Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine întotdeauna spre mântuirea lumii, nu cu intenția de a-i condamna pe cei nevrednici!

Screenshot-6.png

În urmă cu câteva săptămâni am deschis o discuție despre afirmațiile celor care îl urmează pe monahul Sava Lavriotul cu privire la lucrarea Harului în Biserică. Afirmam cu acea ocazie că aceștia susțin că Duhul Sfânt ar sfinți Sfintele Taine spre osânda celor ce încă nu au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.

Cum era de așteptat, unii dintre membrii acestei grupări au reacționat, întrebându-se și întrebându-ne “unde a spus vreodată părintele Sava așa ceva?”. Întrebarea frățiilor lor este justificată, pentru că verbatim, în mod direct, monahul grec nu a spus niciodată acest lucru, însă această idee rezultă, fără ca monahul să își dea seama, din contextul mai larg al învățăturii cuvioșiei sale.

Încercăm în acest articol să arătăm că monahul Sava și cei ce îl urmează afirmă de doi ani de zile încontinuu această idee hulitoare de Duhul Sfânt, acceptând ca ipoteză de lucru faptul că niciunul dintre ucenicii cuvioșiei sale nu crede că Sfintele Taine ar fi întinate de credința săvârșitorului, după cum ne încredințează prin conferințe, deși, după cum vom vedea mai jos, această idee apare într-unul dintre documentele acestei grupări.

“Doctrina” Tainelor valide spre osândă a fost consemnată în rezoluția adunării de la Roman, din ianuarie 2018.

În articolele acelei rezoluții se spun, în esență, trei lucruri:

  1. Toți cei ce nu au întrerupt pomenirea, fără nicio distincție, sunt eretici (art. 2, 3 și 4);
  2. “Credința eretică” a pomenitorilor (preoți și credincioși) constă în faptul că se află în comuniune cu ierarhii ecumeniști, nu neapărat în mărturisirea ereziei ecumeniste (art. 8);
  3. Tainele ecumeniștilor sunt valide (art. 7, 8).

Combinația acestor trei idei din rezoluția de la Roman conduce la concluzia logică și teologică potrivit căreia Duhul Sfânt ar sfinți Sfintele Taine în bisericile pomenitorilor pentru osânda acestora.

Cum? Simplu. Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine prin lucrarea sacramentală a slujitorilor Săi preoți sau episcopi până la momentul caterisirii acestora, în cazul în care merită caterisiți (singura excepție fiind caterisirea pentru aplicarea corectă a canonului 15 I-II privitor la predicarea cu capul descoperit a unei erezii de către episcop, când preotul/episcopul continuă să săvârșească Taine valide și după pronunțarea caterisirii, pentru că astfel de caterisire este nulă de drept).

Asupra acestui lucru suntem cu toții de acord (în afara celor care au căzut deja în schisma de tip stilist) și nu are rost să mai argumentăm, argumentele s-au produs de multe ori.

Sfintele Taine sunt primite în Biserică de către credincioși, care le pot primi fie cu vrednicie, fie cu nevrednicie. Când le primesc cu vrednicie se sfințesc, când le primesc cu nevrednicie riscă să se întineze, să se osândească și chiar să moară, după cum ne arată exemplul biblic al lui Iuda (In. 13,21) sau cuvântul Sfântului Pavel din Epistola întâi către Corinteni (1Cor. 11,28-32).

Indiferent de starea de vrednicie a primitorului, Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine întotdeauna spre mântuirea lumii, nu cu intenția de a-i condamna pe cei nevrednici. Mântuitorul Hristos Se jertfește spre mântuirea fiecărui om, nu spre osândirea lui la iad.

Și asupra acestui lucru suntem cu toții de acord și nu trebuie să o mai luăm de la capăt cu explicațiile. Până aici și rezoluția de la Roman (art. 7) afirmă corect că Tainele sunt valide chiar și la cei ce sunt pomenitori, până la caterisirea acelora.

Corect este și să afirmi că aceia care au o credință eretică și primesc Sfintele Taine cu nevrednicie se osândesc. În sensul acesta vorbește și Sfântul Teodor Studitul despre “întinarea Tainelor”: “Ce să-ți spun acum despre acest lucru nu văd[1], decât că întinare are împărtășania din singurul fapt că îl pomenește [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie”[2].

Tainele nu se contaminează de erezia celui ce le săvârșește, atunci când el este propovăduitor al unei erezii (nu e cazul ereticilor condamnați, care nu au Taine defel), pentru că Hristos nu se poate întina, cum corect afirma preotul Staicu în ultima conferință ținută de monahul Sava.

Cu toată afirmația preotului Staicu și asigurările repetate ale monahului Sava că nu consideră că Tainele ar putea fi întinate de către credința eretică, articolul 8 din rezoluția de la Roman poate fi interpretat, dacă „credința eretică” se referă la săvârșitorul tainei, nu la primitorul acesteia, și în sensul că tainele săvârșite de ereticii ecumeniști nu sunt spre mântuire pentru că sunt afectate de credința eretică a săvârșitorilor, ceea ce sugerează contrariul celor spuse de preotul Staicu, anume că Hristos S-ar întina de credința săvârșitorului, afirmație la fel de blasfematoare ca și aceea că Duhul ar săvârși Taine spre osândă, pentru că ar sugera că există un Hristos eretic!!! Doamne iartă și păzește de asemenea afirmații!

Chiar dacă acceptăm ceea ce ne spun adepții monahului Sava, că la Roman nu ar fi vorbit despre afectarea Tainelor de erezia  săvârșitorului și că a fost doar o formulare imprecisă, problema rezoluției de la Roman rămâne în continuare aprecierea greșită a stării celor ce primesc aceste Sfinte Taine.

În momentul în care ai postulat că toți cei ce nu s-au îngrădit de erezie sunt eretici, fără nicio distincție, dar că, în același timp, Tainele săvârșite de către pomenitori sunt valide, se naște, în mod firesc întrebarea: Dacă toți sunt eretici, pentru cine mai sfințește Duhul Sfânt Sfinte Taine valide?

Corolarul acestei întrebări este constatarea că dacă toți cei ce nu au întrerupt pomenirea primesc Sfinte Taine valide spre osânda lor, atunci Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine cu intenția de a-i osândi pe primitorii lor.

Mai mult, mergând pe firul acestui raționament, Biserica întreagă ar avea în acest moment rolul de a-i duce la iad pe toți cei ce nu au întrerupt pomenirea. Astfel de învățătură este o hulă cumplită contra Duhului Sfânt (Is. 22,14; Mt. 12,31; Mc. 3,29; Lc. 12,10; 1In. 5,16) și se apropie de cugetarea islamică a Coranului, unde se spune, într-una dintre sure, că Biserica creștină a fost întemeiată spre a-i ademeni spre iad pe cei ce nu îmbrățișează islamul.

Aici se cuvine să facem o precizare crucială: Duhul Sfânt nu sfințește Sfintele Taine în abstract, la modul general. Sfintele Taine nu sunt ca legile statului, să aibă un caracter impersonal, general obligatoriu. Ele nu se sfințesc fără primitor, în mod virtual, pentru momentul în care cineva s-ar putea folosi de ele.

Duhul Sfânt are o relație personală cu fiecare dintre membrii Bisericii, pe care îi inspiră ca, împreună, să alcătuiască Trupul Mistic al lui Hristos, Biserica Ortodoxă. Hristos nu Se jertfește în abstract, ci pentru suflete concrete pe care le cheamă la mântuire.  Că este așa ne arată prevederea canonico-liturgică potrivit căreia pentru a se săvârși Sfânta Liturghie trebuie să existe măcar un credincios în biserică. Hristos nu Se jerfește în zadar!

Acolo unde Duhul Sfânt vede că toți membrii unei comunități sunt eretici, la ce ar mai sfinți Sfintele Taine? Singura explicație ar fi, pe firul logic al afirmațiilor rezoluției de la Roman, aceea că Duhul Sfânt sfințește Taine spre osândă. Blasfemie și hulă împotriva Duhului, care nu se iartă nici în viața de acum, nici în cea veșnică!

Adepții monahului Sava se apără spunând că Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine valide pentru cei ce nu știu despre erezie, pentru copii, pentru bolnavi etc.

Aici intervin două inexactități:

  1. Articolul 2 al rezoluției de la Roman spune: “orice comuniune bisericească cu erezia este erezie”, iar articolul 3 spune: “părtășia la erezie cu știință sau fără știință este erezie”.
  2. Când vorbim de Sfintele Taine nu ne referim doar la Sfânta Taină a Euharistiei, ci la toate Sfintele Taine.

Cei ce apără lucrarea monahului Sava în Patriarhia Română uită că la Roman nu a fost exclus de la starea de eretic niciun credincios al Bisericii noastre rămas în comuniune cu ecumeniștii. Faptul că sunt inconștienți, neștiutori, copii, bătrâni este irelevant pentru cei ce au scris această rezoluție.

Aceasta este filosofia tuturor părinților nepomenitori care au refuzat cu fermitate prevederile Proiectului de Rezoluție din ianuarie 2018, prin care se introduceau niște distincții esențiale, inspirate din cugetarea patristică și din canoanele Bisericii.

A doua scăpare a celor care spun că în parohiile pomenitorilor mai sunt oameni care pot primi Tainele spre sfințire, deci, argumentează ei, nu se afirmă că Duhul ar sfinți Taine spre osândă, este aceea că atunci când vorbim despre Sfintele Taine vorbim despre toate Sfintele Taine, nu doar despre Sfânta Euharistie.

Prin urmare, dacă ne referim la Sfântul Botez, de exemplu, chiar dacă admitem că adepții monahului Sava ar accepta că pruncii se botează spre luminare, nu spre osândă, ceea ce nu fac, după cum ne arată punctele 2 și 3 de la Roman, ce se întâmplă când la Botez vine un major, o persoană trecută de pruncie și se botează la un preot pomenitor (este evident că nu pot nepomenitorii boteza toată țara)? Se botează acela spre luminare sau spre întinare?

Conform rezoluției de la Roman, se botează spre osândă, pentru că neștiința cu privire la erezie nu îl scutește de a avea “credință eretică”, adică de a merge la pomenitori. Așa scrie în punctele 2, 3 și 8 din documentul care a rupt mișcarea de nepomenire în două și a aruncat una dintre părți în afara Bisericii.

Dacă la pomenitori vin doi tineri să se cunune, se cunună spre binecuvântare sau spre osândă? Dar dacă la Sfântul Maslu vin bătrâni neputincioși? Se osândesc sau se sfințesc și se vindecă de boală dacă iau Tainele de la preoți pomenitori?

Ce se întâmplă cu tinerii care vin la Sfânta Taină a Preoției? Se sfințesc spre întinare? Dacă da, cum s-ar mai putea transmite succesiunea apostolică pe parcursul unei erezii, mai ales în condițiile în care erezia durează mai multe generații, cum e cazul ecumenismului, care este în Biserică de o sută de ani? Putem crede că preoții sfințiți sau credincioșii botezați de la începutul participării Bisericii noastre la CMB, în 1961, sunt botezați sau preoțiți spre iad?

Nicidecum. Astfel de idei sunt de natură stilistă. Așa cum nu putem spune că Tainele sunt viciate sau că sunt sfințite spre osândă de la intrarea BOR în CMB, nu putem spune nici că sunt viciate sau sfințite spre osândă după sinodul din Creta.

Răspunsurile pe care le dă rezoluția de la Roman la aceste nedumeriri ne face să ne întrebăm: Dacă tainele valide ale pomenitorilor sunt spre osândă, pentru ce să le mai iei? Nu e mai bine să nu le iei, decât să te osândești? La ce să te mai botezi, dacă o faci spre iad? Mai bine stai păgân. La ce să te mai cununi? Mai bine stai în concubinaj.

Astfel, hula contra Duhului Sfânt este dublată de o cumplită negare a rolului sfințitor al Tainelor în Biserică, ceea ce îi scoate pe cei ce cred și propovăduiesc astfel de lucruri mai în afara Bisericii decât sunt ecumeniștii înșiși.

Care este soluția pentru ca această cumplită hulă să fie eliminată? Renunțarea la doctrina potrivit căreia toți cei ce nu au întrerupt încă pomenirea sunt eretici!

Dacă se renunță la această idee, atunci se revine la doctrina teologică corectă, potrivit căreia Tainele sunt valide și sunt luate de către cei ortodocși spre luminare, iar  de către cei cu adevărat eretici spre osândă.

Cum se poate aceasta? Prin înțelegerea corectă a expresiei “credință eretică”. Credința eretică nu înseamnă simpla rămânere în pomenire, ci mărturisirea și promovarea ideilor ecumeniste de către credincioși, preoți și episcopi.

Mai precis, un preot care pomenește din frică, din ignoranță, din neînțelegerea complexității problematicii, dar care în cugetul său este ortodox, adică nu este de acord cu ecumenismul și nu predică idei ecumeniste, nu crede că ereticii au taine sau Biserică, nu poate fi considerat eretic, nici el, nici ucenicii săi.

Eretic este cel ce crede, predică și susține erezia ecumenistă. Acela ia Tainele spre osânda proprie, datorită credinței sale eretice. Cei ce nu mărturisesc deschis erezia și nu o acceptă în cugetul lor nu sunt eretici și nu pot fi osândiți pentru “credința lor eretică”. Acest lucru ni-l spune Sfântul Atanasie cel Mare în canonul sinodului local din Alexandria, în care s-a decis reintegrarea celor părtași la erezie în Biserică.

Fără îndoială că lipsa de reacție în Biserică la erezie nu este o stare normală și nu este bineplăcută lui Dumnezeu, iar cei ce, citind aceste rânduri, își găsesc motivație pentru a nu mai reacționa riscă să intre în acea “vrăjmășie cu Dumnezeu”, despre care vorbește Sfântul Apostol Iacov (Iacov 4,4), care ne spune că tot cel ce are prietenie cu lumea este vrăjmaș al lui Dumnezeu, adică tot cel ce păcătuiește nu este bineplăcut lui Dumnezeu.

Atunci când judecăm însă această lipsă de reacție (în realitate, nu este al nostru a o judeca deloc) trebuie să ținem seama de starea fiecăruia. Sunt foarte mulți credincioși care nu știu nimic despre erezia ecumenistă și își văd în continuare de viața lor bisericească ca și până acum. Aceia nu acceptă erezia, iar când ajung să o înțeleagă mulți o resping. Cum să credem că primesc aceștia Sfintele Taine spre osândă?

Sunt credincioși care nu înțeleg erezia. Nu putem avea pretenția ca ortodoxul de astăzi să aibă conștiința teologică a celui din primele secole. Sunt unii care au fost mințiți că nimic nu s-a întâmplat la Creta. Nu putem să așteptăm ca acești oameni să ne creadă pe noi și să nu îi creadă pe preoții, duhovnicii sau chiar episcopii pe care îi respectă de când se știu. Lucrurile acestea cer timp, iar noi nu îi putem acuza că primesc Taine spre osândă la iad, pentru că încă nu au luat atitudine.

Sunt și unii, mai ales dintre preoți, care nu au întrerupt pomenirea din diverse motive (frică de ierarhi, neștiință, nehotărâre, frică de a nu cădea în schismă etc.), dar care în cugetele lor simt că sunt “vrăjmași ai lui Dumnezeu” pentru acest lucru, se căiesc, se pocăiesc, se sfătuiesc cu duhovnicii.

Chiar dacă pentru lașitate, neștiință sau incapacitatea de a întrerupe pomenirea credinciosul sau preotul nu este bineplăcut lui Dumnezeu, el nu poate fi considerat eretic, pentru că nu mărturisirește erezia, iar Sfintele Taine nu sunt spre osândă pentru “credința sa eretică” cum spune rezoluția de la Roman.

Că este așa ne arată, indirect, și părintele Ieronim în celebra predică în care ne vorbește despre “har sacramental” și “har mântuitor” și ne spune că dintre ierarhii actuali (care toți sunt eretici, din explicația sfinției sale) se vor ridica unii care vor condamna erezia ecumenistă. Dacă toți iau Tainele spre osândă, cum ar mai putea face asta?

De altfel, atunci când vorbește despre vrăjmășia cu Dumnezeu (“Iacov a zis: „Cel care se arată că este prieten al lor [al ere­ticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” [cf. Iac. 4, 4]”[3]) Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că “vrăjmaș al lui Dumnezeu” în ceea ce privește erezia este cel ce “se arată” ca “prieten al ereticilor” și “mănâncă cu ereticii”, sugerându-ni-i în primul rând pe cei ce acceptă erezia sau rămân indiferenți față de ea, deși cunosc implicațiile sale grave, nu pe toți cei ce nu au întrerupt pomenirea.

Cum să fie “prieten al ereticilor” cel ce nu știe nimic despre erezie și nu o acceptă în cugetul său? Cum să “mănânce cu ereticii” cel ce cheamă pe preotul pomenitor la binecuvântarea mesei, după cum permite Sfântul Teodor Studitul, același sfânt care avertizează să nu iscodim prea mult cine cu cine mănâncă, pentru că nu este voia Sfinților Părinți, ci voia noastră[4]?

Închei prin a spune celor ce se întreabă când a spus părintele Sava că Tainele sunt spre osândă: Părintele Sava, părintele Staicu și ceilalți în același duh au spus mereu, de doi ani de zile, acest lucru, fără să își dea seama, pentru că nu par a reuși să priceapă consecințele afirmațiilor pe care le fac.

Spunem aceasta nu spre batjocorire sau denigrare, ci spre avertizare și îndreptare. Hula Duhului Sfânt este un păcat care nu se iartă nici în viața de acum, nici în cea veșnică. Dacă eșuăm în astfel de erezie cumplită, la ce am mai întrerupt pomenirea?

Mihai Siviu Chirilă

Note:

[1] Despre faptul că s-a temut să îi ceară preotului să nu îl pomenească pe ereziarh la liturghie (Scrisoarea 553, către soția unui spătar al cărei nume era Mahara, ed. cit., p. 159).

