Părintele Cosmin Tripon cere sinodului BOR desființarea caterisirii pronunțate de episcopul apostat al Oradiei

beius-2-1024x768

Ca urmare a participării la slujba greco-catolică la care a fost pomenit ca „episcopul nostru” de către uniați, părintele Cosmin Tripon a solicitat sinodului Bisericii Ortodoxe Române să demareze procedura de revizuire a caterisirii sfinției sale, pe motiv că episcopul care l-a caterisit pe nedrept a făcut, o dată în plus, proba faptului că este eretic, participând la o rugăciune eretică într-o zi în care trebuia să învețe poporul ortodox despre Nașterea Maicii Domnului, acceptând să fie pomenit ca episcop la „liturghie” alături de papa și de ierarhia greco-catolică, girând cu prezența „sfinții” uniați pe care greco-catolicii i-au pus la închinare în acea zi.
Părintele Cosmin Tripon cere sinodului să anuleze caterisirea, să îl repună în slujire cu dreptul de a nu îl pomeni pe ierarhul eretic, să-l cheme în judecată sinodală pe episcopul Sofronie, care a mai fost judecat o dată pentru împreună-slujire cu greco-catolicii și a fost iertat pentru „regret și pocăință”.
Nemaipomenit la slujbele părintelui Cosmin Tripon din toamna anului 2016, episcopul care a fost iertat de caterisire și l-a caterisit, la rândul său, pe preotul mărturisitor a acceptat cu evlavie să fie pomenit ca ierarh greco-catolic într-un demers care deja a făcut înconjurul lumii ortodoxe și pentru care este firesc să dea explicații întregii Biserici Ortodoxe Române.
Părintele Cosmin Tripon a fost primul dintre cei ce au semnalat public apostazia episcopului bihorean printr-un articol publicat pe siteul nostru.
La începutul anului, părintele a scris un studiu amplu și de înaltă ținută academică, în care a arătat publicului larg luptele grele pe care poporul ortodox bihorean le-a dus contra prozelitismului uniat sprijinit de statul austro-ungar, pe linia cărora se situează și mărturisirea sfinției sale și refuzul de a avea comuniune cu un episcop care are comuniune liturgică directă cu greco-catolicii, într-un dispreț total față de trecutul de rezistență ortodoxă contra ereziei papiste și apostaziei uniate.

Mihai Silviu Chirilă

 

Preafericirea Voastră,

Subsemnatul, preot Cosmin-Florin Tripon, preot coslujitor al Parohiei Beiuș IV, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, chemat în judecată în mod necanonic de către Consistoriul Eparhial Oradea pentru întreruperea pomenirii la slujbe a numelui episcopului Sofronie Drincec pentru propovăduirea publică a ereziei ecumeniste prin participarea, semnarea și susținerea sinodului ecumenist din Creta din 2016 și pentru comportament ecumenist față de comunitatea greco-catolică din localitate, caterisit necanonic prin Hotărârea nr. 1/2017 a Consistoriului Eparhial Oradea, susținută de Hotărârea nr. 2/.18.05.2017, a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, și de Hotărârea nr. 13323/20.12. 2017 a Consistoriului Superior Bisericesc,

În temeiul art. 166, lit. a) și 168 din RACDIJBOR, formulez cerere de revizuire a caterisirii pronunțate de Consistoriul Eparhial Oradea.

Îmi întemeiez cererea pe faptul că episcopul Sofronie Drincec a făcut de curând, o dată în plus, dovada că a fost la momentul judecării de către Sfântul Sinod al BOR în 2008, al întreruperii pomenirii preasfinției sale de către mine în 2017 și continuă să fie un episcop eretic, care propovăduiește ecumenismul cu capul descoperit, că a apostat de la credința ortodoxă, fiind în comuniune liturgică cu ereticii greco-catolici din Oradea, că a căzut sub anatemă prin recunoașterea minciunomartirilor eretici uniați.

În fapt,

În ziua de 8 septembrie 2019, de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, episcopul Sofronie Drincec al Episcopiei Ortodoxe Românești a Oradiei nu a participat la Sfânta Liturghie dedicată Nașterii Maicii Domnului la Catedrala Episcopiei din Oradea, în schimb a participat la “slujba” dedicată evenimentului de către cultul greco-catolic din localitate, unde se celebrau 25 de ani de “slujire” “arhierească” a “episcopului” Virgil Bercea, împreună cu care episcopul Sofronie a oficiat slujba Aghiazmei Mari în ianuarie 2008.

