Răspuns la articolul „Despre mișcarea Oastea Domnului și despre mișcarea Visarionistă și blasfemierea Tainei Botezului“, semnat de către pr. Matei Vulcănescu

dsc_0044

De-a lungul istoriei creștinismului, multe asociații sau grupări („Rugul aprins“, spre exemplu sau Pro-vita, ca să vorbim doar de contemporaneitate) au întors pe oameni din drumul lumesc spre Hristos. Oastea Domnului nu s-a oprit doar la preocupări de ordin social, ci a urmărit schimbarea vieții, ruperea cu păcatul, după care apoi orice nevoie socială, de binefacere sau milostenie putea fi rezolvată.

+++

Dintotdeauna, cel rău n-a putut suporta lucrarea sfințitoare care-l duce pe om la Hristos. Și se zbate ca să-l ducă pe om doar până la biserică, dacă nu-l poate opri de tot, numai să nu ajungă la schimbarea vieții, la Nașterea din nou, pe care o cere Hristos.

Oastea Domnului este o mișcare de trezire sufletească în cadrul Bisericii, nu în afara ei, nu în completarea ei. Nu este nici Treaptă, nici Ordin, nici orice altceva. Și dacă deranjează pe unii, categoric deranjează pe cei care nu înțeleg nevoia schimbării vieții, a slujirii lui Dumnezeu în toate zilele, nu numai în zi de sărbătoare, a predării vieții întregi în slujba lui Hristos.

De-a lungul istoriei creștinismului, multe asociații sau grupări („Rugul aprins“, spre exemplu sau Pro-vita, ca să vorbim doar de contemporaneitate) au întors pe oameni din drumul lumesc spre Hristos. Oastea Domnului nu s-a oprit doar la preocupări de ordin social, ci a urmărit schimbarea vieții, ruperea cu păcatul, după care apoi orice nevoie socială, de binefacere sau milostenie putea fi rezolvată.

Dacă doar cele două lucrări: Oastea Domnului și cea a pr. Visarion v-au atras atenția așa de tare, oare nu cumva faceți jocul celui care nu dorește schimbarea sufletească profundă a omului? Cum de nu deranjează pe mai nimeni ASCORUL sau, mai nou, ITO? Pentru că acestea nu rup pe membrii săi total de lume, ci îi înconjoară cu diferite activități spirituale care să-l facă pe om să creadă că-i este suficient efortul spre Dumnezeu.

De ce trebuie neapărat schimbarea vieții? De ce trebuie să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti? De ce trebuie Naștere din nou? Nu cred ca trebuie să argumentez această necesitate.

Schimbarea lăuntrică se face doar prin Duhul Sfânt, a Cărui lucrare este una de foc, care mișcă inimile către Hristos.

Să se teamă oricine se atinge de aceste lucrări ale Duhului Sfânt, că foc sunt și ard!

Când v-am citit articolul publicat pe blogul dumneavoastră – „Despre mișcarea Oastea Domnului și despre mișcarea Visarionistă și blasfemierea Tainei Botezului“ [1] – am rămas stupefiată. Argumentele dumneavoastră sunt atât de superficiale, că articolul întreg nu merită niciun răspuns. Și dacă, atât de târziu, m-am hotărât totuși să răspund, nu e pentru dumneavoastră, ci pentru cei care au citit poate acest articol, pentru că, noi, cei puțini nepomenitori, urmărim și noi ce ne-a mai rămas de urmărit și de citit din presa cu adevărat mărturisitoare a ortodoxiei. Și mulți, cunoscându-vă atitudinea antiecumenistă, ar putea crede acest articol.

Și începeți dumneavoastră cu o falsitate grotescă: „Vom începe să analizăm Oastea Domnului prin ramura ei numită Mișcarea Visarionistă“. Mișcarea visarionistă nu a fost niciodată o „ramură“ a Oastei Domnului. Îl citați când afirmați această minciună pe pr. prof. David Pestroiu [2]. Acesta nu a fost niciodată ostaș. Şi este un ecumenist declarat. Cum să publicați ceva fără să vă documentați din mai multe surse? Nu am nimic de reproșat Mișcării visarioniste, nu am cunoscut-o niciodată, doar de ceva vreme, ne întâlnim la slujbele nepomenitoare ale Părintelui Claudiu Buză cu câțiva membri din această mișcare și acum abia am cunoscut câteva persoane, pentru care am tot respectul și admirația, dar nu le cunosc nici modul de viețuire, nici încredințările, și niciodată nu am participat noi ostașii la vreo întrunire de-a lor sau ei la noi. Doar la oficierea Sfintei Liturghii, unde poate participa orice om botezat. Dar eu nu am a judeca pe nimeni, nu e treaba mea. Dacă duhovnicul nu a găsit în ei ceva care să-i abată de la rânduielile Bisericii, cine sunt eu să cer o nouă Mirungere pentru ei? Sau pentru noi, ostașii, că înțeleg că suntem „ramuri“ cu ei.

Însă dumneavoastră ziceți despre ei că și-au alcătuit „filme, proiecţii de diapozitive etc.“ Acest aspect necesită o nouă Mirungere? Eu tocmai am văzut în după-amiaza aceasta un film documentar rusesc despre viața Sfântului Luca al Crimeii. Acest fapt face parte din ceea ce criticați dumneavoastră că au făcut și visarioniștii?

Ziceți următoarele: „promovează căsătoriile albe, nunta fără lăutari (numai cu cântări ale Oastei Domnului), vestimentaţie specifică (haine negre, basmale albe sau albastre, excluderea podoabelor de orice fel)!“. Nu știu ce numiți căsătorii albe, chiar nu mă interesează viața intimă albă sau neagră, a niciunui cuplu căsătorit, dar puteți afirma, criticând, că fac nunți fără lăutari? Păi dumneavoastră încălcați canoane și ar trebui să fiți caterisit. Sau trebuie să primească o nouă Mirungere, chiar și postmortem, părintele Ilie Cleopa cu care vă argumentați spusele și care chiar el vă contrazice:

A şasea rânduială a nunţii canonice. În ziua când are să fie nunta, trebuie să meargă la biserică mirele şi cu mireasa, părinţii băiatului care se numesc socrii mari, şi părinţii fetei, adică socrii mici, să asculte cu mare evlavie şi cu mare frică de Dumnezeu toată dumnezeiasca slujbă a Bisericii, Utrenia, Sfânta Liturghie, predica şi toată rânduiala“. [Asta se face la Oastea Domnului.]

A şaptea rânduială a nunţii canonice: în ziua când are să-i cunune, dacă preotul, la mărturisire, i-a găsit vrednici pe aceşti doi tineri, să le dea Sfânta Împărtăşanie, adică să-i împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului. Ei, în ziua nunţii, primesc două taine, anume Împărtăşania şi Cununia“. [Asta se face la Oastea Domnului.]

[…] „A noua rânduială a nunţii canonice: Nunta nu se face cu lăutari, Doamne fereşte ! Îl pui pe dracul să cânte la taina lui Hristos ? Taină este nunta!“ [Asta se face la Oastea Domnului.]

Din lipsă de spaţiu nu am reprodus citatul întreg, deşi poate aşa îl mai aflau şi alţii [3].

Dacă în canoanele Bisericii se spune că nici nu trebuie să privim la o nuntă cu muzică lăutărească, noi am alcătuit pricesne cu care să ne umplem sufletul, cu care doinim duhovnicește, ca să nu doinim în sărbătorile noastre cu muzică lumească. Și muzica aceasta, cântările noastre nemuritoare, ne-au ținut tari în toată perioada comunistă, în care zeci, sute, mii, poate, dintre ostași au plătit cu sânge crezul acesta, într-o vreme când Biserica uitase de credincioșii ei. Dar a judeca Biserica, nu se cuvine nouă. De aceea nu am părăsit-o niciodată. Capul ei este Hristos, iar noi asta vrem: să ajungem la El. Iar fratele Traian Dorz, unul dintre martirii Oastei, ne-a sfătuit să nu părăsim Biserica, ci, dacă ea ne-ar da afară, să-i rămânem sub streașină, statornici și credincioși. Dar să n-o părăsim. Și aceste cântări (pe lângă cele ale Bisericii) ne sunt singura muzică pe care o ascultăm. Și cu care plângem, și cu care ne bucurăm, și cu care aducem slavă lui Dumnezeu. Sunt rugăciuni cântate, aceste cântări. Și fiecare moment al vieții noastre: naștere, Botez, onomastici, nunți, înmormântări, dureri, necazuri, bucurii… noi l-am petrecut doar cu aceste cântări duhovnicești, prin care s-au trezit la o viață nouă atâția bețivi, suduitori, hoți și păcătoși, dintre care cea dintâi sunt eu.

Și pentru aceasta ne trebuie o nouă Mirungere? Vă întreb simplu: la nunta dumneavoastră sau la nunțile celor pe care i-ați cununat ca preot, s-au făcut petreceri cu muzică lumească, păgânească? Dacă da, nu trebuie să li se facă din nou Taina Mirungerii? Că doar s-au întinat de păgânism. Dacă da, acesta este motivul pentru care loviți acum în cei care au rupt-o cu tot ce este al lumii și trăiesc în lumina Evangheliei lui Hristos, atât cât poate fiecare, după măsura darului, și a înțelegerii, și a puterii lui de discernere și împlinire a voii lui Dumnezeu.

Iar despre vestimentaţie, nu mai aveţi nicio scuză. Cele câteva surori visarioniste care vin la slujbă la Iveşti sunt îmbrăcate normal, ca toate femeile. Şi cu podoabele pe care „nu le poartă“, iarăşi vă faceţi de ruşine. Eu am văzut cruciuliţe, verighete… Nu am ştiut până acum că a fi creştin, vrednic de o singură Mirungere, înseamnă să fii plin de ghiuluri şi de mărgele… Cât despre „psihoza eminamente sectară“ sau despre obținerea unor binecuvântări „în grabă sau deloc“, aveți ceva dovezi clare? Că nu mai citați nici pe diac. P. I. David, nici pe pr. David Pestroiu. Iar eu nu pot să accept spusele oricui, fără dovezi. Nu pot apăra Mișcarea Visarionistă pentru că nu o cunosc deloc. Dar nici nu vă pot crede pe dumneavoastră fără dovezi viabile. Mai ales că se vede clar reaua voință cu care vorbiți la adresa Lucrării Oastei Domnului pe care o cunosc foarte bine, pentru că am învățat-o la picioarele fr. Traian Dorz (pe Pr. Iosif nu l-am cunoascut, dar încerc să-i pun în faptă scrierile. Ale lui și ale tuturor sfinților și înaintașilor Ortodoxiei. Atât cât pot.).

Afirmați că suntem o grupare care nu este în Duhul bisericii, care „de fapt se delimitează de Biserică, căpătând alt ethos și alte învățături. Ei se separă de duhul Bisericii în sensul unei înșelări duhovnicești care întotdeauna duce și la erezie“. Care este acest „alt ethos, alte învățături“? Vă referiți la cele enumerate mai sus: podoabe, vestimentații, cântări, lăutari etc? Și înșelarea care este? Și care este ethosul Bisericii? Explicați, ca să înțelegem. Mai afirmați că: „Își periclitează mântuirea rămânând în aceste false evlavii de tip pietist“. Vă rog respectuos, detaliați câteva exemple de bune practici, despre evlaviile reale, în comparație cu cele false. Ca să vă înțelegem și noi raționamentul. Dumneavoastră după ce criterii deosebiți o evlavie falsă de una reală? Că nu-mi dau voie gândului meu să creadă că dumneavoastră ați avea pretenția că puteți cunoaște inima omului, cât de falsă sau evlavioasă este, precum Dumnezeu. Că apoi, chiar aș face parte din „generația emo“.

Canonul 9 de la Laodiceea interzice a se cânta cântecele neaprobate de Biserică“. De acord! Să cred că dumneavoastră nu ați murmurat niciodată: „Treceți batalioane române Carpații“? Că ăsta nu e aprobat de Biserică. Cântările Oastei NU fac parte din Sf. Liturghie! Din când în când, acolo unde se permite, se cântă uneori ca pricesne. În rest, doar între noi. Și ca să știe toată lumea, cartea de cântări a Oastei: Să cântăm Domnului, are binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române și a primit-o nu „în grabă sau deloc“, cum învinuiți fără dovezi pe cei din mișcarea visarionistă, nici n-a primit-o după pseudo-sinodul din Creta, când nici nu am recunoaște o binecuvântare a ei, cum nu recunoaștem nici caterisirile ei. Ci binecuvantarea este primită imediat după Revoluția din 1989, când atât Lucrarea Oastei Domnului, cât și Părintele Iosif Trifa au fost reabilitați, recunoscându-li-se nedreptățile suferite. Era mai bine, în restul timpului, în viața de zi cu zi, după ce plecăm de la Sfânta Liturghie, să ascultăm manelele de azi? Sau orice alt fel de muzică mai mult sau mai puțin cultă? De ce folosiți argumente rupte din context?

Când afirmați că „nu negăm sinceritatea...“, la cine vă referiți când folosiți pluralul „negăm“? Să înțeleg că dumneavoastră reprezentați Biserica Ortodoxă în acest articol? Aveți binecuvântarea ei când afirmați că preoții în perioada comunistă „își manifestau credința în mare taină, astfel că mulți mireni, cuprinși fiind de râvna misionară au găsit o grupare prielnică duhului misionar, duh misionar care nu ar fi trebuit să lipsească din viața Bisericii. […] Din păcate Biserica Locală Română nu a oferit șansa pentru mulți de a-și manifesta zelul misionar căzând în diferite capcane sectante sau mișcări de genul celor menționate.“? Biserica Locală Română nu a căzut în „diferite capcane sectante“, ci doar acum, în ecumenism, care, aveți dreptate, e cam același lucru, dar întrebarea e, aveți girul cuiva când afirmați aceste lucruri? Sper că expresia „a-și manifesta zelul misionar“ nu este sinonimă cu „evlavie pietistă“.

Afirmați apoi că „totuși nu se putea participa la întrunirile care semănau a adunări neoprotestante decât a cult liturgic ortodox“…

Părinte Matei Vulcănescu! Cine v-a spus că Oastea Domnului vrea să țină întruniri liturgice? Oastea Domnului nici nu scoate, nici nu adaugă nimic la cultul liturgic. Ci doar caută să-L ia pe Hristos acasă, atunci când pleacă de la Sf. Liturghie, și încearcă să aplice în fiecare zi formula liturgică: „Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm“. Dacă dumneavoastră nu puteți sau nu vreți aceasta, de ce loviți în cei care se străduiesc măcar, atât cât pot, să o facă?

Vă contraziceți singur: afirmați că în Ortodoxie trebuie să existe doar „Episcopat, Presbiterat, Diaconat și Mirenat“. Aici v-aţi tăiat singur creaca de sub picioare. Păi, pe noi, „mirenatul“ de la Oastea Domnului, voluntar și misionar, de ce ne tăgăduiți, trimițându-ne să ne Mirungem din nou? Și culmea, în Oastea Domnului sunt și episcopi, și preoți, și diaconi, și mireni. Deci Oastea Domnului nu este în afara acestora. Nici nu îi conduce, nici nu le este remorcă. Oastea Domnului este o mișcare, dar nu o treaptă alăturată celorlalte patru, în Biserică, ci este o mișcare a acestora patru spre Domnul. Nici nu obligă pe nimeni, nici nu exclude pe nimeni, nici nu pedepsește pe nimeni. Este doar o mișcare a sufletelor sub umbrirea Duhului Sfânt spre o viață nouă în Hristos. Legământul pe care-l facem la intrarea în rândul ostașilor nu e cu nimic diferit de cel pe care-l face omul păcătos la Spovadă: că nu se mai întoarce la păcatul pe care l-a lepădat. A caracteriza Oastea Domnului în funcție de (ne)vrednicia ostașilor e o naivitate la fel de mare ca și aceea în care ai clasa Biserica Ortodoxă după „nălțimea“ duhovnicească a membrilor ei care suprapopulează pușcăriile. Biserica Ortodoxă este puternică pentru că este a lui Hristos, nu pentru că sunt ortodocșii vrednici. Deși a avut atâția vrednici sfinți de-a lungul istoriei și s-a temeluit pe sângele martiric. Oastea Domnului nu e bună sau nu în funcție de cât de putincios sau neputincios este vreun membru al ei! Noi suntem oameni, toți neputincioși. Unul mai neputincios ca altul. Și ca ortodox, și ca ostaș. Nu clasăm lucrările lui Dumnezeu după (ne)vrednicia oamenilor. Și aici dovediți micime în gândire și în exprimare. Sper să fie aceasta doar un accident, iar nu o caracteristică definitorie a dumneavoastră.

Ce argument este acesta cu Iezuiții, și cu Focolarele, și cu papistașii etc.? Păi, ne mai delimitam noi de pomenitori, dacă eram papiști? Argumentul acesta vă declasează pe dumneavoastră. Am auzit și noi că au existat dintr-aceștia, nu e o noutate pentru nimeni, dacă asta ați urmărit prin aducerea lor în discuție.

Și iar vă contraziceți: păi, ori avem loc în Ortodoxie, ori nu. Ziceți „În Biserică există multe Harisme ale Duhului Sfânt care se manifestă la membrii Bisericii dar în cadrul aceluiași Trup. Nu s-a împărțit Hristos“. Până aici foarte bine. Numai că acest argument vrednic de toată crezarea nu-l folosiți cum trebuie, ci ca să ne întrebați retoric dacă s-a răstignit pentru noi taica Visarion?!… De parcă citatul de mai sus asta ar zice.

Există vreun cititor al articolului dumneavoastră care să creadă că eu sau vreun alt ostaș (și cred că nici visarioniștii înșiși nu cred asta) l-am crede pe părintele Visarion mântuitorul nostru?! Vedeți până unde puteți coborî?

Aceasta afirmație e un atac la înțelepciune. Nimic mai mult. Și nici mai puțin.

Noi nu suntem nici ai părintelui Visarion, despre care chiar nu știu nimic (aici chiar invit pe cineva din Mișcarea Visarionistă să aducă ceva completări), nici ai Părintelui Iosif, pe care l-am iubit și-l iubesc cu toată ființa, ca pe un mare înaintaș, ci suntem ai lui Hristos, în Biserica Ortodoxă, în care ne-am ancorat pentru totdeauna prin Oastea Domnului.

Și pentru că, așa cum dumneavoastră înșivă declarați: „Misionarismul, datorită perioadei comuniste, a lipsit în Biserica Ortodoxă“, noi, prin Părintele Iosif, am înțeles să aducem o undă de viață nouă prin trăirea Evangheliei, nu în adăugiri sau invenții teologice sau liturgice, ci pur și simplu în trăirea și în împlinirea cu fapta a voii lui Hristos, stabilită de Sfinții Părinți în rânduielile Bisericii. Și pentru că ne-a fost greu în vremurile vitrege, ne-am alipit unul de altul în luptă, că unde-s doi puterea crește. De aceea zicem că în Biserică Harismele sunt mai multe. Dintr-un anumit punct de vedere, pe lângă alt gen de harisme, putem spune și așa: unii luptă singurațici prin peșteri și prin crăpăturile munților, alții în ascultare la mănăstire, alții, cei căsătoriți și cu familii, am simțit nevoia să ne avem unii pe alții alături în luptele grele, inumane, din vremea comunismului mai ales. Dar și după Revoluție, în libertatea mult râvnită, când pofta lumii a devenit drept al omului – lupta parca e mai grea. Și ne-am dorit unul lângă altul sub un steag măreț: Iisus Biruitorul!

