Semnele adevăratei vieți duhovnicești

144230_mantuitorul

Cineva m-a întrebat odată: „Cum știu că duc o viață adevărată în Biserică? Unii merg de multe ori la biserică, se roagă, participă la slujbe, participă la Sfintele Taine, dar nu văd nicio schimbare vizibilă în viața lor sau, mai bine zis, îi văd în lume același fel de oameni; mă așteptam la mai mult din partea lor. Care sunt semnele unei adevărate vieți duhovnicești?”

Nu pot spune că există un anumit număr de semne. Dumnezeu face „calculele”, deoarece schimbările sunt interne, secrete, ascunse vederii noastre. Pe de o parte, doar tu și Dumnezeu cunoașteți ce se întâmplă în adâncimile sufletului, iar pe de altă parte, unele lucruri sunt determinate de comportamentul tău personal cu soția, copiii, cu ceilalți. Unii oameni în vârstă spun: „De când eram copil merg la biserică.” Și ce? Care este rezultatul? Ce ai realizat de-a lungul anilor? Adică, nu poți spune că ai mers la o sală de sport, de cinci ani și cinci luni, și că ai avut o greutate de optzeci de kilograme, iar acum cântărești 110 kilograme. Sau că înveți limba engleză de mai mulți ani, dar când ajungi la aeroport nu ești capabil să spui în mod coerent două sau trei cuvinte.

Când spui că ești lângă Hristos, vor exista roade vizibile, nu există altă cale. Viața ta interioară se va manifesta cumva în afara ta. Când te apropii de Hristos, obții fericirea nu din exterior, ci din interiorul tău; adică nu te întristezi din cauza anumitor evenimente, nu ești dezamăgit pentru lucrurile care nu se întâmplă. Cineva spune ceva și ești jignit; vremea este nefavorabilă pe stradă și cazi în melancolie; în timp ce cel care reușește în viața duhovnicească, simte pacea și liniștea în profunzimea inimii sale, iar acest lucru se manifestă în toate acțiunile sale.

Sfântul Isaac Sirianul a spus: „Imaginează-ți că ai spus unui bărbat beat: „Casa ta a luat foc”. Și el răspunde: „Nu vă faceți griji, lăsați-o să ardă”. Desigur, aceasta este o metaforă. Pe de altă parte, trăirea ta, bucuria ta, este ceea ce Biserica numește binecuvântare.

Când ai binecuvântarea Duhului Sfânt în interiorul tău, niciun factor exterior nu îți poate tulbura pacea interioară.

Îmi amintesc următoarele cuvinte ale Maicii Gabriela: „Nu s-a născut încă bărbatul care să-mi rănească sufletul, care să-mi poată fura bucuria”. Cum a reușit oare acest lucru? Desigur, au fost oameni care au contrariat-o, au jignit-o, au tulburat-o, au calomniat-o. Dar cum te comporți cu ceilalți este propria ta problemă. Modul în care le răspunzi celor din jur depinde de atitudinea ta față de viață, iar aceasta este o problemă de alegere personală. Ceea ce dorești tu este ceea ce le răspunzi. Dacă începi să te enervezi și să strigi, atunci cei din jur te percep, potrivit Sfântului Porfirie, că ești o persoană care este rănită, lovită și care sângerează. Dacă te văd într-o stare ca aceasta, atunci comportamentul meu ar trebui să fie unul adecvat. Trebuie să devenim mai exigenți, mai înțelegători atât cu sufletul nostru, cât și cu cel al fratelui nostru.

Odată, cu mult timp în urmă, m-am înfuriat pe cineva și am început să vorbesc cu el nepoliticos, dar acela a continuat să mă privească calm. La mult timp după aceea, l-am întrebat: „Cum ai îndurat tot ceea ce ți-am spus?” „Am înțeles că ai o anumită problemă. Nu am mai vrut să te supăr, nu am vrut să te rănesc”, a spus el. Ascultă-l calm pe aproapele tău, dar nu te implica în problema lui. Asta nu înseamnă să îl respingi. Încearcă să îl înțelegi.

Într-o zi Părintele Paisie călătorea pe o navă de la Daphne la Ouranoupolis. I s-a oferit o cameră separată pentru călugări, pentru a evita persoanele lumești. Gheronda a răspuns: „Pentru ce? De ce să stau singur, ca și cum aș ascunde ceva? Suntem cu toții la fel”. Este ceva foarte important. Trebuie să ne dăm seama că toți suntem frați și surori în Hristos și ne îndreptăm cu toții către același obiectiv. Cu cât crești mai mult duhovnicește, cu atât te conectezi mai mult cu aproapele. Când ajungi să înțelegi cuvintele lui Hristos despre ce înseamnă să fii slujitorul fratelui tău, începi să înțelegi ce înseamnă să speli picioarele celuilalt.

Arhimandritul Andreas (Konanos)

Archimandrite Andreas (Konanos). The Signs of a Correct Spiritual Life

Trad. Dr. Gabriela Naghi

Semnele adevăratei vieți duhovnicești

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundatiei Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica