,,Dogmele nu au apărut dintr-un efort speculativ al unor teologi deștepți care stau și filozofează. Ci dogmele sunt formulări ale învățăturii Bisericii, pe care Părinții Bisericii le-au întocmit ca să păzească Biserica de erezii. Pentru că, ori de câte ori s-a formulat o dogmă, s-a făcut cu scopul de-a se combate o erezie anume” (Părintele Ioannis Romanidis).
Problema zilelor noastre este că erezia a devenit un mod de existență în care creștinul ortodox apară adeseori formulările dogmatice ale Bisericii, uitând să trăiască ortodox și să combată ereziile pe care le întrupează ca experiență străină de adevărul revelat. Cu alte cuvinte, în multe situații, creștinul vremurilor apostate, învață dogmele ortodoxe pe de rost, rostește Crezul cu multă pioșenie, citează întraripat de dumnezeiescul dor din Sfintele Scripturi, postește, se spovedește, merge la Sfânta Liturghie și se împărtășește cu Sfintele Taine, având, totuși, o viețuire străină de Adevărul revelat. Cum se poate o astfel de înstrăinare? Este posibil printr-o atitudine legalistă ce răspunde cerințelor instinctuale de a împlini actul sacramental, lipsită de etosul autentic ce trebuie să așeze viața creștinului pe coordonatele firescului, în Duhul Adevărului, spre realitățile cerești.
Cum zicea părintele Ioannis Romanidis, atunci când se prăznuiește Duminica Ortodoxiei, se scot din dulap Sfintele Dogme și Canoane, se șterg de praf, se bat metanii înaintea lor, după care sunt așezate frumos înapoi, așteptându-se următoarea sărbătoare. Adică, se idolatrizează dogma! Ea nu mai este expresia unei experiențe a Sfinților pusă la îndemână ortodoxului pentru a trăi creștinește și a revela un mod de viețuire conform cu Evanghelia. Dogma devine un monolit din care se fasonează idolatru o falsă experiență ce așează omul într-o existență duală. Pe de o parte, Dogma se cinstește prin cunoașterea ei, iar pe de altă parte se necinstește prin încălcarea ei la nivelul viețuirii personale.
Ca să fiu mai precis, în aceste vremuri în care toată frumusețea Ortodoxiei a „ieșit la suprafață” prin traducerea Scrierilor Sfinte, ortodoxul, în loc să caute să trăiască experiența credinței (ortopraxia), se limitează la o cunoaștere scolastică, respingând un mod de existență pe care îl exprimă învățătura de credință, atât de mult prețuită. Astfel, creștinul ortodox respinge teoretic hiliasmul, însă viețuiește pe pământ ca într-o împărăție de o mie de ani, uitând de dimensiunea cerească pe care teoretic o exprimă adeseori, ca bun dogmatist, canonist sau teolog. Condamnă, în conformitate cu Sfintele Sinoade Ecumenice, ereziile trinitare și histologice însă modul de existență este individualist și anticomunial. Dumnezeul Treimic este definit ortodox, însă modul de raportare la Preasfânta Treime este realizat pe coordonate lumești, harul fiind de trebuință, nu pentru curățirea de patimi, luminare și îndumnezeire, ci pentru binecuvântarea realităților lumești în care este ancorat el, creștinul egocentrist. Pe de altă parte, Iisus Hristos este mărturisit intelectualist ca Dumnezeu-Omul, după tipare dogmatice, iar la nivel practic este redus la o dimensiune eretică-arianistă, a Omului înzestrat cu puteri dumnezeiești sau chiar ca un mare inițiat al umanității.
În aceste condiții, cum poate creștinul ortodox răspunde provocărilor contemporane și cum poate lupta pentru a păstra credința nealterată la nivelul experienței personale? Cum poate învinge patimile când viețuirea sa este străină de dimensiunea cerească a Împărăției lui Dumnezeu? Cum poate să-l biruiască pe diavolul crezând că stăpânește bine Dogmele și Canoanele, când satana, prin cuvintele Sfintei Scripturi, l-a ispitit cu îndrăzneală luciferică pe Domnul?
Dictaturile electronică, medicală, alimentară și religioasă se vor contura într-o Nouă Ordine Mondială, în care omul apostat va fi silit să accepte o realitate pe care el însuși și-a proiectat-o și și-a modelat-o după chipul și asemănarea nevoilor personale, în plan lumesc. Astfel, încălcarea Sfintelor Dogme și a Sfintelor Canoane se poate face la nivel existențial. Dacă acestea exprimă formularea experienței Sfinților, încălcarea lor se poate realiza printr-un mod de existență străin de voia lui Dumnezeu. Și cu cât mai mult, însă, când chiar aceste formulări sunt încălcate cu bună știință…!
Preot Claudiu Buză
Ortodoxia mărturisitoare 
Un articol plin de substanta, concis si excelent raportat la realitatile eclesiale.
Adevarurile cutremuratoare ale marelui Ortodox, Parintele Ioannis Romanidis, urmator al Marelui Grigorie Palamà si luptator neintrecut impotriva RATIONALISMULUI TEOLOGIC, ne-au patruns in adancul inimii. Cunoastem atat de putin scrierile acestui „nebun din dragoste pentru Hristos” si ne straduim macar sa aplicam cat putem din indemnul bineplacutului lui Dumnezeu, nevointa, spre curatire si luminarea mintii.
