S-a găsit „vinovatul”! Ortodoxul este vectorul răspândirii epidemiei!

NzMzYmNlNDE4NGRjZTBlYTc1ZWJkYzI4ODg4OGMyZg==.thumb

Cei care nu plâng au căzut în cea mai rea dintre toate ereziile: ei cred că mântuirea se poate dobândi doar prin semnele exterioare ale evlaviei. Uită însă că toţi vom sta pe altarul lui Hristos, goi şi neajutoraţi, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după judecăţile fără de greşeală ale Aceluia, nu ale noastre”.

OMS a declarat oficial pandemie de corona virus la nivel mondial.

De 2000 de ani au fost pandemii, iar carantina era ceva firesc în evul mediu, astfel că omenirea a trecut cu bine cu ajutor de la Dumnezeu peste ciumă, gripa spaniolă și holeră. De aceea cred că trebuie să fim eficienți în măsurile igenico-sanitare și carantină și să le respectăm, dar fără măsuri exacerbate, care isterizează și duc la pierderea imunității sociale și economice într-o societate ce ne poate duce la faliment.

Alcoolul sanitar, spirtul medicinal, pe care conaționalii noștri într-o panică absurdă, l-au cumpărat, golind sistematic farmaciile și rafturile din supermarket, nu este bun, nu foloseşte la nimic, întrucât nu este biocid. Substanţele care sunt pe bază de alcool, dar sunt speciale, adică biocide şi substanţele pe bază de clor, dar nu clorhexidina, care s-a demostrat că nu este activă pe coronavirus, sunt eficiente. Este lucru cert în documentele oficiale ale OMS. Soluțiile utilizate în bucătărie care au clor sunt foarte bune, numai că acelea şi ard. Măștile la care populația are acces nu protejează de infecție, dar ele oferă pentru cei din afara sistemului medical, un plus de siguranță la nivel psihic.

Cine este de vină că au plecat medicii şi asistentele să salveze vieți în alte țări, lăsând în urmă un gol ireparabil şi de durată?

Au plecat categorii întregi de oameni calificați, intelectuali scârbiți de un sistem ticăloșit şi corupt până în măduva oaselor care ar fi putut gestiona cu înțelepciune şi competență țara aflată în situație de criză. Nici nu poți suspenda viața socială, în totalitate, decât dacă scoți armata pe străzi, pentru ceva care acum câteva decenii era, totuși, inimaginabil.

Cine este de vină că sistemul medical românesc este în colaps, că nu are echipamente de urgență, şi supraviețuieşte de azi pe mâine prin mila Domnului, înainte de a claca definitiv.

Dar cineva trebuia să capitalizeze frustrarea, amărăciunea și vina. Cine?

Tu, creștinule care săruți sfinte moaște și icoane și te împărtășești din Sfântul Potir cu aceeași linguriță!

Tu ortodoxule care ții mortiș să vii la fiecare Sfântă Liturghie, la Vecernii și la cateheze, mai ales acum în timpul Marelui Post!

Da, tu ortodoxule ești un vector de răspândire a infecției! Un paria, un dușman de clasă, care trebuie anihilat.

Măsurile luate de autorități restricționează sever anumite drepturi și libertăți fundamentale.

Oare slujbele din cadrul Bisericii, au cel mai mare risc de contagiozitate?

Marea majoritate nu sunt aglomerări anonime, ci vorbim de comunități parohiale. De credincioși responsabili care se cunosc și care interacționează frecvent, spre deosebire de orice alt spațiu public – mijloc de transport, mall, stadion, magazin, farmacie, teatru, spital.

Pentru bisericile din Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei a decis următoarele:

Acolo unde vor fi mai mult de 100 de persoane care să asiste la o slujbă, aceasta va fi organizată afară sau va putea fi ascultată și urmărită și de afară. În biserică oamenii trebuie să păstreze o distanță rezonabilă și vor fi instalate puncte de dezinfectare, cu apă și săpun, în fiecare biserică și sunt încurajate persoanele să respecte strict regulile sanitare.

Comunicatul este hilar, dacă nu penibil, și imposibil de pus în aplicare.

Informații false se propagă ca focul și fac înconjurul planetei în câteva ore, ridicând spaima generată de COVID 19 la rangul de isterie planetară. Minciuna și informația falsă sunt la noi la cele mai ridicate cote, demonstrând o dată în plus că nu avem respect, nici iubire față de aproapele.

Din Italia românii fug acasă, unii sosiți din zonele de risc mint inconștient autoritățile de frica carantinei, reușind să îmbolnăvească un număr mare de persoane.

În Ucraina au ridicat baricade pe drum ca să oprească convoiul cu cei recuperați din Wuhan și care sunt izolați în carantină, la noi lumea vorbește mai mult despre coronavirus, deși avem 40 de morți de gripă în 50 de zile.

În vreme ce noi ne dăm de ceasul morții din cauza coronavirusului, Organizația Mondială a Sănătății a ridicat alerta ebola la nivel de urgență fiindcă din 3 mii de cazuri noi, peste 2000 de persoane au murit.

Trebuie să avem mereu în minte cuvintele Sfântului Cuvios Simeon Noul Teolog, astăzi sărbătorit, și anume că un om care se unește cu Hristos în viața aceasta și vede Lumina Necreată a fost deja judecat și nu trebuie să mai aștepte cea de-a doua venire a lui Hristos[1].

Sfântul Vasile cel Mare si alți Sfinţi Părinţi ai Bisericii, spuneau că există trei categorii de oameni care au fost salvați: sclavii care urmează poruncile Domnului pentru a nu ajunge în Iad, lucrătorii cu simbrie care se străduiesc să câștige Raiul drept răsplată și fiii care ascultă voia Domnului, din iubire pentru El. Astfel, pe parcursul întregii vieți trebuie să ne ridicăm treptat de la nivelul de sclav, la cel de lucrător și apoi să dobândim mentalitatea fiului. Adică să trecem de la teamă și de la dorința de recompensă, la iubirea desăvârșită.

Să-L iubim pe Tatăl Ceresc, pentru că El ne este mamă, tată, prieten, frate, soț și soție.

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica” (I Ioan, 18)

Astfel putem transcede judecata, care va să fie.

Cetăţenia noastră este în cer, de aceea trecători fiind în această viaţă vremelnică cu frumuseţile ei deșarte, să folosim timpul rămas, pentru a ne umple sufletele de dorinţa arzătoare pentru ţinutul ceresc, lăsându-ne conduși de voia lui Dumnezeu către adevărata noastră țară, adică Împărăţia Cerurilor-Ierusalimul Ceresc.

Acolo, „Soarele dreptăţii va străluci de şapte ori mai mult, iar luna va scânteia de două ori mai mult decât soarele care străluceşte acum; stelele vor fi asemenea soarelui nostru… Toate vor fi mai presus de cuvânt, ca unele ce vor întrece toată gândirea, iar fiind spirituale şi dumnezeieşti, se vor uni cu cele inteligibile şi se vor face un alt rai inteligibil şi un Ierusalim ceresc[2].

Dr. Gabriela Naghi

12 martie 2020

[1] Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii Părinților, Editura Egumenița, p. 30-31

[2] Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice şi etice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 122

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

72 de gânduri despre „S-a găsit „vinovatul”! Ortodoxul este vectorul răspândirii epidemiei!”

