite, în calitate de Părinte Decan.

Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu speranța vie că veți îndeplini toate sarcinile ce vă revin, în duhul Adevărului Hristos, aștept cu nerăbdare demararea unui amplu proces de reabilitare a imaginii instituției, atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața oamenilor.

Imaginea la care fac referire, a suferit o alterare din toate punctele de vedere în urma pătrunderii subtile dar eficiente a ereziei ecumenismului, din generație în generație, în rândul cadrelor universitare, tot mai mult influențate de o educație teologică apuseană scolastică, eterodoxă, străină duhului Tradiției creștin-ortodoxe.

Îndrăznesc cu fiască apreciere, să vă sugerez elementele de succes, pe care le-aș considera eu inclusive într-o asemenea campanie internă de reabilitare. Urmărind cu interes interviul pe care l-ați acordat echipei de filmare de la Trinitas TV publicat pe 22 ianuarie 2019, am înțeles care ar fi drumul pe care vreți să-l urmați în calitate de nou decan ales:

1.Înțeleg că sub aspectul facilităților oferite de facultate studenților, se cere continuarea “consolidării demisolului, cosmetizarea și igienizarea lui”[1] pentru o mai bună desfășurare a activităților ce țin de secția de artă sacră. Însă bine ar fi ca prim pas, să se consolideze convingerile izvorâte din teologia ortodoxă autentică la nivel didactic, prin catehizarea studenților privind îmbunătățirea capacității de discernere între teologia strâmbă, eretică apuseană (papistașă și protestantă) și teologia creștin ortodoxă. Această discernere poate fi aplicată, mai apoi, în actualitate, privind existența ereziei ecumenismului și în cadrul BOR, cel puțin începând cu anul 1961 (anul aderării BOR la structurile organizației eretice de factură masonică, numită Consiliul Mondial al “bisericilor”, CMB). Dar mai apoi, se poate continua discernerea propusă, în legătură cu oficializarea ecumenismului aplicat, la pseudo-sinodul de la Kolimbari 2016, cât și problema tratată cu mănuși albe, privind poziția BOR față de schisma deja instaurată în Ucraina din ordin politic local, cu susținerea personală a pseudo-patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului.

2 .Ținând cont de climatul relațiilor dintre Facultatea din București (FTOUB) și alte facultăți apusene de teologie eterodoxă, climat care a devenit tradiție spre rușinea imaginii în cauză, în fața lui Dumnezeu, sunt convins că printre limbile străine, la care faceți referire cu scopul introducerii unui program de masterat se numără și cele din occident. Nu cumva un asemenea program de master va pregăti viitorii participanți la interminabilele și inutilele dialoguri ecumeniste, dialoguri care duc la omogenizarea Dreptei Credințe cu erezia apuseană și nu numai, cu scopul ajungerii la o singură religie mondială numită NEW AGE? Mergând pe firul logic al lucrurilor, cât de folositor ar fi pentru facultatea pe care o reprezentați deja, un plan de formare a viitorilor teologi în duhul antihristic apusean, în care se scaldă de la bun început, CMB-ul?

3. Sub semnul întrebări ar fi și inițiativa de a facilita accesul gratuit la internet pentru studenți în facultate. De îndată ce știm cu toții, că accesul la internet, din păcate, nu mai este un lux în România, comparabil cu situația din occident, mai ales în rândul tinerilor, justificarea unui asemenea demers dă de bănuit că defapt se urmărește monitorizarea accesărilor online, efectuate de fiecare student în parte, de pe telefonul/laptopul personal, în incinta instituției de învățământ universitar…

Nu ar fi mai constructiv amenajarea unui paraclis cu scop didactic, destinat pregătirii studenților în programa de predare a Practicii Liturgice? Cât timp am putut frecventa cursurile de Practică Liturgică, am constatat ineficiența strigătoare la cer a modului de predare, mai ales când într-un semestru Profesorul responsabil la această disciplină universitară, a lipsit la toate cursurile, având grijă să se prezinte la sfârșit de semestru cu o lista de 12 teme de pregătit din aer…. pentru sesiunea care deja bătea la uși. Am perceput-o ca o bătaie de joc, greu de imaginat din partea unui preot profesor, drept pentru care am fost apostrofat personal, explicându-mi-se că acel profesor știe texte de ierurgii pe de rost, drept pentru care ar trebui să fie respectat?!