”…iar noi avem impresia că adevărul ne va mântui, în sensul că trebuie să primim noi în literă toate dogmele Sinoadelor Ecumenice și e suficient ca să putem fi liberi şi să dobândim mântuirea. Asta-i o înţelegere papistașă despre primirea dogmelor…scopul dogmelor este să fie folosite ca medicamente pentru tămăduirea omului. În credinţa ortodoxă – căutați, dacă vreţi, la Simeon Noul Teolog, și-o să găsiți mai multe despre aceasta – dogma trebuie să ajungă viață. Dogma trebuie să ajungă experienţă. Dogma trebuie învăţată empiric.”
Acestea si multe altele, ne-au fost de multe ori explicate de Sfintia Sa, Parintele Claudiu, insistand mai ales asupra lucrarii Bisericii , ca „spital duhovnicesc”, in care „singurul scop al formularilor dogmatice este acela de a sluji la tamaduirea sufletului omenesc intru si prin Hristos Insusi.”
Se pare ca acum, remarca cu durere, Parintele Romanidis,”au trecut două mii de ani şi a rămas spitalul fără doctori, deși încă se mai numesc doctori cei care sunt în spital, cu toate că nu mai vindecă pe nimeni. Există pericolul să ajungem în situația asta, şi singurul lucru care ne mai poate scăpa este întoarcerea la Părinţii Bisericii.”
Imbolnavirea grava a” doctorilor”, prin toxinele emanate de virusul mortal al panereziei ecumeniste, ii face neputinciosi de a mai tamadui si a lucra in marele spital duhovnicesc, Biserica lui Hristos.
Ce mai asteptam de la fostul Ierarh Sofronie, episcop greco-catolic de acum, caruia Patriarhul si colegii din sinod, falsi tamaduitori, ii refuza vindecarea, condamnandu-l defintiv la moartea duhovniceasca?
Ce mai asteptam de la Mitropolitul Teofan, dantuitor cu evreii in sinagoga si frate al ereticului Papa Francisc, pe care l-a imbratisat cu bucurie la venirea acestuia in Moldova, Binecredinciosului Voievod Stefan Cel Mare si Sfant?
Unul ca acestia, aflat in fata Sfantului Potir, ne talcuieste Parintele Romanidis, ” intr-o astfel de situatie, acela este inca “neputincios” sau “bolnav” si chiar “mort” duhovniceste (1 Cor. 11:30), si prin urmare, nu ia parte intru invierea persoanei launtrice si astfel nu se impartaseste la Euharistie spre viata in Hristos, ci mai degraba spre judecata si osanda.
“Caci de ne-am fi judecat noi insine, nu am mai fi judecati. Dar, fiind judecati de Domnul, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea” (1 Cor. 11:31-32).
Apostazia Patriarhului Bartolomeu nu ne mai uimeste si privim deja cu infricosare, roadele otravite ale ereticescului sinod cretan, a caror documente au fost semnate si adoptate cu evlavie de reprezentantii BOR.
*Este vorba de decorarea sa de catre „episcopeasa”Antje Jackelén, conducatoarea marii „biserici”lutherane a Suediei.
În 2005,” biserica” suedeză a început să binecuvânteze căsătoria homosexuală și a permis hirotonirea de homosexuali și lesbiene. La 1 noiembrie 2009, „biserica” a început să înregistreze căsătoriile între persoane de același sex, devenind una dintre primele „biserici” din lume care s-a îndepărtat de conceptul tradițional de căsătorie heterosexuală.
La 8 noiembrie 2009, o lesbiană declarată, Eva Brunne, în vârstă de 55 de ani, a fost hirotonită „episcopeasa”de Stockholm, în Biserica Suediei. Brunne, care trăia într-o căsătorie între persoane de același sex cu Gunilla Linden (tot o preoteasă luterană), a devenit a cincea femeie din Suedia și prima lesbiană declarată, care a ocupat postul de episcopeasă în „Biserica” Luterană.
În 2018, o elevră suedeză și activistă de mediu, Greta Thunberg, care într-un discurs furibund cu accente de isterie, i-a acuzat, la ONU, pe liderii mondiali că au trădat așteptările popoarelor, a fost numită de „Biserica” Suedeză, „succesoarea lui Iisus Hristos.”
* Union Of Orthodox Journalists;3/10/2019
ApreciazăApreciază
Doamna Gabriela, din păcate un ospiciu de nebuni in aer liber, asta a ajuns omenirea, și după cum observam, antihristul are terenul pregătit, o chestiune de timp ne mai desparte de aceasta
ApreciazăApreciază
Proba dreptei-credinte in fata ereticilor ….nici in vremurile demult apuse, ereticii nu se lamureau, doar prin smerite si intelepte cuvinte.
