“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit cu “fratele său drag”

62050725

Vizita în România a papei eretic al Romei a început astăzi. Papa a avut o prestație fadă, în opinia mea, niște discursuri destul de șterse, pe care le-au auzit cam toți cei ce l-au primit ca oaspete prin lume.
Aceeași atitudine provincială din partea autorităților locale, manipulare până la saturare din partea presei, laică și bisericească.
Pe tot parcursul zilei, papa l-a numit pe patriarhul român „fratele meu iubit”. Îi dăm și noi acest titlu în materialul nostru.

Astăzi a fost prima zi a vizitei papei Francisc în România, partea de stat și partea de întâlnire directă cu oficialii Bisericii Ortodoxe Române. Voi expune în cele ce urmează doar câteva impresii după o vizionare la televizor a evenimentelor, urmând a detalia, când înregistrările vor apărea și vor putea fi studiate mai în detaliu.

Partea politică a vizitei merită mai puțină atenție, deoarece acolo papa a fost în calitate de șef de stat, lucru care pe noi nu ne prea interesează aici.

Prima impresia a fost legată de saluturile de început. Am văzut o anumită răceală și indiferență din partea papei față de prelații catolici și din partea acestora față de el. În același timp, papa era foarte cordial cu prelații ortodocși, ceea ce mi-a întărit ideea că papa a venit în România pentru ortodocși mai întâi și abia apoi pentru catolicii săi.

Nu am putut să nu mă întreb, văzând modul în care îl primesc ai săi pe papa, dacă unii dintre ei, influențați de disputele din interiorul cultului lor, în care papa este acuzat pe față că este eretic, chiar nu îl și considerau astfel. M-am gândit: cum ar fi ca papa să fie considerat eretic de mai mulți dintre ai săi decât dintre ierarhii ortodocși români? Gândul mi s-a părut terifiant.

Au reținut atenția câteva cuvinte rostite în alocuțiunea sa de către președintele Iohannis. “Werner”, cum am văzut că îi spun colocvial cei din presa centrală, a avut unul dintre cele mai lungi discursuri pe care le-a ținut vreodată, vorbind cu un patos pe care nu i l-a mai văzut nimeni până acum.

Au reținut atenția două detalii pe care le-a spus președintele României. Mai întâi, acesta a opinat că cei șapte „episcopi” care vor fi “beatificați” la Blaj reprezintă, citez din memorie, “simbolul luptei pentru apărarea libertății și a credinței în perioada comunistă”.

Aceleași vorbe le-am auzit spuse în discursul politic și în 2017, de către politicienii români, la adresa sfinților reali ai închisorilor, pe vremea când Patriarhia îi serba oficial sub denumirea de “mărturisitorii închisorilor”, niciodată “sfinții închisorilor”. Între timp, papa vine și își “canonizează” “sfinții” săi. Patriarhia Română este mai preocupată de a merge împreună cu papa pe drumul “ecumenismului lucid” decât de canonizarea sfinților închisorilor, despre care a uitat cu totul după 2017.

Al doilea lucru pe care l-a spus Iohannis a fost de-a dreptul uluitor. Citindu-și discursul pe care se vede că i-l consiliase cineva cu oarece pregătire în domeniu, președintele luteran[1] al României l-a invitat pe papa roman să meargă împreună cu poporul ortodox român prin Grădina Maicii Domnului.

Așa ceva nu vezi în toată ziua. Nu este însă cu totul neobișnuit, dacă ne gândim la faptul că acest papă este acuzat în comunitatea sa de filoluteranism. Papa a răspuns cu câteva considerații despre nevoia de a fi deschiși față de cei din diasporă, de a-i ajuta pe săraci etc.

La această parte a vizitei mai merită, din punctul meu de vedere, adăugată propaganda deșănțată a media. Aceleași limbi din media care batjocoresc tot ce este ortodox în această țară și tot ce este (rămas) național au fost cuprinse deodată de un misticism inexplicabil, vorbindu-ne despre experiența rugăciunii, despre venirea papei care dă sens rugăciunilor, despre minunea meteo că timpul a ținut în ciuda predicțiilor meteo (de ca și când “predicțiile” meteo nu ar fi puse în practică de către avioanele care disipează nostop chemtrails în aer și de către sistemele HAARP, care acum au știut cum să înfăptuiască “minunea”).