Aș dori să vă puneți și să vă răspundeți înșivă la o întrebare: mișcarea aceasta antiecumenistă care s-a născut în Biserica Ortodoxă după pseudo-sinodul din Creta (pentru că este o mișcare!), în care dintre cele patru Trepte ale Bisericii ați atribui-o: Episcopat, Prezbiteriat, Diaconat sau Mirenat? Să înțelegem că noi, nepomenitorii, suntem de „tip papistaș“, deoarece nu ne putem include în niciuna dintre aceste patru Trepte sau Mișcări sau Ordine, cum le numiți? Ceea ce scriu acum în acest paragraf ține de bezna minții, dar am scris ca să vedeți ce absurde sunt afirmațiile pe care le faceți la adresa Oastei, fără măcar să știți ce este ea. De aceea nici nu am vrut să vă răspund de la început. Sunt impardonabile exprimarea și gândirea dumneavoastră. Sunt sub meritul de a fi luate în considerare. O gândire mărginită și plină de prejudecăți nici nu cred că va înțelege ceva din tot ce am scris aici.

Am sentimentul că nu cunoașteți bine limba română. Despre ce „grupare ilicită“ vorbiți, și despre ce „parasinagogă“? Sinagogă înseamnă „casă de întrunire“. Și știm că termenul acesta, de-a lungul vremii a rămas specific evreilor. Şi dacă Sfântul Vasile cel Mare [4] îl atribuie unor schismatici, unde este relevanţa aici? Oastea Domnului nu este schismatică. Nu are structură ierarhică paralelă. Nu cunosc însă sensul semantic pe care doriți dumneavoastră să-l atribuiți termenului parasinagogă, deși cunosc valoarea prefixului respectiv. Să înțeleg că în București sau la Ivești, părintele Claudiu săvârșește Sfânta Liturghie într-o parasinagogă? Sau Sfântul Grigorie, când a slujit într-o magazie, pentru că toate bisericile din jur erau ariene, a slujit într-o parasinagogă? Sau a format o parasinagogă? Sau au devenit ei înșiși parasinagogi?

Cu atât mai puțin se potrivește termenul acesta cu privire la Oastea Domnului, pentru că adunarea Oastei NU face Sfântă Liturghie. Nici o altă slujbă. Nici nu înlocuiește vreuna!

Expresia „Această mișcare „Oastea Domnului“ blasfemiază și maimuțărește Taina Botezului“ te lasă perplex. Și mai ziceți că „Mișcarea „Oastea Domnului” este o mișcare similară cu masoneria“. Că nu ați înțeles profunzimea Tainei Botezului, înțeleg. De aceea se și cheamă Taină. Dar nici masoneria nu știți ce este? E drept ca mai nimeni, dintre noi muritorii de rând, nu cunoaștem tainele masoneriei, dar nici nu ne apucăm să vorbim despre ea, dacă nu o cunoaștem. Sau, cine știe, poate că vorbiți în cunoștință de cauză?!

Înțeleg că miza dumneavoastră nu e întreaga Oaste a Domnului, care, ca și Biserica Ortodoxă și ca orice pădure, are și ea multă uscătură.

Și nici conducerea oficială a Oastei Domnului nu e miza dumnavoastră. Sediul oficial al Oastei Domnului, de la Sibiu, prin președintele ei, pr. Mihoc Vasile, este declarat ecumenist.

Miza dumneavoastră nu este nici mini-grupul de nepomenitori de la București-Urziceni-Ivești, pentru că nici nu ne cunoașteți, nici nu ne-am intersectat vreodată. Și a vorbi despre ceva sau cineva despre care nu aveți habar, cred că este o mare greșeală, ca să nu o numesc chiar stupizenie. Argumentele pe care le aduceți din Călăuza creștină a prof. diac. dr. P. I. David [4], sunt puerile. Știm toți în ce an a fost scrisă prima ediție a acestei cărți (Arad, 1987), sub ce regim și, mai ales, cât ecumenism propagă chiar din prima ei pagină, din Introducere, într-o vreme când mulți nici nu auziseră de ecumenism. (Din acești autori vă aprovizionaţi cu argumente? Aceștia reprezintă „matca reală“ pe baza căreia analizați fenomenul Oastea Domnului? E interesant cum vă sunt folositori acum acești autori ultraecumeniști!… Acest lucru pune sub semnul întrebării orientarea dumneavoastră declarată antiecumenistă.) Iar argumentele luate din scrierile Pr. Iosif Trifa, sunt toate trunchiate și răstălmăcite.

Ci miza dumneavoastră țintește mult mai sus: Vlădica Longhin. Este printre puținii ierarhi nepomenitori… Ce joc faceți atunci cu aceste batjocuri cu care loviți: ce e aia o nouă Mirungere, ce e aceea „blasfemierea“ Botezului?

Când ați administrat a doua oară Taina Mirungerii unei persoane care a participat doar la Sfânta Liturghie unde erau prezenți și ostași, ați avut vreo binecuvântare de la cineva pentru aceasta? Pentru că va trebui să faceți a doua Mirungere pentru toți preoții din țară asta și pentru toți enoriașii care vor fi mers la biserică, precum orice creștin, că ostași sunt cu miile în întreaga țară și probabil în aproximativ toate bisericile vor fi intrat vreodată ostași la slujbă sau la închinare… Vă ajunge viața întreagă ca să reparați toate Mirungerile creștinilor români? Poate și greci, că se vor fi dus ostașii noștri prin pelerinaje și în Grecia… Și or fi anulat Taina Mirungerii prin prezența lor la sfintele slujbe la toți cei care au fost prezenți împreună cu ei. Poate și a elevilor mei, cărora de atâția ani le predau Religie. Dumneavoastră ați blasfemiat Taina Mirungerii!

Vă rog, citiți-vă articolul cu voce tare, ca să audă și urechile dumneavoastră ceea ce ați măzgălit cu mâna pe hârtie (pe internet). Poate așa o să înțelegeți cum însuși dumneavoastră minimalizați puterea celor două mari Taine ale Bisericii: Botezul și Mirungerea. Cutremurați-vă, căci vorbiți despre lucruri cu adevărat tainice; nu stă în puterea minții să „analizeze“ lucrarea acestor două Taine. Și nici nu vă dați seama, că de fapt, numiți legământul pe care-l fac ostașii „blasfemiere“ a Botezului, când legământul, de fapt, nu are nicio legătură cu Taina Botezului sau a Mirungerii, ci se referă la Taina Pocăinței, la Nașterea din nou, un legământ că nu voi mai făptui ceea ce am spovedit. După fiecare Spovedanie, părinţii, mai ales la Bănceni, mă întreabă dacă îmi pare rău de ce am făcut și dacă mă pocăiesc. Și legământul ostășesc este de fapt hotătârea definitivă pe care o ia un om de a o rupe cu păcatul și cu lumea și cu toate practicile ei.

E atât de spumoasă spusa dumneavoastră în acest articol, că face din dumneavoastră un om de o mare superficialitate și ușurătate, lipsit de greutatea duhovnicească a discernerii celor afirmate. Repet, sper că doar acest articol face din dumneavoastră un om superficial și ușor și că în realitate nu sunteți așa. Pentru că eu chiar nu vă cunosc decât din ce ați postat pe internet. Și sper și eu că, odată porniți la lupta asta antiecumenistă împreună, nu vom dezerta unul câte unul…

Această luptă antiecumenistă a tras după ea însă mulți oameni nepregătiți duhovnicește. Și azi vedem rezultatele. În câte „ramuri“ s-a divizat mișcarea noastră antiecumenistă…
Să ne rugăm lui Dumnezeu ca nu cumva mândriile și (ne)vredniciile noastre să ne facă să pierdem înțelegerea cea echilibrată a luptei antiecumeniste și, denaturând scopul ei, să (ne) pierdem izbânda…

Profesor de Religie, Lidia Hamza
24 iunie 2019, de Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

 Note:

[1] https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2019/05/20/despre-miscarea-oastea-domnului-si-despre-miscarea-visarionista/

[2] Pr. prof. David Pestroiu – 2004: Diplomă de Doctor în teologie, la specializarea: Misiologie și Ecumenism. Îndrumători: Diac. prof. dr. Petre I. David (1999-2003) și Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Universitatea din București, Facultatea de Teologie Ortodoxă; 2007: Bursă de cercetare postdoctorală oferită de Comitetul Catolic de Colaborări Culturale, la Biblioteca Universității Pontificale Gregoriene, Roma;

[3] https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/cele-11-reguli-nuntii-ortodoxe-talmacite-ilie-cleopa-voi-credeti-nunta-i-cioaca-cioaca-troaca-troaca–1_587793d85ab6550cb8618039/index.html.

[4] Pp. 598-600 Pidalion, Canon 1 Vasile: „parasinagogii“ sunt prezbiteri și episcopi nesupuși care, căzând în oarece greșeală, s-au caterisit de preoția și arhieria lor canonicește, însă nevrând a se supune canoanelor cu de la sine putere s-au izbândit și lucrau deosebi cele ale preoției și ale arhieriei. Împreună cu ei au urmat și alții, lepădându-se de Biserică. Parasinagogii se unesc iarăși cu Biserica prin pocăință și prin întoarcere și cei ce dintr-înșii care au fost preoți și clerici se primesc în rânduiala în care au fost. (Deci nu are nicio legătură cu Oastea Domnului, ci, cel mult, cu schisma din Ucraina și Serbia. Și nu se cere Mirungere, iar clericii se repun în rang. În canon se spune „pocăință de cuvânt și prin întoarcere“, fără a se vorbi despre Mirungere).

[5] https://basilica.ro/9-martie-1938-s-a-nascut-in-rugetu-fometesti-jud-valcea-parintele-diacon-profesor-petre-david/

http://comorinemuritoare.ro/raspuns-la-articolul-despre-miscarea-oastea-domnului-si-despre-miscarea-visarionista-si-blasfemierea-tainei-botezului1-semnat-de-catre-pr-matei-vulcanescu/#more-26977

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

69 de gânduri despre „Răspuns la articolul „Despre mișcarea Oastea Domnului și despre mișcarea Visarionistă și blasfemierea Tainei Botezului“, semnat de către pr. Matei Vulcănescu”

  1. Am citit cu multa dragoste acest Răspuns la articolul părintelui Matei Vulcanescu.Cunosc bine din interior ce lucrare frumoasa a făcut Părintele ierodiacon Visarion Iugulescu.Părinte Matei,zâzania e de la cel rău,dezbinarea tot cel rău o insufla.Părintele Cleopa,raportandu- se disciplinar si canonic la unica autoritate competenta a Bisericii Ortodoxe Romane,Sfantul Sinod ,vizavi de ” visarionisti” si Oastea Domnului exprima poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Romane cat se poate de clar pentru toată lumea:Biserica Ortodoxa Romana încurajează aceste doua lucrări misionare care nu au ieșit niciodată din ascultare fata de biserica si învăța credincioșii ortodocși calea către mântuirea sufletului.

    Apreciază

  2. Pr. Cleopa Ilie :

    DESPRE OASTEA DOMNULUI

    « Inapoi

    Inainte »

    ATACELUL: Dar despre „Oastea Domnului”, ce imi puteti spune ?

    PREOTUL: Graitorul de Dumnezeu, Gura lui Hristos si marele vas al alegerii, dumnezeiescul apostol Pavel, in multe locuri din epistolele sale ne arata ca toti crestinii care s-au botezat in numele Sfintei Treimi sunt ostasi ai lui Iisus Hristos. Avand in vedere acest lucru, el sfatuieste pe ucenicul sau Timotei sa se lupte ca un adevarat ostas al Domnului si ii zice: „Ia-ti partea ta de suferinta, ca un bun ostas al lui Iisus Hristos” (II Tim., 2, 3). Apoi, aratandu-i ca adevaratului ostas al lui Hristos nu i se cade a se amesteca cu lucrurile si desertaciunile lumii, ii zice: „Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, ca sa fie pe plac celui ce stange oaste” (II Tim., 2, 4). Ba, si mai mult, marele apostol Pavel arata si care sunt armele duhovnicesti si ii indeamna pe efeseni sa le ia asupra lor: „Pentru aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva in ziua cea rea si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare… imbracati-va cu platosa dreptatii si incaltati-va picioarele, gata fiind pentru Evanghelia pacii, luand pavaza credintei cu care veti putea stinge toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu” (Efes., 6, 13-18). Si iar ii spune lui Timotei: „Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata cea vesnica…” (I Tim., 6, 12). Apoi, aratandu-i ca si el singur, ca un bun ostas al lui Iisus Hristos, s-a luptat in viata, ii zice: „Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit, de acum mi s-a pregatit mie cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea” (II Tim., 4, 7-8). Deci, intelege, frate, din marturiile acestea ale Sfintei Scripturi, ca toti crestinii sunt ostasi ai lui Iisus Hristos (vezi Kiriacodriomion, Cuvant dupa Evanghelia Mironositelor, Bucuresti, 1857, pag. 58). Si daca vor duce lupta cea buna si dupa lege, vor lua cununa vietii celei vesnice (II Tim., 4, 7-8).

    INVATACELUL: Ati aratat din Sfanta Scriptura ca toti crestinii sunt ostasi ai lui Iisus Hristos. Dar eu va intreb: cum au devenit crestinii ostasi ai lui Iisus Hristos ?

    PREOTUL: De la sfantul si dumnezeiescul botez, caci de atunci fiecare crestin botezat s-a imbracat cu Hristos si a devenit ostas si fiu al lui Dumnezeu, dupa har (I Cor., 6, 11; Tit, 3, 5; Gal., 3, 27). Asadar, intelege, frate, ca Biserica este mama noastra duhovniceasca. Ea ne-a nascut pe noi la dumnezeiescul botez „prin apa si prin Duh” (Ioan, 3, 5) si de atunci suntem fii dupa har ai lui Iisus Hristos si ostasi ai Lui. Iar cum ca de la sfantul botez am devenit ostasi ai lui Iisus Hristos arata si rugaciunea cea de la sfantul botez, care, printre altele, zice: „Si il fa pe acesta (copilul care se boteaza) ostas ales al lui Iisus” (vezi in Molitfelnic la randuiala sfantului botez). Iar pentru a te incredinta si mai puternic in aceasta privinta, asculta pe sfantul Ioan Gura de Aur care, vorbind catre crestinii cei ce se botezasera la Sfintele Pasti, zice: „Te-ai facut ostas al lui Iisus Hristos, ai luat mare putere, sabie ascutita, cu ea impunge sarpele”. Apoi, aratand ca Dumnezeu ingaduie ca si dupa sfantul botez sa se infrunte crestinul cu ispita spre a se incununa din lupta, zice: „In adevar, Domnul putea sa indeparteze pe dusman (care ne lupta dupa botez), dar ca sa cunosti tu bogatia darului si maretia puterii ce ai primit de la botez, lasa-l pe el sa se lupte cu tine, oferindu-ti tie multe prilejuri de a te incununa din lupte (Cuvant la inviere, „Izvoarele Ortodoxiei”, rar. 5, Bucuresti, 1942, pag. 210).

    INVATACELUL: Dar „Oastea Domnului” de astazi cum a aparut?

    PREOTUL: „Oastea Domnului” a fost o asociatie crestina, la inceput aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Cat timp aceasta asociatie a avut conducatori buni, ea a adus mare folos Bisericii, caci foarte multi crestini paraseau imoralitatile, betiile, fumatul, desfranarile, hotiile si alte feluri de rautati, care periclitau moralitatea publica. Dupa ce insa a ramas fara povatuitori buni si invatati, cei ce au ramas adevaratii ostasi ai lui Iisus Hristos si bunii crestini s-au imputinat; multi din ei, din cauza lipsei de povatuitori luminati si necunoscand Sfintele Scripturi, dogmele, Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe, nici invataturile sfintilor parinti, s-au ratacit de la adevar. Marele apostol Pavel arata ca ostasii lui Iisus Hristos, daca vor sa se incununeze, trebuie sa se lupte dupa lege (II Tim., 2, 5), iar daca sunt ostasi numai cu numele si au parasit practica traditionala a Bisericii lui Hristos, apoi unii ca acestia nu mai sunt ostasi ai lui Iisus Hristos, ci dezertori si oameni nelamuriti in credinta, care, in loc de folos, aduc paguba Bisericii. Aici la noi vin preoti de pe la multe parohii din diferite parti ale tarii noastre si se plang de greutatile pe care le fac unii din cei ce-si zic „ostasi ai Domnului”, deoarece – spun preotii – unii din „ostasii Domnului” au trecut la sectari; altii se aduna singuri, fara voia si stirea preotilor din parohia respectiva; altii defaima cantarile Bisericii si zic ca sunt grecesti si vechi si de aceea nu mai sunt bune azi si ca numai cantarile de la oastea Domnului sunt bune. Altii, din asa zisii „ostasi ai Domnului”, vin in biserica dar nu fac semnul sfintei cruci, nu vor sa ia sfanta anafora, nu vor sa se inchine si sa sarute sfintele icoane, si alte multe abateri pe care nu le mai scriu aici. Din aceste plangeri, ale multor preoti, vedem ca multi din cei ce se socotesc ca fac parte din „Oastea Domnului” se opun Bisericii Ortodoxe si credintei stramosesti a poporului nostru romanesc, pe care noi am pastrat-o de la intemeierea Bisericii si a neamului nostru. Noi nu trebuie sa inchidem ochii fata de aceste abateri ale acelora carora le place sa se cheme „ostasi ai Domnului”. Noi, cu credinta noastra ortodoxa, pe care au pastrat-o din veac stramosii nostri in frunte cu voievozii lor, am biruit toate necazurile si furtunile vremurilor grele prin care a trecut neamul nostru si de aceea trebuie sa tinem cu sfintenie la dreapta noastra credinta cea de totdeauna.

    De aceea rugam staruitor pe fratii nostri preoti care au in parohiile lor „ostasi ai Domnului” sa se ocupe cit mai de-aproape de ei si sa-i invete, cand vin la biserica, randuiala, dogmele, canoanele, liturghia si toata Sfanta Traditie apostolica si invataturile sfintiilor parinti. Numai asa vor putea sa-i faca pe ei adevarati ostasi ai Domnului si sa-i aiba ca pe niste adevarati crestini si ajutatori in misiunea lor preoteasca. Mare plata vor avea acei preoti care se vor osteni sa duca pe drumul cel bun al Ortodoxiei noastre pe aceia dintre „ostasii Domnului” care se abat de la randuiala unor buni fii ai Bisericii.

    INVATACELUL: Am auzit ca unii din cei ce-si zic „ostasi ai Domnului” fac adunari si predica prin casele oamenilor, fara sa stie preotii si fara sa ramana in legatura cu ei. E un lucru bun acesta ?

    PREOTUL: Nu este bun, fratele meu. Caci sfintele si dumnezeiestile canoane nu dau voie mireanului si nici chiar preotului sa predice in public, fara de porunca episcopului locului, in dreptul canonic al Bisericii de Rasarit se scrie asa: „Cu imputernicirea episcopului, si preotii pot sa predice in biserica, dar episcopul le poate lua acest drept, cand nu va fi convins sau va avea o indoiala asupra curatiei credintei lor”. Si iarasi zice: „Fara de imputernicirea episcopului, nimeni nu poate predica in biserica” (vezi Nicodim Milas, Dreptul Canonic al Bisericii, pag. 324-334 si 360).

    INVATACELUL: Au fost cazuri in istoria Bisericii cand episcopii au oprit pe preoti sa predice in biserica?

    PREOTUL: Au fost. In acelasi Drept Canonic, aratat mai sus, citim: „In urma ereziei lui Arie, in Biserica Alexandriei li s-a interzis preotilor de a mai predica” (cap. 139, pag. 360). Mai vezi despre acest lucru si la Socrate (Hist. eccl., V, 22), si la istoricul Sozomen (Hist. eccl., VII, 19). La fel spune si comentariul lui Nicodim Milas la canonul 64 Trulan; Pravila I, 549-550.

    INVATACELUL: Dar de ce episcopii ii opreau uneori chiar pe preoti sa predice in biserica ?

    PREOTUL: Din cauza ca multi dintre preoti erau imbolnaviti de blestematele invataturi ale lui Arie. De aceea i-au oprit episcopii ca sa nu strecoare in popor erezia care a tulburat Biserica dreptmaritoare a lui Hristos.

    INVATACELUL: Dar crestinii mireni au voie sa predice in public?

    PREOTUL: Nu au voie nicidecum, fara de aprobarea episcopului locului si a preotului.

