Împreună-slujire a unor părinți mărturisitori antiecumeniști la Beiuș, într-o episcopie rămasă fără păstor

beius-12-1-1024x768

Duminică a avut loc o întâlnire informală ad hoc a câtorva dintre părinții nepomenitori care țin calea corectă a nepomenirii.
Întâlnirea a fost o surpriză pentru toți cei ce am venit din diverse părți ale țării fără a ști că vor fi prezenți și ceilalți. Pe fiecare ne-a adus la Beiuș Dumnezeu pentru diverse treburi și ne-am întâlnit cu localnicii, pe care i-am încurajat în lupta contra ereziei unui episcop care se pare că a trecut deja la uniație, dacă este să ne uităm la ectenia greco-catolică în care a fost pomenit ca „episcopul nostru”.
A fost prima slujbă oficiată de preoți nepomenitori la care a participat un părinte diacon.

Duminică, 15 septembrie 2019, a avut loc o slujbă în sobor la Paraclisul „Sfântul Andrei” din Beiuș, unde slujește părintele Cosmin Tripon, preot nepomenitor caterisit pe nedrept în luna ianuarie a anului 2017 de către episcopul ecumenist Sofronie Drincec, care a participat cu o duminică în urmă la o slujbă a greco-catolicilor, la care a fost pomenit ca și când ar fi „ierarh” greco-catolic.

La slujbă au participat părinți nepomenitori din zonă: părintele Vasile Iovița și părintele Mihai Cantor, din Zalău, județul Sălaj, și părintele diacon Lucian Miclăuș, diacon misionar și profesor de limba română din Timișoara.

Slujba a cuprins Utrenia, Sfânta Liturghie și Sfântul Maslu și s-a desfășurat în prezența a aproape 120 de credincioși veniți din localitate și din județele învecinate pentru a participa la slujbe unde nu sunt pomeniți ierarhi ecumeniști.

Părintele Mihai Cantor a ținut un frumos cuvânt de învățătură, iar părintele Cosmin Tripon a mulțumit celor care au participat la slujbă, venind, unii dintre ei, de departe.

După slujbă, preoții și credincioșii au participat la o agapă frățească în curtea paraclisului, unde s-au discutat problemele actuale ale Bisericii, un subiect foarte disputat fiind cel local, legat de participarea ierarhului local, episcopul Sofronie, la o „liturghie” greco-catolică, unde a fost pomenit cu titulatura „episcopul nostru”, de ca și când ar fi fost „episcop” al acestei grupări religioase. Imaginile filmate ne arată că episcopul Oradiei s-a închinat evlavios, în loc să protesteze pentru că a fost trecut în rândul ereticilor.

În discuții, credincioșii și-au manifestat îngrijorarea că episcopul a participat la o slujbă eretică în ziua în care în Biserica Ortodoxă se sărbătorea Nașterea Maicii Domnului, neparticipând la slujba Bisericii din care face încă formal parte.

Beiușenii care au o conștiință teologică vie sunt scandalizați și de faptul că participarea episcopului Sofronie la astfel de slujbă, care elogiază „păstorirea” pseudoepiscopului greco-catolic, arată că păstorul eparhiei nu are niciun respect față de istoria de trei secole a zonei, unde ortodocșii au opus o rezistență îndârjită efortului de trecere la uniație, mulți fiind uciși pentru dreapta credință, dar nici pentru istoria recentă a zonei, unde ortodocșii actuali au dus lupte grele cu greco-catolicii pentru a păstra sau recupera bisericile pe care statul postcomunist a dorit să li le dea ca „reparație” pentru că au fost trecuți la Ortodoxie prin decret prezidențial în 1945, acțiune prin care au reușit să injecteze în trupul Bisericii Ortodoxe Române virusul ecumenismului și papismului, creând complicații liturgice și canonice uriașe.

În ceea ce privește pomenirea sa la slujbele greco-catolice, părerea generală este că prin pomenirea sa la slujbe și prin acceptarea acestei pomeniri episcopul Sofronie a apostaziat de la Ortodoxie, devenind „prelat” al „Bisericii” Greco-Catolice și ar trebui caterisit de către sinodul BOR, care l-a iertat în 2008, după ce a săvârșit Agheasma Mare împreună cu același „episcop” greco-catolic.