4. O bună reîntoarcere în duhul ortodox autentic din punct de vedere didactic ar fi reorganizarea bibliotecii facultății, prin renunțarea la cărți profund neortodoxe precum ar fi:

a. “Viața Religioasă Din România: Studiu Documentar” Lucrare apărută cu prilejul vizitei ecumenice în România a Sanctității Sale, papa Ioan Paul al-II-lea, (7-9 mai 1999) – Secretariatul de Stat Pentru Culte Studiu Coordonat de Gheorghe F. Anghelescu, Stefan Ionita, Editura Paideia, 1999,  ISBN 9739368557

b. “The Ratzinger report” an exclusive interview on the state of the Church, autor Joseph Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea 2005-2013) Ignatius Press – San Francisco, 1985, ISBN 0 89870 080 9.

c. “Identitate creştină şi dialog în noul context European” Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, ISBN 973-7879-40-6

d. Si Și lista poate continua, cercetând dulapul generos din bibliotecă, plin cu cărți de aceeași deplorabilă factură ecumenistă.

Se pot așeza în locul acestor cărți defăimătoare, cărți ziditoare de suflet care pot ajuta la trezirea conștiintei umane, precum:

a. “Străjerii Ortodoxiei – Arhimandrit Vasilios Papadakis” Editura EGUMENITA, 2015, ISBN: 978-606-550-210-9

b. “Apocalipsa 13. Sfârșitul libertății umane” autor ing.Vlad, Mircea, Editura Axioma Print, 2010 ISBN: 973-87955-9-4

c.“Semnele vremurilor din urmă. Mărturiile monahilor și ale închinătorilor” Sfântul Părinte Paisie Aghioritul, Editura Egumenita, 2013, ISBN: 978-606-550-121-8

d. “Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta” Răspuns la “minicatehismul ecumenist” editat de către Patriarhia Română sub numele de ( Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta) întrebări și răspunsuri, autor Teolog Mihai-Silviu Chirilă, ASMI-B, Suceava 2017

e. “Îngrădirea nu este Schismă lămuriri datorate” autor Protopresbiter Theodoros Zisis, ASMI-B, Suceava, 2018

f. “Ecumenismul fără mască” Arhim. Haralambie D. Vasilopoulos, Editura Supergraph,

g. Și aici lista poate continua fără rezerve.

5. Consider că preacucernicia voastră vă aflați într-o situație privilegiată în contemporaneitate, în favoarea mărturisirii Dreptei Credințe Creștin Ortodoxe în fața tăvălugului ecumenist de sorginte iudeo-masonică, tăvălug inițiat din dealul Patriarhiei și prăvălit peste sufletele tuturor românilor a căror conștiințe au fost meticulos și atent adormite. Aceste suflete încă mai pun accent pe dorința de mântuire a sufletului personal cât și atragerea îngăduinței dumnezeiești asupra poporului român, în aceste vremuri din urmă, fără precedent.

Uitându-ne puțin în istoria recentă și sumbră a României antedecembriste, vom afla un reper viu cu viață sfântă care v-ar putea ghida de acolo, de sus, pentru atingerea stării de curaj duhovnicesc, de care ați putea da dovadă în situația de față.

Reperul despre care vorbesc este Părintele Gheoghe Calciu Dumitreasa, un om al lui Dumnezeu, un om cu viață sfântă în mod indubitabil, un om despre care mulți din FTOUB (chiar și Profesori care l-au cunoscut personal) se feresc să vorbească deschis chiar și în grupuri restrânse.