La eveniment, ierarhul a stat de la început până la sfârșit, neliturghisind cu papistașii și uniații, însă rugându-se împreună cu ei pe tot parcursul serviciului religios desfășurat acolo.

La momentul la care în Liturghia ortodoxă se zice ectenia ieșirii cu Cinstitele Daruri, la acest eveniment liturgic, după ce au fost pomenite numele papei Francisc și ale tuturor “arhiereilor” greco-catolici, a fost pomenit și “episcopul nostru, preasfințitul Sofronie”, moment pe care episcopul Sofronie l-a trăit cu evlavie, cu camilafca scoasă și făcând semnul Sfintei Cruci, fără a se scandaliza defel de faptul că numele i-a fost pomenit alături de prelații eretici greco-catolici.

O verificare[1] a siteurilor cultului romano-catolic și greco-catolic ne arată că la ora actuală în “Biserica” Greco-Catolică unită cu Roma nu există niciun „episcop” cu numele Sofronie, ceea ce înlătură orice îndoială asupra faptului că este vorba despre episcopul ortodox al Episcopiei Oradiei, Sofronie Drincec, care a fost asumat ca “episcopul nostru” de către cultul uniat din Oradea.

Episcopul Sofronie Drincec a fost judecat și iertat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 8-9 iulie 2008[2], după ce a fost acuzat de împreună-slujire a Aghiazmei Mari împreună cu pseudoepiscopul greco-catolic Virgil Bercea. Cu acea ocazie, mitropolitul Clujului l-a propus spre caterisire, iar sinodul BOR l-a găsit vinovat, dar, “luându-se act de pocăința sa”, ierarhul a fost iertat, în loc să fie caterisit. Sfântul Sinod a statornicit însă că “nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte”.

Decizia Sfântului Sinod este desigur incompletă, ea fiind împlinită de Sfintele Canoane, care interzic clericilor și mirenilor și simpla participare la slujbele unor culte eretice sub pedeapsa caterisirii și afurisirii.

Numirea episcopului Sofronie Drincec de către o adunare eretică drept “episcopul nostru” nu poate fi întâmplătoare, pentru că rigoarea liturgică nu permite gesturi de curtoazie diplomatică, nici chiar unde este vorba despre o mimare a Liturghiei adevărate de către eretici (codul canonic greco-catolic prevede clar modul pomenirii în aceasta “biserică” și nu are prevăzută pomenirea “de curtoazie” a celor ce nu sunt papistași).

Prin urmare, dacă episcopul Sofronie este numit în înregistrarea slujbei din Catedrala greco-catolică din Oradea “episcopul nostru”, înseamnă că între preasfinția sa și greco-catolici există o relație de comuniune, ceea ce arată o lepădare în taină a episcopului Oradiei de credința ortodoxă și aderare la greco-catolicism.

Prin această acceptare a pomenirii sale la serviciul religios eretic greco-catolic, episcopul Sofronie a depășit interdicția intercomuniunii impusă de decizia Sinodului din 2008, care l-a judecat pentru că a săvârșit aghiazma cu minciunoepiscopul Virgil Bercea, intrând în comuniune directă și totală, în forma ei cea mai oficială – pomenirea la slujbe – cu papa Francisc, cu ierarhia greco-catolică și cu poporul eretic.

În conformitate cu Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, care este culegerea de canoane ale “Bisericii” Unite cu Roma, în titlul XVIII se spune: “Bisericilor orientale catolice le revine sarcina specială de a promova unitatea între toate Bisericile orientale… prin cunoaşterea reciprocă mai bună, prin colaborarea şi aprecierea fraternă a lucrurilor şi a sufletelor” (can. 903).