Se poate vedea pe acest link, la ora 1:17:47, cum numele episcopului Sofronie este pomenit ca „preasfințit episcopul nostru”, https://www.youtube.com/watch?v=CZuZD0G2ZZo&feature=player_embedded.

Din informațiile pe care le avem, episcopul Sofronie a participat la o slujbă de Înălțarea Sfintei Cruci chiar la parohia din Beiuș din care l-a scos abuziv pe părintele Cosmin Tripon, un gest cu evidente conotații de încercare de salvare a imaginii și de contracarare a poziției ortodoxe pe care părintele Cosmin a luat-o prompt prin articolul publicat pe siteul nostru.

Întâlnirea de la Beiuș a fost o surpriză atât pentru părinții de la Zalău, cât și pentru mine, niciunul dintre noi neștiind de participarea celorlalți. Părintele Cosmin ne-a făcut tuturor o surpriză, profitând de faptul că l-am anunțat că voi participa la slujbă deoarece eram în zonă.

La agapa frățească ținută sâmbătă seara, despre care a relatat succint de siteul sfinției sale părintele Vasile Iovița, am rememorat și întâlnirea de la Beiuș, din 11-12 septembrie 2017, ultima întâlnire a tuturor nepomenitorilor din România, înainte de diversiunea pusă la cale de cei ce au scindat lucrarea.

Întâlnire frăţească a clericilor şi mirenilor îngrădiţi de erezie

Într-o atmosferă de frățietate și preocupare pentru problemele cu care se confruntă Biserica noastră, am discutat temele pe care părintele Iovița le-a enumerat, dialogul nefiind unul oficial, ci o consultare a unor oameni care se află în același gând.

Pe măsură ce situația din Episcopia Oradei degenerează din pricina atitudinii filouniate a episcopului său, comunitatea mărturisitorilor antiecumeniști din Beiuș va deveni o soluție pentru cei ce nu doresc să meargă pe calea trecerii la uniație, pe care merge episcopul Sofronie Drincec și care vor avea curajul și puterea duhovnicească de a se despărți de un asemenea ierarh, care trebuie să răspundă pentru recidiva în împreună-rugăciune cu ereticii în fața sinodului Bisericii.

Mihai Silviu Chirilă

Împreună-slujire a unor părinți mărturisitori antiecumeniști la Beiuș, într-o episcopie rămasă fără păstor

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

15 gânduri despre „Împreună-slujire a unor părinți mărturisitori antiecumeniști la Beiuș, într-o episcopie rămasă fără păstor”

  1. Aceasta intalnire dovedeste ca Ortodoxia este vie in teritoriul ramas fara Pastor.
    Facem metanie Sfintitilor Parinti nepomenitori participanti la impreuna-slujirea de la Beius, si le dorim ca dragostea, pacea si comunicarea intarita pe Harul Mangaietorului, sa biruiasca mereu, caci jertfa purtarii Crucii pentru aproapele, da odihna si bucurie, cum spunea un monah din Athos.
    Tacerea complice si lipsa celei mai slabe atitudini fata de apostazia episcopului Sofronie, din partea membrilor Sinodului BOR, al dreptcredinciosilor ortodocsi si a clerului, este semnalul ca satanicul ecumenism a imbolnavit, nu amortit madularele Bisericii lui Hristos.
    Ne intrebam pe buna dreptate, cum nu arde inima in toti, atunci cand se vad condusi, cu indrazneala si nerusinare de cel care a fost candva episcop, in bratele dusmanilor Ortodoxiei, al ereticului Papa Francisc?
    Calcator al Sfintelor Canoane si dogme, candva cinstit episcop, impreuna cu cei care il urmeaza , nesocotesc dragostea desavarsita, nebuna a Mantuitorului Hristos pentru intreaga omenire, marturisita prin glasul Apostolului:
    „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 15, 13-17).
    Se pare ca unirea cu greco-catolicii, o dorinta veche a fostului ierarh Sofronie, dorinta indragita de pseudopatriarhul Bartolomeu, va deveni in scurta vreme realitate.
    Acel moment este aproape.
    Cât de dulce trebuie să fie răutatea cea veche; ce lipicioasă devine urâciunea pustiirii şi cât de amăgitoare înşelăciunea cea întunecată, să poţi refuza o astfel de şansă!
    Sa stam bine , sa stam cu frica, sa luam aminte!