    INVATACELUL: Nici misionarii mireni nu pot predica in public si prin biserici fara voia episcopului ?

    PREOTUL: Nu au voie, deoarece, dupa cum ai auzit mai sus, atat preotii cat si misionarii laici nu au voie sa predice, sa invete in adunari pe crestinii, fara aprobarea verbala sau scrisa a episcopului locului. Iata ce spune Dreptul bisericesc in aceasta privinta: „Misionarii sunt totdeauna dependenti de episcopul locului si sunt obligati ca, la anumite intervale, sa prezinte anumite rapoarte asupra activitatii lor” (Drept Bisericesc, cap. 132, pag. 361). Numai asa se mentine unitatea credintei si a Bisericii.

    INVATACELUL: Dar sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe ce zic in aceasta privinta ?

    PREOTUL: Iata ce zic: „Nu se cuvine crestinului mirean a porni cuvant in public sau a invata, insusindu-si lui dregatoria bisericeasca, oi a urma randuielii celei predate de Domnul si a deschide auzul la cei ce au luat darul invatatorescului cuvant si a invata de la dansii cele dumnezeiesti. Caci intr-o Biserica, osebite madulare a facut Dumnezeu, dupa glasul Apostolului, care, in talcuirea lui Grigorie Teologul, zice asa: „Aceasta randuiala sa o cinstim, fratilor, pe aceasta sa o pazim. Un oarecare sa fie ureche, iar altul limba; unul mana, iar celalalt altceva. Acela sa invete, iar altul sa se invete”. Si iarasi zice: „Si cel ce invata sa fie intru buna smerenie, si cel ce da, intru blandete, si cel ce slujeste, intru osardie; sa nu fim toti limba, partea cea prea gata; au doara toti suntem apostoli, au doara toti prooroci, au doara toti suntem talcuitori?” (I Cor., 12, 29-30). Iar apoi adauga: „Ce te faci pe tine pastor, oaie fiind? Ce te faci cap, picior fiind? Ce te apuci a comanda osti, fiind randuit intre soldati? Caci intelepciunea porunceste: sa nu fii grabnic in cuvinte; nu te intinde cu bogatul, sarac fiind; nici cauta sa fii mal intelept decat cei intelepti. Apoi, spre incheierea acestui Canon, spune: „Iar de se va prinde cineva stramutand Canonul acesta, patruzeci de zile sa se afuriseasca” (Canonul 64 al Sinodului al Vl-lea Ecumenic; Pidalion de Neamt, editia 1844, fila 187 verso).

    INVATACELUL: Deci nicidecum nu poate predica mireanul in biserica si in adunari ?

    PREOTUL: Numai daca va avea autorizatie scrisa sau invoire verbala (blagoslovenie) de la episcopul locului sau de la preotul parohiei unde vrea sa predice.

    Atunci, atat clericul cat si mireanul poate sa predice in biserica si la adunari publice; dar si atunci va fi sub directa supraveghere a episcopului si a preotului din acea parohie si eparhie (vezi Dreptul Canonic, cap. 133, p. 363).

    INVATACELUL: Dupa cate am inteles, totusi, cineva din randul crestinilor mireni, daca are darul cuvantului, poate sa predice, cu aprobarea episcopului sau a preotului, in biserici si in adunarile crestinilor. Dar va rog sa-mi spuneti, unde se serie ca mireanul are voie sa predice in biserica sau in oarecari adunari crestinesti, cu voia episcopului locului sau a preotului din acea parohie ?

    PREOTUL: Iata unde: in Pidalionul de la Neamt citat mai sus, la fila 183 pe verso, e scris asa: „De va fi vreun mirean iscusit in cuvant si eu chip cucernic, nu se opreste si de a invata, indeosebi pe cei ce il intreaba, precum zice Zonara in cap. 32 al cartii a opta din Apostolestile Asezaminte. Caci vor fi, zice, toti invatati de Dumnezeu, in acest chip a vorbit Apollo si invata cele pentru Domnul, cu toate ca nu stia decat de botezul lui Ioan (Fapte, 18, 25); la fel Acvila si Priscila, care l-au invatat pe acest Apollo, mai cu scumpatate, calea lui Dumnezeu”.

    INVATACELUL: Din cele de pana aici am inteles ca fiecare crestin este ostas ales al lui Iisus Hristos, de la sfantul botez si ca oricand poate sa se mantuiasca, chiar de nu s-ar inscrie in „Oastea Domnului”, numai sa faca cele fagaduite la sfantul botez, prin martorul sau (nasul de botez). Am mai inteles ca nici un crestin mirean si chiar nici un preot nu poate sa predice in biserica sau in vreo adunare, fara voia scrisa sau verbala a episcopului locului sau a preotului respectiv. Dar, care ar fi, dupa Sfanta Scriptura, motivul de a nu predica cineva din crestini sau chiar din preoti fara voia episcopului locului?

    PREOTUL: Ti-am aratat mai sus, destul de clar, ca in Biserica lui Hristos nu toti sunt apostoli, nu toti dascali, nu toti talcuitori (I Cor., 12, 29-30) si de aceea nu toti pot sa fie predicatori. Iar pricina pentru care cineva are voie sa predice numai cu voia episcopului locului, este, dupa Sfanta Scriptura, ca el trebuie sa mearga pe calea ascultarii de cei ce sunt pusi de Dumnezeu in Biserica episcopi (Fapte, 20, 28) si numai de acestia sa fie trimisi la predicarea cuvantului lui Dumnezeu. Auzi ce zice Sfanta Scriptura: „Cum vor propovadui daca nu vor fi trimisi?” (Rom., 10, 15). Deci, cel ce predica fara sa fi fost trimis de episcopul sau preotul sau, acela este pe calea neascultarii si stim cu totii ca neascultarea lucreaza moarte (Fac., 3, 6-16; Rom., 5, 12).

    INVATACELUL: Dar care a fost intentia celor ce au infiintat asociatia „Oastea Domnului” si ce au urmarit ei prin organizarea ei?

    PREOTUL: Intentia celor ce au infiintat la inceput asociatia „Oastea Domnului” a fost buna si cu scopul bun de a aduce pe crestini la cele ce au fagaduit la sfantul botez, cand au zis: „Ma lepad de satana si de toate lucrurile lui”. Si cum am spus mai sus, aceasta asociatie crestina, cat a avut la carma ei conducatori buni, duhovnicesti si bine orientati in Ortodoxie, a fost de mare folos Bisericii noastre si moralei publice a poporului roman. Dar acum destul de multi din ei au deviat de la adevarul dreptei credinte si s-au ratacit.

    INVATACELUL: In acest caz, ce este de facut ?

    PREOTUL: Cred ca toata sarcina de indreptare a celor ce au luat calea gresita (si s-au departat de adevarata si Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe sta numai si numai pe seama fratilor nostri preoti de la orase si sate, unde sunt crestini „ostasi”. Ei trebuie sa-i adune prin biserici, sa-i lamureasca, sa le citeasca din invataturile de credinta ortodoxa, din catehisme, din colectiile de canoane si din invataturile sfintilor si dumnezeiestilor parinti, spre a-i lamuri in credinta ortodoxa, ca sa devina cu adevarat ostasi ai Domnului, asa cum au fagaduit la sfantul si dumnezeiescul botez. Preotii care se vor osteni pentru lamurirea si indreptarea celor ce au luat calea gresita, aducandu-i pe ei la fagasul dogmelor si al randuielilor canonice ale Bisericii noastre ortodoxe, vor avea mare plata de la bunul Dumnezeu, ca adevarati pastori de suflet si adevarati povatuitori sufletesti ai poporului nostru romanesc. Iar cei ce nu se vor ingriji de indreptarea lor si a altor fii sufletesti vor da seama in ziua Judecatii de Apoi

    Apreciază

    1. Domnule Ciprian,
      Cu tot respectul, Pr. Cleopa v-a dat un răspuns la nedumerirea dv. Zice dânsul că în vremea când avea conducători buni și Oastea era bună. Acum dacă nu mai are, și nu are, se prea poate ca unii dintre ostași să nu se comporte așa cum trebuie față de mântuirea sa. Dar învățăturile Oastei sunt aceleași din timpul când avea conducători buni.
      Eu am dezbătut acest aspect în răspunsul meu către Pr. Matei, dar probabil nu ați citit cu atenție. Oastea Domnului nu e bună sau rea în funcție de vrednicia membrilor ei. Fiecare se ridică cu trăirea sa până acolo unde poate.
      Cercetați scrierile Oastei, căutați acolo greșelile și apoi dacă nu aflați (pentru că nu veți afla, conducătorii ei, care au scris aceste cărți, însuși dv și pr. Cleopa recunoașteți că erau buni), încercați dv să vă ridicați cu trăirea și împlinirea lor mai sus de ostașii pe care îi judecați acum. Eu știu că putința sau neputința oamenilor o judecă Dumnezeu. Calea pe care merg să fie cea adevărată și bună, și se va milostivi Dumnezeu de neputințele mele. Dacă toți ortodocșii ar fi ostași de la Botez, s-ar desființa toate pușcăriile de drept comun din țara asta. Pușcării în care se prea poate să fie și vreunii care-și zic ostași, lucru care nu diminuează cu nimic Lucrarea de foc a Oastei Domnului, precum nu desființează nici Adevărul Ortodoxiei. Să ne ocupăm de propriile nevoințe și să lăsăm judecata în mâna lui Dumnezeu. Că toată disputa asta nu ne este folositoare mântuirii. Mai ales că nimeni nu obligă pe nimeni să între în rândurile Oastei cu forța, nimeni nu are pretenția că dacă nu ești ostaș nu te mai mântuiești. Suntem cu toții liberi să ne alegem drumul pe care vrem să ajungem la rai.

      Apreciază

      1. io n-am nimica cu voi, cei de la Oastea Domnului…nu va cunosc , nu va stiu.
        Nu sunt de accord cu pr. Matei… prea v-a bagat pe toti intr-o oală … nu a facut nici o selectie ibtre voi…
        treaba dansului…
        eu am citit descrierea Oastei de catre pr. Iosif Trifa de pe siteul oasteaDomnului.info si mie personal nu-mi suna a bine deloc. nu va mai zic de ce ..pt ca is propriile mele banuieli . in rest nu zoc nici de bine, nici de rau de Oastea Domnului. nici n-o laud ni ci n-o vorbesc de rau daca stiu ca is diferente si acolo.
        Cel mai bine e toti ortodocsii sa avem aceeasi continuitate, ascultare de Biserica, de preot, de Sfintii Parinti cum a fost dintotdeauna .
        nu e nevoie de ceva in plus , miscari cu legamant si alte denumiri. Crestin ortodox si atat !
        Singura Miscare sa fie cea a Duhului Sfant de la Sfintii Parinti care vine peste tot omul care cauta pe Dumnezeu. nu e nevoie de o miscare cae sa se proclame aleasa de Duhul Sfant !
        asta nu-mi place mie personal la intemeietor…felul cum proclama aceasta miscare… smerenia lipseste .
        Nici nu-i 100% sigur ca e cu adevarat de la Dumnezeu treaba asta..pt ca are intemeierea numai si numai pe initiativa unui preot fara consultare cu nimeni.
        chiar daca e un lucru bun…si a facut lucrari de crestinare aceasta oaste… totusi daca pe parcurs a cazut …asta arata ceva…
        daca uniii s-au mentinut … mila Domnului v-a tinut pt nerautatea voastra …..dar…
        singurele miscari 100% sunt cele intemeiate si asezate de Sfintii Parinti cei vechi. cu canoane, cu hotarari cu intariri episcopale etc. vezi manastiri, schituri, asezari pustnicesti intemeiate cu adevarat de Parinti traitori.
        asta e o parere a unui pacatos netrebnic!
        se poate sa ma insel si sa gresesc. asta numai Dumnezeu stie cu siguranta.
        Va doresc sanatate, bucurie , spor in fapte bune ,
        si ajutor de la Domnul nostru Iisus Hristos !
        ierta-ti pe mine, pacatosul ! saru” mâna .

        Apreciază

      2. În Biserică sunt multe moduri de manifestare a credinței. După roade îi vom cunoaște pe cei ce sunt ai lui Hristos, nu după vorbe! Cuvintele vin să întărească faptele! Atenție la judecată! Lăsați-o lui Dumnezeu!

        Apreciază

  3. .. Doar si fariseii si carturarii tot scormoneau texte si litere prin care sa gaseasca vina Mantuitorului, nu ?? Ca nu se cade vindecare sambata, ba ca femeia care a avut mai multi soti a cui va fi la Inviere, ba ca „huleste” afirmand ca va ridica Templul in trei zile, ba ca scoate pe cel rau cu puterea celui .. rau…, ba ca sta de vorba cu o femeie samarineanca, etc, etc… Ei NU mai vedeau SCOPUL SI REZULTATUL COLOSAL obtinut de Mantuitorul.
    Daca din apostoli s-au mantuit toti, cu exceptia unuia , fariseii si carturarii au fost in stare sa nege Dumnezeirea Domnului Iisus, aratand cu degetul „tradarea lui Iuda” !!! Asa si acum, prin critica muncii acestor oameni.. , omiteti esentialul , exacerband exceptiile… Predicile Parintelui Visarion Iugulescu sunt o dovada clara a invataturii sanatoase , ortodoxe, pe care dansul a adus-o la cunostinta oamenilor dornici de mantuire, si stau la dispozitie tuturor, salvand continuu suflete din bezna pacatului. Toate, fara exceptie, se bazeaza numai pe invatatura lasata noua de Mantuitorul prin Sfintii Apostoli, prin Sfintii Parinti, repectand dogma, traditia, canoanele Bisericii Ortodoxe. Daca acestea nu ar fi fost insotite de Harul Duhului Sfant credeti ca ar fi putut misca vreo inima , schimband omul peste noapte din unul ff pacatos, practic mort sufleteste, intr-un madular viu al Bisericii Ortodoxe ?? Si nu oricand, ci tocmai intr-o perioada cand ATEISMUL era impus in toate sferele de activitate !
    Daca nici aceasta minune evidenta n-o vedeti ca fiind de la Dumnezeu, atunci nu mai e de mirare, ci de mare intristare , ca ati ajuns sa scrieti asemenea articole denigratoare, fara o cercetare mai amanuntita , ci, dupa cum spun romanii in popor, mai mult dupa “ureche”.. Afirmati ca… aurul se amesteca cu noroiul. .. Intradevar, ati improscat cu foarte mult noroi aurul ortodoxiei, dupa ce Oameni ai lui Dumnezeu si-au jertfit viata pentru a nu lasa ca acesta sa fie ingropat de vrasmasii lui Hristos. Iertati si incercati sa cunoasteti evenimentele si oamenii mai in profunzimea lor, nu “doar virtual” .

    Apreciază

    1. În Oastea Domnului, în momentul de față, sunt trei direcții:
      1. A celor care cochetează cu ereticii neoprotestanți (rugăciuni și cântări comune, predici ale pastorilor, studiul biblic comun).
      2. A celor declarați ecumeniști cu sediul la Sibiu (sub atenta supraveghere a pr. Vasile Mihoc și Constantin Necula).
      3. A celor delimitați de 1 și 2, îngrădiți de erezia ecumenistă, care păstrează învățătura sănătoasă a Bisericii.
      Probabil că de aici apare confuzia, necunoscându-se aceste aspecte deosebit de importante.

      Apreciază

      1. In momentul de fata ! Atunci trebuie criticat ce e de criticat in momentul de fata si defalcat, detailat, ca sa inteleaga oamenii corect, asa cum dvs ati avut bunavointa sa explicati. Nicidecum sa improsti cu noroi in toata lucrarea, generalizand si inducand intr-o groaznica eroare … defaimand taman pe cei care au luptat pt apararea dreptei credinte….. Caci altfel cum se face ca tocmai cei care sunt ingraditi si pastreaza invatatura corect ajung sa fie considerati inselati ??
        sa ajungi sa afirmi ca, citez pe P Vulcanescu :
        Din păcate există o astfel de grupare Oastea Domnului în zona nepomenirii și luptei antiecumeniste, prezența acestor grupari- Visarioniști și Ostași ai Domnului printre nepomenitori duce la alterarea luptei antiecumeniste și împotriva pseudo-sinodului din Creta, amestecându-se aurul nepomenirii episcopilor eretici cu noroiul grupărilor compromise și înșelate ; sau ca, citez
        Sunt înfricoșătoare „pedepsele”celor care părăsesc mișcarea „Oastea Domnului” la fel ca la masonerie, pretinzând că aceștia își pierd mântuirea.
        Prin acest jurământ Mișcarea „Oastea Domnului” este o mișcare similară cu masoneria. inchei citatul ..
        Da, atata timp cat „Oastea Domnului” sau ucenicii P Visarion sunt in Dreapta Credinta si propovaduiesc Dreapta Credinta, e firesc sa se afirme ca, odata parasita Lucrarea (turma ), oamenii isi pot pierde mantuirea, in sensul ca odata parasita Dreapta credinta parasesti AUTOMAT sansa de mantuire. Daca eu imi parasesc, fara un motiv bine intemeiat, duhovnicul care ma invata drepta credinta, indiferent ca sunt in turma (lucrarea) Parintelui X sau Y, , nu inseamna ca risc sa imi pierd mantuirea ???? Cum pot sa asociez acest adevar cu .. masoneria ???
        Iar daca Oastea Domnului s-a impartit atat de dramatic, atunci nu mai poti generaliza spunand si celor rataciti ca fac parte din Oastea Domnului .., chiar daca ei asa pretind. E ca si cum papistasilor ai continua sa le spui … ortodocsi ( fereasca Domnul). Lucuruile sunt simple si se pot explica fara confuzii. Ciudat este ca cu cat sunt mai simple…, cineva tare vrea sa le mai incurce…
        Iarta-ne, Doamne, si ne lumineaza mintea pentru a nu ajunge sa spunem Binelui rau si Raului bine.

        Apreciază

      2. In decursul timpului au apărut lucrari exclusiviste menite sa servească intereselor conducerii comuniste care nu vroia nicio influenta occidentala,drept pentru care interziceau libertatea cultului sectar cu desăvârșire.In acest context comunist,cele doua lucrări creștine ortodoxe( exclus varianta ecumenista si sectara a lui Nicolae Popescu,caci nu despre ele vorbim) erau blamate drept grupări dizidente.Potrivit extremiștilor,cele doua ” grupări dizidente”, imita la exterior ortodoxia,dar in interior ar fi altceva.Acesti extremiști promovează o ortodoxie imaginara,nu aceea a trăirii si iubirii,tolerantei creștine.

        Apreciază

  4. Parintelui Matei Vulcanescu

    Stiti bine ca oamenii acestia chiar au fost cu adevarat prigoniti si au suferit pe toate planurile pt apararea Ortodoxiei.
    Va supara culorile icoanelor, stilul naiv, pricesnele, intalnirile oamenilor pt rugaciuni ??? Cat de subiectiv tratati lucuruile, iertati-ma. Spuneti, citez : „Îmi aduc aminte de cântecele de genul „Cruce Sfântă părăsită, tristă stai plecată-n jos și nu-i nimeni să te îndrepte, o ce lucru dureros…”, (intervin cu o intrebare, pt dvs chiar nu e dureros acest lucru, sa vezi o cruce franta sau parasita si la propriu si la .. figurat .. ???…, ca sa nu mai vorbim ca aceste versuri au devenit de-a dreptul o proorocie implinita…) sau versurile O Maicuță Sfântă te rugăm fierbinte… că noi suntem fii lacrimilor tale – roaga-L pe Fiul tau.., etc, si care se incheie cu : MAICA PREACURATA… etc. Chiar nu observati ca ele te trimit automat cu gandul la Precurata Pururea Fecioara Maria , la adevaruri ce contin dogma ? Caci nu e teolog care sa nu stie ca atat in imnologia, cat si in iconografia ortodoxa, Maica Domnului este infatisata aproape totdeauna impreuna cu Fiul ei, Mantuitorul Iisus Hristos, ceea ce arata interdepedenta dintre cele doua dogme: theo-tokologica (Nascatoare de Dumnezeu) si hristologica (Dumnezeu si Om). Spuneti, mai departe, ca toate aceste cântece creează o anumită stare de spirit lacrimogen, pietist, citez: “Aceste cântece au un duh pietist moralist, fără conținut dogmatic.
    Nu se simte nici duhul ascetic nici duhul dogmatic nici duhul sacramental specific textelor liturgice ale Bisericii. Aceasta este ”generația emo” din creștinism care își trage seva din dolorismul papistaș și din pietismul protestant. Se exacerbează niște emoții exterioare, fără profunzimea metanoiei, fără puterea de a vindeca, de a curăța, de a lumina și îndumnezei pe om. Omul rămâne cu mintea încețoșată, într-un soi de adormire psihotică care îl duce la moarte sufletească. (un fel de psyhe versus pneuma). Inchei citatul… Ei, bine, .. Sa-mi fie iertat, dar nici la comentariul dvs NU se simte duhul ascetic, ci mai mult duhul literei care ucide ……
    Iar partea cu, citez : (fără puterea de a vindeca, de a curăța, de a lumina și îndumnezei pe om. Omul rămâne cu mintea încețoșată, într-un soi de adormire psihotică care îl duce la moarte sufletească), inchei citat, ma intreb daca ati avea indrazneala de a face aceasta afirmatie direct in fata mormantului Parintelui Visarion, in fata miilor de ucenici intorsi de pe calea pacatelor la calea pocaintei , in fata bucuriei Domnului pentru oaia regasita ? Daca veti raspunde afirmativ veti dovedi inca o data in plus ca nu cunosteti Adevarul, ba chiar il prigoniti.. V-o spune o persoana scoasa din cele mai negre pacate si intoarsa la calea pocaintei atat prin intermediul predicilor P. Visarion, cat si prin exemplul dumnealui de viata duhovniceasca. Dansii faceau misionarism cu militia si securitatea la tot pasul in urma lor, urmariti si haituiti ani la rand. Unii au fost arestati. Ati trecut prin astfel de emotii pt dreapta credinta in plina perioada COMUNIST- ATEE, cand chiar au existat oameni torturati pt credinta in Dumnezeu ??? (sau si pe acestea le considerati “emo”, pietiste, emotii ..exacerbate fara profunzimea metanoniei ? ).. Iar daca confundati atat de grav aceste…”emotii”, e mai bine sa nu mai criticati ceea ce nu ati experimentat personal si nici sa scoateti oamenii si lucrurile din contextul evenimentelor, deformand , subiectiv, realitatea. Iertati.
    –––––-

    Apreciază

    1. doamna, domnisoara Gabi, daca ati parcurge scrierile Sfintilor Părinti ale Bisericii, concentrate in mare masura, in colectia Filocalia (tradusă de Pr. Staniloae nu de Arsenie Boca cum mai sustin unii), ati intelege la ce se refera pr. Matei. mai mult de atat nu am ce sa va spun. mi.ar lua prea mult timp. Cele bune!

      Apreciază

      1. Nicolae, frate, una este a citi depre Dumnezeu si una este a trai ce-ti porunceste El, cum una e a arunca cu piatra aproape cu zambetul pe buze …. si alta e a tine predici cu lacrimile in ochi si a-i face pe oameni sa-si indrepte viata.
        Altfel geaba citim atata…. Nu ne va ajuta sa deosebim duhurile… si nici sa salvam suflete ! Mai mult nici eu nu am a mai spune ca si mie mi-ar lua si mai mult timp. Cele mantuitoare si tie si mie si noua tuturor, inclusiv Parintelui Matei Vulcanescu !

        Apreciază

  5. Roadele pe care le aşteaptă Dumnezeu de la oameni sunt descrise de profetul Miheia în felul următor: Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! (cap. 6,8).
    Să nu ne facem stăpâni în casa Stăpânului!
    Domnul Hristos aminteşte ceea ce au spus proorocii David (Ps. 117, 22-23) şi Isaia (28, 16) despre piatra din capul unghiului pe care au nesocotit-o ziditorii, adăugând: „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, pe acela îl va spulbera” (Mt. 21, 44). Prin urmare, Mântuitorul Iisus Hristos arată că El este piatra din capul unghiului de care depinde mântuirea sau pieirea oamenilor.

    Incep prin a aduce, multumiri doamnei profesor Lidia Hamza, mironosita lucratoare in via Stapanului si Imparatului Imparatilor, rugand pe Cel Vechi de Zile, sa-i rasplateasca jertfa plina de dragoste si osteneala, cu inzecite binecuvantari, dupa slavita Voia Sa.
    Un articol plin de savoare duhovniceasca, care explica intru adevar pentru a intelege toti, importanta miscarii ortodoxe Oastea Domnului in mantuirea oamenilor, scopul existentei noastre pe acest pamant.
    Straina cu totul de aceasta miscare ca si Sfintia Sa, Parintele Matei Vulcanescu, pe care l-am apreciat pentru virtutile si talantii nenumarati cu care a fost invrednicit de Domnul Hristos, prieten destoinic al nepomenitorilor( mai sunteti alaturi de noi, Prea Cucernice Parinte, sau alte interese v-au indemnat sa ne parasiti?) pot marturisi intru dreptate si adevar, ca am cunoscut indeaproape pe o parte din membrii Oastei Domnului, poposind la Sfanta Liturghie in mijlocul acestor binecuvantati.
    M-au cucerit evlavia, simplitatea trairii in Hristos, dragostea netarmurita aratata Mantuitorului, iubind pe aproapele( si strainul) ca pe sine insusi, strans uniti intre ei si in jurul Parintelui Duhovnic, cu o naivitate copilareasca, cu o dragoste care iti atinge sufletul, oameni muncitori din zi pana in noapte, care incearca din rasputeri sa fie bineplacuti Domnului, in acest mod , care nu tradeaza cu nimic Sfanta Ortodoxie, nu aduce nici un prejudiciu Bisericii. Veniti si vedeti!
    Sunt asa cum noi nu putem fi, si alta cale nu exista. Pricesnele de care s-a facut vorbire, sunt tot o lucrare a inimii lor iubitoare, caci cantarea psaltica(pe care eu personal o iubesc nespus, fie-mi iertat), nu poate ajunge la sufletul lor.
    Stie prea bine Domnul si Sfintia Voastra!
    Doua lucruri au fost importante pentru initiatorul miscarii, Pr.Iosif Trifa: apostolatul laic si voluntariatul duhovnicesc („Deoarece orice suflet care L-a aflat cu adevarat pe Domnul se face vestitorul Domnului”). Parintele Iosif scria: „Tinand cont de permanenta ofensiva a iadului, un ostas al Domnului trebuie sa fie un ostas activ, luptator, un mare viteaz, capabil sa atraga si pe altii in lupta cea mare a mantuirii sufletelor.”Este perfect valabil si in vremea noastra!
    Sa nu luam seama la zvonurile si laudele prefacute, viclene, otravitoare ca veninul aspidei ale baptistilor, penticostalilor si neo-protestantilor, din tara sau din afara ei, cu interese politice ordonate de oculta sionist-masonica, care cauta sa sugrume aceasta miscare de renastere spirituala.
    Astept din partea Sfintiei Voastre, Parinte Matei, dupa o cercetare la fata locului la comunitatea din Ivesti, sa va retrageti cuvintele ofensatoare cu scuzele de rigoare!

    Apreciază

  6. Ciprian p.
    Jurămintele sunt făgăduințe! „Faceți făgăduințe și le împliniți Domnului și Dumnezeuului vostru!” (Ps. 75, 11). Ce poate fi greșit în asta?! Știați că după absolvirea Facultății de Teologie se depune jurământ?
    Haideți să nu căutăm pricină de sminteală acolo unde nu este! Domnul să binecuvânteze!

    Apreciază

    1. Insusi Mantuitorul ne indeamna pe fiecare : Iata, te-ai facut sanatos. De acum să nu mai păcătuieşti ca să nu-ţi fie ceva mai rău” (Ioan 5,14).
      Deci fie ca fagaduim sau nu , AUTOMAT TREBUIE SA IMPLINIM , daca vrem sa ne fie bine
      Iar in rugaciunea pt spovedanie ,la incheiere, scrie CLAR :
      Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul meu, mult milostive, îţi mulţumesc Ţie, că prin mărturisirea cea către duhovnicescul meu Părinte, m-ai învrednicit pe mine păcătosul să iau de la Tine iertarea păcatelor mele. Ca David cel ce a zis: „JURATU-M-AM SI AM PUS CA SA PAZESC JUDECATILE DREPTATII TALE”, FAGADUIESC şi eu înaintea Ta, cu voinţă hotărâtoare a sufletului meu, CA ALEG MAI BINE A MURI, decât a face de acum înainte vreun păcat de moarte şi a amărî cu el bunătatea Ta cea nemăsurată. … etc .

      De ce asa zisul juramant (hotarare) de neparasire a turmei ortodoxe (Oastea Domnului sau oricare ar fi ea ) nu a fost asociat cu acest elocvent sfat dat de Domnul Iisus Hristos, de Duhul Sfant prin Sf Prooroc David, de Sfinti rugatori,… ci a fost asociat taman cu … MASONERIA ??? Fereasca Domnul pe toata lumea de a propaga o asfel de ratacire !!!

      Apreciază

  7. Părinte Teodot,
    Ați uitat când ați alcătuit harta nepomenitorilor?! Cum așa, dintr-o dată, a devenit o problemă îngrădirea de erezie?! NU nepomenirea este o problemă, ci ieșirea din granițele Canonului 15!!! Acum, după trei ani de la minciunosinodul din Creta, este lucru lămurit că nepomenirea este opțiunea cea mai eficientă în lupta cu erezia și cu schisma. Iar faptul că unii dintre noi au devenit extremiști și au ieșit din Biserică nu trebuie să minimalizeze importanța nepomenirii!!! Iar cei care au ales să cânte osanale pseudoierarhilor, susținând tacit ecumenismul, dorm somnul cel dulce al indolenței!

    Apreciază

    1. Gabi, i s- a mai spus părintelui Matei cata prigoana a suferit părintele Arsenie din partea securității secunda de secunda si tot nimic.Tot il blamează fara frica de Dumnezeu,la fel cum il ia in derâdere si pe ierodiaconul Visarion Iugulescu.Sfanțul Paisie Aghioritul a întâlnit monahi despre care se vorbea de rău dar acest Sfânt aborda in mod delicat,ziditor si fara sa se simtă prin preajma așa încât toți il iubeau si in felul acesta zidea Biserica.Mereu se punea in blana celuilalt asemeni Sfântului Valeriu Gafencu ,fapt ce ma mira ca inca acest părinte M. Vulcănescu nu a născocit inca bârfe si pe seama Sf Valeriu ca inca trăim fara griji si suntem ca la ușa cortului când se aduce vorba de suferințele sfintilor.Am citit multe lucrări aparținând Sf Paisie Aghioritul si nu am găsit vreun text care sa arate marea grija pentru ca toți sa meargă pe sarma la împlinirea canoanelor.Niciodată nu l- am văzut scandalizandu- se ca cutare părinte nu e perfect si la micro milimicroni pe sf canoane sau ca a zis si făcut si e așa sau așa catalogat ” in lumina canoanelor” ca sa dea sfinția sa verdicte ca,chipurile il asculta mase mari de oameni si ca nu i- ar sta cumva vreun mujic in cale.Altfel cum ar fi spus” da sânge si ia Duh”, principiu fara de care nu exista ortodoxie practica,aplicata,aplicabila,care rămâne la cei din urma ta? Acesta este un semn de mare sfințenie,ca ești vorbit de rău si la mari distante de timp după moarte.Iar daca Stăpânul E urgisit si după 2000 de ani, cu siguranță si Ucenicii Acestui Bun Stăpân din păcate beau același pahar al silniciei limbii oamenlor lungita de demoni asupra nevinovatiei misiunii lor.E un semn al eficacității propovăduirii lor,lovind la tinta si unde si când trebuie si pe cine trebuie.Extremismul părintelui Matei este identic cu extremismele din lumea bisericeasca de pe vremea marelui scriitor Ion Creanga,care a fost caterisit pentru ca a luat viață unor ciori prin împușcare, ” călcând sfintele canoane si facandu- se criminal al viețuitoarelor necuvântătoare,devenind nevrednic a mai sluji vreodată Sf Liturghie,pentru ca ,omorând ciorile,si- a pătat mâinile cu sânge.”Comic.Ma lăsa fara cuvinte așa neghiobie.Si era doldora lumea monahala si clericala de așa cadouri de ” aberații „a la pr. M.V.

      Apreciază

  8. Cinstite Parinte Matei Vulcanescu, am fost socata la citirea paragrafului care incepe cu „Această mișcare”Oastea Domnului” blasfemiază și maimuțărește Taina Botezului, adăugând un așa zis „legământ”.
    Dincolo de o nefericita, neinspirata, si vatamatoare idee, peste care a suflat duhul cel viclean al Inselatorului, a fost comparatia cu masoneria, din finalul paragrafului. Aduceti ofense grave dreptcredinciosilor ingraditi de panerezia ecumenista, Sfintiei Sale, Parintelui Claudiu, fara a nominaliza aspectele care contravin(daca ati gasit vreunul), credintei ortodoxe.
    V-ati lasat atras intr-o cursa si imi pun intrebarea din nou, CUI PRODEST?
    Asa dintr-o data, dupa 3 ani de la ingradirea de erezie, atacati persoane care apartin miscarii Oastea Domnului, si pe cei care manifesta evlavie si recunostinta fata de indrumatorul si (sau) duhovnicul lor, plecat la Domnul, Parintele Visarion, si pe noi toti aflati in comuniune cu acesti binecuvantati. De ce v-ati situat pe aceasta pozitie, dornic se vede a creea dispute si zazanii, uitand se pare ca* „Domnul a făcut o făptură nouă din sângele Său, făcându-Se prin aceasta și Împăciuitor, și „Domn al păcii”. De aceea, credincioșii, care se închină sângelui Acestuia, ce altceva ar trebui să facă pentru a-și împăca trebuințele lor, decât să ajungă „făcători de pace” între oameni?”
    Iertati, dar ati facut in prealabil o sumara investigatie la fata locului, in Ivesti, ati cercetat parerea unor ostasi cu vechime, ati cerut lamuriri Prea Cucernicului Parinte Claudiu, sau nimic din toate acestea?
    Iertati, dar sunteti singur pe pozitie si va incadrati perfect in tipologia acelora, care cu putin timp in urma, au creeat o prapastie in miscarea antiecumenista, impingand pe multi catre schisma si iesirea din BOR.
    Sa va ajute *”Duhul cel Sfânt, Care Se împărtășește celor ce-L primesc, … „Duh al înțelepciunii și al înțelegerii, al sfatului și al tăriei, al bunei credințe și al celorlalte, după cum Îi arată și numele”.

    *Sfantul Nicolae Cabasila

    Apreciază

    1. Părintele Matei s- a cernut pe sine.Gândirea din articolul sau nu ii aparține doar lui.Ea se regăsește in inima multor monahi,clerici si credincioși din BOR.Nu il judecăți ca pe ceva singular.Priviti in jur si veți vedea nu creștinism ci mentalități care alunga Duhul creștin.Aici vorbim de prejudecăți, de rasism religios,vorbim de obiceiul de a împărți oamenii in ortodocși si ” dizidenți”, in oameni care sunt pe drumul cel drept si oameni ce ” merg pe calea luminii” si oameni care calca pe alaturi sunt” pe lângă ortodoxie”. Acești portavoce ale inegalitatilor sociale si ai asupritorilor semenilor arunca poveri grele pe spinarea aproapelui,turbând când vad pe undeva armonie si unitate,înțelegere si buna conviețuire.

      Apreciază

  9. *”Şi dacă în cele din urmă defăimaţi pe cei smeriţi şi săraci smintindu-i, să ştiţi că însuşi lui Hristos greşiţi. Că astfel vă strigă Ap. Pavel: „Aşa greşind împotriva fraţilor şi bătând ştiinţa lor cea neputincioasă, lui Hristos greşiţi” (I Corinteni 8, 12).

    Vedeţi îngroziri? Auziţi înfricoşări? Să nu socotiţi, zice, când smintiţi pe smeritul vostru frate, că numai pe acesta îl vătămaţi. Nu, că vătămarea şi sminteala se duce la însuşi Hristos care s-a răstignit pentru dragostea aceluia şi Care face ale Sale patimile robului Său, care are pe acela ca pe trupul Său; şi dacă Hristos a primit să se răstignească pentru el, cum voi nu puteţi a suferi ceva, ca să nu smintiţi pe fratele vostru? Că aşa tâlcuieşte Hrisostom pe cea de mai sus zisă: „Foarte înfricoşată este îngrozirea şi mare osândă are. Căci să nu socoteşti, zice, că numai la acela se opreşte vătămarea, ci trece la însuşi Hristos Care s-a răstignit pentru el. Deci, dacă Stăpânul tău a primit să se răstignească pentru el, cum, tu nu îngădui să le faci pe toate, încât să nu-i dai lui vreo pricină de sminteală?” (Omilia 7, la Facere).

    Toti crestinii suntem chemati sa facem misiune adica, altfel spus, fiecare dreptslavitor crestin are vocatia propovaduirii si a marturisirii, desigur, la nivelul, putinta si masura lui!… Primind Sfantul Botez in credinta ortodoxa stramoseasca, infierea noastra in Biserica lui Hristos Domnul, misiunea noastra, ca ucenici si apostoli ai Domnului, trebuie sa fie una asumata, serioasa, responsabila, consistenta si eficienta, caci „secerisul este mult, iar seceratorii sunt putini” si numai cei vrednici de roada vor primi plata-cununa biruintei!…
    Acest misionarism asumat, cu adanca dragoste, nadejde si evlavie, in duh de rugaciune, smerenie si ascultare, va fi cercetat de Imparatul Ceresc la vremea Infricosatoarei Judecati, caci doar El cunoscând universul lăuntric al fiecăruia, adâncurile conştiinţei, acolo unde se petrec arderile de taină ale fiinţei omeneşti, motivatiile, mijloacele, scopurile actiunilor lor, poate cantări credinţa şi iubirea sinceră şi curată a fiecaruia dintre noi.
    Comentariile si carcotelile dusmanoase nu fac cinste niciunui dreptcredincios, cu atat mai putin unui Preot al lui Hristos, investit de Cel vechi de Zile, cu putere multa in cuvant, ca slujitor al Celui Prea Inalt, pentru a vesti Adevarul, spre mantuirea celor multi, si nu pentru a lor pierzanie, sminteala sau ratacire, de care va da fara indoiala seama.
    Ceea ce am apreciat intotdeauna la aproapele, a fost sinceritatea.
    Un om sincer recunoaşte şi îşi asumă cele afirmate, atunci când greşeşte, nu dă vina pe nimeni pentru acestea şi le asumă şi nu vrea să găsească ţapi ispăşitori pentru ele. Unui om sincer îi porţi ierta cu uşurinţă toate greşelile. Sinceritatea unui om te dezarmează, sinceritatea unui om te face să-l iubeşti, sinceritatea unui om te face să mai crezi în adevărata şi autentica prietenie!…fără Dumnezeu alături, fără Dumnezeu sprijin şi ajutor, fără Dumnezeu în inimă şi întreaga sa fiinţa, fără Dumnezeu Frate, Prieten şi Tovarăş pe drumul vieţii nu poate face nimic bun, nu poate învinge patimile sale, neputinţele sale, nu poate să îşi împlinească visele, obiectivele şi scopurile existenţei sale, nu poate să găsească singur drumul spre Acasă, nu poate reuşi singur să se învrednicească de Împărăţia lui Dumnezeu în inima sa şi de viaţa cea veşnică!
    **În lupta de toate zilele, sinceritatea este luată drept prostie, aşa după cum şiretenia şi ipocrizia sunt luate drept inteligenţă.
    Se socoteşte om inteligent omul şiret, omul care ştie a păcăli şi exploata pe fratele său, în timp ce acela ce se mişcă sincer faţă de sine şi faţă de alţii, acela care are inocenţa florilor, este socotit prost.
    Un om sincer iubeşte cu toată puterea sa adevărul care este lumina harului lui Dumnezeu, iubeşte dreptatea, urăşte din tot sufletul minciuna, viclenia, ipocrizia, făţărnicia, falsitatea, omul sincer încearcă să se apropie de desăvârşire, încearcă să îşi ducă viaţa într-un mod plăcut lui Dumnezeu după chipul şi asemănarea Căruia a fost creat.