În titlul XVII[3] se precizează condițiile intrării necatolicilor în “Biserica” catolică. Astfel, “Credinciosul creştin al vreunei Biserici orientale necatolice va fi primit în Biserica catolică prin simpla profesiune a credinţei catolice, precedată de pregătirea doctrinară şi spirituală pentru condiţia fiecăruia” (can. 897). De remarcat că la acea slujbă s-a profesat Crezul cu Filioque, pe care episcopul Sofronie l-a ascultat cu smerenie ca un ierarh prezent la slujbă, dar care nu slujește.

La rândul său, “Episcopul oricărei Biserici orientale necatolice poate fi primit în Biserica catolică, în afară de Pontiful Roman, şi de către Patriarh, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, sau de către Mitropolitul Bisericii mitropolitane sui iuris, cu consimţământul Consiliului Ierarhilor” (can. 898).

Mai mult, “Clericul oricărei Biserici orientale necatolice, care vine la deplina comuniune cu Biserica catolică, poate să-şi exercite propriul ordin sacru conform normelor stabilite de autoritatea competentă; Episcopul, însă, nu îşi poate exercita valid puterea de conducere decât cu consensul Pontifului Roman, capul Colegiului Episcopilor” (can. 899).

Conform art. 9 din RACDIJBOR, abaterea dogmatică de apostazie este definită ca “renunțarea la credința creștin ortodoxă, cu sau fără trecerea la o confesiune religioasă neortodoxă sau la altă religie, făcută prin mărturisire publică sau privată a celui în cauză, prin viu grai sau în scris”.

Este de datoria Preafericirii Voastre și a celorlalți membri ai Sfântului Sinod al BOR să decideți, în conformitate cu art. 14, lit. 4) al Statutului BOR, dacă se impune trimiterea în judecată pentru săvârșirea abaterii de apostazie a acestui episcop ortodox român pomenit la slujbele greco-catolice, pentru că este evident că episcopul Sofronie și-a încălcat condițiile renunțării la aplicarea pedepsei de care a avut parte în 2008, iar recidiva trebuie să determine revocarea renunțării la aplicarea pedepsei din 2008, aplicarea acelei pedepse și a celei ce decurge din recidivă.

La slujba la care a participat episcopul Sofronie au fost aduse spre “închinare” “moaștele” “episcopilor” “martiri” “beatificați” de către papa Francisc cu prilejul vizitei din mai 2019. Acești “episcopi” au suferit în închisoare pentru că au refuzat să revină în 1945 la Biserica Ortodoxă Română. Participarea episcopului Sofronie la o slujbă în care au fost elogiați aceștia înseamnă o recunoaștere a “sfințeniei” acestora și o cădere sub anatema din pricina nesocotirii canonului 34 Laodiceea care spune că “niciun creștin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos și să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceștia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la aceștia să fie anatema”.

Gestul episcopului Sofronie produce tulburare în sufletele bihorenilor, deoarece reprezintă un gest de lipsă totală de respect, atât față de istoria de 300 de ani de apărare a Ortodoxiei cu prețul vieții de către credincioșii de aici contra tendințelor uniatiste ale greco-catolicilor, cât și față de lupta acestora din ultimele decenii, când retrocedările de către stat a unor lăcașuri de cult au creat situații de conflict foarte grave între cele două comunități.

În drept,

Demersul meu este motivat pe temeiul canonului 31 apostolic, al canonului 15 I-II, al canonului 3 al sinodului al III-lea ecumenic, care stipulează la unison că preotul care întrerupe pomenirea unui episcop propovăduitor cu capul descoperit al ereziei nu poate fi sancționat disciplinar, iar dacă este, sancțiunea este nulă de drept.

Canonul 45 Apostolic decretează că “episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii să se afurisească”. Canonistul arhid. Ioan N. Floca interpretează această afurisire ca “suspendare din funcție”[4].

Canonul 64 Apostolic merge mai departe și impune caterisirea și excomunicarea clericului care se roagă cu ereticii, chiar dacă nu concelebrează cu ei.

Canonul 34 Cartagina statuează că atunci când un ortodox recunoaște minciunomartirii ereticilor, cade sub pedeapsa anatemei.

Pentru toate aceste motive, solicit:

  1. Desființarea Hotărârii nr. 1/2017 a Consistoriului Eparhial Oradea, prin care am fost caterisit.
  2. Repunerea mea în slujirea clericală în Parohia Beiuș IV, cu respectarea dreptului de nepomenire a episcopului Sofronie Drincec la slujbe.
  3. Trimiterea episcopului Sofronie Drincec în judecata Sfântului Sinod pentru a fi judecat pentru rugăciune împreună cu ereticii și pentru apostazie de la dreapta credință.