  1. Minunat cuvântul înțelept, prorocesc al Cuviosului Paisie Aghioritul!
    Sfinte al lui Dumnezeu, iubite Gheronda Paisie, trăim vremurile grele, din urmă și ne nevoim toți după putere.
    Fii milostiv și roagă-te ca întotdeauna cu dragoste și durere, Apărătoarei Doamne, ca să ne mântuim noi păcătoșii!
    Amin

    Vin ani grei!

    Dumnezeu îngăduie să se facă acum o zguduitură puternică.
    Vin ani grei. Vom avea încercări mari… S-o luăm în serios, sa trăim duhovnicește.
    Împrejurările ne silesc și ne vor sili să lucrăm duhovnicește. Și e bine s-o facem asta cu bucurie și de bunăvoie, iar nu din mâhnire, de nevoie.
    Mulți sfinți ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască. Eu mă bucur că unii mă amenință că mă vor curăța, fiindcă vorbesc și le stric planurile.
    Noaptea târziu când aud din chilie pe careva sărind gardul inima îmi bate dulce.
    Dar când strigă: „A venit telegramă, să faci rugăciune pentru cutare bolnav”, îmi spun: „Asta a fost s-a dus și prilejul ăsta!…” Nu pentru că m-am îngreuiat de viață, ci mă bucur de moarte.
    Să ne bucurăm că ni se dă această ocazie astăzi. Are foarte mare plată.
    În vechime când se pornea vreun război, cu vitejie mergeau să se lupte pentru apărarea Patriei, a neamului lor. Astăzi nu mai mergem să ne apărăm Patria, sau să ne luptăm ca să nu ne ardă barbarii casele, sau să ne ia sora și s-o necinstească, nici nu mergem pentru vreun neam, sau pentru vreo ideologie.
    Acum mergem sau pentru Hristos sau pentru diavolul. Frontul este clar.
    În timpul ocupației germane deveneai erou dacă nu salutai un german.
    Acum devii erou dacă nu saluți pe diavolul. În tot cazul, vom vedea fapte înfricoșătoare.
    Se vor da lupte duhovnicești. Sfinții se vor sfinți mai mult și spurcații se vor spurca și mai rău (Apoc.22,11). Înăuntrul meu simt o mângâiere. Este o furtună și nevoința are valoare, pentru că acum nu avem de vrăjmaș pe Ali-Pașa, sau pe Hitler, sau pe Mussolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea și plată cerească.
    Dumnezeu să pună în valoare răul făcându-l bine, ca un Dumnezeu Bun. Amin.

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

    Apreciază

  2. Îmbărbătează-te! Nu te teme!
    Sf. Nicolae Velimirovici

    Te mâhnești pentru soțul mort. Îți faci griji pentru copii. Plângi zi și noapte, în sufletul tău e tulburare și întuneric, înaintea ochilor – ceață și necunoscut.
    Îmbărbătează-te! Nu te teme! Spune-ți: bărbatul meu era în primul rând al lui Dumnezeu, și apoi al meu; și copiii mei sunt în primul rând ai lui Dumnezeu, și apoi ai mei.

    Dacă grădinarul iscusit smulge o floare, să știi că așa trebuia să facă. El știe pricinile pentru care a făcut asta. Iar una dintre pricini este și aceea ca florile din jur să propășească mai bine.

    Gândurile tale se vor înălța de la pământesc la ceresc. Sufletul ți se va lipi mai tare de Dumnezeu.
    Duhul îți va triumfa asupra trupului. Moartea nu-ți va mai fi înfricoșătoare. Deșertăciunea dinainte ți se va părea vrednică de râs. Felul în care vedeai această lume – ca pe patria adevăratei și trainicei fericiri – se va schimba. Așadar, câștig duhovnicesc din mai multe părți. Să știi că Dumnezeu zidește și când dărâmă.

    Pentru copii să nu-ți faci griji. Fă doar ce stă în puterea ta. În ce întrece puterea ta, încredințează-i Făcătorului lor și al tău. Scris este: aruncă spre Domnul grijile tale, și vei simți că este ușoară crucea ta.
    Au fost și sunt multe cruci grele asupra mamelor rămase văduve, îți voi descrie una deosebit de grea.

    La începutul Războiului mondial, nemții l-au omorât pe un cunoscut al meu înaintea casei sale de lângă Drina, la casă au pus foc, iar pe nevastă au alungat-o de acolo, împreună cu cei șase copii mici. Au trecut de atunci doisprezece ani. Într-o zi, pe neașteptate, mi se arată în Skoplje un tânăr funcționar de la căile ferate și mi se prezintă drept fiul acelui prieten al meu care pierise. M-am bucurat mult și l-am întrebat cu frică dacă a mai rămas cineva în viață dintre ei șapte – la care el mi-a răspuns vesel: suntem vii și sănătoși, slavă lui Dumnezeu! Doi suntem slujbași de stat, doi în comerț, sora mai mare măritată, iar cea mai mică împreună cu mama în B.

    Atunci a început să îmi facă o descriere vie a chinurilor și grozăviilor îndurate. Mersul pe jos, de-a dreptul pribegie prin toată țara, de la Drina la Bitolia. Și foamete, boală, frig, închisoare, nopți petrecute în gări, prin birturi, pe lângă drumuri. Pe lângă asta, frica, necunoscutul, străinătatea, în cele din urmă însă, biruința și slava. A fost păstrat chipul, și înțelegerea, și viața, și credința. Ce să ți-o mai lungesc?
    Eu cred că luptele și biruințele acelei mame cu șase orfani sunt mai slăvite și mai frumoase ca ale lui Napoleon.

    Și ție îți va ajuta Dumnezeu. Nu Îl uita, și nu te va lăsa. Și vei birui, și vei avea parte de biruință dulce în veacul veacului.
    Pace ție și binecuvântare Dumnezeiască!

    Sf. Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. I, Editura Sophia, București, 2002

    Apreciază

  3. Chiar dacă autorităţile Bisericii sunt indiferente şi creştinii nu vor sa lupte, noi ceilalţi care ducem după Mărturisire şi îngrădire, lupta cea bună, să continuăm să facem tot ceea ce este omeneşte posibil, restul să-l lăsăm în grija lui Dumnezeu!
    Numai astfel vom avea curaj si nădejdea care îndrăznește la Dumnezeu!

    O rugăciune de care avem mare nevoie astazi:
    RUGACIUNEA PENTRU LUME a Cuviosului Paisie Aghioritul

    Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

    Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

    Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

    Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

    Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

    Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

    Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

    Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

    Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

    Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

    Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

    Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

    Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

    Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.
    AMIN

    (din “Sfinte rugăciuni ale creştinului ortodox“, Mănăstirea Sihăstria Putnei, 2006, sursa online: http://amcuce.wordpress.com)

    Apreciază

  4. Sfânta isihie, în învăţătura Părintelui Paisie Aghioritul

    Părintele Paisie a trăit sfânta isihie în toată adâncimea sa. Oriunde a vieţuit, în chinovie* sau în idioritmie, la Mănăstirea Stomiou din Konitsa, în Muntele Sinai sau în alte părţi din pustia Sfântului Munte, a iubit atmosfera de sfântă isihie, a trăit şi s-a adăpat din duhul ei aducător de mult rod, ce se revarsă în toată viaţa sa, privită în lumina diferitelor ei feţe. Când vorbea şi învăţa, dar şi prin simpla sa prezenţă, transmitea atmosfera pustiei isihaste.