*Cuviosul Coprie din pustia Egiptului, având într-o vreme vorbă cu un eretic maniheu înaintea poporului, despre credință, și neputând prin smeritele sale cuvinte să înfrângă pe cel mândru și semeț, a vrut ca printr-o faptă să-și arate credința cea dreaptă. Deci, poruncind să se aprindă un foc mare, a chemat pe eretic cu el în văpaie, zicând că a aceluia dintre ei, care nu va arde în foc, să-i fie socotită credința ca dreaptă. Iar maniheul a zis către el: „Tu, mai întâi, să intri”. Și a intrat Sfântul în foc și s-a despărțit văpaia în două. Iar el sta pe cărbunii de foc ca pe niște iarbă verde, fără de vătămare. Și, stând așa, în mijlocul focului, o jumătate de ceas, a ieșit întreg, neatingându-se focul nici de hainele lui. Acest lucru văzându-l poporul, s-a mirat și a proslăvit pe Hristos-Dumnezeu. Iar ereticul n-a vrut să intre, dar, fiind împins de norod, fără voia sa, îndată a început să ardă și, sărind din foc, pârlit, a fugit. Iar poporul, prinzându-l striga: „Să fie ars ereticul”.
Iar Cuviosul Coprie, potolind gâlceava poporului, a slobozit pe eretic viu, dar pârlit ca un tăciune.
*Proloagele, în fiecare zi împreună cu Sfinții, vol. 2, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2011
ApreciazăApreciază
Doamne ajuta,
ma iertati.
Părinte…un barbat , din Ardeal,
prin anii 70″ a fost botezat la ortodocsi de preot ortodox…prin stropire si nas romano-catolic( eretici) … este botezat sau nu este? Trebuie sa-si faca botezul corect acu la varsta asta sau nu?
am intrrbat si pe marturisireaortodoxa sa am cat mai multe raspunsuri sa-i dau omului acestuia. nu-i nici el sigur ce sa faca !
eu am zis ca nu e valid botezul daca si stropire…si nas eretic !
apoi pe mine nu se poate baza ca sunt un mirean simplu si un necunoscut pt el.
Doamne ajuta.
ApreciazăApreciază
Nu e valid botezul!
ApreciazăApreciază
bun…multumesc parinte !
acu…daca imi dati permisiunea…pot sa redau rasp. sfintiei voastre pe blogul saccsiv acolo unde am discutat cu barbatul acela? adica daca pot sa zic ca ” uite pr.Claudiu a zis ca nu e valid ..” ?
ApreciazăApreciază
Desigur!
ApreciazăApreciază
,, slujba”de înmormântare interconfesională la curtea de Arges la repatrierea sicriului cu trupul neînsuflețit al reginei Elena, sursa basilica
ApreciazăApreciază
Rabin: invazia islamului in Europa și distrugerea creștinismului sunt vesti minunate pt noi, pt că așa va veni ,,mesia” https://pateriki.blogspot.com/2019/10/blog-post_21.html
ApreciazăApreciază
„Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”
(Fapte 5, 29)
„*Din perspectiva Ortodoxiei, erezia este abaterea de la învăţătura consacrată a Bisericii, aşa cum a fost ea exprimată de Apostoli şi de Părinţii Bisericii, mai ales în Sinoadele Locale şi Ecumenice. Spre exemplu, învăţătura despre unirea celor două firi în Hristos s-a exprimat la Sinodul IV Ecumenic, potrivit căreia firea dumnezeiască şi firea omenească s-au unit „neamestecat, neschimbat, nedespărţit şi neîmpărţit” în ipostasul Cuvântului.
Când se accentuează firea dumnezeiască în defavoarea firii omeneşti, se cade în erezia monofizitismului. Când se accentuează firea umană în defavoarea celei dumnezeieşti şi mai ales în defavoarea unităţii celor două firi, se cade în erezia nestorianismului.”, ne semnaleaza Mitropolitul Ierotheos Vlachos.
In viata actuala a Bisericii asistam la incercari de surpare a traditiei isihaste ortodoxe, subminarea Tradiţiei patristice, bisericeşti, de dragul unei „ecleziologii primare”, care se referă la dumnezeiasca Euharistie, la Împărăţia lui Dumnezeu şi se sprijină doar pe texte ale Vechiului Testament.
Părerea că în Biserică predomină o dublă ecleziologie – primară şi ulterioară – aparţine aşa-numitei „teologii postpatristice”, adică o părere preluată de la protestanţi şi de la unii ortodocşi, care încearcă astfel să nege învăţătura Părinţilor, cultul Bisericii, tradiţia isihastă şi, desigur, monahismul.
Erezia este situaţia periculoasă care vatămă in prezent mădularele Bisericii. Este vorba de o malignitate eretică protestantă care a intrat în organismul unor membri ai Bisericii şi ea nu trebuie să devină o tumoare malignă în Biserică, care să atace organismul acesteia.
Persistenta activitatii BOR in satanicescul CMB si trimiterea la specializare a distinsilor absolventi in teologie la universitatile protestante ale Apusului, sau la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elvetia), a dus printre altele la modificarea constiintei ortodoxe, la aparitia unei malignitati eretice protestante, manifestate prin încercarea de erodare a întregii tradiţii şi vieţi ascetice a Bisericii, aşa cum este ea exprimată de marii Părinţi Capadocieni şi de toţi Părinţii Neptici-Filocalici ai Bisericii până la cei mai recenţi, contemporanii Mari Cuviosi. In plus colaborarea unora dintre Inaltii Arhierei ai Bisericii cu autoritatile comunisto-securiste, si patrunderea masonilor in viata BOR, au format o „respingatoare dictatura a Iudelor”, tradatoare a Bisericii drept-maritoare a lui Hristos. Daca convietuirea nu este cu putinta,**”nu-i rămâne Bisericii ca „modus vivendi”, decât principiul evanghelic: să pătimească pentru Domnul Hristos, să rabde, să sufere”, ceea ce s-a si intamplat, multi Mari Mucenici dandu-si viata pentru Hristos si neam, a caror Sfinte Moaste zac nestiute in stamosescul pamant al tarii.