[2] Scrisoarea 553, către soția unui spătar al cărei nume era Mahara, ed. cit., p. 159.

[3] Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre proorocii mincinoși și despre dascălii mincinoși și lipsiții de Dumnezeu eretici și despre semnele veacului acestuia, în Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți, vol. I, ed. cit., p. 172.

[4] “Dar nu trebuie mai mult iscodit și cercetat dacă cineva a mâncat cu cel ce a mâncat împreună cu un eretic și altul cu acesta, căci atunci, dacă mergem așa cu înlănțuirea, trebuie să ne despărțim de toți. Iar acest lucru este al celor ce-și iubesc voia proprie, iar nu al sfinților.” (Sfântul Teodor Studitul, Epistola 49. Fiului Navcratie)

De ce spunem că monahul Sava afirmă că Duhul Sfânt sfințește Taine spre osânda pomenitorilor

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

28 de gânduri despre „Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine întotdeauna spre mântuirea lumii, nu cu intenția de a-i condamna pe cei nevrednici!”

  1. Părinte Claudiu , blagosloviţi.

    Titlul acelui articol ,de pe site-ul dl-lui Mihai ,este total nepotrivit și manipulator.

    Niciunde Părintele Sava nu afirmă astfel de blasfemie ca cea exprimată în acel titlu ,ca de altfel și pe parcursul articolului.
    Dacă greșesc ,rog să mi se arate punctual, concret adică, locul unde Părintele Sava a afirmat acest lucru. Nu felul cum cineva interpretază ceva (adică nu interpretarea altcuiva despre acel lucru) . Pt.acel ceva trebuie întrebat autorul acelui ,,ceva” și doar așa lămurite lucrurile.
    Această afirmaţie (din titlul respectiv) este pur și simplu o interpretare personală a d-lui Mihai și îi aparţine în totalitate.
    Este incorect să pui în gura cuiva niște afirmaţii pe care acela nu le face și nici măcar nu le gândește.
    Modul cum înţelege Părintele Sava această problematică este cu totul diferit de modul cum o interpretează dl. Mihai.
    CU TOTUL DIFERIT !
    In felul acesta sofistic de a interpreta lucrurile ,poţi face din orice … orice.
    Ca de ex. din alb ,negru.
    Nu se poate așa ceva… . Adică ,nu e creștinește.

    În esenţă ,Părintele Sava afirmă că tot cel care se împărtășește cu nevrednicie ,cu Sfintele Taine ,se împărtășește spre osândă. Așa învață Biserica.
    De aici și până la a afirma că Parintele Sava spune o hulă ca cea exprimată în titlul articolului de pe site-ul menționat, este o diferență ca de la cer la pământ.
    Nu se poate să se ajungă la astfel de afirmaţii , în urma interpretărilor personale ,puse în seama altor persoane care nici măcar na-au visat astfel de …hule.
    Oricine ,de bună credință se poate convinge de acest lucru ,urmărind conferinţele și luările de cuvânt ale Părintelui ,din care se poate desprinde f. ușor o părere despre cugetul și claritatea învăţăturii ortodoxe a Părintelui.
    Oare Părintele nu cunoaște teologie sau nu e capabil să facă diferența între Patriarhul Bartolomeu și tanti Paraschiva ,ca și cuget și vinovăție, raportat la aceste probleme de credință, ivite în Biserică ?
    A venit Părintele Sava în România. L-invitat pe dl.Mihai la dialog (nu la luptă de gherilă pe net) . De ce nu a dat curs invitaţiei dl.Mihai?
    Iar acolo, putea să îl întrebe pe Părintele Sava dacă dânsul crede că Tainele sunt sfinţite spre osândă, … cumplită hulă…,sau dacă dânsul crede că nu e nici o diferență între Patriarhul Bartolomeu și tanti Paraschiva sau altele întrebări…
    Și atunci ar fi fost clar pt. toată lumea cum stau lucrurile.
    Dar așa…,cu lupta aceasta neloială, cu sofisme ,interpretări ,răstălmăciri ,acuzaţii fără obiect sau pe marginea unor închipuiri ,unde se ajunge?!
    Netul nu e Biserică.
    Dl. Mihai e dator să accepte invitaţia Părintelui Sava de a lămuri aceste probleme faţă către faţă, pt. a se termina cu această dezbinare ,pt. a se lămuri/vădi lucrurile pt. toată lumea.
    Cine fuge de dialog ,fuge de lumină ,nu își asumă responsabilitatea pt. cele afirmate ,evită dialogul transparent și direct cu cel pe care îl defăimează.
    Motivul?
    Fiecare poate să tragă concluziile personal.

    Mă iertaţi, Părinte Claudiu !

    Apreciază

    1. HD,
      Doamne, ajută!
      Dacă urmăriți cu atenție textul articolului veți înțelege că cele spuse de fratele Mihai Silviu Chirilă reprezintă consecința logică a pseudoteologiei expusă în ultimii doi ani de către părinții Sava-Staicu. De ce vreți o expunere punctuală a problemei în discuție, câtă vreme avem rezultatul finit?! Nu prin sofisme îndrăznețe sau prin aporie vicleană este exprimat punctul de vedere al domniei sale, ci prin exemple cât se poate de clare. De ce credeți că părintele Pamvo de la Rădeni a ajuns să nege harul în Biserică? Fiindcă a fost cinstit (cu sine) și a înțeles că, numindu-i eretici pe toți cei rămași în pomenire, după cum l-au bombardat părinții coslujitori atâta amar de vreme cu aceste idei, în frunte cu Sava-Staicu, harul este inexistent. Este o primă concluzie greșită, fundamentată pe sofisme și pe hotărârile sinaxei de la Roman. Nu că la Roman s-ar fi spus asta, ci concluzia poate fi și aceasta. Dovadă că unii au ajuns să vadă la Rădeni diavolul în Potir! Cei care au scăpat de această ispită, de a nega harul în Biserică, au rămas blocați în punctul de a nu putea răspunde la întrebarea: pentru cine sfințește Duhul Sfânt Tainele în Biserică? Sau dacă au venit cu unele răspunsuri sofistice, au limitat lucrarea Duhului Sfânt la principiile enunțate la Roman! Degeaba curg citatele patristice în omilia părintelui Sava, fiindcă ele nu pot fi puse în legătură cu realitatea din Biserică. Tot sofistic se încearcă o concluzie din partea minciunoacriviștilor. Soluțiile practice propuse de aceștia sunt identice cu cele de după pronunțarea unui Sinod panortodox! În concluzie, fratele Mihai Silviu a tras o concluzie firească, fără o forțare publicistică menită să discrediteze pe părinții Sava-Staicu, o concluzie la care au ajuns și alții, și la care vor ajunge tot mai mulți dintre cei care vor numi eretici pe toți cei care nu au întrerupt pomenirea! Iertați!
      Post binecuvântat!

      Apreciază

  2. Părinte Claudiu ,am niște nelămuriri.
    (Personal nu mă preocupă problema cum sunt numiţi părtașii la erezie ,ci consecințele părtășiei la erezie ).
    Dacă binevoiţi a-mi răspunde la ele ,vă rog :
    – dacă cineva se împărtășește cu nevrednicie ,atunci înseamnă că acele Taine sunt sfinţite spre întinare ?!

    – dacă cineva care se află în comuniune cu cei care au acceptat oficial erezia în Biserică (cu ecumeniștii ),nu se îngrădește de erezie, se află sau nu în erezie ? Este părtaș la erezia lor sau nu?

    – dacă cineva, care petrece în erezie /este părtaș la erezie /în comuniune cu erezia /neîngrădit de erezie, se împărtășește cu Sfintele Taine ,se împărtășește spre mântuire sau spre osândă ?

    -a fi în erezie, adică
    în comuniune cu ecumeniștii /eretici necondamnaţi ,nu înseamnă a te face părtaș la mãrturisirea lor de credință, nu înseamnă a participa la mãrturisirea lor ,la credinţa lor ,la împreună mărturisire (datorată comuniunii) ?
    – dacă pe cel care este părtaș la erezie /în comuniune cu erezia., acest lucru nu-l întinează ,atunci de ce să ne mai îngrădim de erezie?
    Sau cel care participă cu alţii (adică e părtaș) la erezie, acela nu participă și el la acel păcat ?
    Bineînțeles, pt. această situație se fac vinovați în primul rând cei care au creat-o. Ierarhii.
    Dar ,uitaţi ce spun Părinţii georgieni : ,,când Biserica începe în orice grad să accepte învăţături eretice (BOR acuma le-a legiferat !!! n.m. ),atunci harul mântuitor părăsește comunitatea (nu se afirmă de Taine invalide ,ci de harul mântuitor, n.m. ) ,deoarece mântuirea pt. ei devine imposibilă .” -(mântuirea pt. cei aflati în erezie /în comuniune cu erezia n.m.).