În dovedirea celor spuse, adaug: hotărârea Consistoriului Eparhial Oradea,  înregistrarea slujbei greco-catolice și un studiu[5] referitor la lupta bihorenilor contra uniatismului.

 

Data                                                                                            Preot Cosmin-Florin Tripon

23.09.2019

 

Preafericirii Sale, Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

[1] https://www.bisericacatolica.ro/episcopi/episcopi-greco-catolici/.

[2] https://apuneinceput.wordpress.com/2008/07/09/decizia-sfantului-sinod-privind-comportamentul-sacramental-si-liturgic-al-clerului-si-credinciosilor-ortodocsi/.

[3] http://www.bru.ro/varia/cceo/?titlu=17.

[4] Arhim. Diac. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 2005, p. 35.

[5] https://www.marturisireaortodoxa.ro/lupta-pentru-ortodoxie-in-bihor-impotriva-papismului-si-uniatiei/. Textul a fost publicat în revista Mărturisirea Ortodoxă, an II, nr. 1, ianuarie-martie 2019, pp. 65-86.


Citiți și:

Părintele Cosmin Tripon cere sinodului BOR desființarea caterisirii pronunțate de episcopul apostat al Oradiei

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

13 gânduri despre „Părintele Cosmin Tripon cere sinodului BOR desființarea caterisirii pronunțate de episcopul apostat al Oradiei”

  1. Parinte Claudiu, Mihai
    Traducere:
    Dragii mei, in enciclica „Laudato si”(„Fii laudat!”) i-am invitat pe toti sa colaboram la apararea casei noastre comune.(?) Ca sa intelegeti cat e de urgenta provocarea pe care o avem in fata noastra, trebuie sa punem accent pe educatie, care sa deschida mintea si inima spre o intelegere mai ampla si mai profunda asupra realitatii. Este necesar un pact educativ global care sa ne educe spre o solidaritate universala, la un nou UMANISM. Pentru aceasta am promovat un eveniment mondial care va avea loc pe 14 mai 2020.
    Intr-un moment de extrema fragmentare (divizare), de extrema opozitie, e nevoie sa ne unim puterile sa dam nastere unei aliante educative care sa formeze persoane mature, capabile sa traiasca in societate si pentru societate. Dar orice schimbare are nevoie de un parcurs educativ. Noi nu putem face nici o schimbare daca nu avem o educatie in aceasta directie. Un proverb african spune ca pentru a educa un copil ne trebuie un intreg oras. Dar trebuie sa construim acest oras…toti impreuna, ca sa putem educa acesti copii, ca sa educam viitorul.
    Si trebuie sa modificam terenul discriminarilor , dupa cum spuneam in documentul pe care l-am semnat impreuna cu marele imam d’Al Azhar la Abou Dhabi.
    Trebuie sa facem in asa fel incat acest oras sa trezeasca in noi toti constiinta a ceea ce ne uneste ca persoane, dar si toate componentele personale: studiile , viata, generatiile, savantii, studentii, familia si societatea civila cu toata forma ei de exprimare: politica, productiva, colectiva si privata. Trebuie sa facem in asa fel incat in acest oras sa ia nastere o convergenta globala pentru o alianta intre toti locuitorii pamantului in „casa comuna”, astfel incat aceasta educatie sa fie izvor de pace si dreptate pentru toate popoarele si familiile lumii si o ocazie buna de dialog intre toate religiile lor. Un oras universal…dar, in acelasi timp, un oras personal al fiecaruia dintre noi.
    Trebuie sa instituim programe educative cu constiinta clara ca tot ce exista in aceasta lume este strans conecta. Este necesar sa gasim alte moduri de a intelege economia, politica, dezvoiltarea si progresul.
    Trebuie sa avem curajul de a forma persoane disponibile de a se pune in serviciul comunitatii.
    Din acest motiv doresc sa ne intalnim la Roma, ca sa promovam impreuna acest pact educativ. Impreuna cu voi, vreau sa fac un apel la toate personalitatile publice care la nivel mondial sunt deja implicate in acest delicat sector al educatiei tinerei generatii. Am increderea ca nu ne vor refuza. Vom incerca sa gasim impreuna solutii, sa dam viata unui proces de transformare, fara teama.
    Va invit pe fiecare dintre voi sa foiti protagonisti ai acestei aliante. Intalnirea va avea loc la Roma in data de 14 mai 2020.
    Va astept, iar pana atunci va salut si va binecuvantez.”