Așa cum Sfântul Părinte Gheorghe Calciu Dumitreasa a chemat în ajutor pe Dumnezeu, și cu curaj și-a căutat studenții, pe propria răspundere, printre dărâmăturile blocurilor căzute în 1977 în București, cu speranța că va găsi suflare de om, ținută în viață de Dumnezeu ca prin minune, așa acum, dumneavoastră aveți responsabilitatea de netăgăduit, de a scoate sufletele și conștiințele studenților din facultate, la lumina Adevărului prin mărturisire publică împotriva ereziei actuale, de sub dărâmăturile cutremurului duhovnicesc, apărute de după trădarea programată, în stilul Conciliului Vatican II, la Kolimbari 2016, și rușinoasa negociere de acceptare a schismei ucrainene, la început de 2019, stabilind un preț de ochii lumii sub forma cererii suspect de întârziate, de înființare a unui vicariat românesc pe teritoriul Ucrainei.

Sfântul la care am făcut trimitere, a trezit conștiințele studenților de la teologie ortodoxă din București, împotriva regimului ateist-comunist, prin acele memorabile și dumnezeiești “7 Cuvinte către tineri” în favoarea descoperirii cel puțin teoretice a existenței lui Dumnezeu, a lucrării Sale în sufletul omului în ciuda vicisitudinilor de la o epocă la alta.

Dumneavoastră aveți această șansă de pionierat în mărturisire postdecembristă, a Adevărului prin catehizarea studențimii în duhul Sfintei Tradiții, și apoi prin mărturisire publică în numele tuturor studenților și implicit facultății din București.

Dumnezeu lucrează în istoria Revelației atemporal și nemărginit, punctând istoria cu pogorârea Duhului Sfânt în vasele Sale alese, Sfinții ortodocși. După ce Dumnezeu a punctat fără de egal, istoria prin trimiterea Unicului Său Fiu, născut înainte de veci, Iisus Hristos, punctările cronologice ce au urmat, nu au făcut decât să țină vie în conștiința umană șovăielnică și ușor secularizantă, dovada vie a iubirii adimensionale a Tatălui Atotțiitor care își așteaptă fii rătăciți, acasă în Împărăția Cerurilor.

Nu ratați ocazia să formați în aceste vremuri apocaliptice, în timpul mandatului dumneavoastră, punctul istoric de mărturisire de la catedra universitară a FTOUB cu renume în toată țara, punct pentru care mulți Sfinți au murit și în închisorile comuniste.

6. Promovarea referatelor susținute în cadrul:

a. Sinaxei din 18 iunie 2017, de la Botoșani, cu tema “Mărturisirea Dreptei Credințe împotriva ereziei ecumenismului promovat de pseudosinodul din Creta”, împreună cu Rezoluția în sine.

b. Sinaxei din 1 mai 2019, de la Botoșani, cu tema “Mărturisire spre Înviere, trei ani de rezistență antiecumenistă în Biserica Ortodoxă Română” împreună cu Rezoluția în sine,

în rândul studenților, ar fi un pas spre normalitate și trezire, spre izolarea și extirparea ereziei ecumeniste din corpul BOR.

7. Cu ocazia vizitei ereticului papă Francisc în data de 31 mai la București, lăudabil ar fi să luați atitudine împreună cu studenții FTOUB, pentru a vă arăta indignarea și dezacordul primirii cu fast din partea BOR, a acestui înaintemergător al antihristului în incinta Catedralei Naționale cu prilejul unei co-rugăciuni?! cu Patriarhul ecumenist Daniel, context în care pentru prima dată, clopotele Catedralei se vor auzi bătând… Ar fi inadmisibil și compromițător pentru onoarea statutului pe care îl aveți în prezent în facultate, să tăceți, și să nu vă implicați în împotrivirea vădită față de această vizită care va spurca pământul românesc ortodox.

Iată cel puțin 7 puncte de referință pe care vi le înaintez, cu toată deschiderea pentru reașezarea instituției în locul bine meritat în țară cât și în rândul țărilor ortodoxe în care studiul teologic ortodox nepătat de influența apuseană este de mult o tradiție și o mândrie pe plan local, regional cât și internațional.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Valentin Bucur

Data                                                                                                                             Semnătura

 

08. 05 2019

 

 

Preacucernicului Părinte Decan al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București.