    Asta nu înseamnă că cei rămași în comuniune cu erezia, se împărtășesc cu nevrednicie, din cauza întinării prin erezie, care nu are loc neapărat pt. cugetul lor ,ci pt. însăși părtășia la erezie, adică petrecerea în erezie?
    Acuma,se naște o altă întrebare :
    Pot să determine Ierarhii această situație în Biserică? Pot ei să tragă turma după ei? Pot fi ei responsabili pt. pieirea altora? Pot ei duce turma în rătăcire?
    Părinţii georgieni arată că pot.
    Este în acest caz vorba de cugetul celor din turmă sau de cugetul păstorului ?
    Nu cugetul păstorului duce turma în rătăcire / la pieire ?
    Ce vină are turma ? Că tot vorbim de vină. Dar pt. asta turma este rătăcită ,condusă la pieire.
    Bineînțeles că nimic nu se întâmplă fără noimă ! Toate au o noimă. Sunt Judecăţile lui Dumnezeu… ,sunt păcatele noastre…

    Am scris aceste lucruri ,fiind niște întrebări firești care se iscă în asemenea situaţie .
    Vă mulțumesc pt. îngăduinţă.
    Mă iertaţi.

    Apreciază

    1. HD,
      Starea de vrednicie sau nevrednice a celui aflat în comuniune cu erezia, Dumnezeu o cunoaște! Discuția despre părtășia la erezie a mai fost abordată. Unii au concluzionat că părtașii la erezie sunt eretici, fără excepție, ceea ce face ca împărtășirea cu Sfintele Taine să fie spre osândă, iar alții (printre care și noi) am afirmat că nu toți cei aflați în comuniune cu erezia, pe care i-am numit părtași la erezie, sunt eretici. Așadar, nu toți primesc Sfintele Taine spre osândă! În prima situație, când toți cei părtași la erezie sunt eretici (așa cum spun părinții Sava-Staicu), este firească întrebarea: pentru cine se sfințesc Tainele dacă toți sunt eretici? Doar pentru nepomenitori? Există o Biserică a nepomenitorilor?! De aceea considerăm o hulă această abordare pseudoteologică. În a doua situație, când numai cei arătați eretici și cei pe care Dumnezeu îi cunoaște ca eretici, prin părtășia sau prin complicitatea lor, problema sfințirii Sfintelor Taine spre osândă nu se mai poate pune ca în primul caz. Modul de raportare la Sfintele Taine osândește sau nu pe participant. Deci Duhul Sfânt are pentru cine sfinți Tainele, pentru că nu toți cei care se fac părtași la erezie prin comuniune cu propovăduitorii ereziei sunt eretici, deci nu toți se împărtășesc cu nevrednicie. Domnul știe!!!

      Apreciază

      1. da nu este partasie la erezie pt un simplu credincios, doar prin faptul ca frecventeaza slujbele Bisericii acolo unde se pomeneste episcopul !
        eu cred ca aici e poticneala: ai numi partasi la erezie pe toti credinciosii Bisericii că nu stau acasa in Duminici si-n sarbatori !
        ce-ati dori HD, sa se duca milioanele de credinciosi la cei cativa preoti nepomenitori?
        daca ii pui pe toti credinciosii a fii partasi la erezie pt ca merg tot asa la slujbe ca si pana acu, atunci e normal sa apara atatea intrebari din.acelea mai sus !
        Dar daca afirmi ca nu se fac partasi la erezie , atunci pier ca fumul intrebarile acelea !!!
        partas la erezie e acela care a semnat ca e de acord la Creta,
        acela care zice ca nu s-a intamplat nimic la Creta, acela care apara creta, apara pe ecumenisti etc…
        partas la erezie sunt toti ierarhii români si preotii sustinatori ai falsului sinod si al ecumenismului , nici pe toti acedtia nu.poti sa-i numesti eretici …
        unii sunt eretici….unii doar partasi la erezie , si si prin acestia Duhul Sfant Sfinteste toate Tainele intr-ucat credinciosii cu gand simplu nu devin partasi la erezia episcopilor , doar acei preoti care se impartasesc din mainile acestor episcopi in functie de constiinta si stiinta lor devin ori partasi la erezie, ori mânia lui Dumnezeu stă asupra lor pt ca nu au mustrat pe episcop si ii va judeca Dumnezeu pt nemarturisorea lor !

        Si a se citi articolul de mai jos cu pr. Sava :
        Doamne ajută ! ma iertati ca m-am bagat aiurea peste discutiile dumneavoastra !
        Dragostea Pruncului Iisus Hristos sa va intre in inimile voastre !

        Apreciază

  3. Schisma instituita cu buna stiinta de Monahul Sava, sprijinita cu asiduitate de colaboratorii sai, adoptata cu credulitate naiva de unii inselati, saracii de ei, raspandita printr-un prozelitism jenant pentru cei care gandesc si respira ortodox, nesanctionat in nici un fel de Patriarhie, este unica in viata actuala a Bisericilor Locale.
    Drama schismei in care au cazut acesti sarmani inselati, a declansat o frica paguboasa in multi, a indepartat pe cei nesiguri si i-a oprit pe cei care intentionau sa se ingradeasca de erezia propovaduita de documentele asa zisului sinod cretan, pentru mantuirea sufletelor lor.
    Vedem acum cu claritate ajutorul imens oferit de lucrarea Monahului Sava si a colaboratorilor sai, ierarhilor ecumenisti din BOR, Patriarhului insusi, printr-o metoda ascunsa, vicleana si smintitoare pusa la cale de eminentele cenusii ale raului, care uneltesc neancetat impotriva celor care se ridica impotriva hidrei cu multe capete, panerezia ecumenista, care a zamislit schisma, in care cad pe rand conducatorii Bisericilor Locale.

    Cei care au fost tocmiti pentru lucrarea pagubitoare pentru orice ortodox, care doreste cu orice pret mantuirea, nu se tem de Dumnezeu si nici nu pot sa-si vina in fire si nici nu se pot pocai, intrucat minciuna si inselarea au devenit o realitate tangibila si au ajuns la un stadiu de autosuficienta si auto multumire, care le satisface orgoliile.
    Tacerea asupra „problemei ucrainiene”, a schismei autorizate si declansate de pseudo-patriarhul Bartolomeu este conduita Monahului Sava si a colaboratorilor sai cat si a Patriarhiei BOR.
    O similitudine perfecta…parca sunt facuti toti din acelasi aluat. Dialogul despre care se tot face vorbire in van, ar fi ineficient, intrucat nu ar duce la lamurirea teologica scontata, caci” În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”.Numai că e greu să ştii când ţi-e mintea strâmbă.
    Mandria si parerea de sine,( fara a fi absolvit o facultate, iti inchipui ca stii teologie si combati fara argumente pertinente pe acela care cunoaste si a studiat infinit mai mult decat un laic) , sunt pacate mai grele decat curvia si uciderea, a spus Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina.
    Cand intreaga lume ortodoxa se confrunta cu schisma infricosatoare care zguduie constiintele ortodocsilor de pretutindeni, cele doua tabere apropiate prin telul comun(distrugerea miscarii antiecumeniste), se cufunda intr-o tacere asurzitoare. Ma refer la ierarhii ecumenisti ai BOR si gruparea schismatica ai caror adepti inselati, saracii de ei, propovaduiesc in van aceleasi idei smintitoare.
    Tupeul nemarginit este caracteristica schismaticilor, fie cei ucrainieni, fie adeptii gruparii Monahului Sava si credulilor naivi inselati, din aceasta cauza ei nu se pot pocai , pentru ca nu isi vor recunoaste nici intr-o suta de ani inselarea vicleana si prapastia in care au cazut.
    ”Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa!, spunea Cuviosul Parinte Arsenie Boca si ”Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate”.
    „Bobul de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptăţit. Aşa caracteriza Cuviosul Părinte Arsenie pe omul care se abate de la cele bune şi care nu caută şi nu primeşte îndreptarea, ci îşi explică el mai bine cele pentru sine, condamnând pe cei ce doresc să-l îndrepte. .. „Când greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr”, când o ai ca deprindere şi o mai şi justifici, atunci „nu mai e greşeală, ci e păcat de moarte”. Într-o astfel de situaţie, cel ce se crede a fi drept, fără să şi fie de fapt, nu mai e bob de grâu, ci doar tăciune.”
    Minunatele si inteleptele sale cuvinte sa ne fie si noua indreptar in toata vremea :
    „Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem. Atâta strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi de oameni în noi, sau atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni.”
    Mantuirea este individuala, dar daca fratele tau este cazut intre talhari, cum poti sa mai nadajduiesti la indurarea Domnului catre tine, cand nu ai facut mila cu acesta?
    Un post binecuvantat, Sfintia Voastra, si tuturor dreptcredinciosilor ortodocsi, spre luminarea mintii si imbelsugarea inimii cu iubirea aproapelui, pacea si bucuria Mangaietorului!Amin