    Apreciază

    1. Proorocul mincinos pregateste cu asiduitate ,,religia” antihristului. Ne vorbeste de un pact educativ. Vrea sa faca din Roma un centru al lumii, de unde sa-si pronunte toate ineptiile eretice. Vad ca mirenii nostri sunt atenti si receptivi, si bine fac. Sunt atatia care nu stiu pe ce lume traiesc.
      Doamne, ajuta tuturor.

      Apreciază

  2. Cuvinte si expresii cheie: „umanism”,”pact educativ global”, „casa comuna”= SUPERMEMORANDUM.
    Aplicat.
    Ce facem noi? Ascultam la radio Trinitas concertele lui George Enescu…

    Apreciază

  3. Spune dumnezeescul Maxim Mărturisitorul:Va rog sa fiti aspri si neindurati fata de orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei lor nebunesti, caci socotesc ura fata de oameni si despartire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire” (Epistola 12, P. G., 91, 465C)

    Ratacit si inselat fiind, ierarhul Sofronie, numai poate hirotoni, nici caterisi preoti dupa a sa gandire pierzatoare de suflete, caci fara a se pocai dupa primele abateri, continuand nestingherit lucrarea sa ereticeasca, se crede inca atotstapanitor dregator si conducator al turmei care doarme in picioare.
    Unde este curajul, barbatia , discernamantul si frica de Dumnezeu?
    Monahii si clerul laic care il asculta in aceste momente de totala apostazie, se fac la randul lor vrajmasi ai Imparatului Hristos, dand ascultare celui care aduce tulburare si primejduieste sfanta Ortodoxie.
    Unde sunt acei luptatori viteji, aparatori ai Adevarului si ai credintei noastre ortodoxe, care inarmati cu armura Duhului Sfant, cercetand ratacirile si ereziile, sa vada primejdia, minciunile si amagirile, cursele intinse de ingerul cazut si sa apere corabia Bisericii, asa cum marturisesc mereu in vorbe bine ticluite in carti si conferinte, in predici si cuvantari?
    Oamenii au pierdut smerenia, iar rangurile nu îi fac desăvârşiţi şi preasfinţi, ci mândri, amăgiţi şi eretici.
    Mai isi amintesc de cuvintele dumnezeescului Hrisostom?
    *”Ascultaţi, drept-slăvitorilor, şi nu vă adunaţi; ascultaţi, păstorilor, şi înfricoşaţi-vă şi nu tăceţi, ci propovăduiţi cuvântul; nu daţi loc diavolului, nu daţi uşă lupilor!…Ascultaţi, întâi-stătători ai Bisericilor! Căci vouă v-a arătat binele ca să urmaţi pe urmele Lui, luând aminte de pretutindeni cu de-amănuntul, gonind lupii şi păzind turma….Iată, vi se lasă casa voastră pustie. Vezi cum s-au făcut faptă cuvintele, căci vrăjmaşii şi uneltitorii asupra Bisericii, adică ereticii, în fiecare neam şi neam sunt daţi pierzării, după cuvântul Domnului, pe care l-a grăit, că Tot răsadul pe care nu l-a sădit Tatăl Meu va fi dezrădăcinat, ceea ce s-a şi făcut.”
    Cat este de mare inselarea cuiva se poate vedea dupa marimea ratacirii si a staruintei sale in ratacire. I se pare ca este pe drumul cel bun, ca este intr-o stare harica, dar de fapt el s-a abatut de la invatatura dogmatica si morala a Bisericii, de la invatatura Sfantului Duh, trufia demoniceasca de care s-a lasat invaluit , ducand la „**vatamarea mintii, mai putin vadita, numita in Scriptura „stricare a mintii” (2 Tim. 3, 8) -ei bine, aceasta ia chipul smereniei, evlaviei,intelepciunii, dar poate fi cunoscuta dupa roadele sale amare. Cei molipsiti de „parerea„despre virtutile lor, si mai cu seama despre sfintenia lor, sunt in stare si gata de orice uneltire,de orice fatarnicie, viclenie si amagire, de orice fapta rea. Ei sufla cu vrajba neimpacata impotriva slujitorilor adevarului, napustindu-se asupra lor cu ura incrancenata, atunci cand acestia nu recunosc in cei inselati starea pe care „parerea” ii face sa creada ca o au si o arata in vazul lumii oarbe cu duhul.”
    Ratacirea si inselarea in care a cazut cu mult timp in urma, Apostatul Sofronie, reprezinta atata timp cat nimeni dintre membrii sinodului BOR nu ia atitudine, o stare generala ingrijoratoare, o molima diavoleasca care i-a afectat pe toti, le-a intunecat mintile si astfel ajung sa impuna prin tacerea lor sfidatoare, tuturor celor care ii asculta, drumul care duce catre iad.
    Străini şi călători aici pe pământ (Evrei 11,13), ramanem in porunca iubirii aproapelui, chiar daca acesta s-a facut vrajmas omului si lui Dumnezeu, dar mai ales ramanem pe vecie” in credinţa pe care au mărturisit-o Sfinţii Părinţi la Niceea (325) stiut fiind că nimeni nu are putere să dea altă mărturisire de credinţă peste aceea.”(Sf.Vasile Cel Mare)
    Cum intelept graia un sfant Parinte al Bisericii :”Nu-i ocaram, ci ne pazim, si invatam si pe altii sa se pazeasca si ne infricosam cat de groaznic si-au taiat mintea in Scripturi (II Petru 1, 20).
    Grija la minte!, caci razboiul nevazut cearca pe toata lumea si n-a crutat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor!”