    Apreciază

  2. În Ucraina schismaticii fac nenorociri pe bandă rulantă, preotul paroh din satul Priputni zona Cernikov a fost bătut impreuna cu soția lui preoteasa de către aceștia, sursa pateriki paradosi.gr
    O altă știre recentă, unor elevi din republica Moldova, li se pun brățări electronice pt a putea servi masa, sursa apărătorul.md

    Apreciază

  3. „Lacrimile spun în graiul lor tainic cât de mult iubim virtutea şi cât de mult urâm păcatul. Pământul îşi are izvoarele, omul lacrimile. Pentru pământ, izvoarele sunt puteri de viaţă şi de rodire; pentru om lacrimile sunt izvoare de înviorare şi înviere duhovnicească, de ispăşire şi sfinţire, de mângâiere şi fericire cerească.

    Păcatul ne desparte de Dumnezeu şi ne spurcă; rugăciunea ne spală, ne sfinţeşte, ne deschide din nou calea spre lumina şi iubirea lui Dumnezeu. Cine înaintează în rugăciune, se apropie de Dumnezeu. În rugăciune ne apropiem de Dumnezeu şi Dumnezeu de noi. Rugăciunea e scară spre cer şi cheia minunată prin care se deschide raiul. Omul care stă mult timp în mijlocul florilor, se parfumează de mirosul lor. Aşa şi omul care petrece mult timp în rugăciune, îşi parfumează sufletul cu însuşirile vieţii divine.

    Rugăciunea umple inima de frumuseţe şi iubire, de pace şi de bucurie, de sfinţenie şi de toate virtuţile dumnezeieşti. De aceea pe bună dreptate a fost numită sărbătoarea bucuriei. Cine trăieşte o viaţă în rugăciune neîncetată, de trezvie şi de smerenie, poate prăznui în fiecare zi şi în fiecare ceas, în inimă, în chip tainic, o sărbătoare de bucurie”
    „Ispitele ne sunt de folos ca scoala a smereniei , deoarece pun la incercare puterea, mandria, rabdarea si neputinta noastra. Oricat ar fi de suparatoare, ispitele ne inteleptesc si ne invata sa nu ne trufim cu virtuti pe care NU le avem fara ajutorul dumnezeiescului har.”
    – Pr.Prof. Ilarion V. Felea, Spre Tabor

    La 18 septembrie 1961, îmbrăcat în slavă şi mantie de mucenic, în urma chinurilor îndurate, Părintele Ilarion a urcat din Biserica Luptătoare din Golgota Aiudului, în Biserica Triumfătoare din ceruri.
    Incununat cu aureola de martir pentru Biserica si neam, spre slava lui Dumnezeu si vrednica sa cinstire, Sfântul Mărturisitor Ilarion Felea, condamnat de iudele si sistemul criminal al acelor vremuri de cumpana ale neamului nostru, isi doarme somnul de veci in groapa comuna a detinutilor politici de la Aiud, in asteptarea Invierii.
    „Viata duhovniceasca in Hristos in temeliile, in toata frumusetea si intregimea ei sacramentala este o sfintire continua prin Sfintele Taine, o impartasire cu Hristos Domnul, o traire in Duhul Sfant. Cine vrea sa inteleaga Crestinismul in tot ce are el mai dumnezeiesc si indumnezeitor, cine vrea sa cunosca si sa traiasca viata in Hristos, cine vrea sa se lase patruns de lucrarea Duhului Sfant, cine doreste si vrea cu adevarat sa fie madular viu in trupul tainic al Bisericii lui Dumnezeu, cine doreste si vrea sa-si curateasca sufletul, sa se lumineze si sa se desavarseasca prin puterea harului si astfel sa se bucure de roadele mantuirii – trebuie sa se impartaseasca din Jertfa Mantuitorului.”-Preot Ilarion V Felea , Talcuirea Sfintei Liturghii , Editata de Fundatia Iustin Parvu, Suceava, 2012, p 19