    Apreciază

  4. ,,Nu toţi cei care se fac părtași la erezie prin comuniune cu propovăduitorii ereziei sunt eretici, deci nu toţi se împărtășeșc cu nevrednicie ” .
    – nu toţi cei care se fac părtași la erezie prin comuniune cu propovăduitorii ereziei sunt eretici (dar toţi cei aflati în comuniune cu ecumeniștii sunt în erezie /părtași la erezie /nu sunt îngrădiţi de ea -n.m.). Acesta este aspectul care ne interesează. De ce tot schimbăm macazul pe subiectul cum sunt numiţi părtașii la erezie? Nu ne aduce nici un folos. Asta ne interesează, cum sunt numiţi ? Sau dacă sunt în erezie? Problema nu e cum sunt numiţi ,ci dacă sunt în erezie, neîngrădiţi de ea. Iar asta înseamnă părtătșie la erezie. Deci ei sunt părtași la erezie. Dacă alţii vor să-i numească altcumva ,treaba lor. Dacă e o greșeală…,e problema lor . Pe noi ne interesează fapta ,care rămâne aceeași – părtășia la erezie, participarea la ea.
    Pe doctor îl interesează cum e etichetat bolnavul ,cum e categorisit el sau îl preocupă boala lui ? Boala lui este problema.
    Așa și aici ,problema părtașului la erezie nu este cum e etichetat el ,ci gravitatea actului pe care îl săvârșește și dacă Biserica îngăduie astfel de lucru sau îl condamnă ,îl osândește.
    Părtășia la erezie, care se realizează prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii, indiferent de cugetul celor aflaţi în comuniune cu ecumeniștii, ce reprezintă?
    Nu reprezintă faptul că cei aflati în comuniune mărturisesc aceeași credință ? Acesta este sensul comuniunii ,noima ei. Poate cineva să spună altceva?
    Cum se împărtășește fiecare , cu vrednicie sau cu nevrednicie, numai Dumnezeu o știe . Cugetul fiecăruia numai Dumnezeu îl știe. Dar ceea ce știm este că dacă te afli în comuniune cu ecumeniștii, mărturisești aceeași credință cu ei. Și Părintele Theodoros afirmă categoric acest lucru ,căci nu se poate afirma în alt fel. Iar asta înseamnă părtătșie la erezie. Iar cel care este părtaș la erezie se împărtășește cu Sfintele Taine cu o mărturisire de credință comună cu a celor cu care se află în comuniune.
    În cazul nostru, cu mărturisirea de credință a ecumeniștilor. Iar credinţa lor este panerezie !!! Credința asta o mărturisesc ecumeniștii. Și cei aflaţi în comuniune cu ei.
    Îngăduie Biserica așa ceva?
    Teoretic de asta vorbim. Asta trebuie să știe lumea. Asta trebuie învăţată/avertizată.
    Dacă-i spui omului că nu pt. toţi cei aflaţi în comuniune cu erezia este grav lucrul acesta ,că el dacă are cuget ortodox ,nu are vină ,că nu e eretic ( dar categoric e în erezie /părtaș la erezie ,adică participă la ea) , acela nu se mai teme ,nu se mai leagă la cap ,nu se mai îngrădește ,nu mai face ,,schismă „,rămâne în erezie, nu se îngrădește de ea . Este corect să se procedeze așa? Așa cum se întâmplă acuma?
    Faptul că îi spui cuiva că-i părtaș la erezie, că-i în erezie, nu-i o jignire a lui ,nu-i o condamnare a lui ,cum văd că interpretează mulţi ,ci este un strigăt de durere ,un avertisment pt. pericolul în care se află. Un gest de întrajutorare ,de atenţionare. O încercare de salvare a aceluia (dacă și lui îi pasă bineînțeles, dacă îl interesează) . Iar aceluia trebuie să i se spună clar și răspicat, ca să înţeleagă , gravitatea situaţiei în care se află : anume,că se află în erezie /părtaș la ea ,iar acest lucru îi poate afecta mântuirea.
    Dacă-i spui: a,lasă că tu nu ești eretic, pe tine nu te afectează ,tu ai cuget ortodox …,păi asta e ca nuca în perete ,în situația dată. Acela chiar nu mai găsește rostul îngrădirii ,al ruperii comuniunii cu ereticii , al luptei cu erezia. Iar ecumeniștii pot sta liniștiţi ,căci au ajutoare de nădejde…
    Dacă îi spui unui om care e părtaș la erezie că el se poate împărtăși cu vrednicie la ecumeniști ,că se poate mântui în starea de părtătșie la erezie /de comuniune cu erezia ,cum poţi să te mai aștepţi ca acela să se mai separe de ecumeniști ? Ce rost mai are? Ce ,salvează el Biserica ? ,va spune…
    Asta nu e iconomie. Din punct de vedere tactic e un dezastru !
    Să afirmi asfel de lucruri ,să faci din derogarea de la lege o regulă ,e un dezastru…
    ,,…să fie luate de exemplu și să fie ţinute drept rânduială canonică…”,este un dezastru.
    ,,Nu este nevoie ca cele făptuite după iconomie să fie introduse ca fiind ceva folositor , să fie luate de exemplu…”, având în vedere ,, că iconomia constituie o deviere de la acrivie „, adică o excepţie care confirmă regula ,nicidecum o normă.
    Căci în acest fel se va da totul peste cap.
    Menţionez că,prin cele scrise aici ,nu am căutat să condamn pe cineva sau să osândesc pe cineva ,ci am vorbit doar la nivel de principiu sau la modul general.
    Văd că unele persoane acuză de insistenţă (pisălogeală) , mândrie, cutezanţă peste limite s.a.m.d.
    Ne cerem iertare dacă le-am smintit.
    Părinte Claudiu, vă mulțumesc încă o dată pt. îngăduinţa de a mă lăsa să-mi exprim opinia și pt. răbdarea de a purta un dialog.
    Blagosloviţi și mă iertaţi!

    PS:
    La întrebarea pt. cine se sfinţesc Tainele ,pt. nepomenitori? ,aș încerca să dau și eu un răspuns: Tainele se sfinţesc pt. membrii Bisericii.
    Iar membrii Bisericii la ora asta sunt toţi :pomenitori ,nepomenitori, îngrădiţi neîngrădiţi, ecumeniști și ortodocși. Toţi sunt în Biserică.
    Nu știu de unde a izvorât întrebarea asta ciudată…
    Ce,.. de ex. , dacă la o Liturghie nu participă decât Patriarhul Bartolomeu cu încă 5 ,6 ecumeniști, să spunem ,înseamnă că acolo nu mai sunt Taine valide?! Sau trebuie să ne întrebăm., în cazul acesta ,dacă Tainele se sfinţesc spre osândă? Sau Tainele valide sunt numai acolo unde e cel puţin un credincios care să se împărtășească cu vrednicie ? Iar unde această condiţie nu e îndeplinită ,nu mai sunt Taine valide ,căci dacă s-ar sfinţi ,s-ar sfinţi spre osândă? Doamne ferește ,la ce discuţii/articole s-a ajuns…
    Tainele se sfinţesc pt. toţi membrii Bisericii. Spre mântuire.
    Depinde de fiecare în parte ,dacă se împărtășește spre mântuire sau spre osândă.
    Aceasta cu sfinţirea spre osândă este ceva nemaiauzit până acuma…,este o hulă. Păcat că s-a ajuns la astfel de afirmaţii. Tainele se sfinţesc atâta timp cât există Biserica. Este responsabilitatea fiecăruia cum se împărtășește cu ele.
    Dacă cineva se împărtășește spre osândă, nu sunt de vină Tainele ,ci păcatele celui care se împărtășește cu Sfintele Taine.

    Apreciază

    1. Este important și cum îi NUMIM pe cei aflați în comuniune cu erezia. Nu toți sunt eretici! Aici este neînțelegerea. De aceea, unii îi numesc eretici pe toți cei părtași la erezie (deci arată o stare eretică dobândită prin comuniunea cu erezia), iar alții (și nevrednicia noastră) îi numim doar părtași la erezie, fără a exprima starea în care se găsesc, unii fiind eretici, alții doar în comuniune (cu voie sau fără voie) cu erezia. Frăția voastră îi considerați pe toți cei aflați în comuniune cu erezia ca fiind îmbolnăviți de erezie, adică eretici! De aici drama! Problema este că NU toți cei care sunt în comuniune cu erezia s-au îmbolnăvit de erezie (așa cum se postulează greșit la Roman). Există pericolul îmbolnăvirii, dar nu toți s-au îmbolnăvit. Există grade diferite de raportare la erezie, efectele fiind diferite, in funcție de gradul îmbolnăvirii de erezie, după cum arată și Canonul 2 al Sf Atanasie cel Mare. Este mai mult decât concludent! Post binecuvântat!
      https://www.marturisireaortodoxa.ro/canonul-sfantului-atanasie-cel-mare-despre-reprimirea-celor-ce-nu-s-au-facut-partasi-eresului-de-bunavoie/