    *SF.IOAN GURA DE AUR-Cuvânt despre proorocii mincinoşi II
    **Sfantul Ignatie Briancianinov-Despre inselare

    Apreciază

  4. „Creștinismul este ca o portocală: catolicismul este coaja, iar Ortodoxia este miezul!”, spunea
    Cuviosul Parinte Justin Parvu.
    “Fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-şi dea viaţa pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viaţă, nu o simplă speculaţie teoretică” (Pr. Dumitru Staniloae)

    Sviatoslav Șevciuk, conducatorul uniatilor ucrainieni spunea despre Ucraina ca este laboratoul ecumenismului, si as adauga, cel in care se prepara otrava lumii ortodoxe. El s-a intalnit de curand la Vatican, cu pseudopatriarhul Bartolomeu, pentru a stabili modalitatile de unire a ortodocsilor cu catolocii.
    Chiar daca pentru moment iepurii experimentali sunt ucrainienii care au aderat la structura schismatica, caruia Bartolomeu i-a acordat autocefalia, consider pe o arie mai larga ca pleroma ortodoxa din BOR alaturi de clerul laic si monahal reprezinta cobaii acestui experiment ucigator.
    Conducator al experimentului este insusi fostul ierarh Sofronie sub atenta indrumare si experimentata viziune in materie de ecumenism a mentorului sau, Patriarhul BOR.
    Unde nu e Hristos – Adevarul si Duhul Adevarului, acolo este minciuna, patima, ura, mandrie si ignoranta.
    In 2009,un oarecare “preot” eretic uniat caracteriza intreaga Biserica Ortodoxa astfel: “As vrea sa fac o remarca legat de ceea ce se petrece la noi, in Romania. La fel cum in Afganistan sunt talibani care in numele lui Allah si al Coranului distrug si omoara pe altii, asa se petrece si la noi. Biserica Ortodoxa ii instiga pe oameni impotriva noastra”
    “Curajosul” preot uniat era sprijinit in demersurile sale tocmai de Liga Pro-Europa, o veche si binecunoscuta organizatie, inregimentata la ideologiile anti-crestine, anti-romanesti si “politic (masonic) corecte” care insista, printre altele la scoaterea icoanelor si a religiei din scolile publice!
    Raspunsul il dadea atunci un Cinstit Parinte Arhimandrit: “cine sunt talibanii, fundamentalistii? De ce greco-catolicii de azi uita ca stramosii lor de acum 300 de ani erau ortodocsi? Cine ii instiga pe romani sa se rupa de stramosii lor, de credinta lor dreapta si cu continuitate pana la Sfintii Apostoli? In numele carui “adevar” romanii sunt dezinformati si intoxicati cu idea ca “greco-catolicii au fost sau sunt mereu victime”? De ce este identificata Biserica Ortodoxa Romana cu securitatea comunista, cand in temnite au fost martirizati mii de crestini ortodocsi, iar multi alti biruitori ai detentiei comuniste dau marturie si azi despre Hristos prin viata si cuvantul lor?
    Vin cu propunerea ca sa citim mai atent invatatura celor sapte Sinoade Ecumenice si sa o comparam cu inventiile eretice romano- si greco-catolice de dupa primul mileniu crestin, inventii care au dus la nenumarate abuzuri ale papalitatii (acolo sa vezi talibanism, crime, arderi pe rug, cruciade impotriva … crestinilor!), la secularizarea culturii si a societatii occidentale (acolo sa vezi talibanismul ateismului impotriva evlaviei crestine), la debusolarea si deprimarea atator milioane de oameni manipulati de bancherii si politicienii care i-au transformat in “sclavi fericiti” ca se mai pot droga inca o zi cu iluziile si placerile vinovate ale lumii si ale pacatului…”
    Sa avem nadejde in Dumnezeu Cel Viu ca va da intelepciune tuturor celor ce I-o cer, si sa ne rugam Lui “ca toti oamenii sa vina la cunostinta Adevarului” si “ca toti sa fie una” in Adevarul – Hristos si in Biserica Sa Ascultatoare, Marturisitoare si Dreptslavitoare. AMIN
    AVVA PARINTE!