    Mănăstirea Sfântului loan Teologul de la Souroti a îngrijit editarea a şase volume ce cuprind transcrierea unor convorbiri cu Părintele Paisie. Sunt cuvinte ce par a aparţine unui nevoitor al pustiei din secolul al IV-lea, care, cunoscând starea societăţii de astăzi, vorbeşte frumos şi pe înţelesul omului contemporan. Titlurile cărţilor sunt: Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, Trezvie duhovnicească, Nevoinţă duhovnicească, Viaţa de familie, Patimi şi virtuţi, Despre rugăciune.

    Din aceste scrieri putem vedea în chip lămurit cum omul, odată ce dobândeşte luminarea minţii, devine dascăl şi teolog ce învaţă şi păstoreşte poporul lui Dumnezeu întru adevăr şi fără înşelare, prin isihia ortodoxă, care este lucrarea de căpetenie.

    Aş vrea să subliniez aici mai cu seamă câteva puncte, ce pun în lumină însemnătatea sfintei isihii, însuşi climatul de trebuinţă pentru trăirea unei vieţi creştine şi a teologiei ortodoxe.

    Să spunem pentru început faptul că Părintele Paisie a vorbit adeseori despre isihie şi grija plină de nelinişte a omului contemporan. Faptul că omul contemporan a învăţat să trăiască în zgomot reflectă întocmai acest lucru. Spune:

    „Astăzi toţi s-au învăţat să trăiască în zgomot. Vezi, mulţi copii vor muzică rock în timp ce citesc. Adică pe ei îi odihneşte mai mult să citească cu muzică decât în linişte. Se odihnesc în nelinişte, fiindcă există nelinişte înlăuntrul lor. Peste tot este zgomot.

    Învăţându-se cu zgomotul, omul contemporan duce mereu pretutindeni o astfel de viaţă zgomotoasă.

    „Duhul lumesc cel neliniştit al epocii noastre a distrus, din nefericire, cu aşa-zisa lui civilizaţie, chiar şi locurile sfinte cele liniştite, care odihnesc şi sfinţesc sufletele. Omul neliniştit nu se linişteşte niciodată. N-au lăsat nicăieri vreun loc liniştit. Chiar şi sfintele locuri le-au făcut azi… ”

    În alt loc scrie:

    „Cel neliniştit chiar şi în pustie va duce starea lui de nelinişte. Mai întâi de toate sufletul va trebui să dobândească liniştea lăuntrică în neliniştea exterioară pentru a se putea linişti în liniştea pustiei.”

    Oamenii contemporani care trăiesc cu acest duh de nelinişte îl transmit mai departe prin tot ceea ce fac. Spunea Gheronda:

    „Atunci când lucrează cineva cu linişte îşi păstrează pacea şi îşi sfinţeşte întreaga zi. Din păcate, n-am înţeles că atunci când lucrăm ceva prea repede dobândim nervozitate, iar lucrarea care se face cu nervozitate nu este sfinţită. Scopul nostru nu trebuie să fie a face multe şi să fim într-o continuă nelinişte. Căci aceasta este o stare diavolească.

    Lucrul de mână care se face în linişte şi cu rugăciune se sfinţeşte şi sfinţeşte şi pe cei care îl folosesc. Atunci are sens ca mirenii să ceară lucru de mână de la monahi ca binecuvântare. În timp ce lucrul făcut cu grabă şi nervozitate transmite această stare diavolească şi celorlalţi. Treaba grăbită, făcută cu nelinişte, este caracteristica oamenilor celor mai lumeşti. Sufletele tulburate care lucrează transmit tulburare prin lucrul lor de mână, iar nu binecuvântare. Dacă aţi şti cât de mult influenţează starea omului lucrul de mână pe care îl face, chiar şi lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoşător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. Dacă este nervos, se mânie şi înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare, iar de cântă, de rosteşte Rugăciunea, se sfinţeşte lucrul său. Unul este lucru diavolesc, iar celălalt dumnezeiesc.”

    + Ierotheos Vlachos

    Sfântul Paisie Aghioritul; Editura Sophia-prima parte

    N.m.
    *Chinovie = (chinovion = în comun, care trăieşte în comun) – mânăstire ce-l are pe egumen drept întâi stătător şi în care viaţa călugărilor este comunitară (au toate lucrurile în comun): nu au avere personală, muncesc împreună, mănâncă împreună la masă (trapeză) şi au ca locuinţă o chilie în incinta mânăstirii; ei sunt subordonaţi stareţului care se îngrijeşte de toate problemele comunităţii monahale pe care o conduce. Asemenea organizare monahală se numeşte chinovitică, iar călugarii se numesc chinoviţi sau cenobiţi. Opusă acesteia, într-o mânăstire ideoritmică nu există egumen şi fiecare călugăr se îngrijeşte singur de hrana sa şi de toate cele necesare.
    **Idioritmic (idioritme, idioritmie) = organizare monohală în care călugarii duc o viaţă liberă, cu avere personală, cu gospodării proprii (case, grădini etc.), aşezate în preajma bisericii mânăstirii, dar în afară de incintă. Dacă din punct de vedere material sunt independenţi, călugarii cu organizare idioritmică trăiesc totuşi în comunitate în timpul slujbelor la biserică; şi în aceste mânăstiri se află stareţ care este conducătorul şi care veghează la buna desfăşurare a disciplinei şi împlinirii îndatoririlor faţă de biserică a monahilor din mânăstirea respectivă.
    https://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2007/02/15/mic-dictionar/

    Apreciază

  5. Un cuvânt înţelept spre cinstirea doctorilor şi întregului personal medical aflat acum la datorie, în războiul împotriva acestui virus ucigaş care a tulburat viaţa întregii lumi.

    *Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul, că de la Cel Preaînalt este leacul şi chiar și de regi va fi răsplătit.

    Ştiinţa doctorului va înălţa capul acestuia şi înaintea celor mari va fi minunat. Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu le va disprețui.

    Au nu cu lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui?

    Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate. Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea; Farmacistul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa pământului.

    Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui.

    Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta.

    Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.

    Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă căci şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă.

    Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.

    Bazat pe Iisus Sirah 38:1-15

    Apreciază

  6. Sfânta Liturghie, indiferent de ce s-a schimbat de-a lungul timpului, a fost instituită acum 1.700 de ani de către Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur. Preoții au dat Sfânta Împărtășanie oamenilor trecând prin toate adversitățile, și cele mai înfiorătoare boli, deja de 1700 de ani.
    Dacă infecțiile ar fi fost răspândite prin potir și linguriță, preoții ar fi dispărut pur și simplu sub acțiunea virușilor și bacteriilor, precum „speciile biologice”.
    S-a dovedit însă că au rămas sănătoși și nu au murit, iar credincioșii au supraviețuit, pentru că Viața Însăși este în Sfântul Potir.
    Suntem lipsiți de prezența în sfânta biserică, de limanul nostru duhovnicesc și de cetatea noastră de scăpare.
    Suntem, de fapt, nepregătiți să rezistăm duhovnicește în aceste condiții vitrege. Dacă ne amăgim și ne închipuim că stând acasă fără să ne opunem acestei decizii, contribuie cu ceva la mântuire va fi vai și amar de noi!
    Cu cât petrecem mai multă vreme departe de biserică, cu atât mai mult ne îndepărtăm de fapt de Sfânta Biserică!
    În aceste zile dușmanul întregii omeniri, diavolul, împreună cu duhurile răutății care umplu văzduhul, a aruncat săgețile sale otrăvite, răspândind în lume teama, panica și frica care au cuprins -o precum molima de la amiazăzi!
    Problema noastră este FRICA!