      Apreciază

  5. Mă iertaţi. Părinte,
    Eu nu îi consider pe toţi cei aflaţi în comuniune cu erezia, ca fiind îmbolnăviţi de erezie ,adică. eretici ,adică având cuget eretic. Am spus că eu nu cunosc cugetul lor, numai Dumnezeu îl știe. Eu nu le cunosc cugetul. Mai mult ,niciodată nu i-am făcut eretici pe cei pãrtași la erezie, pt. că nu doresc să-i judec eu. Cine sunt eu să-i judec? Am insistat pe acest subiect chiar ,pt. a nu exista confuzie.
    Am spus, de asemenea, că nu cunosc gradul lor de vinovăție . Numai Dumnezeu știe ce și cum…cu fiecare.
    Ceea ce am spus și repet ,este faptul că cei aflati în comuniune cu ecumeniștii, adică cei care sunt părtași la erezie sunt în erezie ,petrec în erezie, contribuie la dăinuirea ereziei, cum spune Părintele Theodoros ,se fac,, împreună -lucrători și. ajutători ai pseudoepiscopilor eretici „,cum spune același Părinte. Acestea sunt lucruri f. grave. Contribuie la existenţa ereziei.
    Se află în erezie nu pt. cugetul lor ,ci ca urmare a neîngrădirii de erezie, ca urmare a păstrării comuniunii cu ereticii necondamnaţi. Iar asta tot în erezie îi poziționează. Asta doresc să scot în evidenţă,că sunt în erezie indiferent de cugetul lor ,ca urmare a comuniunii păstrată cu ereticii,ca urmare a neîngrădirii de erezie. Nu pt. cugetul lor. Iar asta te face pasibil de osândă.
    Faptul că au cuget ortodox, nu-i scoate din erezie, dacă ei păstrează comuniunea cu erezia /cu ereticii. Dacă nu se îngrădesc de erezie.
    Acea discuție despre statutul /despre cum sunt numiţi ei ,am spus în repetate rânduri că nu mă preocupă: pe deoparte că nu sunt eu Sinod să lămuresc aceste aspecte ,nu-s de competenţa mea (eu pe mine să mă judec ,dacă vreau să judec pe cineva) ,iar pe de altă parte, pt. că lupta este cu erezia. Erezia este inamicul ,nu fratele nostru care e victimă a ereziei., din pricina vicleniei ierarhilor/păstorilor ecumeniști, ,, cozile de topor ale apusului „, și din diferite cauze ce ţin de fiecare în parte și care implică multe aspecte ,pe care numai Dumnezeu le cunoaște și le poate cântării fără de greșeală.
    De aceea am tot insistat pe acest aspect : pe erezie, pe comuniunea cu ereticii/cu erezia .
    Pt. că ne focalizăm pe discuţii care nu ar trebui să le purtăm și pierdem din vedere esențialul :erezia, lupta cu ea sau îngrădirea de ea ,pt.a o stârpi.
    Iar stârpirea ei nu se poate face fără delimitarea de ea. Fără a te îngrădi de erezie, nu ai cum să fi îngrădit de ea ,nu ai cum să nu fi în ea/părtaș la ea, indiferent de cugetul tău.
    Niciunde Sfinţii Părinţi nu învață că dacă ai cuget ortodox poţi să petreci în erezie. Dacă ar spune așa ,ar anula toată lupta cu erezia ,cu ereticii.
    În concluzie :comuniunea cu erezia te ţine în erezie, te face părtaș la ea ,prin faptul că nu te îngrădești de ea. Indiferent de cugetul tău. Iar comuniunea înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât mărturisirea aceleiași credințe.
    Dacă aceasta ar fi învăţătura mea ,aș înţelege de ce nu-s înţeles. Dar așa învaţă Biserica. Nu afirm de la mine nimic. De ce nu-s înţeles ?!
    Mă iertaţi, Părinte Claudiu!

    Apreciază

    1. HD,
      E mult mai clar acum. Sunt de acord cu ceea ce spuneți! Cred că aceasta poate fi o cale importantă a dialogului, pe linia mărturisirii, fără a se ajunge la exagerări gen sinaxa de la Roman, și nu lasă nici loc laxității că se poate petrece frumos și bine în comuniune cu erezia. Mulțumesc frumos pentru răbdare, lămuriri și… iertați pentru neînțelegere! Pace și bucurie, în Hristos!

      Apreciază

  6. Din copiii tăi să nu dai în slujba lui Moloh, ca să nu pângăreşti numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
    Levitic 18,21

    O reconstrucție a idolului păgân, Moloch care cerea sacrificarea copiilor, a fost amplasată la intrarea în Colosseumul Romei, ca parte a unei expoziții istorice laice, intitulată „Cartagina: mitul nemuritor”, deschisă în perioada 27 septembrie 2019 – 29 martie 2020.
    Este vorba despre diavolul Moloh, despre care scrie Sfânta Scriptură, la care se închinau popoarele Canaanului, deci inclusiv locuitorii Cartaginei, care era colonie feniciană. Lui îi inchinau toate aceste neamuri drept ofrandă, proprii lor copii.
    Colosseumul Romei este în teritoriul care aparține de Vatican, întrucat se gasește în Eparhia Romei, numită și Sfântul Scaun și nimic nu putea fi amplasat aici, fără aprobarea specială a Sfântului Scaun.

    Prezența idolului a stârnit o îngrijorare deosebită în rândul catolicilor, deoarece a fost ridicat cu nouă zile înainte de Sinodul Amazon și de declanşarea scandalului ulterior cu privire la venerarea zeiței păgâne Pachamama de catre ereticul Francisc la Vatican.

    Unii catolici au fost deranjați de faptul că zeul păgân Moloch a fost ridicat la intrarea în Colosseum, care este unul dintre multe amfiteatre în care creștinii au fost torturați și executați pentru divertismentul mulțimilor păgâne.

    „Am fost atât de încântate în ziua în care am decis să mergem la Colosseum”, a declarat Alexandra Clark pentru LifeSiteNews prin e-mail. Ea și sora ei, Tiffany, așteptau cu nerăbdare să viziteze site-ul martiriului creștin.

    „ În momentul în care am ajuns acolo, priveliștea care ne-a întâmpinat a fost îngrozitoare! Stând de pază la intrare era statuia păgână imensă a lui Moloch. A fost plasat în acel loc, astfel încât toți cei care intrau în Colosseum trebuiau să-l vadă ”, a continuat ea.
    „A fost ca și cum l-ar fi pus pe Moloch acolo pentru a batjocori locul sfânt unde sfinții mucenici și-au vărsat sângele pentru Adevărata Credință!”

    „Amândouă zeitațile păgâne [Moloch si Pachamama] au cerut sacrificiile copiilor și au venit la Roma cam în același timp”, a spus ea.

    Imaginea lui Moloch este modelată ca o reprezentare a demonului devorator al copilului găsit în filmul italian Cabiria din 1914. În film, idolul lui Moloch, instalat într-un templu punic, are în piept un cuptor uriaș de bronz, în care sunt aruncați sute de copii. Cabiria, eroina filmului, este amenințată de aceeași soartă.

    Prezentarea filmului despre idol are o bază istorică. Trei istorici greci antici atestă cu toții că era obișnuit în Cartagina să fie arși copiii drept ofrande aduse zeitatii, numită Baal și Cronus sau Saturn, zeul roman care, potrivit mitului, și-a mâncat propriii copii, ca să nu-l înlocuiască. Moloch este, de asemenea, menționat de mai multe ori în Cartea Levitic. Părinților evrei li se interzicea să-și jertfească copiii zeului.

    Se știe că în epoca Imperiului roman, creștinii au fost uciși în arenele precum Colosseumul. Înainte de martiriul său, Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie, Episcopul Antiohiei a scris o scrisoare în jurul anului 110 d.Hr., care descrie sfârşitul său mucenicesc pentru credinţa sa.

    „Eu scriu Bisericilor şi poruncesc tuturor căci eu voind, mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi opri. Rogu-vă să nu aveţi către mine dragoste deşartă. Lăsaţi-mă să mă fac mâncare fiarelor, prin care îmi este cu putinţă a câştiga pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pâine curată a lui Hristos. Mai bine aţiţaţi pe fiare ca să mi se facă mormânt şi nimic din trupul meu să nu lase. Atunci voi fi ucenic adevărat al lui Hristos, când nici lumea nu va vedea trupul meu. Rugaţi-vă lui Hristos pentru mine că, prin uneltele acestea, jertfă să mă fac. Nu precum Petru şi Pavel vă poruncesc vouă, căci aceia sunt apostoli, iar eu osândit; aceia slobozi, iar eu până acum sunt rob. Iar dacă voi pătimi, voi fi slobod pentru Hristos şi voi învia întru El. Acum învăţ când sunt legat, ca nimic lumesc sau deşert să poftesc.”

