Citim în presa națională o informație interesantă despre demersul Arhiepiscopului Tomisului de deschidere a bisericilor ortodoxe, la care înaltul ierarh a primit un răspuns din partea Instituției Prefectului Județului Constanța.
Mai întâi atrage atenția numărul mic de susținători ai demersului pe care îi reține Prefectura: 600. Oare în Arhiepiscopia Tomis există doar 600 de ortodocși? Ceilalți unde sunt? Sunt dintre cei „cu biserica în suflet”? Foarte trist.
Unde sunt ceilalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, care nu au făcut nimic pentru a apăra Biserica noastră de persecuția la care o supun în aceste zile grupările ateiste care au găsit în ministrul de Interne un „partener social”? Oare nu au aceeași obligație față de eparhiile pe care le conduc?
Sunt de acord cu domnul prefect că demersul era sortit nerezolvării din start, pentru că nu poate un prefect să deroge de la un ordin de ministru.
Respect și faptul că prefectul tomitan este prima autoritate publică ce a înțeles că închiderea bisericilor atacă puternic dreptul la religie al credincioșilor ortodocși.
Argumentările domniei sale cu iz „teologic” le resping, consider că prefectul își depășește atribuțiile „teologhisind” și recomandându-ne să vedem această perioadă ca pe una de post.
Nu e treaba prefectului sau a guvernului să stabilească posturi bisericești, cu jandarmii și cu poliția. În rest, după ce își termină activitatea administrativă, în opinia mea, domnul prefect poate bate la ușile arhiepiscopiei pentru a intra în rândul teologilor locali, dat fiind că jumătate din răspunsul domniei sale e un fel de eseu teologic.
Există o remarcă interesantă a domnului prefect, pe care trebuie să o analizăm cu seriozitate, pentru că ea trădează o întreagă mentalitate a poporului român și a statului de pe aceste meleaguri.
Prefectul Județului Constanța face afirmația următoare: „Nu sunt dovezi care să ateste afirmația IPS Teodosie: «Biserica nu infestează»”. După care prefectul recomandă să se vadă cazul IPS Pimen.
Mai întâi de toate, domnul prefect face un raționament complet eronat. Atunci când decizi să închizi toate bisericile ortodoxe pe motiv că bisericile pot să infesteze cu COVID-19 trebuie să faci tu, statul, proba că bisericile infestează cu COVID-19, nu să facă arhiepiscopul proba că Biserica nu infestează. Pentru ca arhiepiscopul să facă această probă trebuie ca bisericile să fie lăsate deschise.
Voi încerca să explic printr-o analogie cum se translatează spusele domnului prefect în domeniul juridic. Să admitem că un cetățean român, să zicem, fără a face absolut nicio aluzie de vreun fel, că un prefect din județul X, este arestat preventiv de către organele penale sub acuzația de delapidare, iar avocatul face un demers de eliberare a clientului său sau de comutare a arestului în altă formă de supraveghere judiciară și primește următorul răspuns: Nu există dovezi că domnul prefect nu a delapidat. Uite, în județul Y prefectul județului tocmai a fost pus sub acuzare pentru delapidare.
Cum s-ar simți un cetățean român, prefect sau de altă profesiune, dacă un organ judiciar i-ar da un asemenea răspuns halucinant? Nu ar considera că i s-a încălcat prezumția de nevinovăție? Ba da. Cu siguranță.
Fie-ne permis și nouă, credincioșilor care rezonăm cu afirmația că Biserica nu infestează să considerăm că ni s-a încălcat prezumția de nevinovăție.
Într-un stat democratic cel ce acuză trebuie să facă proba vinovăției, nu cel ce este acuzat să se disculpe. Doar după ce s-a prezentat proba vinovăției cel pus sub acuzare are posibilitatea să se apere. Până atunci, el susține pe drept cuvânt că este nevinovat. Și este nevinovat.
Numai statele totalitare merg pe principiul: „Tu trebuie să recunoști că ești un criminal, noi nu ne grăbim” (Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni). Îmi pare rău să văd că mentalitatea comunistă este atât de prezentă după trei decenii de la căderea regimului comunist.
Transpus în discuția noastră, Guvernul României trebuie să facă proba că Biserica infestează. Unde este această probă? Unde este, de exemplu, proba că în ziua în care arhiepiscopul Tomisului a împărtășit o sută de credincioși din același potir și cu aceeași linguriță s-a îmbolnăvit cineva? Îl așteptăm pe cetățeanul care l-a denunțat penal pe episcop să facă astfel de probă, fără de care denunțul său este calomnios și se constituie el însuși în faptă penală.
Aceste probe nu există, iar Guvernul României continuă să țină bisericile închise fără niciun drept și fără nicio bază legală, deoarece libertatea de conștiință nu a fost restrânsă prin cele două decrete, iar manifestarea publică a cultului este de domeniul libertății de conștiință, nu al celei de întrunire. Cine nu mă crede să citească definiția libertății de conștiință din art. 9 al Convenției CEDO și să se gândească: Dacă dintr-un motiv oarecare statul ar dori să închidă doar locașurile de cult, ce ar face? Ar restrânge libertatea de întrunire, anulând astfel dreptul la grevă, la protest, la miting, la acțiune sindicală, la manifestări sportive, culturale, sau ar restrânge doar libertatea de conștiință?