Pocainta ar trebui sa vina din partea acestor sinodali ai BOR, in frunte cu Presedintele lor, prin canonizarea acestor Sfinti, recunoscand si cerand iertare pentru **”minciunile oarbe si obraznice ale lui Iuda”, nu ignorand plansul, strigatele si Adevarul propovaduit de acesti sfinti Mucenici ai credintei ortodoxe.
In BOR s-au strecurat si conceptiile ratacite ale Prof.filozof si teolog Ch.Yannaras, ucenicul bătrânului Acachie Kavsokalivitul, care i-au înşelăt chiar şi pe credinciosii şi povăţuitorii duhovniceşti, făcându-i astfel să le recomande (!) sau cel puţin să le îngăduie, îndreptăţindu-le cu „gândul cel bun”.
Am participat la o astfel de conferinta(organizata de Ed.Anastasia-2011) in Biserică, cu prezentare de carte , de catre Prof. Christos Yannaras(doctor în filosofie al universităţilor din Salonic şi Sorbona, autor a peste cincizeci de cărţi), cu mai multi ani in urma, care a atras un numeros public, majoritate tineri. Scriitorul a sustinut o serie de conferinte in intreaga tara, si in Aula Academiei Romane, cu o participare stralucita a numeroase personalitati. Greu ar fi fost oricarei persoane, care nu are o pregatire solida teologica, sa vada inselarea sau ratacirea la acea vreme.
Acum lucrurile mi-au aparut in cu totul alta lumina.
Inselarea si hula adusa invataturilor Sf.Nicodim Aghioritul, propovaduirea subtila a placerilor si a lxismului moral, care au oferit o mincinoasa intemeiere “teologica” libertinajului, atragand si smintind uneori tinerii, au atras criticile Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul, inzestrat cu harisma stravederii, Cuviosul Porfirie si a altor stareţi cuvioşi contemporani şi duhovnici înzestraţi cu harisma discernământului .
„Măi copii, ce spune Hristos în Evanghelie? Nu spune “şi da şi nu”, ci spune: «Ce este da, da şi ce este nu, nu». Ei, şi eu vă spun: «Pe Yannaras nu, nu»”.Yannaras, atunci când îi arăţi că ceea ce propovăduieşte este înşelare şi hulă, îţi răspunde: „Da, da, aveţi dreptate…”. După puţin îţi spune iarăşi: „Da, da, aveţi dreptate…”, dar apoi continuă să scrie şi să stăruie în înşelarea sa, însă într-un mod mai „politicos” (adică mai camuflat)”spunea cu amaraciune, Cuviosul Paisie Aghioritul.
Trebuie o atentie marita, o stare de trezvie si un discernamant permanent, cultivat cu dragoste desavarsita fata de Hristos, dupa putere(stie Domnul!), de catre un Parinte Duhovnic, imbunatatit, a caror „porunci”trebuie ascultate cu smerenie desavarsita.
Acest nemaintalnit, divin si minunat dar, ne-a fost rezervat multora dintre noi, cei ingraditi de erezie, de catre Mangaietorul drept rasplata.
„**Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva, lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii
– dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos….Aceasta este rânduiala, aceasta este calea, acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, începând cu Sfinţii Apostoli până-n zilele noastre, şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti.
Privitor la această rânduială, această cale, acest adevăr, nu sunt cu putinţă nici concesiile, nici compromisurile, nici retragerile. Nimeni nu ne poate sili, nici chiar un Sobor Ecumenic, dacă s-ar întâmpla ca acesta să aibă loc.”
*Ὀρθόδοξος Τύπος, 22 iulie 2011, nr. 1888, pp. 1, 6
**Sf.Iustin Popovici -Biserica si statul
ApreciazăApreciază
Luând pe umeri crucea, strânge-o cu putere Şi du până la sfârşit chinul încercărilor,
Sfâşierea durerilor şi primeşte cu bucurie Piroanele – întristărilor, ca pe o comoară a slavei.
Şi aruncat în fiecare zi în lăncile ocărilor Şi lovit cu pietrele tuturor necinstirilor
Vărsând lacrimi de sânge (Că totul izbuteşte plânsul de fiecare zi)
Vei fi mucenic.”
Cuv. 18, Simion Noul Teolog
„*…numai simpla noastra vietuire, fara sa abdicam de la principiile noastre crestine, este o marturisire si o mucenicie de zi cu zi…..Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem?
Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor.”
Cat adevar ascund aceste cuvinte ale vasului ales al Mantuitorului Hristos, Cuviosul Parinte Justin Parvu, care nu a abdicat nici o clipa de la lupta dusa cu vrednicie si indelunga -rabdare, luminand intunericul care ne invaluia „Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,(Efes. IV, 14)”
Mai presus de toate, trebuie să înțelegem cu fermitate că soarta Bisericii Ortodoxe este în mâinile Creatorului și Capului său – Domnul nostru Iisus Hristos.
