Întrebare pentru sinodul BOR: Câte “părți” are Biserica Ortodoxă Ucraineană?

La data de 13 februarie 2020 s-au ținut lucrările sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Printre alte hotărâri, sinodul BOR s-a pronunțat și asupra problemei invitației de a participa la “întâlnirea de la Amman”, convocată de Patriarhul Ierusalimului.

Cu această ocazie, sinodul patriarhal a emis un punct de vedere despre situația din Ucraina, care merită analizat, deoarece reprezintă o oarecare schimbare a opiniei Bisericii noastre față de realitatea bisericească din Ucraina.

Sinodul a decis să reitereze, în problema ucraineană, poziția sa anterioară cu privire la autocefalia ucraineană, îndemnând Patriarhia Constantinopolului și pe cea a Moscovei să continue dialogul pentru a rezolva pașnic problema. O poziție care în sine este corectă.

Ceea ce nu este corect și reprezintă o derogare de la poziția anterioară a Patriarhiei Române este statutul pe care îl recunoaște schismei ucrainene a lui Epifanie Dumenko.

Vorbind despre problema schismei din Ucraina, comunicatul împarte Bisericile Ortodoxe Locale în “Biserici Ortodoxe pro-Constantinopol” și “Biserici Ortodoxe pro-Moscova”, fără a ne spune în care dintre tabere se plasează Patriarhia Română.

Din acest motiv, am putea crede că acest comunicat se dorește a fi un fel de îndemn la medierea conflictului, în linia deja cunoscută a Patriarhiei Române, care se promovează ca un fel de punte de legătură între Ortodoxia de limbă greacă și cea de limbă slavă.

Să nu uităm discursul organelor de presă patriarhale și filopatriarhale după sinodul eretic din Creta, când acestea au ridicat în slăvi prestația patriarhului și a mitropolitului Teofan ca lianți între slavi și greci, iar atitudinea de la sinod ca o adevărată balanță care a ținut adevărul de credință ortodoxă.

Toate aceste viziuni iluzorii i-au ajutat pe cei ce le-au promovat în spațiul public să le mascheze lipsa de atitudine față de erezia gravă pe care a promovat-o sinodul eretic din Creta.

Rămân ne neuitat tiradele din presa laică, în general neomarxistă și anticreștină până în măduva oaselor, devenită deodată religioasă și elogiind ecumeniști precum mitropolitul Nifon al Târgoviștei ca “ambasadori” și “miniștri de externe” ai Ortodoxiei.

Având în vedere că Patriarhia are astfel de ambiții, nu e de mirare că dă un răspuns la invitația de la Amman sub această formă a unei propuneri de mediere între Moscova și Fanar.

Poziția reală a Patriarhiei Române transpare însă din propunerea propriu-zisă: independența tuturor ortodocșilor din Ucraina, în condițiile în care Biserica Ortodoxă Ucraineană, cea canonică, nu și-a manifestat niciodată dorința de a cere Moscovei autocefalia.

Punerea pe tapet a unei astfel de propuneri ar putea crea mai multe probleme decât ar rezolva. Patriarhia Română propune într-un fel ducerea până la capăt a ceea ce nici patriarhul ecumenist Bartolomeu nu a visat.

Comunicatul sinodal vorbește despre acordarea autocefaliei întregii Biserici a Ucrainei (nu doar a unei părți).

Este adevărat că un comunicat care se dorește o invitație la dialog trebuie să facă oarecare concesie unuia dintre partenerii de dialog.

Însă numirea schismei lui Epifanie Dumenko ca “parte” a Bisericii Ucrainene echivalează cu o recunoaștere a schismei ucrainene ca “Biserică”.

Fără îndoială, nu este vorba despre o recunoaștere a tomosului de autocefalie a schismei ucrainene, emis de Patriarhia Ecumenică cu încălcarea sfintelor canoane, nici de vreo intrare în comuniune cu schismaticii ucraineni, prin pomenirea lui Dumenko ca episcop sau prin conslujire cu el.

Însă formularea nefericită a sinodului BOR poate fi interpretată ca o recunoaștere în stil ecumenist a schismaticilor ucraineni ca parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Așa cum sinodul ecumenist de la Creta a recunoscut statutul de “biserici” ereticilor de tot felul, considerându-le părți ale “Bisericii lui Hristos” pe care dorește să o reclădească ecumenismul, tot în același duh pare a recunoaște Patriarhia Română că schismaticii lui Dumenko sunt o parte a Bisericii din Ucraina. Ceea ce este greșit.

Odată ajunși în acest punct, se impune să punem Patriarhiei Române întrebarea din titlul acestui material: Câte părți are Biserica Ortodoxă Ucraineană?

Am scris și noi pe site de nenumărate ori, au început să apară și în spațiul grecesc luări de poziție serioase care vorbesc despre situația din Ucraina ca despre un experiment ecumenist menit să promoveze noul mod de a realiza unirea Ortodoxiei cu papismul.

Una dintre cele mai serioase luări de poziție aparține mitropolitului Serafim din Pireu, emisă la data de 18 februarie 2020 la Pireu.

La începutul anului, mitropolitul Serafim a participat la Pireu alături de arhiepiscopul Ieronim al Atenei la o slujbă comună în care a fost pomenit Epifanie Dumenko ca episcop.

Gestul ne-a dezamăgit pe toți, mai ales că știam poziția corectă de până atunci față de luptă a mitropolitului Pireului.

Membrii grupului schismatic desprins din rândul nepomenitorilor români au exultat, doi dintre liderii lor prinzându-se într-un dans diavolesc al bucuriei pentru faptul că episcopul din Pireu a cedat presiunii.

S-au grăbit să se laudă că ei au avut dreptate mereu, că mitropolitul este un “criptoecumenist”.

Au avut chiar obrăznicia să se întrebe “retoric” “Cine este cu adevărat în schismă?”, uitând că în urmă cu doi ani, în aprilie 2018, ei înșiși au participat la o slujbă la Barajevo, Serbia, oficiată de un minciunohorepiscop minciunohirotonit de fostul episcop Artemie din Kosovo, anatemizat în mai 2015 de către sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe pentru refuzul de a reveni în comuniune cu Biserica Sârbă și de a-l demite pe horepiscopul hirotonit de unul singur, că și-au petrecut un an de zile argumentând într-o manieră delirantă că hirotonirile lui Artemie, care are exact aceeași situație canonică precum cea a lui Epifanie Dumenko, sunt valide, astfel îmbrățișând cu totul schisma sârbească.

Mitropolitul Serafim ia o nouă poziție ortodoxă contra schismei ucrainene, arătând că planul Fanarului de unire a Bisericilor Ortodoxe cu papismul este în trei etape.

Prima etapă a acestui plan îl reprezintă unirea schismei ucrainene cu papistașii greco-catolici ucraineni.

A doua etapă va viza încorporarea în acest construct a tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale pro-Constantinopol, cum le numește Patriarhia Română, iar a treia, extinderea la nivelul întregii Ortodoxii.

Un punct de vedere similar a emis și profesorul universitar de la Facultatea de Drept din Salonic, Kyriakos Kyriazopolos, care predă Drept bisericesc la facultatea respectivă.

Profesorul tesalonicean vorbește despre Ucraina ca experiment al unificării dintre Ortodoxie și papism, exact ca și mitropolitului Pireului, exact așa cum am spus-o și noi pe acest site de mai bine de un an de zile și i-am spus-o și Patriarhiei prin memoriul pe care l-am trimis de la Sinaxa din Botoșani, din 1 mai 2019.

Conform domniei sale, papa urmărește să îl atragă pe patriarhul eretic Bartolomeu într-o structură bisericească papistă, în care Bisericile Ortodoxe să fie unite cu Roma, după modelul uniat experimentat în Ucraina, și supuse sub conducerea patriarhului Bartolomeu.

Patriarhul din Fanar ar putea astfel dobândi o putere reală în rândul pe atunci foștilor ortodocși, pe care i-ar putea conduce nemijlocit. Aceasta cât timp ar permite papa, pentru că structura de putere nu ar prevedea caracterul permanent al funcției sale (în papism permanent este doar papa și acoliții săi).