 

Șapte cuvinte către noua conducere a Facultății de Teologie Ortodoxă din București

Ieromonah Grigorie Sanda: Predică la Duminica a II-a după Paști (a Sf.Apostol Toma)

Iubiți credincioși,

Hristos a înviat!

whatsapp-image-2019-05-01-at-12.46.19.jpegPrima Duminică din Penticostar este Duminica Tomii. Pericopa evanghelică ne vorbeşte despre arătarea Domnului Sfinților Apostoli la opt zile după Înviere. Toma, care lipsise atunci când Domnul li Se arătase prima dată ucenicilor, nu a crezut în mărturia acestora, ci a voit să vadă şi să atingă pentru a crede. Domnul l-a îndemnat să „pună degetul său în semnul cuielor şi mâna sa în coasta Lui” (cf. Ioan 20, 25), iar Toma, chiar mai înainte de a-L atinge, doar pentru că pătrunsese în prezenţa lui Hristos cel Înviat, după cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi, a strigat cu glas mare: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).

Orice om, care-L va iubi pe Hristos, va fi iubit de Dumnezeu, i Se va arăta Hristos Însuşi, precum S-a arătat multor sfinţi, aleşilor Săi. El Se va arăta celui care cu dragoste fierbinte sărută rănile Lui, care va exclama împreună cu Apostolul Toma: „Domnul Meu şi Dumnezeul meu!“

Astăzi mi-am propus să vă vorbesc despre un eveniment important care s-a desfășurat de curând pe 1 mai, la Botoșani, la Sinaxa nepomenitorilor aflați pe calea împărătească a mărturisirii. Și fiindcă unii dintre frățiile voastre „au văzut și au crezut”, fericim, după cuvântul Mântuitorului, mai ales pe cei care „n-au văzut și au crezut”. Așadar, dați-mi voie să zugrăvesc în câteva cuvinte momentele importante ale Sinaxe:

„1. La ora 11:00 – după o vizită la Schitul Orășeni -, așa cum fusese programată, a început întâlnirea propriu-zisă, la care a participat o audiență numeroasă, care a umplut sala de conferință de la Rapsodia. Prima intervenție, care a bucurat inimile tuturor, fiind o surpriză foarte plăcută, a fost un salut din partea Arhiepiscopului de la Bănceni, Înaltpreasfințitul Longhin Jar, care a mângâiat sufletele celor care de trei ani luptă contra ereziei în România. Salutul a fost citit de la tribună de către părintele Mihail Popescu.

2. Un călduros salut a adresat și grupul de părinți nepomenitori din Republica Moldova, care au fost alături de noi încă de pe vremea primei sinaxe de la Botoșani, din 2017.

3. După câte o scurtă alocuțiune aparținând celor doi distinși oaspeți din Grecia, care și-au manifestat bucuria față de existența unor fortărețe ale Ortodoxiei în întreaga lume ortodoxă și au afirmat că, prin lupta antiecumenistă pe care o ducem în toate țările, din ce în ce mai multă lume începe să înțeleagă ce se întâmplă în Biserică și ia atitudine, au fost prezentate două referate, unul aparținând părintelui Theodoros, despre caracterul eretic al papalității, și al doilea părintelui Serafim, despre perspectivele luptei antiecumeniste în acest moment. Referatul Părintelui Theodoros a fost prezentat de către părintele Ioan Ungureanu, iar cel al părintelui Serafim, de către părintele Grigorie Sanda.

4. Luarea de cuvânt a doamnei doctor Gabriela Naghi a prefațat partea a doua a evenimentului, dedicată scrisorilor adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române, pe teme stringente legate de prezența ereziei ecumeniste în Biserica noastră și necesitatea imperioasă de a-i pune capăt.