    Evanghelistul Iubirii, Sfântul Ioan Teologul, prietenul lui Hristos, ucenicul Domnului, spune că iubirea desăvârșită alungă frica. Cine îndrăznește însă să spună: eu am iubire desăvârșită?
    Mie de un singur lucru imi este teamă.
    Să nu cumva să îmi spună mie Cel Prea Înalt:
    *“Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
    Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.”
    De aceea strig:
    “Cred Doamne, ajută necredinței mele!”
    “Hristoase, dă-mi răbdarea și credința sfinților, dă-mi lacrimi de pocăință și mărturisire!”
    Amin

    *Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul:3;15,16

    Apreciază

  7. Slujbele de Florii și de Înviere vor fi săvârșite fără credincioși, cu bisericile închise, a spus purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, într-o declarație făcută agenției Agerpres.

    „În condițiile aspre ale actualelor reglementări valabile în starea de urgență, slujbele din această perioadă, inclusiv slujba de Florii și cea a Învierii, vor fi săvârșite în biserici, din nefericire, fără credincioși. Aceștia le pot urmări/asculta (pe cele de la Catedrala Patriarhală) în primul rând prin intermediul Televiziunii și Radioului Patriarhiei Române, Trinitas, sau online prin intermediul canalelor mediatice ale eparhiilor și parohiilor. Firește că această modalitate de ‘participare’ virtuală la slujbe, mai ales într-o perioadă atât de densă spiritual cum este cea prepascală, nu este una care să poată suplini cu adevărat reala participare, dar în contextul trist și nefiresc prin care trecem acum împreună este o posibilitate de a rămâne sufletește aproape de viața liturgică a Bisericii”, a declarat Vasile Bănescu pentru Agerpres.

    Apreciază

  8. Fraţii întru Hristos din Georgia au demonstrat că bisericile se pot ţine deschise, refuzînd să se conformeze cerinţelor ateiste ale autorităţilor. Cine are urechi de auzit, să audă!
    Model de Împărtășire dupa cerinţa autoriţătilor:

    Apreciază

  9. Minunat acest cuvânt înțelept, al Sfântului Nicolae Velimirovici!
    Viața acestui mare Sfânt, demonstrează puternica sa trăire ortodoxă, înflorirea harică a unui destin ce și-a urmat neșovăielnic vocația Dumnezeiască de călăuză a unui popor și a unei omeniri întregi, aflată într-o tot mai cruntă înstrăinare de propriile Rosturi.
    Băiețandrul ce părea prea pirpiriu spre a fi primit la școală, tânărul care, vindecat de o gravă boală, își dedică viața trăirii monahale pentru Hristos și pentru aproapele, cărturarul genial, ce a ajuns să dețină, la sfârșitul vieții, nu mai puțin de cinci doctorate, oratorul și misionarul sclipitor, prizonierul de la Dachau ce nu a renunțat nici măcar pentru o clipă la statura sa Creștină – acestea toate sunt ipostaze ale celui numit Noul Sfânt Savva, cel mai mare sfânt al neamului Sârbesc.

    Sfinte Nicolae Velimirovici, roagă-te ca întotdeauna cu dragoste și durere pentru tot poporul ortodox, Apărătoarei Doamne, ca să ne mântuim noi păcătoșii!
    Amin

    Cele zece drahme: Domnul în chipul unei femei
    Sf. Nicolae Velimirovici

    Puteți crede că Mântuitorul Hristos s-a înfățișat pe Sine în chipul unei femei, în două din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei măsuri de făină și a făcut aluat.
    Dar mai întâi să vorbim despre cealaltă, în care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme și a pierdut una.
    Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mântuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurtă, o vom cita în întregime.

    „Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Și găsind-o, cheamă prietenele și vecinele sale, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem” (Luca 15, 8-9).

    La prima privire, această parabolă pare atât de simplă, sau chiar naivă, încât nu îl impresionează pe cititorul Evangheliei. De fapt, în această parabolă simplă ni se dezvăluie taina universului.

    Dacă o luăm în mod literal, stârnește nedumerirea. Femeia a pierdut doar o drahmă. Chiar și zece drahme nu reprezintă o sumă mare; de fapt, o femeie care are doar zece drahme trebuie să fie foarte săracă.
    Să presupunem, înainte de toate, că găsirea drahmei pierdute a însemnat un mare câștig pentru ea. Și totuși se prezintă ca un paradox, căci cum se face că, deși fiind atât de săracă, ea aprinde lămpile, mătură casa și își cheamă toate prietenele și vecinele pentru a-i împărtăși bucuria? Si totul pentru o singură drahmă!
    O asemenea pierdere de timp – aprinderea unei lumânări și punerea casei în ordine, înainte de toate!
    Mai apoi, dacă își invită vecinele, este silită, potrivit obiceiului oriental, să le ofere ceva de mâncat și de băut, o cheltuială deloc mică pentru o femeie săracă.
    Să nu facă astfel ar însemna ignorarea unui obicei neschimbător.

    Altă observație importantă este că ea nu invită doar o singură femeie căreia i-ar putea oferi dulciuri, fapt ce nu ar fi implicat cheltuieli mari. Ci a invitat multe prietene și vecine, și chiar de le-ar fi întreținut modest, cheltuiala ar fi depășit cu mult valoarea drahmei pe care a găsit-o. De ce ar trebui ea să caute drahma cu atâta sârguință și să se bucure la aflarea ei, doar pentru a o pierde în alt fel?
    Dacă încercăm să înțelegem această parabolă în mod literal, nu se potrivește în cadrul vieții cotidiene, ci lasă senzația a ceva exagerat și de neînțeles. Deci să încercăm să aflăm sensul ei mistic sau ascuns.
    Cine este femeia? Și de ce este o femeie și nu un bărbat, când un bărbat este mai predispus la a pierde bani, în cadrul obișnuit al vieții?
    A cui casă este cea pe care o curăță și umple de lumină? Cine sunt prietenele și vecinele ei?
    Dacă umblăm după înțelesul duhovnicesc al parabolei, în locul celui literal, vom găsi răspunsurile la aceste întrebări. Domnul spune: „Caută și vei găsi”.

    Femeia îl reprezintă pe Însuși Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cele zece drahme sunt ale Lui.
    El este Cel care a pierdut una dintre ele și s-a apucat să o caute. Drahmele nu sunt monezi de aur sau argint. Potrivit teologilor ortodocși, numărul zece înseamnă deplinătatea.
    Cele nouă drahme nepierdute sunt cele nouă cete îngerești. Numărul îngerilor este dincolo de înțelegerea muritorilor, căci depășește puterea noastră de calcul. Drahma pierdută reprezintă omenirea în întregul ei. Prin urmare Hristos Mântuitorul S-a coborât din cer pe pământ, la casa Sa, și a aprins o lumânare, lumina cunoașterii Lui. A curățat casa – adică a curățit lumea necurăției diavolești – și a găsit drahma pierdută, omenirea pierdută aflată în greșeală.
    Apoi Și-a chemat prietenii și vecinii (după slăvita Sa Înviere și Înălțare), și anume, nenumărații heruvimi și serafimi, îngeri și arhangheli, și le-a descoperit marea Sa bucurie. „Bucurați-vă cu Mine. Am găsit drahma pe care o pierdusem!” Aceasta înseamnă: Am găsit oameni pentru a umple golul din Împărăția cerurilor, provocat de căderea îngerilor cei mândri care au apostaziat de la Dumnezeu. La sfârșitul vremilor, numărul acestor suflete găsite și mântuite va trebui să fie de bilioane, sau, în limbajul Scripturii, va fi la fel de nenumărat precum stelele de pe cer și precum nisipul de pe malul mării.