Și numai în mâinile Sale, nu în mâinile politicienilor sau ale puternicilor acestei lumi, a unora sau a altora care incearca sa ne arunce in prapastia schismei și mai ales, nu în mâinile noastre.
Oamenii nu pot fi decât instrumente, instrumente în implementarea Voii lui Dumnezeu pentru Biserică. Ceea ce vrea El se va întâmpla. Ceea ce nu vrea El nu se va întâmpla.
Și sarcina noastră, sarcina credincioșilor ortodocsi, este să devenim unelte ascultătoare în mâinile lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm voința Lui și să trăim în conformitate cu aceasta, chiar dacă pare dificilă sau periculoasă. Trebuie să ne amintim că dacă slujim lui Dumnezeu, atunci nici măcar firul de păr nu va cadea din capul nostru fără atentia si voia Lui desavarsita.
Duhul Sfânt, îndrumând Biserica, corectează situația care pare un dezastru la un moment dat, în moduri cunoscute numai de El, prin alte persoane.
Daca o persoană devine o „ramură moartă” în evoluția Bisericii, Voia înțeleaptă și atotputernică a lui Dumnezeu acționează astfel incat ea sa fie taiata si aruncata in foc.Dacă nu era așa, Biserica lui Hristos ar fi fost pierdută și dispărută cu mult timp în urmă în vicisitudinile istoriei. Ne gandim câte lucruri stupide, ciudate și teribile au existat în viața Bisericii de-a lungul secolelor.
Dar Biserica este vie și sfântă! Biserica este un ocean al Duhului Sfânt, care se autoimprospateaza mereu fiind intr-o permanenta miscare, ceea ce este rau si nefolositor fiind repede indepartat pentru ca ea sa ramana mereu luminoasa si stralucitoare precum un diamant nepretuit.
Am dori sa existe acum o reparatie la raul imens comis de Ierarhii BOR, care inlantuiti unii de altii alaturi de Pseudo-Patriarhul Bartolomeu, si de papa cel eretic al Romei, veriga cea mai importanta, dar aceasta nu este de competenta noastra, ci a Duhului Sfant care vegheaza si in care ne punem toata nadejdea.
A decide noi cu puterea limitata a gandirii noastre,oricat de multa experienta si stiinta de carte am avea, cine a pierdut Harul si cine il mai are este categoric atributia unui sinod panortodox , care ar trebui convocat de catre „primul intre egali”, adica Pseudo Patriarhul Bartolomeu, care la cei 90 de ani ai sai, a ales stapanii carora li se supune si care nici macar nu gandesc asa ceva.
Fericirea indoielnica si ciudata a lui Sofronie, episcopul filopapistas, tradeaza siguranta ca nu va fi depus din cinstea si treapta pe care a avut-o in Biserica lui Hristos, cata vreme are in spatele lui papusari ai ocultei masonico-sioniste, intregul sinod in frunte cu Presedintele sau si pseudopatriarhul Constantinopolului, slujitorul prea plecat al ecumenismului feroce. Sa nu uitam ca cine ii iubeste pe greco-catolici este aliatul de nadejde al inainte-mergatorului Antihristului, papa de la Roma.
Ei sunt cei care il linistesc si-i asigura un zambet fericit, episcopului filouniat Sofronie, pana la debarcarea sa din corabia Bisericii de catre Atotputernicul Domn al Slavei.
Dosarele de coruptie in care este implicat Inaltul Sofronie, filopapistasul indragit al uniatilor, au ajuns prin sertarele mai marilor judecatori ai zilei, ca atatea altele.
Neindoios lucru este greu sa iei o decizie, atunci cand te indoiesti, si nu ai curajul de a marturisi Adevarul in aceste momente de ratacire si abjurare ale Inaltilor Ierarhi BOR.
Si atunci multi indecisi, slabi si nevolnici in credinta, isi vor pune intrebarea:
„Unde este acea fericita arca asemenea cu arca dreptului Noe, unde sa putem scapa de valurile ce navalesc din toate partile, unde sa putem afla mantuire neindoielnica? Arca aceasta e Sfanta Biserica, ce pluteste peste valurile potopului duhovnicesc si in noaptea intunecoasa, inviforata, cumplita, este calauzita cu seninatate si tarie in calea sa, de catre luminatorii ceresti: scrierile sfintilor bineplacuti ai lui Dumnezeu. „, le raspunde cu desavarsita sa intelepciune, Har al Duhului Sfant, Sfantul Ignatie Briancianinov.
*extras din nr. 8 al revistei ATITUDINI
ApreciazăApreciază
” Nu te lasa inselat de parerea de sine si de invatatura celor care,inselati de parerea de sine,dispretuind adevarul Bisericii si dumnezeiasca Descoperire,spun sus si tare ca adevarul poate sa vorbeasca in tine fara sunetele cuvantului si sa te povatuiasca el insusi printr-o oarecare lucrare nehotarnicita si tulbure.Aceasta este o invatatura a minciunii si a celor de aproape ai ei.