    Potrivit istoricului Eusebiu din Caesaria, Sfântul Ignatie, cunoscut și ca Ignatie Teoforul, a fost ucis într-adevăr de animalele sălbatice într-o arenă din Roma,în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Traian.
    Cartagina a fost distrusă de Republica Română în 146 î.Hr., în timpul celui de-al treilea război punic, după cereri repetate adresate de Cato Cenzorul către Senatul Roman. Se spune că Cato și-a încheiat toate discursurile cu declarația că „Carthago delenda est”, adică Cartagina trebuie distrusă. Cu toate acestea, Cartagina s-a născut din nou ca o colonie romană, Cartagina romană, care a devenit un oraș important din Africa Romană. Sfântul Augustin din Hippo a predat la o școală de retorică acolo, în secolul al IV-lea.
    https://www.lifesitenews.com/news/statue-of-ancient-god-of-child-sacrifice-put-on-display-in-rome-days-before-amazon-synod

    Apreciază

  7. „Popa” catolic „cununa” doua lesbiene in Austria.Papa il lasa in functie.In cutuma catolica stiu foarte bine ca niciun ” popa” nu misca nimic fara ascultarea papei.Catolicii,pentru naivi mai sunt Biserica?Le raspund: nici nu au fost si nu au cum sa fie.Cum poti fi Biserica o data ce oficiezi faradelegea intr-un lacas de cult destinat deschiderii sufletului in fata lui Dumnezeu? Cum poate fi unire in rugaciune,comuniune de rugaciune cu o comunitate religioasa necrestina autointitulata Biserica Romanocatolica?Si atat de departata de tot ce e moral si de bun simt.Se stia inca din anii ’70 in toate mediile teologice ortodoxe ca Consiliul Mondial al Bisericilor care lupta pentru unitatea crestinilor despre faptul ca membrii consiliului oficiau casatorii gay si lesbiene si se dezbatea inca de atunci in plen in fata delegatilor Bisericilor Ortodoxe Locale care veneau acolo ca la un sinod „ortodox” despre faptul ca toti erau de acord prin vot deschis cu implementarea in toate „Bisericile” a cununiilor gay.Cum sa mai crezi si acum ca rugaciunile in comun nu e erezie,ca cei care participa si ingaduie comuniunea de rugaciune cu ereticii nu sunt eretici?Cat de naiv sa fii ca sa crezi ca un preot de parohie sau de manastire „cu cuget ortodox” ,” pomenitor”, daca va indrazni sa faca si sa invete altfel decat episcopii eretici ecumenisti il va mai tine in functie episcopul lui pana a doua zi? E dubioasa treaba si cu pomenitorii.Nu mai e ca pe vremuri cand a avea o carte duhovniceasca era o raritate.Toate Parohiile din Romania au Filocalia,au colectia Parinti si Sc riitori Bisericesti,au tratate si studii de Dogmatica Ortodoxa,Dogmatica Romanocatolica,Dogmatica Protestanta.Se cunosc prea bine marile deosebiri interconfesionale.Nici pomenitorii nu au scuze si nici nu cred ca mai e posibil sa lucreze harul prin ei pentru ca altfel am cadea noi de mincinosi daca am crede aceasta.

    Apreciază

    1. Părerea noastră trebuie să fie părerea Bisericii! Atenție la adevărații mincinoși! Schismaticii spun că nu mai este har la pomenitori, ca și cum ar fi numai Biserica nepomenitorilor! Asta nu înseamnă că trebuie să se doarmă pentru că este Har. E nevoie de atitudine, de mărturisire și de conștiință trează!

      Apreciază

      1. Acum sa intors roata, nu mai vin papistii peste atoniti, ci invers, un exemplu in acest sens este egumenul de la Xenofont Alexie care participa alaturi de bartolomeu participa la o , , vecernie” papista

        Apreciază

      2. Stiti ce este ecumenismul? Ecumenismul este teologia intereselor,este o teologie de schimb,ecumenismul este teologia de bisnita,este teologie second hand.Ecumenismul este rationament de supermarket,este o teologie de tipul pietei necontrolate.Ecumenismul este,fenomenal vorbind,acest Caracal in Biserica: mimare a ortodoxiei cu un Dinca de succes la carma,pe Dealul Mitropoliei si abil,capabil sa transforme peste noapte,dupa bunul sau plac a unei mase mari de creduli in idioti spalati pe neuron ca sa functioneze ca o carcasa fabricata in serie,in stil ecumenist,ca un procuror DNA,un soi de pantofar,luat din cizmarie,spalat,pus la birou,menit sa scrie dosare numai la comanda si exact cum cere comanda pentru care s-a platit atatia lei.Ecumenismul este”fratele geaman” al comunismului,este globalism si globalizare teologica,este masoneria dogmatica.Este asemanata cu un corp omenesc fara insusiri,fara cap si fara picioare.Ecumenistii sunt proxeneti care rapesc „fetele” de veacuri ale credintei cu frumusete dogmatica incontestabila si le transforma in „carne de produs”, lustruite pe dinafara,mucenicite pe dinauntru,” intepenite” pe”strazile de noapte” ale unei”Italii” dominate de icoane,cadelnite,biserici,manastiri,scoli de teologie si fundatii”caritabile”..

        Apreciază

  8. Sfântul Ioan de Kronstadt – Rugăciune pentru primirea darului rugăciunii

    Dumnezeule cel Atotmilostiv!

    Dă-mi darul divin al sfintei rugăciuni , care să izvorască din adâncul inimii mele.
    Adună împreună gândurile împrăștiate ale minții mele, pentru ca ea să tindă întotdeauna spre Creatorul și Mântuitorul său.
    Distruge săgețile arzătoare ale Celui Rău, care mă îndepărtează de Tine.
    Stinge flacăra gândurilor mele patimașe care mă mistuie în timpul rugăciunii.
    Acoperă-mă cu harul Duhului Tău cel Sfânt, pentru ca până la sfârșitul vieții mele păcătoase să te iubesc pe Tine cu toată inima, cu tot sufletul și mintea mea și cu toată puterea mea și în ceasul în care sufletul meu părăsește trupul meu cel pieritor, O, Prea Dulce Iisuse, ia în mâinile Tale duhul meu când vei intra în Împărăția Ta.

    Amin!

    ****************************

    Să ne fie de folos duhovnicesc tuturor!

    ****
    Traducere din http://austroca.org/saint-john-kronstadt-prayer-granting-prayer/
    Extras din Jurnalul spiritual a Sfântului Ioan de Kronstadt „Viața mea în Hristos”

    Apreciază

  9. Un mărgăritar de mare preț din gândirea prea înțeleaptă a Sfântului Grigorie Sinaitul

    Nu e cu putință să învețe cineva prin sine însuși știința virtuților, chiar dacă s-au folosit unii de cercare ca de un învățător. Căci a lucra de la sine și nu după sfatul celor ce au călătorit mai înainte înseamnă a fi plin de părerea de sine sau, mai bine zis, a o naște pe aceasta. Căci dacă: „Fiul nu face de la Sine nimic, ci precum L-a învățat pe El Tatăl, așa face” (Ioan 14, 30), iar „Duhul nu va grăi de la Sine” (Ioan 16, 30), cine a ajuns la o așa de mare înălțime a virtuții, ca să nu mai aibă trebuință de altcineva să-l învețe? Nu se amăgește, socotind că are virtute, dar fiind mai degrabă lipsit de minte?

    De aceea trebuie să ascultăm de cei ce cunosc ostenelile virtuții lucrătoare și așa să purcedem la faptă, adică la postul împreunat cu foamea, la înfrânarea lipsită de plăceri, la privegherea stăruitoare, la îngenuncherea dureroasă, la starea neclintită și obositoare în picioare, la rugăciunea întinsă, la smerenia nemincinoasă, la zdrobire și suspinare neîncetată, la tăcere chibzuită și la răbdarea în toate. Pentru că „rodul muncii mâinilor tale vei mânca” (Psalmi 127, 2), adică ostenelile virtuților tale, zice Scriptura, sau „împărăția cerurilor este a celor ce se silesc” (Matei 11, 12). Drept aceea, cel ce se sârguiește în fiecare zi să împlinească cu osteneală lucrările mai sus amintite va secera la vreme, cu Dumnezeu, și roada lor.

    Sfântul Grigorie Sinaitul, Despre liniștire și despre cele două feluri ale rugăciunii, în Filocalia, vol. 7, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă

    Apreciază

  10. O tulburătoare rugăciune pentru România şi pentru necăjitul şi oropsitul neam românesc, mai actuală ca niciodată, în aceste vremuri tulburi, în care fratele îl vinde pe frate, iar Sfânta Credință Ortodoxă şi însăşi mântuirea şi existența noastră ca neam, sunt amenințate din toate părțile.

    Părintele Mărturisitor Ilie Lăcătușu, sfânt pătimitor al închisorilor comuniste:

    Rugăciune pentru România
    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toți, cu sufletele pline cu evlavie, Ție astfel ne rugăm: Îndură-te, Doamne, de țara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească, în sfârșit, calea cea dreaptă.
    Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să le curățească întinăciunea şi să le întoarcă blândețea și frica de Tine, Doamne.
    Luminează, Doamne, mințile celor care din pricina amărăciunilor şi umilințelor nu văd calea cea dreaptă.
    Încălzește, Doamne, inimile celor care, învrăjbiți de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.
    Sădeşte, Doamne, în sufletele lor mândria muncii cinstite, bucuria de a-şi agonisi pâinea cu sudoarea frunții. Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului.
    Învață-i, Doamne, să se rabde unii pe alții aşa cum Tu ne rabzi pe noi toți.
    Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
    Încălzește-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile și îmbrățișează-i în nestrămutata Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preț pentru credință și dreptate.
    Cu capetele plecate, genunchii îndoiți şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ție îți strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru Românesc.