    Domnul nostru S-a înfățișat ca o femeie, deoarece femeile sunt mai grijulii decât bărbații la îngrijirea averii, la păstrarea casei în rânduială și la primirea oaspeților.
    Dacă această scurtă parabolă, care constă în numai două fraze, este explicată astfel, care inimă nu se va cutremura? Căci cuprinde întreaga dramă a lumii văzute si nevăzute.
    Explică de ce Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ.
    Aduce o rază strălucitoare de lumină asupra istoriei omenirii și asupra dramei existenței fiecărui individ.
    Ne pune față în față cu o decizie rapidă, deoarece viața noastră trece cu repeziciune – o hotărâre dacă dorim să fim drahma pierdută găsită de Hristos sau nu. Hristos ne caută.
    Ne vom ascunde de El, sau ne vom lăsa găsiți de către El înainte ca moartea să ne ascundă de El, din lume și din viață?

    Este o problemă vitală și stă în vrerea noastră să Îl acceptăm sau să Îl respingem.
    După moarte va înceta să fie o problemă deschisă, și atunci nimeni nu va mai aștepta un răspuns de la noi.

    Orthodox Life, nr. 5-6, 1951

    Apreciază

  10. Poliția Română a transmis un mesaj de atenționare pentru populație:

    “Pentru credincioșii ortodocși urmează Floriile, iar pentru cei catolici sau din alte culte, Paștele.

    Pentru a vă proteja pe dumneavoastră, pentru a vă proteja familia, respectați Ordonanțele Militare și ATENȚIE:

    – Păstrați distanțarea socială și evitați aglomerațiile. Nu transformați febra cumpărăturilor în alt fel de febră. Respectați indicațiile din magazine și păstrați distanța. Respectați orarul de deplasare și aveți grijă de sănătatea dumneavoastră.

    Anul acesta renunțați să aprindeți lumânări la cimitir, pentru cei dragi trecuți în neființă. Accesul în cimitire este permis doar pentru oficierea slujbelor de înmormântare și atunci cu respectarea numărului de 8 persoane.

    Nerespectarea Ordonanțelor Militare se sancționează cu amendă între 2.000 și 10.000 de lei.

    – Bisericile vor transmite oficierea slujbelor prin intermediul mass-media, dar și on line.
    Rămâneți în casă și păstrați distanțarea socială.

    Echipajele de poliție, jandarmerie și poliție locală se vor afla în proximitatea lăcașelor de cult.

    Respectați Ordonanțele Militare pentru a vă putea bucura sănătoși de miracolul Învierii,

    Pentru sănătatea tuturor, respectați Ordonanțele Militare.

    Apreciază

    1. Se cunoaște că sunt ordonanțe militare… atee! ,,Renunțați să aprindeți lumânări la cimitir, pentru cei dragi trecuți în neființă”! Ar trebui încălcată această dispoziție” militară” și pentru faptul că noi, creștinii ortodocși, nu mergem la cei trecuți în neființă, ci la cei dragi adormiți ai noștri!

      Apreciază

  11. Să fie blagoslovit cuvântul Sfinției Voastre, în vecii nesfârșiți!Amin
    Un sfat prea dulce, venit peste timp de la Preotul Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului((n. 3 martie 1888 – d. 16 februarie 1938), la ceas de mare Sărbătoare.

    UN CÂNTEC PREADULCE

    de Iosif Trifa

    Un cântec preadulce-nvățat-am în lume,
    îl cânt pe tot locul, mereu să răsune,
    cântarea mea e scurtă, se cântă într-un fel:
    mai lângă Domnul meu, mai lângă El.

    Chiar El mi-a fost Dascăl l-această cântare,
    lovindu-mă cu multe necazuri amare,
    m-a-nvățat s-o cânt cu râvnă și zel:
    mai lângă Domnul meu, mai lângă El.

    El cuibul de-acasă mi-l sparse-ntr-o vară,
    și pribeag mă trimise prin lume și țară,
    simțindu-mă singur să cânt singurel:
    mai lângă Domnul meu, mai lângă El.

    O, scumpii mei frați, gândiți-vă bine,
    că orice necaz în lume ne vine
    pe noi să ne-nvețe să cântăm într-un fel:
    mai lângă Domnul meu, mai lângă El.

    Cu-această cântare mereu ne-ntărim,
    când moartea veni-va, cu drag s-o primim,
    ca pe o solie ce ne duce la El:
    mai lângă Domnul meu, mai lângă El.

    Apreciază

  12. EU VOI FI ACOLO PENTRU CĂ…

    Mulți preoți din Grecia anunţă că vor fi în bisericile lor în Săptămâna Mare, ignorând deciziile guvernului grec, în urma cererilor multor credincioși de a deschide bisericile… Printre ei este părintele Pavlos Kalikas, care locuiește pe insula grecească Kythera, care justifică motivele deciziei sale cu aceste cuvinte:

    “Eu voi fi acolo (în biserica satului meu) din următoarele motive:

    – pentru că sunt preot;

    – pentru că e de datoria mea să slujesc fiilor parohiei mele;

    – pentru că trebuie să fiu în biserica mea în toate condițiile de vreme, boli sau viruși;

    – pentru că nu am învățat să-mi părăsesc locul pe care-l păzesc;

    – pentru că nimeni nu mă poate obliga să dau jos patrafirul;

    – pentru că nu există o lege mai înaltă decât legea lui Dumnezeu;

    – pentru că vreau să fiu sincer cu mine însumi și să predic ceea ce cred;

    – pentru că nu-mi place să renunț la principalele mele responsabilități pastorale;

    – pentru că nu vreau să renunț la conștiința mea preoțească;

    – pentru că nu-mi place să mă ascund într-un stat “democratic și antirasist”;

    – pentru că prefer să-mi justific poziția față de oameni aici și nu în altă viață.

    Vom fi în biserică (câțiva dintre creștinii rămași).

    Pentru că eu sunt păstorul,

    Pentru că suntem o biserică (preoți și laici), nu o instituție protestantă.

    Pentru că ne place să ne rugăm împreună ca apostolii și nu izolat.

    Pentru că suntem uniți cu Fiul.

    Pentru că obţinem viața, așa că nu ne temem de moarte.

    Pentru că, chiar dacă moartea vine, spunem “Slavă Tatălui şi Fiului și Sfântului Duh”.

    Pentru că dragostea noastră (pentru Hristos) este imensă în faţa iubirii egoiste a lumii de astăzi.

    Pentru că Săptămâna Mare nu este un concediu care poate fi amânat.

    Pentru că nu tolerăm intervențiile statului în chestiunile bisericești.

    De ce fac asta public?

    Pentru că nu permit guvernului să aranjeze viața liturgică a eparhiei mele.

    Pentru că preotul nu tace niciodată.

    Pentru că preotul nu e dominat niciodată.

    Pentru că preotul este înrobit doar Lui Dumnezeu.

    Pentru că este o onoare și o mândrie ca un preot să fie persecutat în numele lui Hristos.

    Pentru că Biserica lui Hristos este persecutată și insultată public.