Semnele invataturii mincinoase:intunecimea,lipsa de limpezime,parerea si celor ce urmeaza lor: desfatarea visatoare a sangelui si a nervilor pe care le nasc ele.Aceasta desfatare se dobandeste in urma lucrarii perfide a slavei desarte si a iubirii de desfatari.
…Iar daca inainte de venirea vadita a Sfantului Duh- care e partea sfintilor lui Dumnezeu- va socoti cineva ca aude inlauntrul sau adevarul care graieste,acela nu face altceva decat sa-si linguseasca trufia,acela se inseala;el va auzi mai degraba glasul celui ce a grait in rai:<>(Fac.3,5).Si acest glas i se va parea glasul adevarului.”Sf.Ignatie Briancianinov-Experiente ascetice pg.96-97.Aici vedem caderea episcopului Sofronie,din nefericire.Terapiile psiho au in centru chiar ideea ratacita de „adevar regasit in tine”.
ApreciazăApreciază
Este de neconceput, cum erezia atrage mintile putin invatate, si nedespatimite in totalitate, care dau atentie si mai ales indreptatesc cu buna stiinta, latura schismatica a vechilor acrivisti.
Un articol venit ca o pala de furtuna din partea organizatorului acrivist-schismaticilor, a scos la iveala gandirea schimonosita a unor persoane din randul celor ingraditi de erezie, care in adancul sufletului lor au alunecat deja spre prapastia primitoare a celor care numai au nimic in comun cu Hristos.
Cernerea continua in randul nostru.
Biserica Ortodoxa Romana isi trimite cu buna stiinta, prin comportamentul mult-fericitului si indragitului de uniati, Episcopul lor Sofronie, proprii credinciosi ortodocsi, catre greco-catolici sau catre sectele neo-protestante, unde relatia cu Dumnezeu este una directa, a fiecarui om in parte, unde serviciul religios este minimal si, mai ales, unde pastorul este, de obicei, un model pentru comunitatea respectiva. Noul episcop greco-catolic Sofronie, trebuie sa mai lucreze putin la imaginea sa șifonată de minianchetele discrete ale DNA, declansate de intrigile si uneltirile colegilor de breasla, invidiosi pe realizarile sale,.Suntem indreptati sa credem asta, caci iata justitia l-a gasit nevinovat pe mult-fericitul episcop Sofronie.
S-a hotarat: Vrednic este!
S-au inchis dosare, s-au trantit sertare, totul a reintrat in normal, pana si pentru mana dreapta a lui Sofronie, staretul Manastirii Izbuc, impreuna cu alti stareti si Preoti din Eparhie, anchetati, din greseala, tot asa, s-a dat verdictul : Vrednici sunt!
Totul are un pret in viata, dar mai ales in cea duhovniceasca si acesta este, in cazul de fata, unul singur : TACEREA!
Chiar daca sunt incalcate poruncile lui Dumnezeu, cel care are puterea aici pe pamant este Episcopul, si daca acesta a instituit omerta, fie blagoslovit!
Cum sa nu fie fericit Episcopul Sofronie cu stat de plata (inca)in BOR?
Isi mai aduc aminte oare, staretii si Preoții implicati alaturi de Sofronie al uniatilor, de porunca a IX si de dumnezeestile cuvinte:
„Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.”(Ecclesiastul 12;13,14)
„Nu e cu putinta, zice cineva, nu e cu putinta a strabate ziua de fata cu buna credinciosie, de nu va fi socotita ca cea din urma a intregii vieti”, spune Ioan Scararul.
Asadar la ce bun toata bunurile acestei vieti pamantesti, onoruri si laude omenesti de la Patriarh la sectari, cand stim ca totul e umbra si vis , fum si „Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!”(idem1;2)
Si astfel, uitarea pe care mizeaza BOR pentru a-si spala pacatele se intoarce zilnic impotriva ei prin pierderea adeziunii dreptcredinciosilor, care culmea nu uita.
Iar noi stam de veghe, caci suntem ascultatori de porunci si avem frica de Dumnezeu adanc ascunsa in madularele noastre slabanogite si nevrednice si ne straduim in dragostea fata de apoapele, cand le spunem:
Numai sunteti vrednici ucenici ai lui Hristos!
Iar mai marele vostru, Sofronie, numai este invatator al tainelor credintei, caci nu s-a depărtat „*de buruienile străine, care sunt ereziile..nu a fugit dar, de mărăcinele cele rele, care dau naştere la rod purtător de răutate, din care, dacă gustă cineva, moare îndată. Acestea nu sunt sădite de Dumnezeu. Dacă ar fi, s-ar arăta ramuri ale Crucii, iar rodul lor ar fi nestricăcios. ” A pierdut la greco-catolici toiagul de reazem şi întărire, de desteptare a constiintelor sau de certare.
Un mincino-episcop, impreuna cu Preotii si Cuviosii care au uitat de Hristos si de poruncile Lui, sunt madularele aflate in putreziciune si care imbolnavesc de moarte intreg trupul Bisericii.
Daca va alege in continuare sa nu isi schimbe atitudinea fata de propriile tradari ale misiunii sale si daca nu va opera taierea in carnea vie a corpului sau institutional, printr-o analiza fara partinire a tuturor pentru a inlatura celulele canceroase, BOR se va afla intr-o criza institutionala fara precedent in lumea ortodoxa!