    Apreciază

  5. „La sfîrsit, Hristos si Biserica vor învinge si nu antihristul papã! Mielul si nu fiara! Fericiti toti cîti sunt prieteni ai Mielului si potrivnici ai fiarei! Episcopii reprezintã Biserica doar atunci cînd conglãsuiesc în timp cu Sfintii si credinciosii din toate epocile, cînd sunt urmãtori si posesori (pãrtasi) nu ai tronurilor, ci ai Adevãrului. Ortodoxia a trasat limpede granita între erezie si înselare.
    Biserica se gãseste toatã pe Sfîntul Disc al Proscomidiei. Cîti nu sunt pomeniti acolo, sunt în afara Bisericii, eretici si schismatici.”
    Pr.Prof.Theodoros Zissis

    Semnand Petitia, ne alaturam dreptcredinciosilor bihoreni in demersul lor de a cere sinodului Mitropoliei Ardealului, judecarea pentru apostazie a episcopului Sofronie, caci s-a dovedit a fi nevrednic de a mai purta insemnele arhieresti, nevrednic de a se mai numi ortodox, nevrednic de a mai intra in Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos.
    Vicleanul sarpe si-a varsat veninul in inima sa, in adancul fiintei sale, incat acest episcop numai simte, gandeste sau marturiseste Neprihanita Ortodoxie.
    I s-a acordat milostiva iertare acum 11 ani. Aceasta nu a dus la pocainta sa, din contra, episcopul Sofronie a intarit legaturile de prietenie cu greco-catolicii, la a caror sarbatoare a fost prezent, rugandu-se cu ei si lipsind de la binecuvantata sarbatoare a nasterii Maicii Domnului, ” Taria si puterea crestinilor, Nascatoarea Soarelui dreptatii , Ajutorul nostru in fata Dreptului Judecator, Cea care sterge zapisul greselilor noastre , pe care a intristat-o cu comportamentul sau.
    Cu cine s-a rugat, episcopul Sofronie?
    Cu vrajmasii Mantuitorului Hristos, in dispret fata de Sfanta Predanie, ignorand blestemele si anatemele sfintelor sinoade ecumenice, a fraternizat cu ereticii si inselatii, vanzandu-si substantial propria constiinta eclesiologica.
    Caci spune dumnezeescul Hrisostom:„Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” (cf. Iac. 4, 4).
    Auziţi toţi care mâncaţi împreună cu ereticii hotărâre dureroasă: sunteţi vrăjmaşi ai lui Hristos.
    Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului; şi nu se învredniceşte de viaţă, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi suferă şi mai rele.”
    La randul nostru suntem profund intristati si ingrijorati de acest comortament afurisit de Sfintele Dogme si Canoane, care duce la pierzanie si consideram ca purtarea si cugetul sau trebuie osandite si respinse de toti Ierarhii si credinciosii.
    Iata ce spune Sf. Paisie Velicicovski- Despre Uniați:

    „*Ce este, dar, Uniatia?