    Pentru că îmi place să-L mărturisesc public pe Hristos, pentru ca El să mă mărturisească înaintea Tatălui.

    Pentru că aș putea “infecta” alt preot.

    Doresc tuturor creștinilor din lume Înviere Miraculoasă şi Paşte Fericit!

    Preotul Pavlos Kalikas

    Preot paroh Potamos, Insula Kythera (Grecia)

    Apreciază

  13. Dumnezeu ne spune răspicat că fără El nu putem face nimic, nici măcar să respirăm o singură dată, iar unii rătăcesc, apostaziind și crezând că se pot păzi și vindeca de boli, se pot feri de orice epidemie, fără El, stând izolați în colivia în care i-au închis mai mai marii statului ateu și antihristic, cu aprobarea întețelegătoare a mai marilor Bisericii.
    Pentru spălarea imaginii și consolarea pentru răul inimaginabil făcut (așa își închipuie, smerenia lor), au permis să fie aduse lumina sfântă de la Ierusalim și Paștele, credincioșilor ieșiți noaptea în fața locuințelor !
    I-au mai păcălit odată pe cei mai slabi în credință, pe cei fricoși, despre care se tot făcea vorbire.
    Ne aflăm în cea mai gravă sminteală în care s-a aflat vreodată întreaga lume ortodoxă , pentru că Biserica nu se mai clatină atît din pricina loviturilor din afară, ci mai ales din pricina celor dinlăuntru!
    Așa comunicați, Preafericite, cu poporul cel binecredincios în asemenea momente? Și de unde această ascultare oarbă și timorată de Securitate, Preafericite și Preasfințiți Părinți membri ai Sfântului Sinod? Oricine se poate duce când și cât vrea în supermarket-uri, iar în biserică absolut nimeni nu poate intra nici să-și ia anafură sau agheazmă? Vi se pare corect așa ceva? Iar dacă nu, nu e rostul Ierarhiei să dea oamenilor cel puțin o explicație?
    Pentru aceasta ar fi fost necesar să vă recunoașteți public vina de a fi contribuit la venirea epidemiei și a secetei care își arata colții, ca urmare a semnării documentelor sinodului tâlhăresc din Creta, a smintirii credincioșilor prin ecumenismul de sorginte satanistă propovăduit cu zel și a nedreptăților aruncate peste Preoți și credincioșii îngrădiți de erezie! Iar noi să ne fi recunoscut vina de a nu fi reușit să facem mai mult bine, de a nu ne fi rugat mai mult, obsedați uneori de grija de multe!
    Dincolo de aceste lucruri o adevarată aberație de la logica bunului simț, mi se pare interdicția de a nu intra în cimitir pentru a aprinde o candela, la mormintele celor dragi înaintea marii Sărbători a Învierii.

    Cum bine spunea cineva, „Coronavirusul va dispărea, dar « lagărul de concentrare » va rămâne” încă multă vreme”.
    „* În lume a intrat graba, goana diabolică. Taina acestei goane ne-o descoperă Cuvântul lui Dumnezeu, în capitolul 12 din Apocalipsă:

    „Și am auzit glas mare în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâșul fraților noștri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua și noaptea. Și ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit sufletul lor, până la moarte. Pentru aceasta, bucurați-vă ceruri și cei ce locuiți în ele.
    Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt” (Apocalipsa 12, 10-12).
    Ați auzit: satana a coborât pe pământ și pe mare cu o furie nestăpânită, „știind că mai are puțină vreme”. Iată care este sursa acestei goane a lucrurilor și a concepțiilor din lume, iată de unde provine această grabă și în tehnică, și în viață – un maraton tot mai alert al oamenilor și al popoarelor în general.
    Au venit zilele când termenul de creştin este vehi­culat peste tot, se deschid biserici mai numeroase decât numărul celor care se roagă în ele. Dar să nu ne grăbim a ne bucura.
    De cele mai multe ori acestea nu sunt decât nişte aparenţe, fiindcă în interiorul lor nu mai există du­hul creştin, duhul dragostei, Duhul lui Dumnezeu, care izvorăşte şi dă viaţă, ci acolo domneşte duhul veacului acestuia – duhul neîncrederii, al răutăţii şi al separării.

    Duhul înşelării şi învăţăturile demonice au pătruns deja în mod vizibil în mediul bisericesc. Slujitorii alta­rului şi poporul lui Dumnezeu îşi permit să ducă o viaţă după poftele inimii lor, rugându-se lui Dumnezeu şi practicând păcatul în mod simultan, fapt pentru care îşi primesc plata meritată. Dumnezeu nu îi mai ascultă, iar diavolul, nemaifiind legat de puterea lui Dumnezeu, lucrează prin cei înşelaţi de el toate faptele răutăţii lui.Acum apostazia se răspândeşte pe pământ. Omul, respingând binele şi alegând răul, con­lucrează cu puterile întunericului în lupta împotriva lu­crării lui Dumnezeu: existenţa vieţii pe pământ. Noi sun­tem martorii producerii acestor lucruri.

    Împărăției lui satan curând i se va pune capăt. Iată un motiv de bucurie pentru cer și pentru oamenii de pe pământ care viețuiesc cerește. Răul condamnat, presimțindu-și pieirea, aleargă pe pământ, tulbură umanitatea, se umflă până la limita puterii sale și îi obligă pe oamenii care nu și-au pus pe fruntea și inima lor pecetea crucii Mielului lui Dumnezeu să se îndrepte impetuos înainte și să-și accelereze ritmul de viață. Răul înțelege că, doar prin acest iureș al oamenilor și al popoarelor, el ar putea reuși să facă părtași ai pierii sale încă o parte din umanitate.
    Feriţi-vă de zarvă, feriţi-vă de faptele făcute la vedere, feriţi-vă de tot ceea ce vă privează de smerenie. Acolo unde nu există sme­renie, nu este şi nici nu poate fi vorba de lucruri cu ade­vărat plăcute lui Dumnezeu. Acum sunt vremurile când nu mai există îndrumători plini de har, cu o viaţă du­hovnicească autentică. Acum este mai sigur să ne călă­uzim prin intermediul Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi.
    Iată un ultim cuvânt pentru noi, cei ce trăim vremuri atât de grele:

    „Apostazia este îngăduită de Dumnezeu, nu încerca să o împiedici cu mâna ta neputincioasă… Îndepărtează-te, păzeşte-te pe tine însuţi de ea; aceasta este de ajuns pentru tine. Recunoaşte duhul timpului, analizează-l, ca în măsura posibilităţilor să eviţi influ­enţele lui .
    Iar Domnul ne va fi alături, El ne va fi ajută­tor.”

    Doamne, pentru ceea ce am fost odată sau am fi putut deveni, iartă-ne pentru ceea ce am ajuns!
    Nu grăbi pe îngerul Tău să sufle în trîmbița mîniei, ci mai îndură-Te o dată de noi în strălumina Învierii Tale!

    *Arhim. Ioan Krestiankin, Unui fiu duhovnicesc necunoscut, Editura Doxologia, 2016

    Apreciază

  14. „Iisus este în capul legiunilor nesfârşite de pătimitori în lanţuri şi în temniţe, pentru adevăr şi dreptate. El a fost primul deţinut politic creştin”. (Părintele Mărturisitor din temnițele şi închisorile comuniste, Liviu Brânzaş)

    Autoritățile elene au deschis un dosar penal împotriva Înaltpreasfințitului Mitropolit Nektarios din Corfu, primarului din Corfu, Merope Hydraiou și președintelui Consiliului municipal Dimitrios Metallinos pentru încălcarea interdicției de a organiza slujbe religioase, pentru sărbătorirea și participarea la Sfânta Liturghie din cadrul Marii Sărbători a Duminicii Floriilor la Biserica Sf. Spiridon, raportează RIA-Novosti .