*Epistola lui Ignatie catre traileni
ApreciazăApreciază
Gândul îmi spune că minciuno-episcopul Sofronie va fi lăudat în Sinodul BOR pentru fapte de vitejie pe câmpul de luptă al ecumenismului. Cred că prezența lui la greco-catolici reprezintă o mutare strategică a promotorilor ecumenismului în Patriarhia Română, un pas înainte spre mult râvnita unitate în diversitate!
ApreciazăApreciază
Spre mare folos duhovnicesc:
Uitarea în sine nu are nicio putere, dar se întăreşte din pricina negrijii noastre şi pe măsura acesteia.
Nu zice: ”Ce să fac? Căci ceea ce nu voesc, aceea mi se întâmplă să fac”! Ci, aducându-ţi aminte, cugetă la ceea ce eşti dator să faci.
Deci, fă binele de care-ţi aduci aminte; şi cel de care nu-ţi aduci aminte, se va descoperi ţie. Şi să nu-ţi dai cugetul fără judecată uitării.
Scriptura zice că „iadul şi pierzarea sunt arătate înaintea Domnului”. Acestea le zice despre neştiinţa şi uitarea inimii.
Căci iad este neştiinţa, fiindcă amândouă sunt întunecate. Şi pierzare este uitarea, pentru că prin ea am pierdut din cele ce le aveam.
Ia seama la relele tale, nu la ale altuia; şi nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a minţii tale.
Nu lăsa pe mâine binele pe care poți să-l faci astăzi pentru că „mâine” poate să nu mai apară.
Bazat pe Sfântul Marcu Ascetul
ApreciazăApreciază
„Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (In 17, 3)
Asa păstor, asa turmă!
Sofronie, „episcopul” mult-prea tăcut al greco-catolicilor, are se pare nu numai asentimentul Preotilor si staretilor, ci si a intregii turme păstorite.
Naivitate, lasitate si nestiinta, toate impreuna definesc starea turmei prostită de „episcopul”Sofronie al uniatilor , (dar cu stat de plata in BOR), care prin lanturile pe care le-a mesterit atat amar de ani cu viclenie si discursuri ecumeniste ipocrite, mizand pe slabiciunea celor din subordinea sa, si prosteala perversă cu care a ametit mintea turmei credule, i-a legat de el pe vecie!
Indiferenta, confuzia, starea caldicică a credintei, sunt elementele care caracterizeaza pleroma din Bihor, cu cateva exceptii binecuvantate.
„Unde sunt acei oameni de valoare cu putere de Sus, care sa marturiseasca Adevarul?”se intreba Cuviosul Parinte Justin Parvu.
Avand un păstor greco-catolic, si turma care il ascultă tacută, este si ea greco-catolică!
Adica a devenit apostată , schismatică, afurisită de Biserica Ortodoxă!
„Propovăduirea Apostolilor şi dogmele Părinţilor au întărit Bisericii o singură credinţă; care purtând haina adevărului, cea ţesută din teologia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu”.
Merită semnalată cu adancă amaraciune, in acest ocean de ecumenism care devine treptat, BOR, prezenta Mitropolitului Serafim adancit impreuna cu subalternii ierarhici, in conferinte si vecernii, in Germania, cu luteranii. Nu este prima oară, nici ultima. „Conferința a continuat cu patru prelegeri, două biblic-sistematice (Pr. Prof. Dr. Gabriel Gârdan și Past. Dr. Peter Munzert), respectiv două practice (Pr. Claudiu Nechita și Past. Peter Schwarz) care au pus în lumină valorile comune ale creștinilor evanghelici și ortodocși în….”ni se relateaza pe sit-ul Mitropoliei O.R. a Germaniei, Europei Centrale si de Nord. Ce valori comune avem cu luteranii eretici? Ce unire şi amestec să avem noi cu ei?
Să conştientizăm foarte bine că suntem în faţa unei situaţii extrem de grave, dramatice, o criza a Bisericii, care nu poate fi rezolvata in fond, nici prin discursuri, nici proteste cu penibile pancarte, nici mitinguri, nici prin jalbe la mai marii Bisericii, ci prin impreuna-marturisire, uniti prin Sfanta, Neprihanita si Iubita Ortodoxie.
Scopul Satanei nu este sa umple cerul de mucenici, ci sa nu mai fie credinciosi adevarati pe pamant, sa ii insele si pe acestia, astfel incat sa le deturneze “inchinarea” (ravna si credinta lor) in directia contrara Duhului si Adevarului lui Hristos.
Nu va exista o operatie miraculoasa, nu, nicidecum, iar raul launtric profund, care macina Biserica noastra, va invada prin metastaze madularele Trupului lui Hristos.
Nu s-a intamplat nimic cu Mitropolitul N.Corneanu, nu se va intampla nimic, nici cu minciuno-episcopul Sofronie.
Decaderea din treapta ar fi totusi, un exemplu necesar si binevenit pentru turma ratacita si toti cei cu un dezvoltat cuget ecumenist, că in BOR, sfintele canoane si Traditia, invataturile Sfintilor Parinti, fac parte din structura noastră ca neam ortodox.
Nu ar fi o vindecare in profunzime, dar ar restabili demnitatea lezată a poporului roman ortodox in fata intregii Ortodoxii.
Sa luam aminte la cuvintele Sf.Cuvios Paisie Aghioritul :”Se mantuieste numai acela care este foarte hotarat, care vrea cu adevarat, din tot sufletul sa duca aceaasta “lupta buna“. Se mantuiesc numai aceia care lupta din rasputeri “contra curentului” si nu se lasa cu niciun chip “dusi de val”, in timp ce “caldiceii”, cei care nu duc o lupta constienta si angajata, ci sunt crestini mai mult “din inertie”, repede sunt inghititi de valurile lumii si, chiar daca nu-si dau seama, ajung sa moara sufleteste, furati de un duh sau de altul, spre care au fost inclinati mai mult.”
In trecut s-a smintit pleroma, acum ce putem zice, decat ca tacerea contagioasa si vinovata a lui Sofronie, episcopul mult prea tacut al uniatilor, se resimte nu numai la nivelul Bihorului, ci si in intreaga Biserică Ortodoxă Romană.
ApreciazăApreciază
Din pacate cel care a absolvit cu succes Facultatea de Medicina in 1993 si al carui nas de calugarie este Mitropolitul Serafim, uniti tainic cu legaturi se pare indestructibile ecumeniste, numai pot fi „doctori” tamaduitori, in „spitalul duhovnicesc”, care este Biserica lui Hristos!
Dupa Parintii Bisericii, mai ales Sf.Irineu, Biserica este totuna cu Ortodoxia si cu dumnezeeasca Euharistie. Cei trei termeni sunt sinonimi, dupa Mitropolitul Hierotheos Vlachos.
Tamaduirea euharistica se face numai in Biserica Ortodoxa. Bucuria harica „inalta sufletul pana la stele, si dincolo de ele, il atinge pe Dumnezeu si se uneste cu Dumnezeu”.
Doar in Biserica Ortodoxa , il ai pe Hristos, Izvorul nesecat al tamaduirilor.
Cum mai poti fi tamaduitor in slujba lui Hristos, ca Arhiereu, daca ai devenit episcop al uniatilor? Tu însă, care eşti doctorul şi învăţătorul aproapelui, meriţi să fii acuzat mai mult decât el. „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi” (Luca 4, 23). Învăţătorule, caută mai întâi să înveţi tu însuţi!
Căci zice Sfântul Grigorie: „bine e să teologhisească cineva despre Dumnezeu, dar mai bine decât aceasta e să se cureţe cineva pe sine pentru Dumnezeu”. În acest spirit au învăţat toţi Părinţii Asceţi.
Se recomandă mai întâi curăţirea şi dobândirea iubirii şi doar apoi afirmarea noastră ca Filantropi, Dascăli, Păstori, Predicatori, Cateheţi! Oare nu înţelege acelaşi lucru şi dumnezeiescul Iacob, care zice: „nu vă faceţi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi învăţătorii) mai mare osândă vom lua” (Iac. 3, 1)? intreaba cu intelepciune Parintele Teoclit Dionisiatul.
ApreciazăApreciază
O stire importanta de ultima ora: Sfantul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, s-a reunit astazi intr-o sedinta extraordinara, prezidată de Preafericitul Părinte Arhiepiscop al Atenei și Toată Grecia, Ieronimos.
In prezentarea facuta, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe a Greciei, Arhiepiscopul Ieronimos, a mentionat privilegiul Patriarhiei Ecumenice de a acorda Autocefalie Bisericii Ucrainei, precum și recomandările pozitive rezultate din raportul celor două comisii sinodale. Prea Fericirea Sa a propus recunoasterea Autocefaliei BOU, admisa cu majoritate de voturi.
ApreciazăApreciază
De necrezut!!!
ApreciazăApreciază
Urmeaza Bucurestiul la ieslea Constantinopolului .Atena a consimtit legalizarea „sodomiei” sinodale „bisericesti”, in scopul unirii contrariilor.Sa ne pastram nervii,sa nu-i dam necuratilor pentru ca s-au dat ei singuri cu viteza.Sa-i sprijinim pe ierarhii ortodocsi care vor crea ” scindarea”necesara si doar pentru aceia sa ne rugam ca si Hristos S-a rugat doar „pentru cei pe care Mi i-ai dat ca toti sa fie una… …in afara de fiul pierzarii”( adica fiii pierzarii n.n.).Sa evitam comentarea cu patos a subiectilor.Acestea sunt vremurile.Se duce toata gloata ecumenista la vale.Duca-se.Pentru cine atatia nervi consumati?Pentru cine sa-ti tocesti nervii?Pentru cretini?Pentru idioti?Mica greseala pe care o facem e ca speram ca astia sa aiba hopuri in visul maret bolsevic.Dar cum sa stai in calea tsunami-ului carciumarilor proaspat iesiti de la bauta?
ApreciazăApreciază
https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/32243-ektakto-i-ekklisia-tis-ellados-anagnorise-tin-ekklisia-tis-oukranias
ApreciazăApreciază
https://www.marturisireaortodoxa.ro/extraordinar-biserica-greciei-a-recunoscut-biserica-schismatica-a-ucrainei/
ApreciazăApreciază