    Unia este o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unita cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica ramleneasca (n.n. – catolica). Unia este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vandut Credinta Pravoslavnica.”
    Daca glasurile noastre nu sunt suficient de puternice pentru a se face auzite de cei care au pactizat deja cu satanicul ecumenism, prin participarea neconditionata la intrunirile CMB, daca cugetul nostru devotat Sfintei Ortodoxii, este ocarat si batjocorit, daca cererea noastra va fi dispretuita si tacerea va invalui auzul nostru, nu ne vom intrista.
    Nu numai Dumnezeu, Cei Trei într-Unul, ne vede pe toti, cercetându-ne viaţa în fiecare clipă, ci şi toate cetele cereşti ale îngerilor şi sfinţilor care se află întru slavă. Milioane de ochi ne văd ca şi cum ar fi unul singur. Ramanand in Biserica lui Hristos, milioane de bune doriri ne însoţesc pe calea duhovniceasca aleasa de noi prin viaţă, care este întunecată şi spinoasă; şi milioane de mâini se întind din cer spre ajutorul nostru ca şi cum ar fi una singură.
    Ne încredinţăm „părinteştilor predanii”, ca nişte călăuze nemincinoase către Dumnezeu.
    Sa luam aminte la sfaturile unuia din Sfintii iubiti ai Mantuitorului Hristos:
    **”Să ştii că prigonitorii tăi se vor căi; batjocoritorii tăi vor tăcea, şi tu te vei bucura. Astăzi eşti cel din urmă în casa tatălui tău, însă degrabă vei fi cel dintâi. Iar cei care te prigonesc îţi vor sluji. Lucrul acesta e prezis, şi s-a adeverit de mii de ori şi în mii de locuri. Când Dumnezeu înzestrează pe cineva cu bogățiile Lui negraite, nu vrea ca bogățiile acestea să se împotmolească, precum talantul îngropat de sluga netrebnică, ci să fie împărțite cu alții.”

    Pace ţie şi binecuvântare de la Domnul!

    *Sfantul Paisie de la Neamt, Cuvinte si scrisori duhovnicesti I, 1998, p. 65-68
    **Sfantul Nicolae Velimirovici

    Apreciază

  6. CÂNTARE DE LAUDĂ LA SFÂNTUL IOAN CUVÂNTĂTORUL DE DUMNEZEU ŞI EVANGHELISTUL

    Sfântul Evanghelist Ioan,
    Fiul lui Zevedei pescarul, foarte tânăr a fost când a ars de dragoste către Domnul.
    El cel mai credincios prieten
    Al Domnului a fost, cu suflet curat, feciorelnic,
    Cu sufletul plin de curăţia iubirii,
    Străvăzător şi viteaz.
    El minuni mari a propovăduit, rupt-a peceţile veşniciei.
    El soarta lumii o a văzut, din capăt până în capăt.
    El iubirea o a propovăduit,
    Întru iubire umblat-a.
    El până la Tronul Celui Preaînalt înălţatu-sa cu iubirea.
    El proslăvitu-sa întru iubire,
    Precum fruntea muntelui albă de nea:
    El Fiul Tunetului se cheamă, proroc înfricoşat,
    Dar cu inima plină de blândeţe.
    O, Sfinte Părinte Ioane, Văzătorule al Tainelor Dumnezeieşti,
    O, preaputernice sfinte, du rugăciunile noastre
    Prietenului tău şi Mântuitorului nostru!
    Apropie-ne pre noi de Domnul,
    De Domnul Cel Blând şi Puternic,
    Pre noi cei nevrednici să ridicăm privirea la El,
    Apropie-ne măcar de Picioarele Lui!

    Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s