Spectacolul grotesc al microfonistelor smerite și cuvioase mi-a adus aminte de cuvintele Sfântului Iacov:

Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa (Iac. 3,5-10).

În principiu, cam tot ce am văzut astăzi cu privire la această vizită poate îndemna la meditație la cuvintele Sfântului Iacov.

Partea a doua a vizitei de azi a fost mai interesantă sub aspect teologic, pentru că papa s-a întâlnit cu patriarhul BOR și cu membrii sinodului permanent.

Am urmărit transmisiunea de la Patriarhie la Trinitas TV, pentru că am dorit să am o viziune și referitoare la cum prezintă televiziunea patriarhală evenimentul. A fost o alegere perfectă, pentru că am putut să trag câteva concluzii foarte importante.

Prima mea impresie când am deschis Trinitas TV a fost că este mai catolică decât papa. Literalmente. Prima dată m-am uitat să văd dacă nu cumva am nimerit din greșeală pe Vatican TV.

Mărturisesc că nu sunt un urmăritor de Trinitas TV aproape deloc, dar ce am văzut astăzi nu mi-am crezut ochilor.

În studioul de unde se transmitea evenimentul se purta o discuție de nivel academic între domnul Bănescu, cred, aflat în postura de realizator TV, preotul Radu Preda (am aflat în acest fel că a devenit preot) și doctorul în bizantinologie Petre Guran.

Discuția se ducea în jurul nevoii de unitate, de cooperare, de deschidere între cele două “Biserici”. Fie-mi îngăduit să exprim câteva gânduri care s-au desprins din audiția în fugă a acestui material. Sper sincer că Trinitas TV îl va pune pe internet să îl putem analiza în detaliu. E o “comoară” de ecumenism care trebuie dezgropată și prezentată tuturor ortodocșilor români, ca să înțeleagă încotro bate vântul schimbării în Biserica noastră.

Domnul Guran a lansat ideea nevoii de „deculturalizare” a credinței, adică de separare a “esenței” mesajului evanghelic de “tradiționalism, element cultural”, ca bază a unei viitoare unități creștine, despre care opina că se va realiza într-un orizont eshatologic, nu ca proiect social uman realizabil în istorie.

Mai pe înțelesul tuturor, domnul Guran ne propune o debarasare de tot ce înseamnă element cultural, “bagaj cultural” și “bagaj al istoriei” și revenirea la esențele credinței, ceea ce ar face ca toate conflictele interconfesionale să se stingă, redescoperindu-se „rădăcinile comune” despre care a vorbit până la saturație papa astăzi peste tot.

Nu ne spune respectabilul profesor nici care anume sunt “esențele” la care ar trebui să ne întoarcem și mai ales “ce este bagajul istoric și cultural” de care ar trebui să scăpăm. Ce anume din tradiția cu T mare, cum a numit-o, ar scăpa de această deconstrucție pe care o anunță intelectualul român? Ce anume din canoanele Bisericii sunt “elemente culturale” și care sunt parte a Tradiției cu T mare?

Domnul Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a făcut o distincție riscantă între “tradiție” și “tradiționalism”, neexplicându-ne ce înseamnă totuși tradiția fără aplicarea ei în viață, care generează de obicei ceea ce numim tradiționalism.

Conceptul de debarasare de “bagajul istoric și cultural” pentru a reveni la esență mie îmi seamănă ca două picături de apă cu Reforma protestantă. Ce altceva este Reforma protestantă decât o debarasare de tot ce a adus elementul uman al Bisericii și o transpunere literală în faptă a modelului evanghelic specific primului veac creștin, ceea ce a condus la o negare totală a lucrării Duhului Sfânt în Biserică de-a lungul secolelor, în care a creat un mod de viață ortodox, un mod de gândire și de relaționare cu sacrul ortodox.