5. Prima scrisoare adresată sinodului BOR, numită Biserica Ortodoxă Română nu are ce căuta în Consiliul Mondial al Ereziilor, este un memoriu documentat în care se arată că participarea Bisericii noastre la CMB a avut doar efecte negative asupra vieții bisericești, pe care a distorsionat-o. Memoriul se încheie cu o solicitare adresată ierarhiei de a renunța la ecumenism, de a retrage BOR din CMB și de a repune spiritualitatea și tradițiile ortodoxe în centrul trăirii adevăratei credințe. Petiția a fost citită de către părintele Claudiu Buză, fiind semnată de aproape 250 de participanți.

6. Cea de-a doua scrisoare, intitulată Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română, prezintă coordonatele vizitei papei eretic Francisc în România, din perspectiva ortodoxă, și cere insistent Patriarhiei să ia o poziție corectă canonic față de acest eveniment și să refuze, după modelul Bisericii bulgare, să acorde binecuvântarea credincioșilor ortodocși pentru a participa la acest eveniment. Petiția a fost lecturată de către teologul Mihai-Silviu Chirilă, fiind semnată de 290 de participanți.

7. A treia scrisoare, numită Schisma din Ucraina este o altă formă de uniație! demonstrează, cu argumente canonice, că recunoașterea autocefaliei “Bisericii Autocefale Ortodoxe Ucrainene” este un act schismatic, care îi atrage în schismă pe toți cei ce aderă la ea, fiind în plus o nouă formă de uniație. Documentul solicită ierarhiei române nerecunoașterea schismei ucrainene și neintrarea în comuniune cu cei ce o promovează. Petiția a fost lecturată de părintele Cosmin Tripon și a fost semnată de 240 de participanți la sinaxă.

8. Ultima petiție citită în plenul sinaxei, numită Credincioșii ortodocși nepomenitori au dreptul de a fi îngropați în cimitirele parohiale, a fost un model de notificare pentru credincioșii nepomenitori care doresc să fie îngropați în cimitirele bisericești ortodoxe ale parohiilor de care aparțin. Pornind de la dreptul recunoscut de legea cimitirelor credincioșilor de a formula dorința în privința modului în care doresc să fie îngropați, documentul demonstrează că preoții ecumeniști nu au niciun drept legal sau canonic să refuze credincioșilor locul de îngropare în parohiile ortodoxe, întrucât aceștia nu au fost excomunicați din Biserica Ortodoxă Română, nici nu au părăsit-o în vreun fel.

9. Întâlnirea s-a încheiat cu citirea de către Părintele Ioan Ungureanu, președintele de onoare al sinaxei, a unei declarații, prin care cei prezenți s-au delimitat de toate erorile adunărilor de la Roman, Satu Mare și Mestecăniș, de toate afirmațiile celor care batjocoresc lupta antiecumenistă a unor Biserici locale și episcopi mărturisitori, ale celor care neagă tainele în bisericile care nu au întrerupt pomenirea. Declarația reafirmă dorința de a continua mărturisirea împotriva ereziei, în primul rând prin nepomenire, iar la cei ce nu au încă curajul sau pregătirea pentru acest pas, prin mărturisire publică, atenționând că atitudinea noastră nu îndeamnă pe nimeni la inactivitate și lipsă de atitudine față de erezie. Documentul a fost semnat de 257 de participanți”. (https://www.marturisireaortodoxa.ro/marturisire-spre-inviere-trei-ani-de-rezistenta-antiecumenista-in-bor-sinaxa-interortodoxa-botosani-ii-1-mai-2019/).

Sinaxa și-a propus să parcurgă evenimentele esențiale ale luptei antiecumeniste, de aceea nu s-a dorit dezbaterea unor probleme importante cu care ne confruntăm (acte electronice, vaccinare obligatorie, homosexualitate, avort, tehnologia 5G etc), concentrându-ne strict pe mărturisirea ortodoxă împotriva panereziei ecumeniste (după modelul elen de a se alege și discuta o singură temă la sinaxele lor). Deasemenea, data desfășurării sinaxei a fost anunțată cu puțin timp în urmă, pentru a evita eventuale ispite și piedici pregătite de cei străini de Adevăr.