    Că numai a Ta este puterea şi mărirea și numai Tu vei întoarce râurile Neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

    (Rugăciune compusă de Părintele Ilie Lăcătușu, sfințitul mărturisitor, rugăciune cuprinsă în slujbele duminicale ale Bisericii Ortodoxe Române „Buna Vestire” din Sydney, Australia.)

    Apreciază

  11. Sfânta Împărtășanie dată unui coleg de suferință de către Părintele Ilie Lăcătușu, sfințitul mărturisitor, în temuta temniță de la Aiud.

    În timp ce aşteptam „îndrumătorul” un domn s-a apropiat de mine şi mi-a spus: „Domnule Emanoil Pindu! Am ascuns, cu mult timp înainte de a mă aresta, în tivul de la mâneca cămăşii, o fărâmă de Sfântă Împărtăşanie (era luni, prima zi din Săptămâna Mare). Pregătiţi-vă, căci Sâmbătă, de Sfânta Înviere, v-o dau”. Normal trebuia să-l întreb: de unde ştie cine sunt, deoarece puteam să bag mâna în foc că nu l-am văzut în viaţa mea. Şi în al doilea rând de unde ştie unde voi fi repartizat, cum a aflat unde va fi dânsul pironit şi… cum va izbuti să-mi dea Sfânta Cuminecătură?

    Din toate acestea, nimic. Am luat totul în serios şi a doua zi, stăteam singur într-o celulă, am început să execut pregătirea… Molcomit de acest adevăr, m-am spovedit Ziditorului, spunând în fiecare zi tot răul de care mi-am amintit. Sâmbătă, când au început să cânte clopotele de la Biserica apropiată Puşcăriei, am auzit, prin MORSE aplicat în plafonul celulei mele: GATA. M-am dus la fereastră şi în dreptul unei găurele făcute de cineva la oblonul ce oprea soarele să-mi dea bineţe, am văzut atârnând o sforicică ce mi-a adus LUMINA CEA ADEVĂRATĂ.

    Tulburarea mea, care căpătase forme alarmante: „dacă Sfânta Împărtăşanie mi-a fost dată de Sfântul Ilie Lăcătuşu sau cel rău îşi bate joc de mine făcându-mă să mă laud că un sfânt m-a împărtăşit”, a fost limpezită de Prea Cucernicul Stareţ de la Mănăstirea Petru Vodă, Iustin Pârvu. Aflând că Sfinţia Sa a fost prieten apropiat cu Sfântul Ilie Lăcătuşu şi că au îndurat împreună terorile comuniste la Aiud şi Periprava, în perioada când şi eu mă târam pe acolo, m-am dus la Cinstitul Stareț. Acesta mi-a luat perdeaua de clătinare, asigurându-mă că Sfânta Împărtăşanie dată de Sfântul Ilie Lăcătuşu reprezintă o realitate. De atunci am realizat că Mâna Domnului îl ocroteşte pe fiecare om, când se roagă.
    Doamne, iartă-mă şi mă miluieşte!”

    Emanoil Paraschivaș – Jocul destinului, Editura Brad, pp. 133, 152

    Apreciază

    1. Sa fiti binecuvantata Doamna doctor Gabriela Naghi pentru articolul cu privire la initiativa Patriarhului Ierusalimului de a convoca un viitor sinod panortodox in care sa se aleaga intre Ortodoxie si erezie.Slava Domnului.

      Apreciază

      1. Ma ingrijoreaza un singur lucru pentru care propun ca toti sa se roage pentru Patriarhul Teofil:sa nu fie destituit prin uneltire si calomnie de americani cum ca e de partea Moscovei.Daca se va intampla asa atunci vom fi indreptatiti sa-l sustinem de data aceasta si sa nu mai repetam aceeasi ignoranta fata de patriarhul Irineu al Ierus.care a fost inlaturat de guvernul sua pentru ca era de partea Moscovei.

        Apreciază

      2. UN SIMPLU GÂND ÎMI SPUNE…

        V-ați gândit o clipă că schisma ucraineană poate fi o diversiune camuflată a ecumeniștilor pentru a face posibilă receptarea hotărârilor eretice de la Creta, mai ales a distrugerii sinodalității, prin care DOAR Întâistătătorii Bisericilor Locale hotărăsc soarta Ortodoxiei? Adică: hai să rezolvăm problema schismei fără a ajunge la cauza declanșării ei – ECUMENISMUL LEGIFERAT LA CRETA!

        Apreciază

  12. Ca este ecumenist patriarhul Teofilos,pentru mine conteaza acum ca a facut un pas important in problema ukrainenilor schismatici.Cred in lucrarea lui Dumnezeu,cred ca Dumnezeu poate face din uscat verde asa cum s-a intamplat cu Pf.Damianos al Sinaiului.Cine asigura venituri Patriarhiei Ierusalimului?Nu pelerinii rusi?

    Apreciază

  13. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; mormânt deschis – gâtlejul lor, cu limbile lor vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne, şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine;[Ps.5]

    Astazi, cand sarbatorim cu nespusa dragoste, pe Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, inaltam ruga arzatoare pentru salvarea fiilor credinciosi ai Bisericii noastre stramosesti de raul deghizat sub masca conducatorilor Bisericii prinsi in gheara necrutatoare a ecumenismului feroce, care le-a otravit inima si cugetul, si mintea se pare, fara sanse de intoarcere catre Adevarul Hristos.
    Nu mai incercam cu smerenia cuvenita, nici un dialog cu Mitropolitul Teofan, bun dansator cu prietenii sai din sinagoga si frate iubiutor al eraticului Francisc , caci timpul acela a trecut de mult.
    Ne-a dovedit noua si intregii plerome BOR, care sunt adevaratii lui prieteni si frati cu care doreste sa ramana pana la sfarsitul vietii, precum colegul sau de sinod, actualul Mitropolit al uniatilor, Sofronie.
    Am inteles alegerea facuta in lumina soarelui, si o respectam.
    Ceea ce nu intelegem este lipsa de iubire, aratata fratilor sai de odinioara intru Hristos, dorinta nestapanita cu care doreste sa abata urgia asupra Vrednicului de toata cinstea, Prea Cucernicul Parinte Ioan si a fiilor sai duhovnicesti din parohia Schit Oraseni, luptatori neobositi impotriva ecumenismului, pentru biruinta Sfintei Ortodoxii pe pamantul romanesc.

    „Acum nu mai e timp… Nici de zidiri, nici de cupole, nici de iluzii. Iluzia cea mai mare e ca Biserica trăieşte un triumf, căci Evanghelia se propovăduieşte azi pretutindeni, pretutindeni. Acum e timpul călătoriei spre înlăuntru…
    Acum când apostazia îmbracă haina de sărbătoare…acum a venit vremea mărturisirii. Ce naivi pot fi chiar unii preoţi care cred ca totul este o veselie şi o glorie a Bisericii în societate. Acum e vremea ca vrăjmaşii omului să fie chiar casnicii lui…”spunea cu durere Staretul Selafiil din Siberia.
    Acum apostazia e servita oamenilor drept hrana duhovniceasca propovaduita de la inaltimea amvonului si auzul Preotilor lui Hristos a scazut se pare atat de mult, incat numai aud glasul constiintei care striga cu disperare, din adanc.
    Vii, nemuritoare raman in adancul inimilor noastre cuvintele Mantuitorului Hristos:

    „Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.
    Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?
    Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.
    Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.”(IOAN 6;66-69)
    Mandria demonica a cucerit inima Mitropolitului Teofan al papistasilor, precum a lui Sofronie, Mitropolitul indragit al uniatilor, care au parasit de bunavoie, credinta strabuna Ortodoxa si s-au alaturat celor care au sfasiat Camasa Mantuitorului Hristos, iubind cele ale lumii, nepregatiti pentru a urca in fruntea turmei ascultatoare naiva si putin credincioasa, pe Golgota suferintelor, prin prigoana catre moarte, spre Inviere.
    Sfintii Martiri, Mucenici, Marturisitori din temnitele prigoanei comuniste si-au varsat sangele pentru dragostea lui Hristos, tara si neam, si pentru scumpa lor jertfa s-a milostivit Domnul Atoatevazator, de noi nevrednicii. Aceasta jertfa ne-a eliberat pentru putin timp din cumplite suferinte pentru ca cei alesi, le-au luat cu dragoste puternica si vitejie asupra lor.
    Acum dupa cuvantul Cuviosului Paisie Aghioritul:”pe de-o parte ecumenismul, pe de alta sio­nismul, satanismul!… Peste puţin ne vom închina la diavolul cu două coarne, în loc de vulturul bicefal“.
    S-au departat de pacea, bucuria si harul indumnezeitor, cei care asemenea Mitroplitului Teofan, fara duh de jertfa, se razvratesc impotriva lui Hristos, prigonind cu ura navalnica pe tot crestinul marturisitor al Adevarului Hristos.
    Sa nu uitam insa, ca „tot Dumnezeu este la carma lumii!”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s