    “Ceea ce insa il apropie pe [Ilarion] Felea de Sfantul Ioan [Gură de Aur] (pe care, dupa toate probabilitatile, si-l luase ca model) este suflul oratoric, dinamica ideilor si caldura expresiei, acea revarsare a inimii, calda, in spumele torentilor mintali, curgere a Duhului Sfant spre launtrul fiintei totale a celor ce asculta. Daca nu e de mirare ca marele Ioan era rasplatit cu aplauze in biserica, sunt absolut convins ca ascultatorii Parintelui Felea de abia se stapaneau sa nu o faca, multumindu-se sa-l ovationeze printr-o lacrima a bucuriei duhovnicesti.” – IPS Bartolomeu Anania
    Cartea sa de capatai „Spre Tabor” este considerata a fi „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…) Opera “Spre Tabor” este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” după cum afirma Părintele Justin Parvu.

    Despre înalta sa trăire duhovnicească, Părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Iar parintele Sofian l-a numit „Icoana bunătăţii”.

    Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Sai si sa avem parte de sfintele sale rugaciuni catre Domnul Slavei!Amin

    Apreciază

  4. Activistă pro lgbt, cununată religios la parohia Sf Treime din cartierul Dudești, aceasta a mai fost cununată in SUA de către un pastor protestant, este vorba despre cântăreața Andreea bălan, gurile rele vorbesc că nasul de botez al fiicei acesteia ar fi homosexual, sursa activenews,
    Ziarul lumina ne prezintă un festival drăcesc cu muzică electronică de genul celei de la Cluj untold

    Apreciază

  5. Mi se pare foarte dureros ce e în zona Beiușului. Ca membru al Bisericii Ortodoxe Române (însemnând asta că accept autoritatea ierarhilor noștri) imaginea pe care o am din ultimele 2 articole pe acest blog e următoarea: lupii vin în mijlocului oilor deoarece păstorul nu stă de pază la stână. Acest ierarh va avea de dat răspunsuri în fața lui Hristos.

    Ca și ecumenist (dar dar fără conotația urâtă dată de cei anti-ecumeniști acestui cuvânt) mi se pare nescuzabil ceea ce face acest episcop. Scopul ecumenismului este de a face pe toți creștinii să fie una. Scopul nu e să arunce în confuzie pe creștinii ortodocși sau să calce pe oasele strămoșilor care au murit pentru credința asta. E foarte, foarte dureros ce se întâmplă în această zonă.

    Nu înțeleg ce împiedică același scandal ce a fost data trecută cu Drincec și Corneanu. Cine nu își face treaba să aducă în atenția Sfântului Sinod felul în care acest om se leapădă de Ortodoxie? Nu e de ajuns scandalul cu acel episcop homosexual? BOR nu mai are nevoie de alți episcopi nevrednici.

    Apreciază

    1. Sorin, problema este că tot sinodul bor este in același cuget și simtiri cu Sofronie Drincek, exemple sunt cu nemiluita, de la Selejan la Teodosie sau de la Andreicut la Teofan aceleași năravuri

      Apreciază

      1. Nu sunt de acord cu tine. Pot să fiu de acord că sunt unii episcopi care au probabil anumite slăbiciuni dar cred că încă mai sunt episcopi vrednici în țara asta.

        Semnalele externe precum și experiența personală mă face să cred că există episcopi în acest Sinod care își iubesc Ortodoxia.