    *Sf. Nicodim Aghioritul : Hristoitia
    **Ernest Bernea

    Apreciază

  10. O întrebare pt monah/parinte Teodot
    Părinte Teodot, dacă Canonul 15 l-ll de la Constantinopol sub Fotie cel mare este îngrădire de erezie și ca atare se încetează pomenirea episcopului x sau y pe motiv de erezii pina ce acesta se dezice public și cu toată convingerea de ereziile în care se scaldă, dumneata dece vi și categorisești canonul respectiv ca fiind schisma?! Iar ierarhia BOR nu face excepție, au trecut deja 3 ani de la sinodul tâlhăresc din Creta și vedem cu ochii noștri încotro sau îndreptat lucrurile

    Apreciază

  11. Articolul din activenews despre evenimentul de la Pecerska din 25 iunie a. c.este unul extraordinar,aduce speranțe si este o reflectare a gândirii ortodoxe care trebuie sa existe acum,o gândire de susținere si înfrățire pentru ortodoxie,lipsita de criticiste si acrivisme acolo unde chiar ca nu e cazul.Acum ca nu toți sunt înzestrați cu discernământ pentru observația ca acolo s- au întrunit si eretici semnatari in Creta si cine e autorul articolului,dl.Iosif Mihăileanu eu zic ca nu are importanta.Dumnezeu nu E îngust.

    Apreciază

    1. Cum sa nu ajungă vas ales si mare luminator pentru noi, cei din urma ” prostul de la oi,cel fara școală” ,Cuv. Cleopa Ilie si ” prostul diviziei de război”, bătaia de joc a întregului colectiv al unității militare,de la general pana la gunoier- Cuviosul,inocent in tinerețe,sincer si jertfelnicul intru a se face tuturor toate pentru câștig ceresc de mare înălțime,Cuviosul Paisie Aghioritul.Doamna Gabriela ,remarca Dvs. e cat se poate de aproape de adevăr,iar prin generația copiilor de acum din scoli sunt colosal de multi Arsenie Eznepidis,bătaia de joc a întregii scoli pentru ne- viclenia lor,violenta întregii scoli e toată potop asupra lor pentru ca nu au ce au ceilalți copii,pentru ca sunt fii de creștini practicanți nepomenit ori echilibrați si pentru toate” vinele” care le poarta ortodoxia de 2019 ani.Pentru ei ne mai răbda Dumnezeu si pentru uitații societății, aruncații prin case de copii de care profita cu pofta traficanții de organe numai pentru ca ei nu au pe nimeni in aceasta lume.Discriminarea lor pentru vina ca sunt ai nimănui merge mana in mana cu discriminarea celor care nu ” par” ortodocși si sunt etichetați cu sânge rece acești frați ai noștri din Oastea Domnului si ” visarionistii” drept ” oaia ratacita” care e numai de primit si ea,sarmana in staulul lui Hristos.Doar atât pentru ei la capitolul abordare.

      Apreciază

      1. Limbajul securistic care se învârtea prin Biserica pentru a- scoate din randul credincioșilor pe ” cei cu înclinații mistice si se opun cu încăpățânare sistemului” s- a întors si e real.

        Apreciază

      2. Este o întrebare interesanta vizavi de obiceiul de a canta din instrumente cântece bisericești la Oastea Domnului si la ” visarionisti”. Daca citim cu atenție canonul sinodului 7 ecumenic, nu se afurisesc cei care canta imnuri bisericești in case particulare.Canonul interzice instrumentele in lăcașurile de cult pentru a separa ortodoxia de iconoclasm,de erezie.Când canti din instrument piese religioase intr- un loc privat nu e o manifestare publica,nu e o acțiune publica cum e in biserica,nu e încălcare a disciplinei Bisericii care sa te condamne drept călcător al sf canoane.Periclitezi mântuirea ta si a celor din preajma atunci când faci un adevărat cult din cântatul la instrument a celor religioase.Deci nu am văzut nicăieri la cele doua grupuri de credincioși fanatism pe cântatul la instrument,dimpotrivă,l- ar fi lăsat jos oricând,numai sa facă ascultare de cler.Iar daca au avut permisiunea clerului,nu s- a făcut sminteala si nici sectari nu sunt.

        Apreciază

  12. Canonul sinodului 7 ecumenic nu interzice cantarea la instrumente a melodiilor religioase in casele de locuit.Iara atunci când cineva din cler ar fi intrat in acea casa in timpul cântării si ar fi interzis cantarea la instrument, Oastea Domnului si ” visarionistii”, ar fi răspuns pe loc,fara ezitare din dorință de a rămâne sub ascultarea de Biserica:” cum sa nu ,părinte,imediat le lăsam,ca sa nu facem vreo sminteala iar lucrarea sa meargă mai departe.” La așa gândire ,care nerod i- ar cataloga drept ortodocși cu gândire de sectari? Ei nu au avut niciodată nici macar in gând sa se separe de Biserica pentru vreun motiv si părere si sunt consecvenți in ascultarea de clerul ortodox care,niciodată nu le- a interzis vreunul cantarea din instrumente acasă.Sa faci cu ușurătatea mintii sectar numai pe acela care da semne ca vrea sa fie sectar,pe cel cu caracteristica de sectar.Daca emiți păreri personale in probleme sensibile cum e aceasta care tine exclusiv de evaluarea si de competenta unei autorități sinodale,singura capabila sa aducă la zi aceasta chestiune si care nu ar face- o in stilul unui aflător in treaba ,o spun sigur,pentru ca un sinod,niciodată nu exprima poziții care sa- i dezavantajeze pe unii ca sa- i favorizeze pe ceilalți.

    Apreciază

    1. Un sinod tratează problema având Biserica in întregul ei.Părtinitor ismele nu au cum sa fie obiectul vreunei dezbateri in plen.Grupări precum cele de mai sus, la modul cum viețuiesc ele in Biserica,nu au cum sa fie catalogate sau in cel mai rău caz condamnate sinodal pentru ca acel sinod ar fi fara discuție un sinod de demenți si de zevzeci.Sa condamni fara a apela la îndrumare cu tact si,ca sinod sa te iei după unul care emite păreri ,sigur e o adunare de tip cretan si nicidecum sinod care arde pentru nevoile Bisericii.Nu cred sa fie.Si va spun in mod sigur ca orice sinod ar lăsa aceasta problema in grija duhovnicului pentru ca sa biruiască înțelepciunea.

      Apreciază

  13. Una dintre lucrarile rauvoitoare, in dispret total fata de Sfintele Canoane, Traditia si Invatatura Bisericii Ortodoxe, ale Parintelui Matei Vulcanescu, semnalata cu profund simt al raspunderii si cunoastere explicita din punct de vedere teologic de catre doamna profesor Lidia Hamza, este repetarea Tainei Mirungerii, unei crestine, botezata ortodox si facand parte ca noi toti din BOR.

    Mi-am permis cu invoire de la Parintele Duhovnic, sa detailez Sfanta Taina a Mirungerii si consecinta lucrarii savarsite de cel despre care facem vorbire, in cunostinta de cauza si asumarea barbateasca a responsabilitatii.
    Taina Mirungerii este nedespărţită de Taina Botezului şi nu se repetă. Ea se săvârşeşte imediat după Botez prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir. Sfântul Chiril al Ierusalimului spune: ,,Vouă după ce aţi ieşit din cristelniţa sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preînchipuirea aceluia cu care a fost uns Iisus Hristos; iar acesta este Sfântul Duh.”Mirungerea dăruieşte creştinului cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, pe care le aminteşte proorocul Isaia: „Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe. Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu” (Isaia 11, 2-3).
    Taina Mirungerii se aplica si adultilor, (in reprimirea în Ortodoxie a celor căzuţi de la dreapta credinţă), ori in primirea celor ce vin la Ortodoxie de la confesiuni creștine al căror botez poate fi recunoscut prin iconomie.(sic!)
    În privinţa aceasta, canonul 7 al Sinodului II Ecumenic (din anul 381) prevede: „Pe aceia dintre eretici care se întorc la Ortodoxie […] îi primim […] pecetluindu-i, adică îi ungem mai întâi cu Sfântul Mir pe frunte şi pe ochi şi pe nări şi pe gură şi pe urechi şi, pecetluindu-i, zicem: Pecetea darului Sfântului Duh.”
    Acest har de foc insuflător al Duhului Sfânt care ne este dăruit nouă tuturor celor ce credem în Hristos, prin taina Sfântului Botez, este pecetluit prin taina Mirungerii pe principalele părţi ale trupului nostru aşa cum s-a hotărât de către Sfânta Biserică, veşnica păstrătoare a acestui har.
    Se spune:,,Pecetea Darului Duhului Sfânt. Amin”, prin care se împărtăşeşte primitorul harului întăririi, al creşterii şi al desăvârşirii duhovniceşti începute prin Botez.
    Pe ce anume se pun de catre Preot peceţile, dacă nu pe nişte vase ce conţin o prea preţioasă comoară? Dar ce poate fi superior şi mai de preţ decât darurile Sfântului Duh care ne sunt date de sus prin Taina Mirungerii?
    Chiar din timpul Sfinţilor Apostoli, Taina mirungerii s-a săvârşit sub două forme :
    a) prin punerea mâinilor, care este forma iniţială
    (Faptele Apostolilor 8 15-17 ; 19, 6)

    b) prin ungerea cu Sfântul Mir, cum reiese din II Corinteni 1, 21-22 : ,,Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre” .

    Biserica consideră Ungerea cu Sfântul Mir ca fiind Sfânta Taină ce conferă creştinului nou botezat darul perfecţiunii, darul personal al Dăruitorului însuşi, ca realizare deplină a făgăduinţei date de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Sfinţilor Săi Apostoli. Pentru aceasta Mirungerea imprimă în noi semnul, pecetea prezenţei şi lucrării darului Sfântului Duh, semnul distinctiv prin care suntem recunoscuţi de către Mântuitorul, Stăpânul sufletelor noastre.
    Şi, aşa cum Botezul este taina naşterii noastre din nou, Mirungerea este taina întăririi în viaţa duhovnicească, un îndemn de a păstra acest semn distinctiv, această pecete, neatinsă şi nestricată, din care trebuie să izvorască bărbăţia creştină*, atât de necesară în lupta noastră cu ispitele şi păcatul. Sfântul Chiril al Ierusalimului spune celor nou botezaţi: „Acum aţi devenit hristoşi (unși) prin punerea pecetei Duhului Sfânt, şi aţi primit tot ce era prefigurat, deoarece voi sunteţi «icoane ale lui Hristos»” Ei îndeamnă pe credinciosi, astfel: „Miruiţi cu acest parfum, păstraţi-l fără întinare şi desăvârşit în voi, progresând în fapte bune şi căutând a plăcea Faptuitorului mântuirii noastre, Iisus Hristos”.(Cateheza mistagogică III, 1-5).
    **Sfantul Nicolae Cabasila, bun prieten al Sf.Grigorie Palama, sesiza aceasta atunci când spunea: „Hristos însuşi e numit Unsul, nu pentru că i s-ar fi vărsat Mir pe capul Lui, ci din pricina Duhului Sfânt, datorită căruia s-a făcut o comoară de vârtute a Duhului în Trupul pe care l-a asumat”.
    În afară de aceste duhuri sau daruri ale Duhului Sfânt, creștinul nou botezat primește prin pecetluirea cu Marele Mir chemarea la slujirea preoției universale în cadrul careia ***Sfântul Ioan Gură de Aur identifică trei misiuni: „ Duhul care ni se dă acum în parte ca o arvună, dar care în slavă va fi deplină. El, Duhul, ne-a făcut deodată și prooroci și preoți și împărați, fiindcă aceștia erau unși în Legea Veche. Noi însă nu avem una din aceste demnități, ci pe toate trei cu prisosință.“
    Împărat se face cel care leapădă toate faptele cele rele și jertfește păcatele; preot, se face cel care se aduce pe sine lui Dumnezeu, jertfindu-și trupul, iar prooroc se face cel care află de cele viitoare din poruncile Domnului.

    Cum este posibil sa contesti Sfintele Taine savarsite de un Preot al lui Hristos, plin de Harul divin?
    Cum ati putut Parinte Matei sa faceti asa ceva, sa ne ofensati fara motiv, fara o temeinica cercetare a unor vinovății inchipuite, sa va rasculati impotriva IPS Longhin, vasul ales de mare pret in ochii Domnului Hristos, (la inaltimea caruia nu veti putea ajunge vreodata), impotriva Preotilor nepomenitori (care v-au aparat pana in acest moment, din situatii problematice), fara frica de pedeapsa lui Dumnezeu, pe care L-ati rastignit din nou?
    Cum ati putut contesta Taina Mirungerii, la o persoana aflata pentru o vreme in comuniune cu cei care fac parte din Oastea Domnului, sau „visarionistii”, pe care se subintelege ca ii considerati eretici, apostati, iar Preotul lui Hristos, despre care nu faceti vorbire, si-ar fi pierdut, se subintelege, Harul Preotiei, pastorindu-i si pe acestia?

    Prin extensie toti cei aflati in comuniune cu noi, din cadrul miscarii antiecumeniste, preoti, monahi, domnul teolog Mihai Silviu Chirila, mireni, dupa judecata dumneavoastra, au devenit eretici, exclusi din Sfanta Biserica si deci toti trebuie sa se dezica de eres (!), adica de comuniunea cu cei din Oastea Domnului si „visarionisti”, pentru a primi in final, Taina Mirungerii!!!
    Nu mai ascultati de Sfintele Canoane?
    Chiar puteti face orice doriti, inafara jurisdictiei Mitropoliei Pireului, fara a fi tras la raspundere de superiorii Sfintiei Voastre?
    De unde grija aceasta aparuta dintr-o data?
    De trei ani de zile cunosteati componenta turmelor Preotilor antiecumenisti, il cunosteati pe Sfintia Sa, Parintele Claudiu, cunosteati bine ideile domnului teolog Mihai Silviu Chirila, care a avut intelepciunea, sa nu va acorde girul sau. Ati fost primit ca un prieten, cu bratele deschise de toti, de IPS Longhin, alaturi de Parintele Theodoros Zissis, si multi altii……si ati rasplatit toate binefacerile cu o tradare fara egal.
    De ce acum si in acest mod lipsit de onestitate, onoare si discernamant, incitati la vrajba, razboi si tulburare?
    Ati adus sminteala in randul crestinilor ortodocsi care nu ne cunosc, satisfactie deplina ecumenistilor din BOR si schismaticilor plecati din randul miscarii antiecumeniste.
    Deducem ca faceti jocurile celor aflati in umbra, a puterilor straine de Biserica lui Hristos si a ecumenistilor consacrati din Biserica Ortodoxa, care va apara si va sustin, cei care doresc cu ardoare sfaramarea, nimicirea in intregime a miscarii antiecumeniste, si care au puterea sa va sacrifice la un moment dat fara regrete, in momentul in care numai le sunteti de folos.
    Nadajduiesc ca stiati acest lucru.
    Ne dezicem de Sfintia Voastra si nu va mai recunoastem ca prieten al Mantuitorului Hristos, pana la revenirea in simtiri, lung proces de pocainta, caruia nu ii veti da curs, caci intelegerile in taina noptii se fac pe timp nelimitat.

    *†Î.P.S. Nicolae Mladin, Valoarea morală a Sfintelor Taine, în ,,Studii de teologie morală”, Sibiu 1969, p. 276
    **Sfantul Nicolae Cabasila -Despre viaţa în Hristos, p. 91-92
    *** Sfantul Ioan Gura de Aur -Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni

    Apreciază

    1. Părintele M.V. a botezat a doua oara un creștin fara sa aștepte un sinod care sa aducă la zi si aceasta problema ( extrema) daca in contextul in care el a rebotezat complet pe cineva deja botezat s- ar repeta,legal vorbind, Taina Botezului.A procedat in mod extremist așa cum procedau clericii extremiști de la M Athos care,pe la 1750 rebotezau pe toți creștinii ortodocși care veneau din Ardeal ca închinători.Rebotezarea era condiția pentru aceștia fara de care nu puteai sa intri sa te închini in Sf Munte.Chiar si clericii ortodocși ardeleni,ca sa se poată închina,trebuiau sa accepte re- hirotonirea in diacon si apoi in preot.Deci sa ne așteptam ca sa reînvie acest soi de radicalism care se face pentru bani,nu ma îndoiesc.

      Apreciază

  14. Cateva consideratii despre Sfintele Taine in teologia Sfantului Nicolae Cabasila

    *„Căci, într-adevăr, noi de aceea ne şi botezăm, ca să ne îngropăm şi să înviem împreună cu El, de aceea ne ungem cu Sfântul Mir, ca să ajungem părtaşi cu El prin ungerea cea împărătească a dumnezeirii şi, în sfârşit, de aceea mâncăm hrana cea preasfântă a Împărtăşaniei şi ne adăpăm din dumnezeiescul potir, ca să ne cuminecăm cu însuşi trupul şi sângele pe care Hristos le-a luat asupră-Şi. Aşa că, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce S-a întrupat şi S-a îndumnezeit, cu Cel ce a murit şi a înviat pentru noi.”
    Sfantul Nicolae Cabasila ne spune ca astfel”în viaţa veşnică noi vom trăi „ca nişte dumnezei în jurul marelui Dumnezeu”.

    Punând problema celor care s-au botezat în Biserica Ortodoxă şi apoi au devenit apostaţi, Sfântul Nicolae Cabasila afirmă, că dacă se pocăiesc aceştia pot fi primiţi înapoi în Biserica noastră numai prin ungerea cu Sfântul Mir, fără nicio altă slujbă.