La puțin timp după anunțul întâlnirii de la Botoșani, unii creștini au dorit să fie introduse în discuție și alte teme, dintre care cea mai importantă s-a dorit a fi problema actelor personale electronice. Cunoscând că această temă necesită un studiu intens și o pregătire pe măsură, fiind un subiect sensibil ce vizează întreaga societate, am constatat că nu este timp într-o singură zi pentru a epuiza o asemenea tematică; iar lucrul început și neterminat generează confuzie și neînțelegere. Cele înfăptuite le-am gândit și realizat cu multă luare aminte, cu studiu și împreună sfătuire.

Pentru că am specificat acest lucru, amintim că problema biometriei și cea a actelor electronice ne preocupă pe fiecare dintre noi, părinții nepomenitori, dorind să găsim căi potrivite de analizare  cu rigurozitate a problemei.

Actele electronice sunt, după învățăturile și profețiile Sfinților (ex. Sf. Paisie Aghioritul), premergătoare pecetluirii de care amintește Cartea Apocalipsei. Știm cu toții că prin fiecare pas pe care îl parcurgem pe calea pecetluirii, Harul lui Dumnezeu se retrage, slăbind puterile sufletești ale omului. Întunecându-i-se mintea, în cele din urmă nu va putea să se opună pecetluirii. Aceste lucruri le-am mai spus și în alte predici, cateheze și sfătuiri, și le vom aminti de câte ori este nevoie.

Prin acest cuvânt, cunoscând nevoile duhovnicești ale păstoriților și doleanțele arzătoare ale frățiilor voastre legate de problema actelor electronice, pe care nu le-am putut aborda la Botoșani, am ținut să fac aceste precizări pentru a îndepărta temeri, îndoieli și tulburări nedorite.

Neînțelegerile apărute zilele acestea în mediul virtual ne cer să facem o scurtă analiză pentru a nu umbri aportul fiecăruia în informarea și luminarea poporului. Mulțumim pe această cale situ-rilor OrtodoxInfo și Mărturisirea Ortodoxă pentru profesionalism, jerfelnicie, actualitate și obiectivitate. Trag nădejdea că micile neînțelegeri apărute ne vor conduce la un dialog constructiv, ziditor și întăritor în lupta comună pe care o ducem împotriva ecumenismului, apostaziei și pecetluirii antihristice.

Iubiți credincioși,

Întorcându-ne la textul Sfintei Scripturi de astăzi, încheiem prin a spune că tot ceea ce este scris în Evanghelie este scris cu un singur scop: ca să credem ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă: să nu așteptăm un alt Mesia și Mântuitor al lumii, fiindcă Cel care trebuia să vină a venit. Înfățișându-Se lui Toma, Domnul Cel preabun ne-a ajutat pe noi toți să credem mai lesne în El, Cel înviat și viu si, prin aceasta credința, să avem adevărul veșnic și viața veșnică. Și crezând să strigăm cu Sfântul Apostol Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Hristos a înviat!

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

WhatsApp Image 2019-05-01 at 11.27.04.jpeg

Miercuri, 1 mai 2019, la Botoșani, în sala de conferințe a Hotelului Rapsodia, s-a desfășurat întâlnirea nepomenitorilor care urmează calea împărătească a mărturisirii antiecumeniste.

Proiectată a fi o reuniune a celor rămași pe calea dreptei mărturisiri, manifestarea s-a dovedit a fi un eveniment de nivel  interortodox datorită oaspeților care au onorat-o cu prezența și mesajelor de salut venite din partea luptătorilor antiecumeniști din alte Biserici locale.

Oaspeții de onoare ai acestei întâlniri au fost părintele profesor Theodoros Zisis, profesor emerit de teologie patristică al Universității Aristotelice din Tesalonic, și părintele Serafim Zisis, monah al Mănăstirii Sfântul Sava din Ierusalim.

 

Vizita la Schitul Orășeni

 

În dimineața zilei de 1 mai, în jurul orei 09:00, cei doi oaspeți din Grecia au făcut o vizită la Schitul Orășeni, unde au fost așteptați cu deosebit interes de către sătenii din localitate, care luptă de ani de zile contra ecumenismului și a abuzurilor Mitropoliei Moldovei și Bucovinei îndreptate împotriva preotului lor paroh.