Respingem argumentul domnului prefect, dovedit mai sus ca fiind contra procedurii și spiritului constituțional. Din respect însă pentru funcția prefectului și mai ales pentru amabilitatea cu care i-a răspuns înaltului ierarh, îi comunicăm domnului prefect că există dovezi că Biserica nu infestează.
Prima astfel de dovadă este însuși IPS Pimen al Sucevei. Ierarhul sucevean a fost internat la spitalul Balș, fiind diagnosticat cu COVID-19. Dacă este într-adevăr bolnav doar de COVID-19 (în condițiile în care are 94 de ani și are și alte afecțiuni mai vechi), cu siguranță nu a luat această boală în biserică, deoarece a fost diagnosticat la o lună după ce bisericile au fost închise.
IPS Pimen locuiește într-o zonă infestată, Județul Suceava, declarată închisă pentru această boală, putea să se infecteze oricând și oriunde, în contact cu orice altă persoană din zonă sau prin simplul fapt că are o vârstă și o condiție medicală și se află într-o zona declarată contaminată.
Mai mult, IPS Pimen s-a împărtășit și a intrat în contact cu 25 de preoți. Toți acești preoți au fost testați medical și au fost depistați necontaminați. Mai poate exista vreo îndoială că Biserica nu infectează?
IPS Teodosie a împărtășit o sută de oameni cu aceeași Împărtășanie și cu aceeași linguriță, niciunul nu s-a contaminat cu COVID-19. Până acum statul nu a făcut proba contrară acestei afirmații, iar interdicția aplicată de DSP Constanța de a mai împărtăși din același potir și cu aceeași linguriță nu prezintă în cuprinsul ei nicio motivație științifică serioasă, fiind și ilegală, în sensul că modifică cultul bisericesc, lucru interzis prin Constituție și prin legea cultelor.
O altă probă o are domnul prefect de Constanța la câțiva kilometri mai la sud, în țara vecină, Bulgaria, care a reușit una dintre cele mai spectaculoase treceri prin criza COVID. Un raport de astăzi arată că în țara vecină sunt 1689 de cazuri, cu 78 de decese și 342 de oameni vindecați.
Aceste cifre îmbucurătoare pentru bulgari apar în condițiile în care Biserica Ortodoxă Bulgară nu a fost închisă de autorități de Sfintele Paști, oamenii putând merge liniștiți la biserică.
Oare care să fie misterul la bulgari? Buna credință a cetățenilor în general, desigur, dar și dreapta credință a ortodocșilor bulgari, a căror Biserică nu este compromisă de participarea la erezia ecumenistă, la CMB, la sinodul din Creta, la acordul de la Chieti, la venirea papei Francisc etc.
Faptul că dintre toate Bisericile Ortodoxe locale au fost închise complet sau aproape complet doar Biserica Ortodoxă Greacă și cea Română, cele mai ecumeniste din Ortodoxie, arată clar că Dumnezeu a decis să îi îngrădească pe ortodocși cu forța de ierarhii lor ecumeniști și de preoții care îi susțin, după ce poporul a ezitat să o facă de bunăvoie. Dincolo de intervenția statului și a ateilor, ieșirea Bisericii din robie se va face doar prin lepădarea de ecumenism și pocăință. Altă cale nu există. Atribuirea exclusivă a vinei statului și altora care au închis bisericile cu forța militară și ignorarea cauzei teologice a acestei situații, acceptarea ereziei ecumeniste la nivel ierarhiei și a multor preoți, vor face ca pedeapsa lui Dumnezeu să continue și poate chiar să se agraveze.
Seriozitatea autorităților bulgare, care probabil au luat măsuri de limitare a traficului transfrontalier la timp, nu au sacrificat sănătatea publică de dragul visului alegerilor anticipate și al voturilor din diasporă, așa cum au făcut-o președintele român și partidul de la guvernare, care l-a pus în funcție și pe domnul prefect, a contribuit și ea la evitarea catastrofei sanitare în această țară, alături de paza bunului Dumnezeu.
Să mai arătăm o dovadă. Republica caucaziană georgiană. Georgia. Gruzia. Și în această țară ortodoxă bisericile au fost lăsate deschise de Sfintele Paști, iar rapoartele cele mai noi arată: 604 cazuri, 240 de recuperări, 6 decese. Această Biserică locală este, alături de cea bulgară, neimplicată în erezia ecumenistă, lucru foarte important în iconomia acestei crize.
Mai putem furniza și exemplul altor țări care au lăsat bisericile deschise și care nu au înregistrat catastrofe sanitare din acest motiv. Mai facem referire doar la un studiu făcut de cercetători americani, care au demonstrat că împărtășirea nu poate transmite viruși, că nu a existat niciodată astfel de cazuri.
Putem furniza și exemplul unei țări care a închis bisericile de Paști, Germania, dar care le-a redeschis acum, ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale, în care nu știm cât a cântărit faptul că petenții, comunitatea musulmană, a intrat în luna de post, iar autoritățile germane vori fi voit să nu își facă de lucru cu puternica comunitate musulmană de acolo.
În concluzie, argumentul domnului prefect este invalid, iar domnia sa, care se prezintă ca un iubitor de Biserică, ar trebui să devină al 601-lea semnatar al petițiilor pe care să le adreseze ministrului de Interne, căruia să îi ceară să reintre în legalitate.
Mihai Silviu Chirilă
Închiderea bisericilor a fost introdusă în ordonanțele militare de către asociația secularistului anticreștin Emil Moise
Ortodoxia mărturisitoare 