Cred că întregul concept este cu totul străin duhului ortodox al Bisericii, care nu a procedat niciodată la astfel de aggiornamenti și nu a considerat dezvoltarea istorică a vieții bisericești ca un balast cultural de care trebuie să te debarasezi la un moment dat.

Faptul că el se aplică în “Biserica catolică” nu este un motiv pentru care ar trebui aplicat și în Biserica lui Hristos, unde nu este al nostru a hotărî ce anume din tezaurul de viață și trăire bisericească ortodoxă este “esență” și ce este “element cultural”.

Dar oare nu exact acest lucru îl face ecumenismul în spațiul ortodox, cenzurând cărți de cult, slujbele de reprimire la Ortodoxie, eliminând Sinodiconul Bisericii, eliminând toate referirile confesionale din predici, cu efectul final al ștergerii cu totul a distincției dintre Ortodoxie și erezie, vorbind despre “Biserici surori”, “unitate în perspectivă eshatologică” a creștinilor?

Ni se spune că papa a renunțat la tiară, la cele trei coroane puse una peste alta, se pregătește să desființeze celibatul etc. Toate acestea sunt considerate “bagaj cultural”, care adumbrește “esențele”. Dar la statutul de “vicarius Filii Dei”, la statutul de infailibil, la statutul de primus sine paribus, la Filioque, la Immaculata Conceptio și la toate celelalte de ce nu renunță papii pentru a putea redescoperi “esențele” și “rădăcinile” comune ale Bisericii primului mileniu, când acestea nu existau?

În plus, actul în sine de debarasare de trecutul cultural este unul de natură culturală, umană, nu este de inspirație divină, ceea ce ne face să ne învârtim într-un cerc vicios. Cu ce este mai puțin valoros un element “tradiționalist” de acest concept progresist? Cu nimic.

Domnul Guran își exprima acest punct de vedere într-un context în care, la un moment dat, a afirmat, citez din memorie: “una este Biserica lui Hristos, alta sunt denumirile istorice, rezultate ca urmare a acțiunilor omenești, de Biserică Catolică, Biserică Ortodoxă, protestantă etc.”.

La postul național bisericesc de televiziune un invitat a enunțat crezul de aur al ecumenismului, cuprins în Declarația de la Toronto, în care se spune că “Biserica este mai mare decât propria confesiune… există Biserică în afara Bisericii.

Mi s-a părut uluitor să văd că la postul bisericesc național Biserica Ortodoxă este pusă în rând cu celelalte “Biserici și confesiuni”, cărora sinodul din Creta le-a recunoscut “denumirea istorică”.

Ca să înțeleagă și cei ce încă mai cred că la Creta nu s-a schimbat nimic, “denumirea istorică” este de fapt, din punct de vedere ecumenist, dezvoltarea unor ramuri ale Bisericii lui Hristos în mileniul al II-lea, după schisma dintre Orient și Occident. Recunoașterea “denumirii istorice” a “bisericilor și confesiunilor” la Creta, reprezintă, raportat la ce a spus vorbitorul de la Trinitas TV, nu doar recunoașterea bisericității ereziilor, ci și afirmarea faptului că ele sunt părți ale Bisericii lui Hristos.

Discursul merită ascultat și analizat cu mult mai mute detalii, pentru că ne arată multe astfel de teorii ecumeniste expuse pe postul de televiziune al BOR.

La un moment dat, vorbindu-se despre toleranță, intoleranță, deschidere etc., preotul Preda a vorbit despre “răzvrătiții, care nu mai ascultă de nicio lege canonică”. Răzvrătiții suntem noi, care nu admitem această viziune ecumenistă.

Trebuie precizat că  în toate activitățile de astăzi Patriarhia Română a demonstrat că poziția noastră, a mărturisitorilor nepomenitori, față de erezia în care ierarhia se complace, o incomodează puternic, impunându-i o preocupare de a demonstra că nu greșește cu nimic în raport cu vizita papei. Toate luările de poziție au insistat să arate că nu există nicio comuniune dogmatică sau euharistică între BOR și “Biserica Catolică”, că nu se pune problema de așa ceva, decât eventual într-o “perspectivă eshatologică”. Patriarhul a fost foarte atent să spună că îi dă papei posibilitatea să rostească Tatăl nostru în catedrala națională doar ca semn de respect și recunoștință pentru celebra de acum “ospitalitate” catolică, manifestată în țările occidentale față de românii din diaspora. Preotul Preda vorbește direct despre “răzvrătiți”, arătând că și în acest moment “istoric”, gândul celor de la Patriarhie este tot la reacția celor din țară care se opun acestei erezii. Din câte am văzut, s-a renunțat și la tragerea clopotelor.

Cu toate acestea, evenimentul de la catedrala națională a fost o rugăciune necanonică cu ereticii în toată regula, așa cum am demonstrat într-un articol anterior. Papa a rostit o rugăciune inventată probabil de el, inspirată din teologia liberală, cu un puternic accent pe ecumenismul social, apoi a rostit Tatăl nostru în latină, la care zeci dintre cei prezenți în catedrală și-au făcut cruce ortodoxă (aceia nu s-au rugat în comun cu el?). Apoi s-a rostit Tatăl nostru în română de către toți cei prezenți, ortodocși și catolici, și s-au cântat cântări liturgice. Papa a fost întâmpinat cu imnul Îngerul a strigat! Toate acestea sunt rugăciuni comune cu ereticii, indiferent cum încearcă să prezinte Patriarhia evenimentul.

Impresia după o zi de evenimente de acest gen este că ierarhia Bisericii Ortodoxe Române își confirmă statutul de cea mai ecumenistă Biserică dintre cele ortodoxe, ceea ce este foarte grav.

La emisiunea de la Trinitas, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, care acolo era moderator, a afirmat că papa ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem împreună în Europa, pentru a combate marile provocări ce sunt puse în fața creștinilor de duhul neomarxist al Europei.

Tot acolo s-a spus și că de acum nu mai există altă cale decât să mergem împreună, să privim, în drumul spre împărăția cerului, unii către alții și să mergem pe drumul cooperării. Aceeași idee s-a transmis obsesiv și de către presa laică.

Discursurile papei au fost toate îndreptate înspre cooperarea ecumenistă pe calea ajutorului social, implicării sociale etc. Aceia care cred că astăzi au auzit cuvinte nemaiauzite până acum, pot face efortul de a asculta discursurile papei rostite prin alte țări și vor vedea că dragostea pe care le-o arată lor azi le-a arătat-o și musulmanilor în Tunisia și budiștilor în Thailanda. La urma urmei, să nu uităm că papa este propus de fostul președinte israelian pentru funcția de lider mondial al unei programate organizații mondiale a religiilor tocmai pentru „abilitatea sa de a face pace”.

La finalul întâlnirii din catedrală am văzut o imagine sugestivă: președintele Iohannis în dreapta, papa în mijloc și patriarhul în stânga, într-o poză de grup. Președintele luteran al statului, papa catolic și patriarhul ecumenist arătându-se împreună poporului român într-o catedrală ortodoxă a mântuirii neamului. Ce legătură poate avea această imagine cu tradiția Bisericii lui Hristos?

Am auzit într-una din seri la un entertainer de la un post de televiziune o expresie fascinantă: vorbind despre evenimentele politice din ultimele zile, omul respectiv a spus că poporului i s-a servit “nutreț electoral”. Fie-mi permis să afirm că ce am văzut astăzi în discursurile oficiale a fost “nutreț ecumenist”.

Din acest motiv, intenționez să văd dacă omul de televiziune nu va spune în vreo emisiune viitoare cum se numesc cei ce consumă astfel de nutreț.

Note:

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Klaus_Iohannis.

PS: Dacă cineva găsește linkurile cu acea emisiune de la Trinitas TV, este rugat să mi le trimită și mie. Chiar merită analizată frază cu frază. Mulțumesc.

Mihai Silviu Chirilă

“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

A se vedea și:

„Prințul Bisericii”, mitropolitul ecumenist Teofan, prezent în Piața Palatului Culturii la adorarea papei

Părintele Cosmin Tripon: „Despre papa e valabil un singur adevăr: ESTE ERETIC! Restul nu contează”

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

8 gânduri despre „“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit cu “fratele său drag””

  1. Hristos a inviat!
    Multumim domnului teolog Mihai Silviu Chirila, pentru acest articol, sinteza a primelor evenimente, care au avut loc cu ocazia venirii ereticului papa Francisc in Romania.
    Ii multumim deasemeni pentru rabdarea si discernamantul, de a urmari atent discursurile si emisiunea de pe postul de agitatie si propaganda ecumenista al Patriarhiei. Nu toti am putut face acest lucru din varii motive, de aceea aceasta sinteza teologica este binevenita.
    In momentul primirii de catre patriarhul Daniel a delegatiei papale in frunte cu conducatorul lor iezuit, acesta din urma a sarutat repede mana stanga a conducatorului BOR.
    Dârzul arhiereu al Domnului Hristos, Mitropolitul Augustin de Florina, întreabă: ”…Cine ești tu falsule teolog și falsule preot și falsule episcop din secolul 20, care îmi spui că nu-i nimic …Vino aici în față, ca să discutăm clar și pe șleau„. Ierarhi, preoți, mireni, citiți cuvantul acesta de foc, care ne curață sufletele, ne întăresc dreapta credință, apărându-ne de colții otrăviți ai lupilor vicleni și ucigași intrați deja în staul! „Adică, dacă papa Francisc fără nicio reținere ( public) pupă mâna “iluminaților” masoni (care stăpânesc și conduc omenirea spre Antihrist), îmbrățișarea lui devine îmbrățișarea fiarei apocaliptice, iar sarutarea lui este sarutarea înaintemergătorului Antihristului. Inaltii Ierarhi BOR nu au mai sarutat mana fiului tatalui minciunii, asa cum s-a intamplat la sosirea in Romania a papei Ioan-Paul al II-lea, dar elanul si bucuria cu care l-au primit acum, spune totul.
    Imbratisarile solemne ale sinodalilor BOR, primirea fastuoasa si asezarea unui om care propovaduieste minciuna si panerezia ecumenismului pe soleea Sfantului Altar, rugaciunea in comun din Catedrala Mantuirii Neamului, cantecele catolice care au rasunat in cinstea proorocului mincinos, reprezinta gesturi inselatoare si smintitoare, profund neortodoxe, in fata carora orice explicatie este de prisos.
    Revenirea în Trupul Bisericii a celor care au apostaziat(papistasi, greco-catolici, protestanti) si se afla sub anatema, se poate face numai prin pocaință, lepădarea de erezii, botez și recunoașterea unicului Adevăr ortodox!
    Iata ca asa cum era de asteptat, sinodul in frunte cu patriarhul BOR, nu s-a temut de intalnirea cu tatal minciunii si a umilit inca o data Sfanta Ortodoxie. Intreaga tara, incepand cu liderii ei politici luterani, ateisti, eretici, numai ortodocsi nu, continuand cu patriarhul si sinodul sau, s-a prosternat si a adus osanale cu slugarnicie, nerusinarii si obrazniciei papei, care a desfasurat o ampla actiune de misionarism intr-o tara care s-a declarat majoritar ortodoxa.