        Apreciază

    2. Sorin,
      scopul ecumenismului este sa se renunte la acuratetea si acrivia Dreptei Credinte , a Sf. Canoane intarite prin 7 Sf. Sinoade Ecumenice( nu ecumeniste) si de a ne ” unii” cu toate confesiunile eretice intr-o noua ” biserica” in care fiecare sa fie acceptat asa cum e : adica renunt si eu un pic la un canon, renunta un pic si el la o erezie , dar nu la toate….si hai sa fim frati toti pe singurul criteriu al credintei in Iisus Hristos ! asta e cea mai vicleana si pasnica amagire si.ispitire de la diavol !
      Daca Sfintii au zis ca ecumenismul este erezie ce mai vrei?
      daca este si o Anatema data asupra ecumenismului de un Sf. Sinod Local !
      ceea ce vrei tu sa numesti a fii ecumenismul in ” sens” bun aia nu se cheama ecumenism !

      zici ca scopul ecumenismului e ca toti crestinii sa fie una ! gresit !
      deja prin asta ai gandire ecumenistă !
      Crestinii sunt Una de 2000 de ani !
      si acuma crestinii suntem Una cu Sf. Soborniceasca si Apostoleasca Biserică !
      ceilalti care nu se afla in Biserica Cea Una , ci in diferite confesiuni…nu sunt de fapt crestini ! doar prin simplu fapt ca ei cred in Iisus Hristos nu-i face crestini ! aici au gresit la Creta ierarhii si la CMB , ca la nivelul ala teologic si sinodal ii considera crestini si pe ceilalti aflati in erezie !
      ori crestin devii când esti imbracat in Hristos prin botezul ortodox !
      deci de vreme ce ecumenismul nu propovaduieste credinta ortodoxa celorlalte confesiuni si nu le spune ca se afla in erezie , si ca se afla in afara Bisericii si ca nu au Harul Sfantului Duh, nu au Taine, nu au Botez valid, nu au nimic , deci nu au nadejde de mantuire decat daca vin in Biserica Ortodoxa si se leapada de reaua lor credinta ! daca ecumenismul nu propovaduieste asa ceva ..ci un fel de frațietate cu ei…atunci ecumenismul este si va fii o mare inselare diavoleasca , o mare erezie ca sa strice pe ortodocsi , sa ii minta cum ca si ceilalti ar fi biserica si ar avea ceva taine …
      deci asta e scopul ecumenismului.
      nu cum crezi tu !
      P.S. : nu fii ecumenist , fii ortodox marturisitor .

      Apreciază

  6. Binecuvântarea Domnului este cu noi cu toți.Amin. Când ne adunam așa cum trebuie slujim ortodoxiei.Dumnezeu nu vrea balast (ecumenist).Si doi daca rămânem ortodocși aici in tara aceasta tot este totul pentru ca in si prin aceștia doi Dumnezeu poate focaliza tot cerul ca sa schimbe totul si sa dirijeze totul cat vrea si cum vrea El si când vrea El.Idei cum ca la așa putini ortodocși nici cel rău nu se mai uita sunt rodul depresiei.Mereu la cei putini a fost forta.

    Apreciază

  7. Alături de criza educaţională, criza învăţământului teologic se înscrie pe agenda liderilor masonico-sionisto-globalişti, deci căderea sa este urmarea firească a implementarii ecumenismului diavolesc şi a iubirismului umanist în viaţa Bisericii. Biserica Ortodoxă nu va deveni însa niciodată un instrument al puterilor întunericului. Nu se va supune antihristului. Nu va face alianţe cu idolatria aşa cum îşi doreşte ecumenismul. Hristos va învinge pentru «că a venit ca un biruitor şi ca să învingă». Iubirea promovată de ecumenism este o mare înşelare. Ea nu porneşte din iubire pentru aproapele, aşa cum ne-a învăţat Hristos, ci din ură, ipocrizie şi minciună, având în vedere că se urmăreşte păcălirea şi supunerea tuturor.

    Ecumenismul este o erezie imensă şi înfricoşătoare, o înşelăciune vicleană urzită de un plan satanic, este asemenea unei tornade înspăimântătoare care se pregăteşte să dărâme, după cum speră, «Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică» a Lui Hristos. Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care îşi concentrează toată nebunia distructivă împotriva Ortodoxiei, pentru a o nimici şi a o face să dispară. Spunea un sfant Parinte al Bisericii ca „toţi duşmanii Lui Hristos lucrează strâns uniţi sub comanda unui stat major nevăzut, ce se ascunde în spatele vorbelor frumoase, a organismelor de tot felul cu aer de seriozitate şi a lozincilor ce vorbesc de o unitate înşelătoare, pentru a face să dispară Sfânta Lui Biserică; vor să falsifice adevărul pe care Dumnezeul – Omul ni l-a revelat, zădărnicind astfel mântuirea omului, punând în locul Lui Hristos, ca şi conducător al lumii, pe diavol. „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.”[2,Tes.2;3,4]

    Iubirea de putere şi de slavă deşartă a cucerit inimile conducatorilor Bisericii Oortodoxe Române, care militeaza prin slujbasii săi, către mergerea împreună, dupa directivele trasate de ereticul papă Francisc, în acord total cu directivele trasate de pseuodo-patriarhul Bartolomeu, pentru unirea cu papistaşii şi prin aceasta, pentru recunoaşterea papei ca şi conducator al Bisericii. Dacă în papism infailibilitatea aparţine papei, în protestantism dimpotrivă, fiecare protestant devine infailibil, revendicându-şi această calitate în materie de credinţă. Sfântul Nectarie spune în acest sens: «pe de-o parte la protestanţi fiecare om constituie o Biserică, iar pe de alta, în catolicism un om constituie toată Biserica ». Noul cler care se plamadeşte în cadrul Facultatilor de Teologie, va propovădui cu sârg schimbările majore în viaţa Bisericii, pierderea identităţii ortodoxe. moştenită de veacuri.

    «Ecumenismul este o creaţie a masoneriei care caută să uniformizeze toate religile, să le bage pe toate în acelaşi malaxor, pentru a pregăti încetul cu încetul aluatul unei indiferenţe religioase generale, etapă premergătoare venirii lui antihrist» (Orthodox Typos din 1966).Ecumenismul ateu conduce la o înfricoşătoare sinucidere duhovnicească, spunea Sf.Iustin Popovici. Cei care au plecat din Biserica Lui Hristos şi au căzut în erezie şi înşelare ne cheamă să devenim parteneri de discuţii, ca unii fără de minte, asupra adevărurilor noastre de Credinţă şi să lepădăm Credinţa noastră în Biserică şi în Trupul Tainic al Domnului Hristos.

    Adunătura de afurisiti şi excomunicaţi, căreia falsul patriarh Bartolomeu i-a acordat autocefalie în Ucraina, sub conducerea falsului mitropolit Epifanie, încălcând Sfintele Canoane şi dogme ale Bisericii lui Hristos, încearcă să obţină recunoaşterea din partea Bisericilor Ortodoxe Locale, astfel încât căderea în înşelare şi erezie să fie totală. Neclintiţi în hotărârea de a rămâne îngrădiţi de erezie, ascultători smeriţi (ştie Domnul!) sub epitrahilul Sfinţiţilor Părinţi nepomenitori, ne punem mereu nădejdea în Maica Domnului, care este cu noi şi nimeni împotriva noastră.

    „Noaptea răstimpului nostru pe pământ se apropie de sfârşit… Domnul nostru Cel Bun stă lăngă corabia fiecăruia. El, Ziditorul si Atotţiitorul, ne cere sa-L luăm cu noi şi să pornim fără teamă spre marile adâncuri ale vieţii duhovniceşti, acolo unde El ne umple corabia cu tot belşugul pe care ni l-am putea dori. Sa-L urmăm acum, câtă vreme ne chea¬mă, pentru că se crapă de ziuă şi în lumina ei cea mare nu-L vom mai vedea cerând, ci judecând. Să nu lepădăm îndemnul Lui de a intra în corabia noastră, în sufletul nostru, ci să ascultăm ca Petru, pentru că spre binele nostru ne cere aceasta Domnul. Nu-i puţin pentru Cel Preacurat să intre sub un acoperământ nevrednic. Este o jertfă aceasta, o jertfă pe care o face din dragoste pentru noi. Nu cere să intre ca să ia, ci ca să dea. Ne cere doar sa-i primim jertfa şi ajutorul. Să ne grăbim, fraţilor, să ascultăm vocea Celui ce cere, mai înainte de a ne răsuna în auz glasul Judecătorului” (Sfântul Nicolae Velimirivici, Predici, Editura Ileana, Bucureşti, 2006).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s