    Înaltul Ierarh a explicat procurorului că restricțiile privind slujbele religioase nu interzic împărtășirea câtorva credincioși, argumentând că, „dacă îndepărtăm Sfânta Împărtășanie din Taina Sfintei Liturghii, atunci desființăm misiunea Bisericii”.

    El a mai explicat că oamenii în plus din biserică erau necesari pentru procesiunea anuală de 500 de ani cu moaștele Sf. Spiridon, care a avut loc în interiorul bisericii din cauza restricțiilor guvernamentale.

    Cazul său va fi analizat de o instanță specială care tratează cazurile care implică persoane prinse în flagrantul săvârșirii unei infracțiuni. Aproximativ 20 de persoane au participat duminică la slujbă și au primit Sfânta Împărtășanie.

    Mitropolitul Nektarios a încurajat public credincioșii să ignore restricțiile de carantină și să meargă oricum la biserică. Audierea sa a fost programată pentru 25 mai .

    Un purtător de cuvânt al guvernului a denunțat incidentul din Corfu, cât și altul petrecut în cartierul Koukaki din Atena, unde părintele George Schoinas a fost fotografiat dând Sfânta Împărtășanie unor copii veniți la ușa din spate a bisericii sale.

    Arhiepiscopia Atenei a anunțat că investighează problema, iar ministrul adjunct al Protecției Civile și al gestionării situației de criză a solicitat intervenția unui procuror public.

    Părintele George a explicat că nu i-a invitat pe enoriași, dar după slujbă, părinții băteau la ușa din spate a bisericii, cerându-i să împărtășească copiii. Părintele.George le-a oferit copiilor Trupul și Sângele lui Hristos, „urmând conștiința mea preoțească”, a declarat el. „Sfânta Împărtășire nu este interzisă și nu transmite boli.”

    „În acel moment, urmând conștiința mea preoțească, dar și îndelungata tradiție a Bisericii noastre și fiind absolut convins că, potrivit deciziei Sfântului Sinod și a declarațiilor Arhiepiscopului, Sfânta Împărtășire nu este interzisă, nu transmite boli, ci dimpotrivă, transmite trupul și sângele lui Hristos, care este viața noastră, cu siguranță am oferit Sfânta Împărtășanie copiilor și părinților lor în afara ușii sfintei Biserici, îndemnându-i să păstreze o distanță unul de celălalt, ceea ce a fost observat. Am crezut că tot ce am făcut este absolut legal și canonic, adică în conformitate cu regulile sfinte ale Bisericii și cu legile Statului, ” a declarat Părintele George.

    Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim din Pireu a vorbit în apărarea părintelelui George, subliniind că din punct de vedere legal, el nu a comis nicio infracțiune, întrucât nu există interdicție asupra comuniunii, ci mai degrabă asupra numărului de persoane permise să se adune în biserică.

    Între timp, poliția din Cipru investighează dacă Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Neofit de la Morphou a comis o crimă prin celebrarea Sfintei Liturghii din Dumnica Floriilor..

    După cum a raportat anterior OrthoChristian, poliția a întrerupt slujba, după ce a fost informată că sunt enoriași prezenți. Au găsit aproximativ 10 oameni in biserică.

    „Nimeni nu este mai presus lege”, a declarat un reprezentant al poliției la postul de televiziune Alpha Cipru.

    https://orthochristian.com/130327.html

    Apreciază

  15. Spunea marele Român, Petre Ţuţea:

    „Am avut revelația că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu sunt egale cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e în știință, nici în filosofie, nici în artă. Și când un filosof, un om de știință sau artist sunt religioși, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.
    O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor.
    Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu când discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa.
    Între un credincios și un necredincios nu există nicio legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură. Ateii și materialiștii se deosebesc de animale prin faptul că nu au coadă. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.” (Petre Ţuţea)
    Ce l-a făcut pe Patriarh și Înaltul Cler din subordine să intre într-o asemenea înfruntare?
    Faţă de Sfânta Împărtăşanie şi de Înviere nu există loc de acorduri, compromisuri, nuanţe. Adevărul şi Iubirea sunt sau nu sunt. Faptele vorbesc de la sine. Păstrați-vă discursurile lacrimogene pline de înțelegere, căci nu sunt altceva decât vorbe în vânt…sunteţi plini încă de fumul amăgirii!
    Veniţi-vă în fire!
    Cine refuză şi prigoneşte divinul este comunist; cine refuză şi prigoneşte naţiunea este comunist; cine alege egalitatea în locul libertăţii este comunist.Iar cine ar face orice, mânat de instinctul detestabil de supravieţuire/ conservare, călcând în picioare sfinţenia, numai ca să mai trăiască o zi ori un ceas, cum putem sa-l numim?A venit vremea să ne scuturăm de teama indusă veninos şi distructiv de noua ciumă bolşevică!
    Arhiepis­copul Averchie scria că :
    *„Nu zadarnic au luat ei stăpânirea Bisericii în propriile mâini, căutând să ajungă ocârmuitorii de­plini şi nestânjeniţi ai vieţii religioase şi bisericeşti a oamenilor şi chiar aplicând disciplina bisericească ce­lor care refuză să li se supună, aşa încât să-i poată păstra sub stăpânirea lor pe toţi, fără împotrivire ori răzvrătire“.
    „Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni faţă de cei care «deţin autoritatea», în vremea aceasta în care «antihriştii cei mulţi», care luptă făţiş sau ascuns împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac, de a-i măguli şi de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură «legalitatea» din partea lor, este o trădare faţă de Hristos Mântuitorul nostru şi vrăjmăşie faţă de El, chiar dacă cei care procedează astfel poartă haine preoţeşti”.

    „Fraţilor! Să nu ne cufundăm, nici în cea mai mică măsură, în duhul acestei lumi; ştim atât de bine, de la Cuvântul lui Dumnezeu, că lumea aceasta este stăpâ­nită de prinţul întunericului, care stăruie în cruzime – vrăjmaşul nostru cel înverşunat, făcător de rău, mincinos şi «dintru început ucigător de oameni» (Ioan 8, 44) – diavolul. Să nu ne temem de batjocură şi lepă­dare, de asuprire şi prigoană din partea slugilor lui credincioase…”
    „In vremea noastră, adevărul este arătat în mod oficial şi cu solemnitate drept minciună, iar minciuna, drept adevăr. Şi fiecare persoană, fie că îşi doreşte, fie că nu, trebuie să creadă aceasta, împotriva oricărui temei şi analize raţionale. Ori de nu – vai! Cel care urmează glasul propriei sale conştiinţe şi al predaniilor Domnului, ar putea sfârşi prin a plăti scump. Iar aceasta este adevărat în toate aspectele vieţii moderne, uneori chiar şi în domeniile religios şi bisericesc…
    „Duhul pustiitor al apostaziei a pătruns deja chiar şi în Biserica noastră Ortodoxă, printre ierarhi de seamă care vestesc fățiş apropierea unui fel de «nouă eră» şi propun cu neruşinare să se termine cu tot trecutul, întrucât ei se strâng ca să întemeieze un soi de biserică în întregime«nouă», în legătură «ecumenică» strânsă şi în comun acord cu toți apostații de la credința şi Biserica cea adevărată. O perioadă îndelungată am
    auzit că ei [preoții ortodocşi] aparțin acestei mişcări pentru ca să «dea mărturie neamurilor de alte confesiuni despre adevărul Sfintei Ortodoxii», însă ne este greu să credem că această afirmație înseamnă ceva mai mult decât«o aruncare de praf în ochii noştri». Desele lor declarații teologice din presa internațională nu ne pot conduce decât la concluzia că sunt trădători ai sfântului Adevărʺ.
    „Ortodoxia suferinţei” – o expresie de-a Sfântului Grigorie Teologul – a fost adesea pe buzele Arhiepiscopu­lui Averchie. Aceasta se referă la două lucruri: chinurile pe care creştinii ortodocşi le îndură în această „vale a plângerii” în drumul lor către patria lor cea cerească şi, de asemenea, prigoana pe care Adevărul cel veşnic o îndură în lumea aceasta căzută, al cărei stăpânitor este diavolul.