Atunci când va dori, papa va desființa structura răsăriteană, iar ortodocșii vor fi dați definitiv pe mâna papistașilor.

Pe lângă experimentul ucrainean, papa își pregătește domnia și prin comisia teologică mixtă de recunoaștere a primatului papal, care a semnat deja două documente, la Ravenna și Chieti, în care se recunoaște de către ortodocși acest primat în primul mileniu.

Reprezentantul BOR la acea întrunire exulta, într-o convorbire privată de acum câțiva ani, afirmând, în stilul deja cunoscut, că ceea ce s-a obținut la Chieti nu a visat nici… Sfântul Marcu Eugenicul: recunoașterea din partea papei că în Orient papalitatea nu a avut întâietate jurisdicțională, ci doar onorifică.

Adică papistașii au oferit ceea ce nu au avut niciodată și au primit de la ecumeniștii ortodocșii ceea ce nici nu visau: recunoașterea primatului papal.

Ecumeniștii spun că e onorific, că e condiționat de sinodalitate etc. Profesorul de drept Kyriazopoulos arată ce valoare are sinodalitatea în papism. Uniația din Transilvania ne învață cât valoarează statutul onorific al recunoașterii papei. În Ardeal a ținut o generație, după care a devenit obligație jurisdicțională.

Ceea ce nu știu însă nici mitropolitul Pireului, nici profesorul Kyriazopoulos (deși s-ar putea să fi citit totuși relatarea noastră pe Katanixis) este că Ucraina nu este singura țară care experimentează unificarea ortodocșilor cu papistașii greco-catolici.

În Biserica Ortodoxă Română “experimentul” se realizează la Oradea, de către episcopul filouniat Sofronie Drincec, pomenit la 8 septembrie 2019, în prezență, ca episcop uniat.

După șase luni de tăcere mormântală, Mitropolia Ardealului mi-a transmis un răspuns la plângerea formulată în număr personal și a circa 150 de creștini care au semnat o petiție online pe care Mărturisirea Ortodoxă a inițiat-o la acel moment în sprijinul credincioșilor din Bihor care au sesizat Sinodul din Sibiu pe această temă.

Așteptăm să vedem ce va spune Mitropolia Ardealului despre gestul episcopului orădean: îl va găsi nevinovat sau îl va sancționa cum se cuvine, apărând astfel Biserica Ortodoxă Română de riscul de a fi înglobată în erezia papistă?

btr

Lentoarea cu care merge investigația nu prevestește prea multe rezultate pozitive, mai ales că de atunci au trecut deja două sesiuni ale sinodului BOR, iar problema aceasta încă nu a fost pusă pe tapet, deși este una extrem de gravă.

Comunicatul Patriarhiei ne informează că la Amman va fi trimisă o delegație, pentru a nu părea că acea întâlnire e una a întâistătătorilor.

De ce o fi preocupată Patriarhia de acest aspect? Ne place să credem și pentru că noi am denunțat vehement noua “sinodalitate” pe care a inaugurat-o adunarea din Creta.

Este posibil să aibă legătură și cu relațiile dintre București și Patriarhia Ierusalimului, cu care Patriarhia noastră a întrerupt la un moment dat contactele. Este greu de crezut că propunerea de mediere a sinodului BOR va fi acceptată atât de ușor de către partenerii din alte Biserici, mai ales când va fi făcută de o simplă delegație.

Luând în calcul cele spuse până aici, ne întrebăm: Este o idee bună să milităm pentru independența “tuturor părților” Bisericii Ucrainei, în condițiile în care partea reală, Biserica Ucrainei canonică, nu își dorește autocefalie, iar celelalte grupări, care nu sunt parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ci sunt în afara Bisericii Ortodoxe, sunt părți ale unui experiment ce vizează integrarea ecumenistă a Ortodoxiei în constructul eretic al mișcării ecumeniste?

Servește o astfel de propunere păcii în Ortodoxie sau doar planului ecumenist de continuare a diluării Ortodoxiei și a includere a ei în corpusul eretic papist?

Mihai-Silviu Chirilă

26 februarie 2020

Întrebare pentru sinodul BOR: Câte “părți” are Biserica Ortodoxă Ucraineană?

 

Cele trei etape gândite de Fanar pentru unificarea Ortodoxiei mondiale cu papismul eretic, până în anul 2025

Prin relația sa cu uniații greco-catolici, „Biserica Ortodoxă din Ucraina” schismatică se va dovedi un catalizator pentru viitoarele unificări ale Bisericilor Ortodoxe și Catolice, avertizează Biroul pentru Erezii și Culte al Mitropoliei Bisericii Greciei din Pireu.

Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim din Pireu este cunoscut ca un apărător ferm al Ortodoxiei Patristice, iar în timp ce majoritatea fraților săi Episcopi din Biserica Greacă au admis pasiv acapararea teritorială prost concepută a Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina, el a vorbit de mai multe ori împotriva recunoașterii BOaU, subliniind necesitatea întrunirii unui sinod pan-ortodox pentru rezolvarea problemelor create de Constantinopol.

Potrivit autorilor noii declarații, publicată pe site-ul Mitropoliei, autocefalia ucraineană are drept scop promovarea „unificării Bisericilor”, a papismului cu Ortodoxia.

„În prima etapă, obiectivul este „unirea” schismaticilor lui Epifanie cu Uniații Ucraineni, pentru a crea o singură „Biserică Locală”, care va include greco-catolicii și schismaticii care îl urmează pe Epifanie”, se arată în declarație.

Svyatoslav Shevchuk, conducătorul Greco-Catolicilor din Ucraina, a vorbit public despre obiectivul unirii celor două „biserici” în comuniune atât cu Roma, cât și cu Constantinopolul, iar Epifanie Dumenko a vorbit în mod repetat despre nevoia  unei apropieri din ce în ce mai mari de Uniați.

„În următoarea etapă, cel mai probabil, ei vor căuta să încorporeze toate Bisericile Ortodoxe care se supun Patriarhiei Ecumenice, cu toate „bisericile” locale Greco-catolice care vor fi supuse primatului Patriarhiei Ecumenice”, continuă declarația.

Și, în sfârșit, „în cea de-a treia și ultima etapă, „unificarea” Ortodoxiei mondiale cu papismul eretic va fi realizată prin toate aceste „biserici” hibride care acum reprezintă o singură unitate creată până la acel moment”.

Biroul pentru Erezii și Culte al Mitropoliei Pireului este convins că „ortodocșii” și papistașii se vor supune Papei prin intermediul Patriarhului Ecumenic. În primul rând va fi Papa și imediat după el – Patriarhul ecumenic”.

Declarația prevede, de asemenea, că „unificarea Ortodoxiei mondiale cu papismul eretic va fi oficializată legal la „Sinodul ecumenic” din 2025, organizat în onoarea aniversării a 1.700 de ani de la primul Sinod Ecumenic.”

Mitropolia Pireului amintește că „schismaticii lui Epifanie se află în relații și contacte foarte strânse cu Greco-Catolicii Ucrainieni” și „Domnul Serghei Dumenko (numele de botez ca mirean al lui Epifanie n. tr) însuși, precum și „episcopii” din jurul său nu numai că dezvoltă relații de cooperare, ci și se roagă împreună cu uniații, ca și cum ar fi „Biserica Ortodoxă Uniată”.

Declarația mai spune că „Fanarul  dorește ca Ortodocșii să înghită fără să răsufle comunicarea cu schismaticii, astfel încât să poată înghiți și lipsa Succesiunii Apostolice în ierarhia lor. Treptat, ne vom obișnui cu relațiile noastre cu Greco-Catolicii. Și în sfârșit, vom face un ultim pas pentru a cădea în brațele papei„.

În mod special, declarația notează că Alexander Drabinko, unul dintre cei doi ierarhi canonici care au părăsit Biserica Ortodoxă Canonică pentru a se alătura schismaticilor, s-a rugat recent împreună cu ereticii uniați. „Ierarhii” și „clericii” BOaU au coslujit în mod deschis cu romano-catolicii, greco-catolicii, schismaticii din Muntenegru și schismaticii din Belarus.

Declarația subliniază, de asemenea, că BOaU are legături strânse cu guvernul SUA și cu naționaliștii radicali de acasă din Ucraina.

Pireu, 18 februarie 2020

Trad. dr. Gabriela Naghi

https://orthochristian.com/128582.html

Lumea arde!

Cu mai mulți ani în urmă, Sfântul Paisie Aghioritul spunea profetic:

,,Lumea arde. Pricepeți asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de văpaie a aprins diavolul încât, de s-ar aduna toți pompierii, n-o pot stinge. Văpaie duhovnicească. N-a rămas nimic. Numai de rugăciune e nevoie, ca să se milostivească Dumnezeu spre noi.”[1]

Evenimentele recente ne adeveresc spusele acestui mare sfânt. Lumea arde la propriu și la figurat. Arde pe plan economic, social și spiritual. În timp ce se trâmbițează lupta pentru drepturile omului, se observă din ce în ce mai clar o luptă dusă împotriva omului pe cele trei planuri.

Pe plan economic, societatea actuală caută să-l atragă pe om să se închine idolului iubirii de arginți. Odată ce omul este robit de acest idol, cade cu ușurință și în alte păcate pierzătoare de suflet. El nu mai are timp de rugăciune, se consideră puternic și își pune toată nădejdea în el însuși, în creativitatea sa, autozeificându-se și uitând că toate darurile pe care le are sunt de la Dumnezeu. Însă după ce necuratul iubirii de arginți l-a robit bine pe om, vin alți necurați și dărâmă tot ce omul a lucrat  fără Dumnezeu. Și îl aruncă în deznădejde.

În perioada comunistă, s-a construit mult, dar fără Dumnezeu. Dumnezeu era prigonit, era un oaspete nepoftit în marile șantiere și întreprinderi. Iar Dumnezeu a îngăduit ca majoritatea acestora să rămână pustii după 1989. Un popor de creștini adevărați ar fi pus genunchii la rugăciune, ar fi chemat lumea la pocăință pentru tot ce s-a greșit în perioada comunistă și ar fi căutat soluții pentru ca România să pornească într-o direcție plăcută lui Dumnezeu. Rămași fără repere spirituale, unii au trădat țara, alții – familia, alții – pe Dumnezeu! Mulți români au luat calea străinătății, pierzând acolo și bruma de credință pe care o mai aveau de la bunicii lor mai greu de reeducat.

Pe plan social, s-a început o luptă împotriva familiei și a valorilor tradiționale. Nici în școli și nici în universități Dumnezeu nu era primit în perioada comunistă. Iar acum este poftit afară în mod politicos!

În arte, modelul sfântului este declarat de Ev Mediu[2], așa că nu e de mirare că eroul actual poate fi și un actor sau un luptător pentru drepturile omului care promovează idei anticreștine! Dornici să scape de povara etichetărilor și să fie în pas cu moda, mulți cad în cursele  întinse de Antihrist. S-a început cu arta, dar se continuă cu educația instituționalizată! Iar românul cască gura la televizor și înghite pe nemestecate otrăvurile antihriștilor plătiți să-l scoată în mod elegant pe Dumnezeu din inimile creștinilor. Nici eroul național nu mai e la modă, căci aparține secolului al XIX-lea![3] Iar personaje precum Superman, Spiderman, Batman și Supergirl sunt considerate supereroi, deși au trăsături inspirate din legendele antice. Așadar, în arta destinată copiilor, modelul sfântului și al patriotului sunt înlocuite adesea cu antimodele (păgânisme, aș zice), lipsindu-i pe copii de repere sănătoase. Iar o mare parte dintre părinți le cumpără copiilor cărți despre antimodele sau îi lasă pe aceștia să urmărească tot felul de filme cu mesaje anticreștine.

Pe plan spiritual, de asemenea se impun încet și sigur valori anticreștine, ecumeniste, aspect semnalat de către monahi din întreaga lume.[4] Un personaj dubios din multe puncte de vedere, Papa Francisc, cu sprijin politic, este prezentat ca model întregii lumi.[5] Câtă desfășurare de forte, câtă risipă de energie pentru a i se conferi chiar o aură de sfânt în România cu prilejul vizitei sale recente în România! Cei care și-au populat mintea cu antimodele, nu fac diferența și nu mai deosebesc lupul de oaie. Ba chiar li se pare că oaia este mai periculoasă decât lupul!!!

În urma Sinodului din Creta, din 2016, ereziile au fost înnobilate, fiind considerate ,,biserici”, conform ereziei ecumeniste la modă acum.  Preoții care, aplicând Canonul 15 s-au îngrădit de erezia ecumenistă, au fost caterisiți pentru a-i intimida și pentru a-i supune pe cei care nu au avut încă acest curaj. După modelul papist preluat și impus de… Patriarhul Bartolomeu, un alt antimodel de ortodox a cărui  corectitudine politică este menită să atragă foc din Cer!

Acum Papa Francisc își propune să unească toate religiile lumii!!! Iar generația educată să accepte eroii universali nu vede nimic rău în asta! Dacă modelul sfântului aparține Evului Mediu, la ce să ne mai așteptăm?!!!

Unii ar vrea să ne spună că lupta pentru mântuire nu mai e la modă, alții vor să ne sugereze că mântuirea este compatibilă chiar cu păcatul, cu erezia ori cu primirea peceții antihristice cu semnul fiarei pe mâna dreaptă ori pe frunte! Acestora le recomand să citească  ,,Mântuirea păcătoșilor”, carte scrisă de Agapie Criteanu și Apocalipsa, capitolele 13, 14, 15.

E secetă duhovnicească, iar lumea arde! Atunci când nu plouă, se mai fac irigații, se mai face câte o procesiune, se scot icoane, se declară cod portocaliu sau roșu. Acum e secetă duhovnicească și prea puțini o simt. Prea puțini o observă. Arde spiritual tineretul, ard copiii, ard și mulți bătrâni, dar suntem prea ocupați să observăm asta! Ce așteptăm? Să ardem în iad?

Hristos S-a născut, S-a răstignit, a înviat, S-a înălțat și ne-a lăsat Noul Testament ca reper pentru cei care dorim mântuirea. Viețile, Scrierile și Canoanele Sfinților Părinți sunt repere la care trebuie să ne întoarcem înainte de a veni mania lui Dumnezeu peste noi. Hristos nu Se lasă batjocorit la nesfârșit, lucru care se observă din ce în ce mai mult în întreaga lume exagerat de modernă!

Dacă nu ne întoarcem la modelul sfântului, vom accepta modelul vaccinatului ghinionist, modelul ecumenistului care se închină lui Antihrist, modelul luptătorului pentru dreptul de a păcătui în voie, fără limite și modelul sclavului cipuit! Iar antenele 5G le vom considera indispensabile! Ca și chinezii! Oamenii insensibili, educați astfel sunt mai răi decât necurații. Acest lucru deja se observă în țările afectate de dezastre de tot felul.

Ortodoxia trăită, nu cea declarată, ne face puternici. De acea, sfinții ne îndeamnă la cunoașterea și mărturisirea Ortodoxiei, la rugăciune, post, milostenie, lupta cu păcatul, cu erezia și cu însemnele antihristice, la cultivarea virtuților.

Dumnezeu să ne ajute să-L primim Hristos în inimile noastre, ca să ne arate în aceste vremuri Calea, Adevărul și Viața! Amin.

Prof. Lucreția P.

[1] http://www.cuvantul-ortodox.ro/cuviosul-paisie-aghioritul-lumea-arde-pricepeti-asta/

[2] Limba și literature română, manual pentru clasa a V-a, Editura Art Educațional, p. 126.

[3] Ibidem.

[4] https://doarortodox.ro/2014/11/22/marturisire-impotriva-ereziei-initiata-de-monahii-romani-din-sfantul-munte/

[5]https://stirileprotv.ro/stiri/international/papa-francisc-i-ar-fi-spus-unui-barbat-homosexual-ca-dumnezeu-l-a-facut-asa.html

Lumea arde!