    El arată că apostatul nu mai întrebuinţează vederea, „puterea de a vedea mai limpede”obţinută atunci când era creştin-ortodox prin intermediul Sfintelor Taine, deşi el are puterea de a vedea chiar şi când este eretic.
    Cu alte cuvinte, apostatul renunţă la faptul de a vedea adevărul, fără a pierde puterea de a-l cunoaşte, de a-l sesiza. El nu mai vede adevărul în situaţia de apostazie în care se află nu pentru că nu are puterea de a vedea adevărul, ci pentru că nu mai vrea să-l vadă.
    Sfântul Nicolae se pronunţă categoric asupra faptului că apostatul nu pierde posibilitatea de a cunoaşte adevărul în mod real, ci după cum nu pot fi nimicite puterile sufletului, tot la fel nu se poate pierde puterea duhovnicească adusă omului de Sfântul Botez.
    Puterea harică a Sfântului Botez stă ascunsă în noi, dar asta nu ne împiedică să dorim şi să săvârşim răul.
    Însă „viaţa lui Hristos” covârşeşte puterea noastră de înţelegere. Sfântul Botez ne face mădulare ale lui Hristos şi ne pune într-o legătură directă şi permanentă cu Capul Bisericii, adică cu Hristos.
    Fără această relaţie directă şi permanentă cu Hristos nu poate exista viaţă reală întru noi. Iar acum, în această viaţă, spune Sfântul Nicolae, Capul nostru „stă undeva ascuns…(dar) Se va arăta…în viaţa ce va veni”. De aceea Sfântul Nicolae spune că Botezul are o lucrare tainică în fiinţa noastră, ascunsă altora, care ne dă puterea de a-L urma pe Hristos.
    Aici, în cadrul Sfântului Botez, „Dumnezeu a pus în adâncul sufletelor [noastre] dorinţa de a atinge tot binele pe care ele îl doresc, de a cunoaşte tot adevărul pe care-l caută”.
    Una dintre urmările vizibile în fiinţa noastră ale Sfântului Botez e aceea că dorim „un adevăr lipsit de rătăcire”, lipsit de greşeală, de înşelare. Când ieşim din cristelniţă, sufletul nostru „străluceşte mai tare chiar decât lumina soarelui”. Atunci primim din strălucirea slavei lui Dumnezeu.
    In cazul crestinilor ortodocsi apartinand Oastei Domnului, cat si a celor etichetati ca „visarionisti”, in viziunea Sfantului Nicolae Cabasila, motivele pentru care ar fi fost necesara Taina Mirungerii , ar fi aceea ca acestia odata”ajunşi la vârsta priceperii, ei s-au înrăit şi au orbit sufleteşte”.
    Cum poate un om aflat in inselare, inrait si devenit peste noapte „eretic”, „apostat”, sa continue induhovnicirea sa, neparasind o clipa Biserica, si nici un Sfintit Parinte sa nu remarce de-a lungul atator zeci de ani, „ratacirea sau inselarea grozava in care se afla”.
    Cat de mare a fost inselarea si orbirea sufleteasca a celui care a nesocotit pe insusi Hristos, Domnul Vietii, caci oricine primeşte o Sfântă Taină Îl primeşte pe Hristos întru Sfântul Duh în el însuşi. Hristos se află în toate Sfintele Taine, El este de faţă la săvârşirea lor, Se află în cei care iau parte la ele şi le împarte din darurile Sale, „dar în fiecare din Taine El este de faţă în alt chip”.
    Sfânta Euharistie însă este „piscul cel mai înalt al vieţii duhovniceşti”, pentru că nu primim în cadrul ei numai darurile Sale ci pe Însuşi „Vistiernicul” darurilor.
    De aici deducem ca Cinstitii Preoti in turma carora au lucrat neobosit pentru Hristos Domnul, cei amintiti, nu au cunoscut orbirea duhovniceasca si inselarea in care se gasesc acestia?
    Au dat Margaritarul de mare pret oricui, oricand?
    Vorbim de crestini ortodocsi practicanti, iubitori de Hristos, ingraditi de erezia vatamatoare, cuminti si adanc legati de Tainele Bisericii.
    Dacă prin Sfântul Mir „ne-am îmbrăcat în Duhul Sfânt”, prin Sfânta Împărtăşanie ne înduhovnicim trupul, sufletul şi toate puterile noastre. Sfânta Euharistie este „singurul leac împotriva păcatului” şi „singura spălare a fărădelegilor”.

    Tocmai pentru că trebuie să ne spele mereu păcatele, Sfântul Botez este irepetabil pentru un creştin-ortodox, dar Sfânta Euharistie e repetabilă.
    Pentru aceasta trebuie să ne împărtăşim mereu pentru ca să lucreze în noi „Legea Duhului”, care să ne transforme mereu în oameni tot mai duhovniceşti.
    Este ceea ce a facut in permanenta Prea Cucernicul Parinte Claudiu, prin sfat inalt deslusit in predicile de inalta tinuta teologica si împărtăşirea deasă cu Hristos, pentru ca Hristos „să rămână tot timpul în lutul” trupul nostru, cunoscand ca Hristos euharistic sădeşte în noi viaţa cea adevărată, din care închinarea şi viaţa noastră duhovnicească îşi extrage toată puterea, căci El „schimbă, preface şi umple de viaţă pe cel ce se împărtăşeşte” cu Sine. Numai prin Sfânta Euharistie noi „ne mişcăm şi vieţuim”.
    La fiecare Dumnezeeasca Liturghie , predicile Sfintitului Parinte Claudiu, ne amintesc cu vrednicie ca numai ascultarea de Hristos ne face cu adevărat liberi, pentru că prin aceasta recuperăm dimensiunea adevăratei noastre libertăţi, a libertăţii ca sfinţenie.
    Unirea cu Hristos depăşeşte legătura de rudenie de sânge cu părinţii noştri, datorită adâncimii ei abisale. Sfântul Nicolae ne spune: „Împărtăşania trebuie să fie socotită mai desăvârşită decât Botezul şi pentru faptul că cere de la cei ce se apropie de ea o desăvârşire cu mult mai mare”.
    Hristos e Cel care luptă împreună cu noi. El „este împreună luptător cu noi” şi de aceea vrea să fim curajoşi şi îndrăzneţi în această luptă mântuitoare, gata să luptăm cu vrăjmaşii noştri „cu bună trudă şi cu vrednicie”. Unirea cu Hristos este un eveniment extraordinar pentru noi în integralitatea persoanei noastre. Prin Sfânta Euharistie „Hristos Se revarsă în sufletele noastre” şi Se face una cu noi, schimbându-ne şi devenind asemenea Lui.

    „Când ieşim din apa Botezului, noi avem în suflete pe Însuşi Mântuitorul nostru, şi încă nu numai în suflet, ci şi pe frunte, în ochi, ba şi în mădulare şi în cel mai ascuns ungher al fiinţei noastre, şi anume Îl avem plin de mărire, curat de orice păcat, lipsit de orice stricăciune, aşa precum a înviat, aşa cum S-a arătat apostolilor, precum era când S-a înălţat la cer şi, în sfârşit, cum va fi când Se va întoarce iarăşi să ne ceară comoara ce ne-a încredinţat-o.” Amin.

    Sfântul Nicolae Cabasila-Viata in Hristos

    Apreciază

    1. Dacă a ajuns în gruparea Sava-Staicu, după cum am auzit, degeaba a întrerupt pomenirea. Ce folos să întrerupi pomenirea și să ajungi în schismă?! Spun asta pentru că s-a îngrădit și de Biserică, nu doar de erezie!

      Apreciază

  15. Părinte Claudiu, blagosloviţi.
    Am o rugăminte: îmi explicaţi și mie de ce este în schismă cu Biserica?
    Dar vă rog, nu mă trimiteţi la texte formulate anterior, ci explicaţi-mi cu cuvintele dvs.
    Vă mulțumesc.

    Apreciază

    1. Doamne ajută!
      Sunt în schismă pentru că se consideră pe sine Biserică doar pentru că au întrerupt pomenirea. Ceilalți, aflați în pomenire, sunt socotiți eretici, deși supercorecții nu știu despre ei dacă au sau nu au cugetare ortodoxă. Ei spun că prin pomenire devin automat eretici. În practică nici măcar nu mai fac diferența între eretici condamnați și necondamnați. Ei spun că sunt în BOR, dar au tăiat toate punțile de legătură cu Biserica. Mai mult decât atât, ne țin și pe noi, cei care am întrerupt pomenirea, eretici, numindu-ne criptoecumeniști! Au format o enclavă a superortodocșilor care trasează „adevărata” Ortodoxie și granițele acesteia, condamnând înaintea unui Sinod panortodox pe toți cei aflați în pomenire.

      Apreciază

      1. Iertați părinte , Sfantul Maxim Mărturisitorul spune ” …biserica nu mai este prezenta prin urmare decat in conștiința credincioșilor care mărturisesc dreapta credință” oare , a nu-i lăsa Lui Dumnezeu a alege neghinele din grau ,pretinzind uni și alții o poziție mai înaltă și dreapta in fața Lui, și cautind mai degrabă micile greșeli și scăpari (chiar înșelări) , inerente acestor perioade , in loc sa promovam dragostea , iertarea și pacea pe care El ni le cere , unde ne îndreptăm ? Și cui slujim ! Treziti-va fraților ! Virgil Gunoiu de

        Apreciază

  16. Mulțumesc Părinte Claudiu pt. bunăvoinţa de a-mi răspunde.
    Aș dori să punctez și eu câteva aspecte.
    În primul rând cred că dacă era mai multă bunăvoinţă,conlucrare și îngăduinţă a unora faţă de alţii,toate aceste aspecte se puteau rezolva prin dialog și dezbatere până la ajungerea la un numitor comun.
    În esenţă,între Păr. Sava și Păr. Theodoros Zisis nu există diferenţe majore de gândire,ci doar de abordare,de tactică.(Și pe vremea Sfântului Teodor Studitul erau astfel de probleme, dar pt. asta s-au sfinţit,s-au mântuit și unii și alţii).
    Eu îl percep pe Păr. Sava capabil de a înţelege toate nuanţele pe care le enumeraţi dvs.,doar că dânsul are o altă abordare a lor,mai severă,mai radicală,adică fără compromis.
    Acuma…,revenind la cele spuse de dvs.
    Părintele Sava spune clar că,întreruperea comuniunii se face pt. îngrădirea de erezie și cu scopul de a declanșa convocarea unui Sinod ortodox care să rezolve această problemă din Biserică. Deci dânsul nu vorbește de altă Biserică,nu se crede Sinod,nu se substituie unui Sinod. Afirmă doar că nu poate fi în comuniune cu ecumeniștii (adică cu ereticii necondamnaţi),ceea ce este în conformitate cu învăţătura Sfinţilor Părinţi,cu învăţătura Bisericii deci,care ne învaţă că nu se poate să fi în comuniune cu cel care nu mărturisește dreapta credinţă (în cazul nostru ecumeniștii).
    Păr. Sava e în consonanţă cu Părintele Theodoros Zisis, căci însuși Părintele Theodoros spune în scrisoarea dânsului de întrerupere a comuniunii cu propriul Episcop,că, ,,dacă l-ar pomeni,ar însemna că ar avea aceeași credinţă cu el,adică că ar fi și el ecumenist ( adică eretic )”.
    Păr. Theodoros afirmă acest lucru,nu Păr. Sava,dar și Păr. Sava crede la fel,bineînțeles.
    Dacă această afirmaţie e valabilă pt. Părintele Theodoros, care are un profund cuget ortodox,atunci ea cum de nu se aplică și în cazul celorlalți care s-ar afla într-o poziție identică: adică,care ar avea cuget ortodox, dar care din cauză că pomenesc un ecumenist(eretic necondamnat) ,prin fapta lor ar mărturisi că ar avea aceeași credinţă cu cel pomenit (cu cel aflat în comuniune adică).
    Deci vedem că nu cugetul face diferența, ci fapta.
    (E ca și cum cineva ar spune că nu-i place tutunul,că îl urăște,că nu-l suportă,că nu-i de acord cu el,dar în faptă el fumează nestingherit. Adică una spune și alta face.
    De ce așa?
    Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă:,,ceea ce condiţionează în mod absolut comuniunea,este mărturisirea dreptei credinţe (sau a aceleiași credinţe,se subânţelege nu…?).
    Iar ceea ce provoacă și menţine ruperea comuniunii,este mărturisirea unei credințe eretice (ecumeniste,în cazul de față) „.
    Dacă unii nu merg până la capăt,ci doar spun dar nu și fac ce spun,cine-i de vină?
    Păr. Sava nu-i Sinod și e conștient de asta. Dar încearcă să responsabilizeze,să trezească niște conștiinţe,să le urnească din loc.
    Părtășia la erezie,adică spre ex. (un ex. oarecare),participarea la furt,viol,la hulă…,îi face pe toţi care participă,vinovaţi de acel păcat la care participă. Copărtași.Bineînțeles, în diferite grade pe fiecare… .
    Asta spune Părintele Sava. Asta vrea să atragă atenţia,să facă lumea să conștientizeze.
    Dacă pe mine nu m-ar afecta erezia,pt. că aș avea cuget ortodox, atunci ce rost ar mai avea să mă îngrădesc?!
    Dar Sfinţii ne -au arătat altceva,că:părtășia la erezie este moarte sufletească.
    Am scris sincer ce am scris și cu drag.
    Nu pt. ca să ofensez pe cineva.
    Vă mulțumesc.
    Blagosloviţi.

    Apreciază

    1. HD,
      În mare parte ceea ce afirmați este corect. Însă, trebuie să privim lucrurile dntr-o perspectivă corectă. Părintele Sava și părintele Theodoros Zisis, exponenții principali ai luptei antiecumeniste, pe linia nepomenirii, au avut inițial aceeași abordare teologică, conformă cu Scrisoarea Părinților Aghioriți din decembrie 2016. Apoi, începând cu momentul Oreokastro din 2017, părintele Sava a afirmat public că iconomia a luat sfârșit și că trebuie urmată acrivia. Deși, în numeroase conferințe a fost cât se poate de corect și echilibrat teologic, totuși s-a desprins de părintele Theodoros Zisis și de toți cei care au rămas pe linia mărturisirii echilibrate, cale pe care împreună au pășit de la început. Găsindu-și un aliat puternic în persoana părintelui Ciprian Staicu care a dezbinat mișcarea de nepomenire, monahul Sava s-a dezis de tot ceea ce afirmase și lucrase la noi în țară, la greci, moldoveni și ucraineni, numindu-i pe toți cei aflați în pomenire eretici, afirmând că nu mai sunt episcopi ortodocși (deși la Bănceni l-a numit episcop mărturisitor pe Vladica Longhin și l-a sfătuit pe Mitropolitul Vladimir al Poceaevului să nu întrerupă pomenirea lui Kiril pentru a-l ajuta pe Mitropolitul Onufrie în lupta împotriva ecumenismului și a schismei care se preconiza!). Aruncând perdele de fum și făcând dezbinare printre nepomenitori, gruparea Sava-Staicu s-a folosit de teologia patristică într-o viziune proprie pentru a deruta și devia de la calea corectă a îngrădirii de erezie, încercând să impună o cale străină chiar și adepților ei! De aceea au apărut aceste neînțelegeri, fiindcă nu s-a păstrat de la început calea împărătească. Chiar și Gheron Gavriil a recomandat să ascultăm de părintele Theodoros Zisis care a înțeles de la Oreokastro că monahul Sava are alte intenții decât cele exprimate public până la acel moment. Văzând faptele lor, dezbinările și trădările pe care le-au făcut, afirmațiile și atitudinea lor neconforme cu valorile promovate inițial, cum am putea să avem încredere în ei și să mergem alături de ei în această luptă?! Cum de nu numai noi ne-am delimitat de ei, ci și grecii, moldovenii și ucrainenii au înțeles acest lucru și s-au îndepărtat de ei?!

      Apreciază

  17. Aș mai adăuga ceva:
    schisma nu este atunci când te îngrădești de ecumeniști și de cei aflaţi în comuniune cu ei (care prin comuniune se află în aceeași oală cu ei,adică sunt făcuţi și ei părtași la erezie , chiar dacă au cuget ortodox sau cu atât mai grav,pt. că participă la erezie în deplină cunoștinţă de cauză și nu se delimitează de ea).
    Schisma se face atunci când faci o structură paralelă, ,, când faci alte altare”,când faci altă ierarhie,alt Sinod,când nu mai recunoști autoritatea/preoţia celor de care te-ai îngrădit,renegând însăși Biserica din care faci parte ca fiind Biserică, ca nemaiavând preoţie ș.a.m.d.,toate astea înainte de o judecată sinodală.
    N-am văzut așa ceva la Părintele. Sava,ci doar îngrădire de erezia din Biserică, și delimitarea de ecumeniștii din ea și de cei aflaţi în comuniune cu ei.
    La fel am văzut și la Sfântul Maxim și la alţi Sfinți. Și lor li se reproșa că s-au despărțit de Biserică, ,,că numai ei sunt ortodocși?!” și…,altele. Dar Biserica le-a dat dreptate. Până în mom. de faţă,Părintele Sava nu a făcut ceva ca să poată fi acuzat de schismă. Nu s-a îngrădit de Biserică, ci de erezia din ea și de cei care se fac părtași la ea,de cei care adică participă la ea,de cei aflaţi în comuniune cu erezia,fie ei și cu ,,cuget ortodox „.
    Credinţa fără fapte este moartă…,iar cugetul ortodox fără îngrădirea de erezie am văzut unde duce,după cum ne învaţă Părintele Theodoros Zisis.

    Apreciază

    1. HD,
      A face din îngrădirea de erezie un scop în sine este o greșeală. Întreruperea pomenirii este un mijloc prin care cel care apelează la această formă de mărturisire, negreșit fiind cea mai eficientă armă în lupta cu erezia, protestează lecuitor, atenționează prezența bolii în organismul Bisericii și folosește prin îngrădire mijlocul potrivit „carantinei” duhovnicești. Părintele Sava, greșit comparat cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, nu s-a limitat la îngrădire, ci împreună cu cei care au semnat la Roman, Mestecăniș și Satu Mare, a declarat eretici pe toți cei care pomenesc pseudoierarhii și pe TOȚI CEI AFLAȚI ÎN COMUNIUNE CU EI! Deci practic ÎNTREAGA BISERICĂ… cu excepția nepomenitorilor (adică ei!!!) care s-au îngrădit chiar și de nepomenitorii care nu s-au „aventurat” în a pune etichete și a condamna pe pomenitori și pe cei aflați în comuniune cu aceștia! Așadar, diferența între îngrădirea de erezie patristică și cea pseudopatristică stă în atitudinea față de cei rămași în Biserică. A numi întreaga Biserică erezie, cu excepția celor îngrădiți după modelul Sava-Staicu, înaintea unui Sinod este o cutezanță și o neorânduială primejdioase, care conduc spre schismă. Dacă ar fi fost doar îngrădirea de erezie, fără etichetare, nu s-ar fi ajuns aici. Ar fi fost după modelul Sfântului Maxim Mărturisitorul! De aceea am numit-o schismă!

      Apreciază

  18. Doamne ajută !
    intrebare :
    am auzit de curand un caz ( si is mai multe de aste) in Ardeal ca preot ortodox a refuzat sa boteze prin afundare si a botezat prin stropire. deci preot ortodox.
    cum e asta? are repercursiuni pruncul? e valid botezul?
    sau se poate repeta doar afundarile? sau nu e voie asa ceva?
    sau poate sa stea linistiti parintii pt pruncul lor ? e perfect valid? ce se poate face ?
    Doamne ajută !

    Apreciază

    1. Doamne ajută!
      Este o mare greșeală și din nefericire Botezul prin stropire sau turnare a devenit o practică răspândită în BOR, fără a fi condamnată de ierarhia care închide ochii pentru a încuraja ecumenismul practic prin această neorânduială. Unii Părinți spun că nu este un Botez valid, alții spun că este nedesăvârșit. Cert este că, în plan duhovnicesc, cel care primește un astfel de Botez are de suferit. Consecințele se pot resimți și în plan psihosomatic! Vinovați se fac: preoții, nașii, părinții și toți cei care tac și participă la un asemenea eveniment! Era să uit: vinovat se face și ierarhul care încuviințează o astfel de practică în eparhia lui!

      Apreciază

  19. Mă bucur Părinte Claudiu că aţi acceptat un dialog pe această temă și vă mulțumesc.
    Personal , cred că singurul lucru de care poate fi învinuit sau acuzat sau care i se poate reproșa Părintelui Sava este faptul că etichetează ,asta în lipsa unei condamnări sinodale a ecumeniștilor. Deși nu e greșit ce spune,dar problema e că nu ar trebui să o spună dânsul. Un Sinod judecă și condamnă.
    Dar în privinţa îngrădirii nu cred că Pãrintele a greșit , ci cred că urmează calea Sfântului Maxim Mărturisitorul care nu avea comuniune cu cei aflaţi în comuniune cu erezia,respectiv ereticii din vremea aceea (condamnaţi și necondamnaţi). Doar că dânsul se ferea de etichetare/de judecare.
    Repet, ceea ce spune Părintele Sava nu este ceva ireal (am văzut că același lucru îl spune și Părintele Theodoros Zisis, dar referindu-se la persoana dânsului,când spune că, chiar ortodox fiind,dacă ai comuniune cu ereticul,ești ca el. La fel învaţă și Sfântul Maxim, de aceea se și ferea de comuniunea cu ei ) doar că Sfântul Maxim nu eticheta,nu judeca,iar Părintele Sava afirmă acest lucru ,pe care ar trebui să aștepte să-l proclame un Sinod.
    Oricum,spune Păr. I.N.Floca că,un eretic este eretic de la mom. propovăduirii ereziei lui,nu de la mom. pronuntării sentinţei asupra lui,iar judecata lui nu face alteceva decât să confirme starea în care el deja se afla.
    De aceea am spus că diferența între Păr. Sava și Păr. Theodoros este una de tactică mai mult,decât de gândire, căci amândoi caută să urmeze calea Sfinţilor Părinţi.
    Părintele Sava e acuzat de etichetare, Părintele Theodoros de iconomia aplicată la comuniunea cu erezia. Și una și alta se argumentează sau se infirmă,de o tabără sau de cealaltă.
    Oricum, criteriul nu este Părintele Sava sau Părintele Theodoros ,ci Sfinţii Părinţi.
    ,,Dacă ar fi fost numai îngrădirea de erezie, fără etichetare,nu s-ar fi ajuns aici. Ar fi fost după modelul Sfântului Maxim Mărturisitorul. De aceea am numit-o schismă.”
    Dar nu este schismă.Nu îndeplinește condițiile care caracterizează schisma și pe care le-am enumerat mai sus. Este un mom. dintr-o luptă dusă cu un adversar inegal,pe care cineva a ales această modalitate de a-l combate. E bine,e rău, nu știu. Ar trebui mai mult dialog și conlucrare pe aceste teme,întâlniri personale, decât acuzaţii reciproce la nesfârșit,ambiţii ș.a.m.d.
    Nu înţeleg de ce nu se dă curs învitaţiei Părintelui Sava, făcută de atătea ori,de a se discuta împreună aceste lucruri. S-a dorit cu orice preţ îndepărtarea dânsului din astfel de discuţii,sub nenumărate pretexte. De ce și cu ce scop?
    Cine evită dialogul se teme sau ascunde ceva. Se ferește ca ceva să fie scos la lumină…,se ferește de lumină,căci lumina scoate la iveală petele.

    ,,A numi întreaga Biserică erezie,cu excepția celor îngrădiţi de erezie, după modelul Sava-Staicu,înaintea unui Sinod,este o cutezanţă și o neorânduială primejdioase,care duc spre schismă „.
    Păr.Sava nu numește ,,întreaga Biserică ” erezie. Știe ce înseamnă Biserica. Se referă la erezia din ea și la cei aflaţi în comuniune cu erezia,cu ecumeniștii.
    Părintele Sava se îngrădește după modelul Sfântului Maxim, care nu avea comuniune cu nimeni care era în comuniune cu erezia,cu nimeni care se făcea părtaș la o mărturisire de credinţă străină de ortodoxie.
    Faptul că etichetează poate fi reparat/îndreptat,dacă este o extremă,o exagerare. Poate ar trebui să spună ca Sfântul Maxim :,, eu nu fac și… mă feresc să judec pe cineva”.
    Sau poate că la mom. acesta,la nivelul apostaziei,confuziei și neștiinţei de acuma, trebuie să procedeze așa,potrivit cu contextul/ cu vremurile de acum…,nu știu.
    Mă feresc să judec; ,,eu,…, nu fac”. Nu știu cum e mai bine,cum e mai de folos. Dânsul are o sinaxă acolo,în care se sfătuiesc și acţionează după sfat sau cu sfat,nu după capul dânsului.
    ,,A numi întreaga Biserică erezie, cu excepția celor îngrădiţi de erezie…,e o cutezanţă și o neorânduială primejdioase, care conduc spre schismă „.
    Spune Sfântul Maxim: ,,este limpede și evident că acela care nu primește pe apostoli,pe proroci și pe învăţători,ci nesocotește expresiile și glasurile lor,acela dispreţuiește pe Însuși Hristos”.
    Și … ,,Sfântul Maxim afirmă….că comuniunea cu o Biserică presupune unitatea credinţei,mărturisirea unei alte credinţe neortodoxe de către această Biserică excluzând orice comuniune cu ea”.
    ,,Vreţi ca ,având toate acestea (dreapta credinţă) scrise în cartea inimii,să vin să mă cuminec în Biserica care propovăduiește aceste lucruri și să intru în comuniune cu cei care,respingând,chipurile,pe diavolul,resping de fapt pe Dumnezeu?”,spune Sfântul Maxim.

    ,,Dar trebuie să fim conștienţi că atunci când,la un mom. dat,erezia se răspândește în toate sau în mai toate Bisericile,Biserica ajunge să fie compusă numai din câţiva puţini credincioși sau chiar ,la limită,dintr-unul singur. Mărturisind și apărând aproape de unul singur dreapta credinţă, Sfântul Maxim e conștient că mărturisește și apără ,,dogma comună a Bisericii”,adică credinţa pe care au mărturisit-o întotdeauna și în tot locul Apostolii,Părinţii,Sinoadele,clerul și poporul drept-credincios. Cel care mărturisește credinţa ortodoxă se integrează sau se reintegrează în Biserică și în comuniunea sa.;cel care mărturisește o învăţătură străină de ddreapta-credinţă se auto-exclude și trebuie scos din Biserică. Acest principiu este valabil pt. persoane,dar și pt. Bisericile locale;ele aparţin Bisericii sau se identifică cu ea în măsura în care mărturisesc dreapta credinţă ;ele ies din ea (chiar dacă instituţional continuă să fie și să se numească Biserici) dacă mărturisesc învăţături străine de dreapta credinţă, așa cum a fost ea definită de Apostoli,de Părinţi și Sinoade.
    …dimpotrivă,Bisericile Constantinopolului, Antiohiei,Alexandriei,Ierusalimului sunt în afara Bisericii și în afara comuniunii cu ea (chiar dacă ele sunt în comuniune între ele) ,pt. că au aderat la erezie. Dar odată ce ele mărturisesc credinţa ortodoxă, Bisericile se înfățișează, dimpotrivă, ca fiind toate ,,Sfintele Biserici”.
    …în anumite momente chiar toate Bisericile au căzut în erezie, și Biserica n-a mai existat decât prin câţiva credincioși care nu încetau a mărturisi dreapta credinţă. Dacă așadar porţile iadului nu vor birui Biserica, lucrul acesta se datorează harului lui Dumnezeu primit de ea în calitatea ei de Trup al lui Hristos,și al cărei cap este Acesta,ca una ce este mireasa Lui. Sfântul Maxim spune astfel că ,,Biserica,mireasa Domnului”, ,,e păzită și oblăduită de Domnul Însuși,pt. ca noi să fim izbăviţi de năvălirea vrăjmașilor”.
    Biserica cea una nu-și pierde plinătatea și sobornicitatea ei pt. că e în chip fundamental o realitate mistică ce se identifică cu Trupul lui Hristos”.

    Mă iertaţi!,și …,mulțumesc pt. răbdare Părinte Claudiu.

    Apreciază

    1. HD,
      Vă mulțumesc și eu pentru dialogul sincer pe care l-ați inițiat și pentru răbdarea și claritatea cu care răspundeți cuvântului nostru. Este într-adevăr o mare pierdere pentru noi toți această neînțelegere care, la nivelul la care s-a ajuns în momentul de față, prin suspiciunile care ne stăpânesc, de-o parte și de alta, prin hotărârile luate oficial în sinaxe care definesc pozițiile noastre diferite, condimentate cu orgolii și frustrări adeseori necontrolate, dublate de o iscusită lucrare de dezbinare a diavolului, nu dau șanse dialogului sau comuniunii între noi. Credeți-mă, s-a încercat zadarnic din toate părțile. Spre exemplu, gheron Sava a venit acasă la mine și am discutat aspectele importante ale neînțelegerilor nostre ajungând la concluzii apropiate, mai ales în legătură cu părtășia la erezie. Aici vă dau dreptate. Însă, dezbinarea a continuat și colaboratorul său, pr C S a făcut prăpăd printre noi aruncând fumigene „teologice” și ridicând perdele de fum anecdotice spre amuzamentul celui rău. Cei care au fost martori ai evenimentelor știu prin ce am trecut cu toții. Acum ițele sunt încurcate rău. Agenții dezbinării au lucrat neobosiți pentru discreditarea noastră, a celor îngrădiți de erezie, rămași pe calea corectă și echilibrată a mărturisirii. Iertați-mă, nu încerc să mă justific în fața frăției voastre sau să mă victimizez în vreun fel, pentru afrontul adus de cei cu vederi radicale. Încerc doar să vă spun că acel dialog nu numai că a fost neroditor, ci dimpotrivă a adus mai multe neînțelegeri. Să dea Domnul să ajungem la un numitor comun spre slava lui Dumnezeu și binele Bisericii!

      Apreciază

  20. N-as fi intervenit ,dar vad ca s-au incins spiritele.Am rude apropiate in Oastea Domnului si nu le-am putut scoate de acolo.Nu mai tin legatura cu ei..Stiu ca in anii 90 ramaneau in biserica dupa slujba pentru a se ruga si a canta cintece religioase,in special duminica, dupa Liturghie si dupa vecernie.Cate un frate citea versete biblice.Tot prin anii 90 am avut niste cunostinte care au trecut la Oastea Domnuli,,.Am auzit despre ei ca traiau,,in casatorie alba,,.Nici eu n-am stiut ce este, dar am auzit ca este casatoria in care sotul si sotia aleg sa traiasca in castitate.

    Apreciază

    1. Pot fi și derapaje care nu au legătură cu învățătura Bisericii. Însă nu putem învinovăți Oastea Domnului pentru aceste nereguli. Eu nu cunosc printre creștinii ortodocși ai Oastei Domnului pe cineva care să practice căsătoria albă!

      Apreciază

  21. Un gând…

    Problema care ar trebui să ne preocupe pe noi toţi,este sinodul din Creta ,învăţătura eretică legiferată acolo și implicaţiile ei asupra tuturor mădularelor din Biserică și …bineînțeles, cum putem să ne ferim de efectele celor legiferate acolo.
    Discuţiile despre ,, este har sau nu e har”, sunt Taine sau nu sunt, sunt aceeia (înșelaţi de sinodali și de cei ce merg împreună cu dânșii) vinovaţi sau nu, sunt probleme pe care nu le putem lămuri noi și care ar trebui evitate în discuţiile pe tema ,,Creta”.
    Lucrurile le va decide un viitor Sinod Ortodox sau…Dumnezeu la Judecata de Apoi.
    Însă vreau să ating un aspect interesant și f. important :
    -la sinodul din Creta a fost implicată toată lumea din Biserică, toată Biserica, toate mădularele ei aflate în viaţă,aici pe pământ. Sinodalii au făcut un lucru f. grav :peste voia și acceptul pliromei ,au decis în numele ei. Acolo s-a vorbit în numele Bisericii. Sinodul reprezintă Biserica, adică pe noi toţi.
    Sinodalii noștri au reprezentat Biserica noastră,iar prin ei,și prin Sinodul BOR alcătuit din ei,care Sinod a acceptat documentele din Creta, face ca toate mădularele Bisericii care se află în comuniune cu ei să mărturisească aceeși credinţă ca și ei, căci sensul comuniunii acesta este – adică,este expresia mărturisirii aceleiași credinţe.
    Biserica învaţă,prin Sfinții Părinți că nu poţi să fi în comuniune cu cel care mărturisește altă credinţă.
    Iar dacă cineva nu are cugetul lor,atunci acela e obligat să întrerupă comuniunea cu ecumeniștii,pt. a nu se face părtaș la mărturisirea lor de credinţă neortodoxă, adică eretică ,adică la hula împotriva Duhului Sfânt.
    Pt. a nu se face părtaș la trădare.
    De această situaţie f. gravă,de această implicare a tuturor mădularelor Bisericii în participarea la erezie ,se fac vinovaţi sinodalii noștri, prin acceptarea la nivel sinodal a documentelor din Creta. Căci acolo ,prin ei, prin institiţia Sinodului care de fapt reprezintă Biserica, ei au decis în numele Bisericii, adică și al meu și al tău și al tuturora.
    Consecinţa faptelor lor este că acuma,
    BOR ,la nivel instituţional ,are o altă mărturisire de credinţă decât cea ortodoxă, și anume mărturisirea de credinţă neortodoxă, aprobată în Creta ,la nivel sinodal și valabilă pt. toţi membrii ei ,aflaţi în comuniune cu ei ,cu semnatarii documentelor ecumeniste. Deci, toţi membrii BOR,fie cã vor sau nu vor,fie că știu sau nu știu ,au fost făcuţi părtași la această fărădelege, iar singura posibilitate de a scăpa de această fărădelege este de a te separa/despărţi de ecumeniști, nu de Biserică ,adică de a întrerupe comuniunea cu ecumeniștii și cu erezia lor , de a întrerupe comuniunea cu cei din Biserică care nu mărturisesc credinţa Bisericii,a Sinoadelor ,a Sfinţilor Părinți. Cu cei care fac schismă în Biserică, cu cei care s-au despărțit ei înșiși de Sfinții Părinţi ,de Sfinții Apostoli , de Sinoade.Prin comuniunea cu ei te faci părtaș la fapta lor (la schisma lor) ,la mărturisirea lor de credinţă, pe care o propovăduiesc cu capul descoperit ,căci au legiferat-o,au parafat-o sinodal. Accepţi că ai aceeași credinţă ca și ei. Cum ? Prin comuniunea păstrată cu ei .
    Nu sunt ușor de înțeles lucrurile acestea pt. toată lumea. Tocmai de aceea cred că Păr. Sava îi avertizează în modul prin care o face ,pt. a-i trezi,pt. a-i face să-și pună întrebări,să se neliniștească. Nu -i condamnă,că nu -i Sinod,dar îi avertizează. Eu m-aș bucura să mă atenţioneze cineva,să aibe cine să mă tragă de mânecă, să mă scuture:,,bre, vezi că nu ești în regulă!!! „. L-aș considera binefăcătorul meu ,nu acuzatorul meu.
    În loc să-mi adoarmă conștiința, să-mi spună că se poate și așa, și să mă liniștesc în păcatul meu,în comuniunea cu erezia, care de fapt înseamnă hulă la adresa lui Dumnezeu, mai bine să mă certe, să mă trezească din somnul păcatului. Să mă salveze. Aceasta înseamnă cu adevărat dragoste.
    Revin , prin sinodul de la Creta s-a urmărit implicarea întregii plirome a Bisericii Ortodoxe (cu sau fără voia ei ,cu sau fără acceptul ei) în despărţirea ei de mărturisirea de credinţă a Bisericii dintotdeauna. Și…,s-a reușit acest lucru, în măsura în care membrii Bisericii nu vor întrerupe comuniunea cu erezia,în măsura în care nu se vor delimita/îngrădi de ea,în măsura în care nu vor întrerupe comuniunea cu ecumeniștii schismatici din Biserică, adică cu semnatarii documentelor din Creta și cu toţi cei care îi urmează (și care contribuie în mod conștient sau inconștient la agravarea ,la cronicizarea acestei stări de fapt ,declanșată de ecumeniști în Biserică,la Creta).
    La mom. acesta, nu poţi fi în comuniune cu sinodalii și în același timp cu Părinţii Bisericii, cu Sfinții, cu Biserica, cu mărturisirea de credinţă a Bisericii dintotdeauna.
    Căci în acest mom. Ierarhii și Sinodul și cu cei aflaţi în comuniune cu ei (prin care comuniune ei dovedesc/mărturisesc că au în comun aceeași mărturisire de credinţă ),nu au aceeași credinţă cu credinţa Sfinţilor Părinți, cu credinţa Sfintelor Sinoade.
    Si…, singura posibilitate de a te feri de erezia parafată în Creta și de a te izbăvi de schisma făcută acolo cu Biserica, de către sinodali (și de către cei aflaţi în comuniune cu ei, care practic îi ajută,îi susţin ,conștient sau inconștient) ,este ruperea comuniunii cu sinodalii și cu cei aflaţi în comuniune cu ei, pt. a putea rămâne în comuniune cu Biserica ,în mărturisirea de credinţă a Bisericii dintotdeauna (nu în comuniune cu mărturisirea de credinţă a ecumeniștilor, adică cu erezia) .
    Concluzie:
    Pliroma Bisericii trebuie să conștientizeze că ori vor ori nu vor ,ierarhia i-a facut responsabili pe toţi sau…părtași pe toţi ,la cele hotărâte în Creta, la erezie adică.
    Iar modul prin care poţi să te rupi de această părtășie la erezie , de mărturisirea lor de credinţă ,este întreruperea comuniunii cu ecumeniștii și cu cei aflaţi în comuniune cu ei, cu mărturisirea lor de credinţă.
    Iar ruperea comuniunii cu ecumeniștii și cu cei aflaţi în comuniune cu ei, nu înseamnă schismă, ci izbăvirea Bisericii de schisma pe care ecumeniștii au făcut-o în Biserică , cu Apostolii,cu Sfinții Părinți, cu mărturisirea de credinţă a Bisericii dintotdeauna.
    Ruperea comuniunii (pe timp de erezie) nu este ură faţă de om ,ci tocmai dragoste faţă de om ;este un mijloc de a-l ajuta,de a-l trezi,de a-l salva. Este un medicament amar ,dar eficace. Este un leac tămăduitor.
    Mă iertaţi pt. insistenţă și poate pisălogeală ,dar am citit ultimele comentarii și am spus să adaug și eu…,un gând,…către fraţi… .
    Mă iertaţi!

    Apreciază

    1. HD,
      Foarte bune observațiile făcute în comentariu! Într-adevăr, ierarhii deveniți pseudoepiscopi, prin acceptarea hotărârilor eretice la Creta, au decis în numele tuturor credincioșilor din Patriarhia Română că BOR practică un ecumenism lucid. A rămas ca fiecare, după priceperea și puterea sa, să se delimiteze de promotorii și propovăduitorii ereziei ecumeniste sau să rămână în comuniune cu ei. Însă, după trei ani, puțini sunt care cunosc această trădare pentru ca să ia atitudine conștientă. Iar această categorie majoritară este în comuniune cu erezia într-un mod inconștient. Pot fi oare numiți eretici cei care în simplitatea și neștiința lor nu s-au desprins de partea bolnavă a ereticilor ecumeniști? Cel mult putem identifica un pericol pentru ei, însă nu cunoaștem gradul de îmbolnăvire și pervertire care pot fi traduse ca stare de erezie. De aceea, în focul disputelor cu Sava-Staicu am numit-o părtășie la erezie. Nu a mulțumit această explicație și s-a ajuns la neînțelegeri care au scos dintre noi pe cei care au ținut să numească eretici pe toți cei aflați în pomenire și în comuniune cu ei. Nu vreau să revin la aceste dispute. Le cunoașteți f bine. Ceea ce doresc să subliniez este tocmai această sentință trasată de unii dintre noi care au dus lucrurile în extrem. Intenția poate a fost bună. Aceea de a ajuta pliroma la conștientizarea efectelor marii apostazii odată cu minciunosinodul din Creta. De ce nu s-au limitat la acest aspect și au început să pună etichete numindu-i pe toți cei neîngrădiți eretici? Nu trebuie să-mi dați un răspuns. Sunt convins că ceea ce spuneți e dintr-o durere pentru situația creată. Însă nu putem să-i ajutăm pe creștini să conștientizeze problema creată numindu-i eretici pentru că nu au întrerupt pomenirea! Poate că nici nu sunt eretici, ci doar complici prin urmarea pseudoierarhilor sau a celor care-i pomenesc pe aceștia. Putem însă să-i ajutăm să înțeleagă situația în care se găsește Biserica și soluțiile canonice și patristice care sunt potrivite pentru a lupta cu erezia.