Elogiind vitejia acestora în mărturisirea credinței, părintele Theodoros Zisis a amintit în cuvântul adresat sătenilor că și în vremea Mântuitorului arhiereii, cărturarii și fariseii s-au înțeles să ucidă Adevărul, dar că Acesta a triumfat prin Înviere, dând un exemplu de luptă pe care ortodocșii l-au perpetuat de-a lungul secolelor. Cei doi părinți greci au fost foarte impresionați de complexul bisericesc de la Orășeni.

Părinții greci în vizită la Schitul Orășeni

 

Salutul fraților ortodocși din alte Biserici locale

La ora 11:00, așa cum fusese programată, a început întâlnirea propriu-zisă, la care a participat o audiență numeroasă, care a umplut sala de conferință de la Rapsodia. Prima intervenție, care a bucurat inimile tuturor, fiind o surpriză foarte plăcută, a fost un salut din partea Arhiepiscopului de la Bănceni, Înaltpreasfințitul Longhin Jar, care a mângâiat sufletele celor care de trei ani luptă contra ereziei în România. Salutul a fost citit de la tribună de către părintele Mihail Popescu.

Mesaj IPS Longhin

Un călduros salut a adresat și grupul de părinți nepomenitori din Republica Moldova, care au fost alături de noi încă de pe vremea primei sinaxe de la Botoșani, din 2017.

Salutul Părinților Din RM

După câte o scurtă alocuțiune aparținând celor doi distinși oaspeți din Grecia, care și-au manifestat bucuria față de existența unor fortărețe ale Ortodoxiei în întreaga lume ortodoxă și au afirmat că, prin lupta antiecumenistă pe care o ducem în toate țările, din ce în ce mai multă lume începe să înțeleagă ce se întâmplă în Biserică și ia atitudine, au fost prezentate două referate, unul aparținând părintelui Theodoros, despre caracterul eretic al papalității, și al doilea părintelui Serafim, despre perspectivele luptei antiecumeniste în acest moment. Referatul Părintelui Theodoros a fost prezentat de către părintele Ioan Ungureanu, iar cel al părintelui Serafim, de către părintele Grigore Sanda.

Cuvânt Părinte Theodoros Zisis

Cuvânt Părinte Serafim Zisis

Luarea de cuvânt a doamnei doctor Gabriela Naghi a prefațat partea a doua a evenimentului, dedicată scrisorilor adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române, pe teme stringente legate de prezența ereziei ecumeniste în Biserica noastră și necesitatea imperioasă de a-i pune capăt. Doamna Gabriela Naghi a prezentat în câteva cuvinte și activitatea siteului și revistei Mărturisirea Ortodoxă, care, la câteva luni de la înființare, au reușit să capteze atenția tuturor părților implicate în lupta antiecumenistă.

Cuvânt Doamna Gabriela Naghi

 

Documentele adresate Patriarhiei Române

 

Prima scrisoare adresată sinodului BOR, numită Biserica Ortodoxă Română nu are ce căuta în Consiliul Mondial al Ereziilor, este un memoriu documentat în care se arată că participarea Bisericii noastre la CMB a avut doar efecte negative asupra vieții bisericești, pe care a distorsionat-o. Memoriul se încheie cu o solicitare adresată ierarhiei de a renunța la ecumenism, de a retrage BOR din CMB și de a repune spiritualitatea și tradițiile ortodoxe în centrul trăirii adevăratei credințe. Petiția a fost citită de către părintele Claudiu Buză, fiind semnată de aproape 250 de participanți.

Petitia Pentru Retragere Din CMB

Semnături Petiție Contra CMB

Cea de-a doua scrisoare, intitulată Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română, prezintă coordonatele vizitei papei eretic Francisc în România, din perspectiva ortodoxă, și cere insistent Patriarhiei să ia o poziție corectă canonic față de acest eveniment și să refuze, după modelul Bisericii bulgare, să acorde binecuvântarea credincioșilor ortodocși pentru a participa la acest eveniment. Petiția a fost lecturată de către teologul Mihai-Silviu Chirilă, fiind semnată de 290 de participanți.