    Fenomenele naturii (ploaia,grindina, curcubeul),soarele insusi, au fost transformate in miracole, minuni care apareau si dispareau in cinstea celui care se considera infailibil!(!), caruia i s-a permis sa insulte si sa otraveasca cu suflul cuvintelor sale viclene si fatarnice, un intreg neam, o intreaga istorie, sfinti martiri si mucenici, din cele mai indepartate timpuri istorice pana la sfintii inchisorilor comuniste care si-au dat viata, pentru credinta ortodoxa, neam si tara.
    Acestora li se cuvine toata cinstea si onoarea, lor, recunoasterea si marirea, lor, rugi fierbinti si prosternare in fata Sfintelor Moaste, caci lor le suntem adanc recunoscatori ca neam, ca ne mai ingaduie Bunul Dumnezeu pe aceste plaiuri sfintite de sangele lor.
    Presa natanga, televiziunile, intreaga mass-medie la unison, s-au intrecut cu patos, ardoare si entuzism in prezentarea acestei vizite de stat, sa nu uitam, platita cu o suma fabuloasa din Fondul de rezervă bugetară pus la dispoziția Guvernului, pentru finanţarea tuturor activităţilor de protocol, începând cu cazarea şi masa invitaţilor, renovării şi amenajării lăcaşurilor de cult, care au fost vizitate de către ereticul papa si suita sa.
    Prozelitismul catolic al celui care se considera pe sine”loctiitor al Fiului lui Dumnezeu” si care urmareste desfiintarea Ortodoxiei, constituie cea mai grava insulta adusa credintei ortodoxe a poporului roman, care s-a facut cu acordul deplin al celor carora li s-a incredintat de Mantuitorul Hristos, conducerea turmei Sale catre mantuire.
    Cu acest prilej „istoric”, care a fost scris in Cartea Vietii de catre Domnul Cel Vechi de Zile, clerul laic si monahal al BOR, tacuti ca mormantul, orbi duhovniceste si surzi la glasul propriei lor constiinte, slujbasi cu simbrie ai patriarhului BOR, s-au dezonorat, au murit duhovniceste si au coborat acolo unde doar cu o aspra asceza si profunda pocainta sub mila, bunatatea si dragostea nesfarsita a Mantuitorului Hristos , se mai pot salva. Acum si numai acum.
    Numai au nici o clipa de pierdut. Cei înșelați ,care persista in înșelare nu vor avea nicio îndreptățire în fața judecătorului Hristos, care le va spune cu dreptate: „Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi!”
    Inainte de a primi hirotonirea, toti s-au gandit de mii de ori , ca atunci cand li se va cere marturisirea Adevarului, pot pierde tot ceea ce au castigat ca dar din partea Domnului: casa, slujba si prietenii, foloasele materiale si onorurile desarte ale acestei lumi nebune si trecatoare, chilia din manastire si hrana, fi-vor umiliti, urgisiti si aruncati ca niste carpe netrebnice, dar vor castiga tot ce au mai scump:viata vesnica in Hristos.
    Merita sa meditam la cum am fost perceputi in ansamblu, popor ortodox majoritar si conducatorii sai, religiosi si politici vanduti, de catre abilul, fatarnicul si vicleanul destabilizator politic si religios, papa.
    În discursul său de la Palatul patriarhal, papa adaugă „spontan” și faptul că ținta Vaticanului a fost atinsă: „Aceasta deja este unitate” (E questo già è unità). Făcea referire la faptul că s-a trecut la următorul stadiu, de la vizita papei Ioan Paul al II-lea din 1999, când doar se exclama termenul ecumenist de „unitate” (în diversitate):

    „Aș dori să adresez un gând de recunoscătoare amintire Patriarhului Teoctist. Cum să nu ne amintim strigătul spontan de „Unitate, unitate!” care s-a ridicat aici, la București, în zilele acelea? A fost un anunț de speranță izvorât din Poporul lui Dumnezeu, o profeție care a inaugurat un timp nou: timpul de a merge împreună pentru a redescoperi și trezi fraternitatea care deja ne unește. Și aceasta deja este unitate!” (Basilica.ro).

    Apreciază

  2. S-a asternut linistea grava peste tara acoperita de puhoaiele noroioase ale apelor, care au luat cu ele 4 copilasi, peste nenorocirea abatuta asupra satelor si comunelor datorata revarsarii apelor involburate care au luat in stapanire drumuri, gospodarii, lunci si gradini.
    Sufletul s-a pustiit de atata tristete declansata, mai ales de marea tradare a Ortodoxiei.
    Nu avem nici o putere asupra stihiilor naturii, dar in noi se afla puterea si discernamantul sa fim mai buni, daca dorim aceasta.
    Cu lumina sufletului, cu lumina mintii curate se sfinteste toata fiinta celor buni, curati si sfinti.
    Exista oameni lipsiti de orice lumina, ale caror suflete raman intotdeauna in intuneric. Cine sunt acesti nefericiti? Sunt dusmanii inraiti ai lui Dumnezeu, care s-au ridicat impotriva lui Hristos, sunt cei patrunsi de duhul mandriei. Multi dintre ei cred ca sunt purtatori de lumina, fiindca au o educatie inalta. Dar se insala profund: nu stralucesc de nici o lumina, ci persista in intunericul vesnic.
    Tot trupul lor este intunecat, toate gandurile pe care ei le considera profunde, stralucitoare, sunt intunecate si lipsite de adevar, pentru ca adevarul este doar in Hristos.
    Sa se intrebe clerul ortodox vanzator al Ortodoxiei, precum fariseii:“Nu cumva si noi suntem orbi?“

    Domnul le va raspunde:

    “Daca ati fi orbi, nu ati avea pacat; dar pentru ca ziceti ca vedeti, pacatul ramane asupra voastra“ (Ioan 9, 39-41).
    Duhovniceste au orbit cu mult timp in urma, datorita invaziei microbiene letale declansata de panerezia ecumenista care le mistuie trupul si mintea.
    Domnul a venit sa astupe cu lumina Sa dumnezeiasca orice intelepciune omeneasca desarta, orice lumina artificiala, care fumega inaltata de oamenii plini de mandrie, de parere de sine. Ei considera ca pot cuprinde cu mintea lor adevarul intreg. Pe acestia, care se considera vazatori, Domnul i-a facut nevazatori, iar pe oamenii simpli, cu inima curata, care au primit Sfanta Evanghelie cu credinta deplina, precum copiii mici primesc cuvintele parintilor lor, i-a facut vazatori.

    Sursa :Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009

    Apreciază

  3. Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre, in vecii nesfarsiti!
    Frumos si plin de invataminte a fost cuvantul de invatatura rostit de Sfintia Voastra, la Duminica Orbului din nastere!
    Sa ne tina Domnul viu curajul si puterea neclintita a marturisirii Adevarului!
    Slava lui Dumnezeu pentru toate!