      Apreciază

  22. Despre nuanţa aceasta voiam să vorbesc ,Părinte Claudiu. Vă rog , dacă voi afirma ceva greșit ,să îmi spune-ţi unde unde greșesc. Vă mulțumesc. Blagosloviţi!
    ,,iar această categorie majoritară este în comuniune cu erezia într-un mod inconștient. Pot fi oare numiţi eretici cei care în simplitatea și neștiinţa lor nu s-au desprins de partea bolnavă a ereticilor ecumeniști? „.
    Interesant : nu cugetul îi face ecumeniști pe cei înșelaţi de ecumeniști, ci comuniunea păstrată cu ecumeniștii, cu mărturisirea lor de credinţă, cu erezia. Adică părtășia /participarea la o altă mărturisire de credinţă decât cea a Bisericii dintotdeauna , care se realizează tocmai prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii. (acest lucru se poate realiza fie conștient, fie inconștient -cum se întâmplă acum cu marea majoritate ,care a fost atrasă prin viclesug în această cursă,fără voia ei adică ).Căci,spune Sfântul Maxim și prin dânsul grăiește Biserica (dânsul exprimând cugetul Bisericii) :,,comuniunea este condiționată în mod absolut de mărturisirea dreptei credinţe (sau a aceleiași credinţe n.m.)”.
    Așadar, oamenii aflaţi în comuniune cu ecumeniștii, se află în aceeași oală cu ei, mărturisesc aceeași credinţă ca ei ,datorită comuniunii păstrată cu ecumeniștii, adică sunt ecumeniști și ei. La fel spune și Păr. Theodor Zisis ,am văzut ,deși are un profund cuget ortodox ,dar comuniunea (fapta lui) ,anulează credinţa lui .Cum ? Prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii.
    Așadar,fie conștient, fie inconștient, cel aflat în comuniune cu ecumeniștii este ecumenist și el ,prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii. Eu nu vorbesc de vinovăţie sau nu aici ,nu judec pe cineva ,ci doar constat o stare de fapt.
    Un Sinod va judeca starea de vinovăţie sau nevinovăţie a lor ,nu noi.
    Dar ei prin comuniunea cu ecumeniștii sunt și ei ecumeniști.
    Cei aflaţi în comuniune cu arienii erau și ei arieni ,nu?
    Cei aflaţi în comuniune cu nestorienii erau și ei nestorieni ,nu?
    Cum? Prin comuniunea păstrată cu ei.
    Nu putem noi stabili vinovăția sau nevinovăția celor părtași la erezie, asta un Sinod va hotărâ ,dacă va mai fi posibil, dar noi trebuie să rostim adevărul: comuniunea cu erezia nu este îngăduită de Biserică și să arătăm care sunt consecințele acestei comuniuni ,indiferent de cugetul celui care se află în comuniune cu erezia.
    Iar aceasta o exprimă f. clar ,concis și pe înţelesul tuturor ,unul din cei mai cunoscuți teologi ai zilelor noastre ,care are un profund cuget ortodox: ,,pomenindu-vă ,ar însemna că aș avea aceeași credinţă cu dvs. ,adică că aș fi și eu ecumenist ” -Păr. Theodor Zisis.
    Asta este consecinţa comuniunii -mărturisirea aceleiași credinţe. Asta e învăţătura Bisericii. Comuniunea te face părtaș la credinţa celuilalt. Nu putem contrazice Biserica. Nu putem spune altceva…

    Apreciază

    1. HD,
      Părintele Theodoros Zisis a făcut acea afirmație pentru că a aplicat acrivia cea mai aspră în ceea ce îl privește și iconomia cea mai largă pentru restul celor aflați în pomenire. Încercați să faceți distincția corectă între planul personal și cadrul general. Părtășia la erezie nu te face automat eretic arian, nestorian, monofizit, iconoclast, ecumenist etc, ci numai cei care prin comuniunea cu erezia își pervertesc ființa și ajung la un mod de existență eretic. Cum facem cu cei care sunt împotriva ecumenismului și a minciunosinodului din Creta, dar care nu au întrerupt pomenirea? Îi putem numi eretici? Sau îi putem pune „în aceeași oală” cu adevărații eretici?! Eu cred că nu! Mergând pe logica frăției voastre ar însemna că Marii Duhovnici, care deși au luat atitudine împotriva ecumenismului și a minciunosinodului din Creta, au murit în erezie pentru că nu s-au delimitat de ierarhii lor odată cu CMB, Chambesy, Balamand etc. Spre exemplu Părintele Iustin Pârvu a păstrat pomenirea pseudoierarhului Teofan, semnatar la Chambesy pentru unitatea cu monofiziții, care, totodată, a recunoscut public tainele ereticilor și statutul de biserici a ereziilor (înainte de Creta)! Această comuniune cu erezia nu se pune?! În această cheie au ajuns unii să-i numească eretici pe Marii Duhovnici! Haideți să fim corecți și să înțelegem că este o diferență între ereticii condamnați și ereticii necondamnați, între pomenitorii cu cugetare eretică și pomenitorii cu cugetare ortodoxă! Distincția corectă nu trebuie să o facem noi. Aici s-a greșit foarte tare, anume că, odată cu nepomenirea, ne-am amestecat în probleme care depășesc statutul și responsabilitățile noastre care ne cer să rămânem în granițele Canonului 15!

      Apreciază

      1. Iertați părinte, as vrea sa vă întreb și eu ceva , ( am urmărit aceste afirmații cu HD) , un consilier al unui episcop face următoarea afirmație (nu-i dau deocamdată numele ) exista ecumenism bun și ecumenism rau , ce părere aveți ? Exista comentariul pe net ! Eu nu mă împac deloc cu aceste : păcat mic ,păcat mare ,alb și negru dar și gri etc. Efectiv nu înțeleg , mă iertați ! PS , eretici condamnați vs eretici necondamnati numele lor nu este de ERETICI , cum ii numiți sfinția voastră pe amândoi ?

        Apreciază

      2. Nu există ecumenism bun! Inițial, ierarhii, preoții și teologii Bisericii au încercat prin dialogul ecumenic să exprime adevărul Ortodoxiei. Numai că acest dialog s-a dovedit a fi nu ecumenic, ci ecumenist! Iar rezultatul l-au înțeles și l-au definit ca erezie marii teologi care au participat la aceste dialoguri de nivelare ale Ortodoxiei: Pr Dumitru Staniloae, Pr Ioannis Romanidis, pr Theodoros Zisis erc. Ele însă au continuat și au condus la legiferarea ecumenismului prin minciunosinodul din Creta.

        Era cineva care afirma că nu există zona gri! Însă nu putem pune semnul egal, spre exemplu, între un pastor protestant și un minciunoepiscop necondamnat. Sunt diferențe pe care Sfintele Canoane și practica Bisericii le cunoaște și le aplică corect. Sau, alt exemplu, în legătură cu rugăciunile în comun: nu este același lucru între rugăciunea unui ortodox îngrădit de erezie făcută cu un pomenitor, și rugăciunea făcută cu cei condamnați ca eretici. Canonul 45 apostolic se referă la acest ultim aspect. Principiul iconomiei se mai „mișcă și în zona gri” până la un Sinod panortodox. Asta nu au înțeles pseudoacriviștii!

        Apreciază

      3. Iertați părinte , un consilier al unui episcop din Romania făcea cu ceva timp in urma afirmația: este un ecumenism bun și un ecumenism rau , vs eretici condamnați și eretici necondamnati , eu sunt in ceata și n-am găsit nici unde ceva lămuritor la sfinții părinți , și eu am că temelie a adevărului doar Sf scriptura evangheliile pidalionul și Sf părinți iar marii duhovnici rămîne mari duhovnici și nu sfinți părinți ,iertați și va rog sa mă lămuriți daca se poate .

        Apreciază

      4. Mari Duhovnici sunt numiți astfel pentru legătura lor cu Adevărul Bisericii, al Sfintelor Canoane și al Sfinților Părinți. Același Duh Sfânt a vorbit prin toți. Bineînțeles, există o ierarhie în ceea ce privește definirea adevărului: Sfânta Scriptură, Sinoade Ecumenice, Sinoadele Locale, Sfinți Părinți în conglasuire, Sfinți Părinți luați separat, Mari Duhovnici etc. Cred că ar mai trebui pentru a avea cugetul Bisericii nu doar Sfânta Scriptură și Pidalionul, ci și experiența Bisericii și modul în care a aplicat atât acrivia, cât și iconomia de-a lungul veacurilor. Credeți-mă, e plin iadul de „teologi” cu Pidalionul și Sfânta Scriptură în brațe. Ca să nu mai vorbesc despre cei intrați în schismă răsfoind Pidalionul! Pr Ioan Miron îl știe pe de rost și ce folos are dacă după Creta s-a rebotezat și rehirotonit?! Atenție mare la SUPERCORECTITUDINE!!!

        Apreciază

  23. Părinte Claudiu, sunt dator cu un răspuns, poate ultimul,mă iertaţi.
    Prin ,, aceeași oală” ,înţeleg că sunt în comuniune cu ecumeniștii (eretici necondamnaţi ), cu ecumeniștii schismatici (care n-au comuniune cu Sfinții Părinți, căci nu au credinţa lor ,a Sinoadelor, a Sfinţilor Apostoli, nu au comuniune cu Biserica, chiar dacă instituţional sunt în Biserică, -așa ne învaţă Sfântul Maxim și ceilalţi Sfinți) , și…,că prin comuniunea cu ei ,se fac părtași /participă la o mărturisire de credinţă străină Bisericii, adică eretică.
    Eu nu judec sau învinovăţesc pe cineva, am spus-o de la început. Nu sunt Sinod.
    Nu este ,,logica mea”, iar cuvintele Părintelui Theodor Zisis sunt clare și explicite. Ele nu condamnă, ci afirmă un adevăr al Bisericii, valabil pt. toţi ,de la Vlădică până la opincă :nu poţi fi în comuniune cu ecumeniștii, DUPĂ CRETA ,când erezia adevenit linia oficială a Bisericii (instituţional, sinodal). Căci prin comuniune, mărturisești aceeași credinţă ca ei (ca ecumeniștii, eretici necondamnaţi) .
    Asta înseamnă comuniunea. Așa învaţă Biserica ,nu eu.
    Iar dacă mărturisești aceeași credinţă ca ei,ce ești?!! O spune Părintele Theodor Zisis, nu eu.
    Iar asta nu e o învinuire ,o osândire ,ci un adevăr care nu poate fi trecut sub tăcere.
    Dar este esențial ca omul să cunoască consecințele sinodului din Creta, EFECTELE lui. Iar vina este a sinodalilor,nu a celor amăgiţi de ei. Dar cei amăgiţi trebuie să cunoască adevărul, care Nu TREBUIE ascuns de ei.Nu trebuie adormită conștiința oamenilor. Ei se află sub incidenţa efectelor sinodului din Creta, iar a le vorbi despre aceste lucruri este o avertizare, nu o condamnare a lor.Un ajutor pt. ei.
    De ce mă răstălmăciţi?!
    De ce mă acuzaţi de lucruri pe care nu le-am afirmat și nu le-am gândit.
    De ce mă asociaţi cu persoane cu care a-ţi avut conflict și îmi reproșaţi lucruri care au fost imputate acelora? Nu e corect… .Mă iertaţi!
    PS:BOR,ca instituţie ,e ecumenistă ,după Creta încoace,prin documente aprobate sinodal.
    Spune Părintele Theodor Zisis.: ,,dușmanii au ocupat până și ultimul bastion instituţional de care dispunem ,sistemul sinodal”.
    Întreb:membrii instituţiei în care s-a oficializat ecumenismul (adică în care ecumenismul a devenit lege ,statut), ce sunt? Cu știinţă și cu neștiinţă (nu vorbesc de vinovăţie, reţineţi ,vă rog) ,cu voia sau fără voia lor atrași în această cursă ,dacă nu se dezic ,dacă nu se delimitează de gruparea schismatică din Biserică, dacă păstrează comuniunea cu eecumeniștii ,ce sunt? Repet,fără voia lor,înșelaţi cu viclenie .Ce sunt,aflându-se în comuniune cu ecumeniștii, într-o instituţie (prin consfinţire sinodală) ecumenistă?
    Nu e vorba de vina lor,ci este vorba de fapta ticăloasă a celor care au săvârșit-o.
    Deci,nu e vorba de a acuza fraţii ,ci de a avertiza.
    Chestia cu acuzarea,cu condamnarea ,s-a insinuat în această discuţie din cauza amestecării planurilor,căci izvorăște din controversa și polemica taberelor care s-au format și care pe mine nu mă interesează.(Eu nu fac parte din tabere.) Căci acolo. (în acea polemică) ,lucrurile sunt f. amestecate,sucite,învârtite și răstălmăcite. Nu intru în detalii.
    Mă iertaţi!
    Eram dator cu acest răspuns,…,dacă îl acceptaţi ,…nu știu.

    Apreciază

    1. HD,
      De ce nu luați întreaga învățătură și corecta atitudine și poziționare ale părintelui Theodoros Zisis, și vă rezumați doar la două fraze ale sale (importante, însă nu definitorii!) pentru constructul frăției voastre? Unde ați găsit la părintele Theodoros Zisis o asemenea abordare de care s-a delimitat (la Oreokastro) văzând că aparține monahului Sava? Delimitarea de cei aflați în comuniune cu erezia, ortodocși fiind în cugetare, nu cumva îi determină să rămână în această stare pentru a preîntâmpina un derapaj (vezi Roman, Satu Mare și Mestecăniș) de la calea patristică a îngrădirii ce implică iconomia?! Sunt atâtea exemple în istoria Bisericii prin care se vede cu claritate iconomia aplicată de Biserică atunci când apărea erezia. Că erau unii care aplicau acrivia arată că Biserica nu se limitează la forme statice, ci a existat și există un dinamism al mărturisirii pe nivele diferite de înțelegere și trăire. Mie asta mi se pare fascinant! De ce georgienii sau bulgarii sau ucrainenii păstrează comuniunea cu cei care au trădat Ortodoxia și cu cei care sunt în comuniune cu aceștia? Oare ei nu cunosc ceea ce este bine pentru Biserică? Nu cumva această iconomie este pentru a păstra legătura cu întreaga Biserică, parte a ei regăsindu-se și printre pomenitorii rămași în comuniune cu erezia? De ce credeți că se trezesc conștiințele doar dacă refuzăm distincția dintre eretic și părtașul la erezie? Cum ați verificat această teorie și cum funcționează ea atâta vreme cât Bisericile locale au păstrat comuniunea dintre ele? Noi nu încercăm să adormim conștiințele. Asta o fac ecumeniștii. Noi suntem datori să prezentăm realitatea așa cum este ea în momentul de față. Nu trebuie să forțăm conștiințele treze să se definească altfel decât sunt, sau să-i stigmatizâm pe toți rămași în pomenire pentru lipsa lor de reacție. E suficient să ne îngrădim de erezie păstrând o oarecare comuniune cu cei neîngrădiți pentru ca aceștia să cunoască consecințele marii apostazii, și să aleagă calea corectă a mărturisirii.
      PS Am înțeles că nu aveți nicio legătură cu Sava-Staicu, însă ideile sunt cam aceleași cu cele promovate de cei doi în mediul online. Apreciez faptul că nu numiți eretici pe cei care, din diverse motive, nu s-au îngrădit de erezie, însă nu pot (fără a vă răstălmăci cuvintele !) să nu observ că lăsați pe cititori să tragă concluziile la care au ajuns monahul Sava și pr Ciprian Staicu. De aceea am făcut asocierea nefericită! Iertați, dacă v-am necăjit!

      Apreciază

  24. ,,Acele două fraze ” îmi par edificatoare pt. subiectul abordat și vin de la o persoană care nu poate fi acuzată de extremism.
    Și sunt așa de clar precizate încât nu pot fi interpretate. Și sunt ca niște cuvinte din Pateric ,scurte și cuprinzătoare.
    Poziţia Păr. Theodoros Zisis o cunosc f. bine și o respect. Este alegerea dânsului. Dar nu Păr. Theodoros (sau Păr. Sava) sunt criteriile acestei lupte ,ci Sfinții Părinţi și Învăţătura Bisericii.
    În orice mom. în această luptă pot apărea derapaje și într-o parte și în alta. Nu este îngăduit să-i urmăm orbește, doar pt. renumele dânșilor. Căderea sau derapajul/devierea pot apărea în orice moment, la oricine. De aceea, criteriul sunt Sfinții. Părinți, cărora și cei doi trebuie să le urmeze. Însă experiența și pregătirea/cunoștinţele dânșilor ne sunt de mare folos ,ajutor.
    Cât privește iconomia cu părtășia la erezie, (comuniunea cu erezia) ,nu am găsit această învăţătură la Sfinții Părinți, iar care au aplicat iconomia într-un fel sau altul ,nu au recomandat-o și la alţii,nu au făcut o regulă din ea. Ea e excepția care confirmă regula ,de fapt.
    Iar din practică, vă pot spune că toţi cunoscuţii mei care au apelat la această practică a iconomiei la părtășia cu erezia și au ţinut legătura cu preoţii pomenitori,cu ,,cuget ortodox „,care adică se declară împotriva ecumenismului ș.a.m.d.,și s-au lăsat călăuziţi de aceia,s-au întors cu totul de unde au plecat ,în sensul că nici nu mai vor să audă de îngrădire și li se pare chiar o exagerare și o măsură schismatică ,de neacceptat.
    În general, preoţii cu ,,cuget ortodox ” care pomenesc,sunt un fel de ecumeniști, dar mai moderaţi și mai greu de depistat în derapajele de ordin dogmatic ,pe care le susţin.Adică sunt mai diplomaţi,mai fini. La dânșii e mai multă ortodoxie și f. puţin ecumenism exprimat în cuvinte ,la unii aproape de loc, dar în schimb practicat în faptă,sub diverse forme. Și știu să prelucreze f. fin. Dar , pomul se cunoaște după roade…,și credinţa după fapte.
    Cugetul ortodox ar trebui să se vădească din fapte,în primul rând,dar faptele sunt contrare cugetului sau ,,cugetului”.

    În privinţa comuniunii păstrată între Bisericile locale,nu știu pe ce principii se bazează :patristice (?) sau de altă natură,căci ecumenismul a pătruns peste tot ,mai ales la vârf.
    Nu știu dacă acolo e vorba de iconomie sau de compromis, trădare ș.a.m.d. Nu trebuie să ne luăm după aparenţe.

    Când vorbesc de adormit conștiinţe, mä repet :toţi cunoscuţii mei care au aderat la ideea iconomiei ,au ajuns înapoi în braţele ecumeniștilor acuma și…s-au liniștit.
    Încet ,încet , duhovnicii lor cu ,,cuget ortodox ” le-au inoculat ideea că cei care aplică în faptă îngrădirea de erezie ,sunt de fapt adevărata problemă.

    Cei ,,rămași în pomenire” ,nu trebuie stigmatizaţi,întru totul de acord, dar a le spune în faţă adevărul ,a-i avertiza ,nu înseamnă stigmatizare ,ci mult mai grav este a-i cosmetiza situaţia ,a-i spune că se poate și așa ,din iconomie ,căci e gata ,ai deschis cutia pandorei. L-ai lăsat pe mâna celor care nici ei nu au întrerupt pomenirea ,va căpăta încredere în ei ,cei cu ,,cuget ortodox ” dar pomenitori și nici nu va mai sta de vorbă cu tine ,în curând. Are duhovnic ,face ascultare…,nu intră în extreme,aplică ,,iconomia”,încep să apară argumente de tip ,,oortodox-pomenitor” și…,gata!!!

    ,,că erau unii care aplicau acrivia arată că Biserica nu se limitează la forme statice,ci a existat și există un dinamism al mărturisirii ,pe nivele de înţelegere și trăire”. Sau – că erau unii că aplicau iconomia-n.m.
    Întru totul de acord cu Sfinţia Voastră Părinte ,dar atunci de ce tabere ,exclusivism și necontenite atacuri la persoană ?!
    De ce atacuri necontenite pe site-uri și când vine vorba de întâlniri personale ,de Sinaxe ,chiar mai aprinse,se evită cu desăvârșire, dar…, în media se ţine cont continuu … . Nu mă refer la dvs.,mă iertaţi!

    ,,De ce credeți că se trezesc conștiinţele doar dacă refuzăm distincţia dintre eretic și părtașul la erezie ?”
    Aceasta nu este ideea mea.

    Conștiinţele se pot trezii în orice condiţii ,cu darul lui Dumnezeu.
    Ideea era că iconomia cu părtășia la erezie a făcut dezastru în teren /în practică.
    Pt. că oamenii nu sunt Sfântul cutare sau Sfântul cutare ,care au știut ce înseamnă iconomia și cum să o aplice.
    Iconomia, bună în sine ,dar folosită rău ,te pierde.
    Vă mulțumesc pt. răbdare Părinte.
    Blagosloviţi!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s