Petitie Contra Venirii Papei

Semnături Petitie Contra Papei

A treia scrisoare, numită Schisma din Ucraina este o altă formă de uniație! demonstrează, cu argumente canonice, că recunoașterea autocefaliei “Bisericii Autocefale Ortodoxe Ucrainene” este un act schismatic, care îi atrage în schismă pe toți cei ce aderă la ea, fiind în plus o nouă formă de uniație. Documentul solicită ierarhiei române nerecunoașterea schismei ucrainene și neintrarea în comuniune cu cei ce o promovează. Petiția a fost lecturată de părintele Cosmin Tripon și a fost semnată de 240 de participanți la sinaxă.

Petitie Contra Schismei Din Ucraina

Semnături Contra Schismei Ucrainene

Ultima petiție citită în plenul sinaxei, numită Credincioșii ortodocși nepomenitori au dreptul de a fi îngropați în cimitirele parohiale, a fost un model de notificare pentru credincioșii nepomenitori care doresc să fie îngropați în cimitirile bisericești ortodoxe ale parohiilor de care aparțin. Pornind de la dreptul recunoscut de legea cimitirelor credincioșilor de a formula dorința în privința modului în care doresc să fie îngropați, documentul demonstrează că preoții ecumeniști nu au niciun drept legal sau canonic să refuze credincioșilor locul de îngropare în parohiile ortodoxe, întrucât aceștia nu au fost excomunicați din Biserica Ortodoxă Română, nici nu au părăsit-o în vreun fel. Documentul speră să vină în întâmpinarea celor care se confruntă cu preocuparea locului de veci, care îi împiedică să ia o atitudine tranșantă față de ecumenism și sinodul mincinos din Creta.

Notificarea reprezintă o dorință a credinciosului ortodox, care este recunoscută și apărată de lege și trebuie respectată și de către preot. Cei ce doresc să lupte până la capăt pentru aceasta, au calea de a se adresa justiției civile, în cazul în care preoții parohi decid să facă un abuz contra lor și să le interzică prezența în cimitire, în ciuda faptului că nu au fost excomunicați de către Biserică și nu sunt vinovați de lepădarea credinței sau de părăsirea Bisericii. Documentul este și o formă curajoasă de mărturisire a apartenenței la Biserica Ortodoxă Română în fața preoților parohi care au pus în aplicare deciziile abuzive ale ierarhilor ecumeniști.

Notificare A Vointei înmormântare

(Aici se găsește varianta Word, care se poate descărca și completa Notificare drept de înmormântare)

Întâlnirea s-a încheiat cu citirea de către Părintele Ioan Ungureanu, președintele de onoare al sinaxei, a unei declarații, prin care cei prezenți s-au delimitat de toate erorile adunărilor de la Roman, Satu Mare și Mestecăniș, de toate afirmațiile celor care batjocoresc lupta antiecumenistă a unor Biserici locale și episcopi mărturisitori, ale celor care neagă tainele în bisericile care nu au întrerupt pomenirea. Declarația reafirmă dorința de a continua mărturisirea împotriva ereziei, în primul rând prin nepomenire, iar la cei ce nu au încă curajul sau pregătirea pentru acest pas, prin mărturisire publică, atenționând că atitudinea noastră nu îndeamnă pe nimeni la inactivitate și lipsă de atitudine față de erezie. Documentul a fost semnat de 257 de participanți.

Declaratia Sinaxei

Semnăturile Declarație

Cele patru documente propuse publicului au fost semnate de aproape toți participanții la sinaxă, după cum se poate vedea din listele de semnături, fiind bine primite de către cei ce le-au ascultat.

Ele sunt postate acum pe siteul nostru, urmând ca cei ce doresc să se alăture demersului să le poată descărca, semna și trimite pe cont propriu sinodului Bisericii noastre. Notificarea privind cimitirele este postată în format Word, pentru ca toți cei ce o descarcă să poată să o completeze cu datele personale.

Mihai Silviu Chirilă

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019