    Apreciază

  4. Parinte Calistrat,nu intentionez sa spun ceva care sa doara.Ati suferit mult pentru ortodoxie si sunt convins ca Maica Domnului nu va lasa orfan pe lumea aceasta de mila Sa.Aveti dreptate sub anumite aspecte.Chemarea noastra este sa aparam ortodoxia nu cu un limbaj de mahala si e normal ca nu e de bun gust,nu foloseste pe nimeni.Sfinti ca : Sfantul Porfirie, Sfantul Paisie Aghioritul,Nectarie,Cleopa,Paisie Olaru,Iosif Katunakiotul,Nicodim Aghioritul au facut prea multe minuni si mari.Au fost si mai sunt oameni sfinti cu viata exemplara de sfintenie ca Parintele Iustin Parvu,arsenie Papacioc care au stralucit.De ce nu s-a intors nici un romano-catolic la ortodoxie?De ce au ramas si vor sa ramana si pe viitor in intunericul necredintei lor si ,culmea tupeului,spera sa ne faca si pe noi „una”intru credinta lor?Se pogoara Sfanta Lumina de Pasti numai la noi ,ortodocsii si ei stiu aceasta de mii de ani si tot refuza adevarul si,culmea,spera sa ne tarasca si pe noi pe calea minciunii lor,in numele asa-zisei „comuniuni”politice intru marea „familie”europeana,sub „unicul sceptru al sanctitatii sale,pontifului roman” din „cetatea eterna”pe lumea aceasta anume Vaticanul politic.Daca Dumneavoastra,cu pregatirea teologica de care dispuneti ati crede ca se poate face unirea cu romano-catolicii,fara ca ei sa treaca la ortodoxie,cred ca veti ajunge sa tineti omilii de unul, poate.Veti ajunge,cu siguranta la concluzia anticipata de multi Sfinti Parinti mai actuali ca ecumenismul va ajunge o pierdere de timp,o carciuma unde fiecare vine si face ori spune ce-l taie mintea sa.Dar vazandu-va un om inteligent si preocupat de ortodoxia aceasta a noastra a nepomenitorilor echilibrati a „naimitilor”lui Hristos, a „saracilor cu Duhul”lui Hristos,a „boschetarilor”lui Hristos sau cum ne-or mai numi unii usurei,lesne plecati la senzatiile lumii si cu mintea tocita de ecumenisme”pline de pace”doar pe buze si pe firul de par,am credinta ca Dumnezeu nu va va lasa inima dumneavoastra arzand pentru ortodoxie si veti intelege subliminalul demonic in toata povestea cu ecumenismul si cipuirea in care zace sistemul inrobitor si exploatator de fiinte omenesti,exploatare de care sa va pazeasca Dumnezeu.Sa nu uitam nici ca cei mai mari luminatori ai ortodoxiei au fost din acei oameni care suferisera mari caderi,perioade scurte de inaburire a sufletului,dar s-au ridicat precum episcopul ortodox care,dupa ce si-a marturisit pacatosenia in public,inainte de oficierea Sfintei Liturghii si i-a legat cu puterea arhiereasca pe cei de fata sa nu aiba iertare de la Dumnezeu daca nu vor trece peste corpul lui asezat jos in dreptul usii de la intrarea in Sfantul Lacas intinat de pacatosenia lui,nu a enoriasilor si a primit imediat iertare de la Dumnezeu si permisiunea,tot de la Dumnezeu de a sluji Sfanta Liturghie pe mai departe,numai sa nu fie oprit de:duhovnic,pe motive intemeiate,sa nu fie oprit de erezie sau comuniunea cu ereticii ne intorsi la ortodoxie,de mai marele sau in rangurile episcopale,sau de un sinod.Al Dumneavoastra,nu al sfintiei voastre, mai mic nepomenitor cu discernamant.

    Apreciază

  5. „Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele” (II Ioan 1:9-11).

    Cum justifica IPS Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, prezenta sa, la mesa papistașă de la catedrala Sf. Iosif din București, din 31 mai?
    „Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim”, şi „adevăraţii închinători se vor închina Tatălui cu Duhul şi Adevărul” (Ioan 4:22-23), căci închinarea primită de Tatăl este cea care vine de la cei botezaţi ortodox întru Tatăl, Fiul-Adevărul şi Duhul Sfînt.
    Se stie doar ca prin rugăciunea împreună cu ereticii, ortodocşii pierd harul şi Îl supără pe Dumnezeu, fiind blestemati de Sfintii Apostoli [canonul10;45]
    Singurele două lucruri pe care Dumnezeu le-a interzis ortodocsilor in legatura cu ereticii sunt căsătoria şi rugăciunea în comun. (Întrucît agapa -masa creştină- începe şi sfîrşeşte cu rugăciune, ea însăşi e socotită slujire şi prin urmare nici a mînca împreună cu ereticii nu este îngăduit, precum zic şi canoanele). Toţi Sfinţii Părinţi de două mii de ani au păstrat prin canoane această interdicţie poruncită de Sfînta Scriptură.
    Ce este interzis de Dumnezeu (Însuşi Dragostea) nu poate fi roadă a dragostei, cum spun ecumeniştii!

    Duhul Sfînt Cel primit la Sfîntul Botez ortodox să lumineze cugetele şi inimile drept-credincioşilor, căci numai astfel pot fi “sarea pămîntului” şi “lumină lumii”, şi numai fiind purtători de Duh, iar nu călcători de har, pot fi creştinii ortodocşi adevăraţi apostoli ai Domnului.

    Urmariti va rog, de la min.1,40, partea stanga a ecranului

    La mom.4.00.08; de la4.09,39

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s