    Arhiepiscopul Averchie ştia din experienţă ce este „Ortodoxia suferinţei“. Nu cu mult înainte de a răposa, suferind în trup şi îndurând împreună cu Biserica Luptătoare, a fost întrebat de către unul din prietenii săi despre starea lui de sănătate. A răspuns:

    „Cum să mă simt când slava Ortodoxiei se împuţinează, răul biruieşte, creştinii devin atât de plini de ură şi duş­mănoşi, iar creştinii ortodocşi nu sunt cu nimic mai buni – poate mai răi, pentru că li s-a dat mai mult. Şi cine – în vremurile acestea cumplite de pe urmă – va lua partea sărmanei ORTODOXII A SUFERINŢEI?”

    “Apostazia şi Antihristul. După invăţăturile Sfinţilor Părinţi”, Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constanţa, 2008

    Apreciază

  16. Sfântul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan ne învaţă, în duhul cuvintelor Mântuitorului:
    Prima parte-

    “Nu putem să dobândim în noi chipul lui Hristos decât dacă suntem cu adevărat uniţi, cum le cerea Hristos ucenicilor Săi: Iubiţi-vă unii pe alţii, pentru ca lumea să cunoască că sunteţi ai lui Hristos (Ioan 15, 12).

    “Pentru mine, viaţa celorlalţi preţuieşte mai mult decât propria-mi viaţă“. Nu vor mai exista între voi neînţelegeri când veţi fi înţeles aceasta. Dezlegarea unei probleme sau a unei neînţelegeri nu ţine de nici o organizaţie, de nici un anumit mod de conduită, ci de hotărârea de a suporta totul. Fiecare dintre noi trebuie sa aibă pentru ceilalţi o inimă de mamă.

    Trebuie sa fim foarte sensibili la nevoile altora. Atunci vom fi una şi binecuvântarea lui Dumnezeu va fi din belşug cu voi. Trebuie să avem conştiinţa lui Hristos, Care poartă în Sine lumea întreagă; în aceasta constă universalitatea fiinţei umane. Cuvântul lui Hristos nu trece, este veşnic.

    Acela care Îl iubeşte pe Hristos, care trăieşte şi poartă în sine “simţămintele care erau în Iisus Hristos“, suferă şi se roagă pentru lumea întreagă. Iată adevăratul creştinism.

    Hristos este Dumnezeul infinit. El n-a fost răstignit numai pentru credincioşi, ci pentru oamenii, de la Adam până la ultimul om născut din femeie. A urma pe Hristos înseamnă a suferi pentru a vindeca şi a mântui întreaga umanitate. Nu există cale de mijloc.

    A iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, a trăi pentru poruncile lui Hristos ne va conduce în Grădina Ghetsimani, unde Hristos se va ruga pentru lumea întreagă.

    Iubeşte pe aproapele ca pe tine însuţi. Mi-a fost dat să înţeleg această poruncă sub forma unui arbore, cosmic, gigantic, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o frunzuliţă pe una din ramurile acestui arbore. Dar acest arbore nu-mi este străin; este temelia mea. Îi aparţin. A te ruga pentru lumea întreagă, înseamnă a te ruga pentru acest arbore în totalitatea lui, cu miliardele sale de frunze. Să-L urmezi pe Hristos înseamnă să te deschizi conştiinţei Lui, Care poartă în El întreaga lume, arborele în totalitatea sa fără a omite vreo frunză. Dacă vom dobândi această conştiinţă, ne vom ruga pentru toţi ca pentru noi înşine.

    Dacă Hristos ia chip în noi, devenim purtători ai lui Dumnezeu şi a întregii umanităţi, iar EUL nostru va fi chipul Absolutului. La dimensiuni reduse, poate deveni, într-adevăr, chipul Absolutului.
    În mod personal ne plângem păcatele, dar patimile noastre sunt tot aceleaşi care stăpânesc lumea. Astfel, ceea ce traim nu este diferit de viaţa cosmică. Puţin câte puţin, în mod normal, începem să trăim starea noastră ca o oglindire a stării umanităţii întregi. Începem să înţelegem că ne trăim viata într-un libertinaj general, sub privirile lui Dumnezeu. Prin pocăinţa noastră, nu trăim doar o dramă personală, ci trăim în noi înşine tragedia umanităţii întregi, drama istoriei sale de la începutul veacurilor.

    În Hristos, conştiinţa se eliberează, viaţa noastră devine nelimitată. În porunca iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi, trebuie să înţelegem “ca pe tine însuţi” în felul următor: în orice om, în întregul Adam, mă recunosc pe mine.

    “Împărăţia lui Dumnezeu, scrie Sfântul Siluan, înseamnă a purta în inima noastră universul întreg şi pe Însuşi Dumnezeu, Creatorul lui”.

    Când vă rugaţi, rugaţi-vă pentru toţi şi pentru fiecare în parte. Si adăugaţi: “Pentru rugăciunile lor, miluieşte-mă şi pe mine“. Astfel, în mod treptat, conştiinţa voastră se va elibera de patimi.

    Nu putem iubi fără să suferim. Cea mai mare durere este să iubim până la sfârşit. Hristos atât de mult a iubit lumea, încât S-a dat mortii pe cruce. La fel şi sfinţii. Câştigăm Raiul sau îl pierdem şi ajungem în iad, în măsura în care acceptăm sau refuzăm crucea rânduită de Hristos. Rugăciunea pentru lume este rodul unei suferinţe extrem de adânci şi vii.

    Să-L urmăm pe Hristos urcând pe Golgota. Aceasta înălţare nu este alta decât lupta dusă de Hristos, în dragostea Lui pentru lumea întreagă. Când lupta se dă numai pe un singur plan, al lumii şi al patimilor, oamenii slăbesc, se epuizează şi îmbătrânesc foarte repede. În schimb, când suferinţele ne vin din lupta împotriva patimilor, în Duhul lui Hristos, oamenii renasc.

    Nimic nu este mai dureros în această lume, decât a te lupta să dobândeşti dragostea lui Hristos. Este o luptă de dimensiuni cosmice.

    Cum să ne îndreptăm spre Dumnezeu? Când tindem spre acest scop unic, totul devine izvor de suferinţă, de dureri.
    Dar să ne ducem crucea în tăcere.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundatiei Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

%d blogeri au apreciat: