Dumnezeu este bun, fără patimă și neschimbător

,,Dumnezeu este bun, fără patimă și neschimbăcios. Iar dacă cineva găsește că e rațional și drept ca Dumnezeu să nu se schimbe, dar tocmai de aceea întreabă nedumerit cum se bucură de cei buni și se întoarce de către cei răi, sau se mânie pe cei păcătoși, iar slujit fiind se milostivește, să i se răspundă că Dumnezeu nici nu se bucură, nici nu se mânie, căci bucuria și întristarea sunt patimi; nici nu primește daruri, căci atunci s-ar birui de plăcere. Nu e îngăduit să socotim pe Dumnezeu bun sau rău, din lucruri omenești. El este numai bun și numai folositor și nu vatămă niciodată. În felul acesta El este totdeauna la fel. Iar noi rămânând buni, pentru asemănare ne unim cu Dumnezeu și făcându-ne răi, pentru neasemănare ne despărțim de Dumnezeu.

Trăind întru virtute suntem a lui Dumnezeu, iar făcându-ne răi ne facem nouă vrăjmaș pe Acela ce nu se mânie în deșert. Păcatele noastre sunt acelea care nu lasă pe Dumnezeu să strălucească în noi, ci ne leagă cu demonii ce ne chinuiesc. Iar când, prin rugăciuni și faceri de bine, primim dezlegare de păcate, prin aceasta nici nu slujim, nici nu schimbăm pe Dumnezeu, ci prin faptele și întoarcerea noastră spre Dumnezeu, vindecă păcatul nostru, ne bucurăm iarăși de bunătatea Sa. Încât este totuna a zice că Dumnezeu își întoarce fața de la cei răi, sau că soarele se ascunde de către ce lipsiți de vedere”.

Sfântul Antonie cel Mare, Filocalia, volumul I.

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

7 gânduri despre „Dumnezeu este bun, fără patimă și neschimbător”

  1. Să cerem să se facă voia lui Dumnezeu
    Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

    Rugăciunea pentru alții făcută cu dragoste profundă este dezinteresată și are un mare folos duhovnicesc. Îl umple de har pe rugător, dar îl umple de har și pe cel pentru care se roagă, aducându-i harul lui Dumnezeu.

    Când aveți dragoste puternică și această dragoste vă mișcă la rugăciune, atunci valurile dragostei voastre pornesc și îl influențează pe cel pentru care vă rugați, și îl conduceți spre bine. Văzându-vă strădania, Dumnezeu vă dă și vouă harul Său bogat, și celui pentru care vă rugați.

    În rugăciune să cereți doar mântuirea sufletului vostru. Nu a zis Domnul: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă? Ușor, în cel mai ușor mod, Hristos poate să ne dea ceea ce dorim. Este suficient să zicem Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Dumnezeu nu are nevoie să fie informat despre diferitele noastre nevoi. El le cunoaște în mod incomparabil mai bine decât noi și ne dă dragostea Sa. Problema este să răspundem noi acestei iubiri prin rugăciune și prin ținerea poruncilor Sale. Să cerem să se facă voia lui Dumnezeu; acest lucru este cel mai convenabil, cel mai sigur pentru noi și pentru cei ce ne rugăm.

    Monahul Patapios Kavsokalivitul, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul – Sfințenia în secolul al XXI-lea, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 54-55

    Apreciază

  2. Cei care îşi dăruiesc toată dragostea lui Dumnezeu primesc şi ei toată dragostea lui Dumnezeu
    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

    Cei care îşi dăruiesc toată dragostea lor lui Dumnezeu primesc şi ei toată dragostea lui Dumnezeu, după care El îi descoperă oamenilor.

    Cei care îi iubesc pe oameni mai mult decât pe Dumnezeu nu încetează să fie trupeşti, deoarece dragostea lor este trupească, fie în înţelesul ei bun, fie în cel rău. Tot astfel, cei care iubesc mai mult cele pământeşti decât cele cereşti sunt şi aceştia lut.

    Cei care se odihnesc în lumea materială şi nu se neliniştesc pentru mântuirea sufletului lor se aseamănă cu puii neghiobi, care nu fac zgomot înăuntrul oului ca să spargă coaja, să iasă afară şi să se bucure de soare ‒ zborul ceresc către viaţa paradisiacă ‒, ci rămân nemişcaţi şi mor înăuntrul oului.

    Cei care se tem de moarte şi iubesc viaţa deşartă se tem chiar şi de microbi şi este firesc să fie mereu biruiţi de frică, care-i ţine totdeauna în această moarte duhovnicească.

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, p. 174

    Apreciază

  3. Scopul diavolului este să-l despartă pe om de nădejdea în dragostea lui Dumnezeu
    Sfântul Maxim Mărturisitorul

    Diavolul este vrăjmaș lui Dumnezeu și răzbunător. Vrăjmaș, când, ca unul care-L urăște pe El, pare cumva să aibă dragoste pierzătoare către noi, oamenii, convingându-ne prin modurile patimilor celor de voie prin plăcere să preferăm bunătăților veșnice pe cele vremelnice.

    Prin aceste patimi furând toată dorirea sufletului, ne desparte complet de dumnezeiasca dragoste, făcându-ne vrăjmași de voie ai Făcătorului. Iar răzbunător este, când dându-și pe față toată ura împotriva noastră, ca unii care deja suntem în mâna lui prin păcat, cere pedeapsa împotriva noastră. Căci nimic nu-i este atât de iubit diavolului cât omul pedepsit.

    Aceasta îngăduindu-i-se, născocind atacurile patimilor fără de voie le aduce unele după altele ca o furtună cu cruzime asupra celor împotriva cărora i s-a dat putere prin îngăduința lui Dumnezeu, nu fiindcă vrea să împlinească porunca dumnezeiască, ci fiindcă dorește să-și hrănească patima urii împotriva noastră, pentru ca prin multa greutate a nenorocirilor dureroase, sufletul, plecându-se prin slăbiciune să taie de la el însuși puterea nădejdii dumnezeiești, făcând asaltul durerilor care i se întâmplă, pricină de lepădare de Dumnezeu în loc de învățătură de minte.

    Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete teologice

    Apreciază

  4. Pentru om cea mai mare pedeapsă este ca Dumnezeu să-l lase propriei voi
    Sfântul Cuvios Sofronie Saharov de la Essex

    Pentru om cea mai mare pedeapsă este ca Dumnezeu să-l lase propriei voi. În epoca noastră, care a lepădat pe Hristos, nimeni nu înţelege această părută robie.

    Rugăciunea curată presupune lipsa de griji. Ea se dobândeşte atunci când, în orice lucru pe care-l facem, mintea noastră se află slobodă spre a gândi şi a trăi numai prin numele cel sfânt, harul Sfântului Duh.

    Eu nu am venit ca să impun altuia voia mea, ci, după pilda lui Hristos, ca să îi slujesc. Încercaţi să trăiţi astfel şi veţi vedea că harul lui Dumnezeu va fi cu voi. Apoi însuşiţi-vă această atitudine în fiece clipă a vieţii voastre.

    De nu vom ajunge a pătrunde înţelesul slujirii celuilalt, viaţa noastră va fi fără de folos. De voim să ne reînnoim firea, să ne facem asemănători lui Dumnezeu, trebuie ca viaţa noastră să fie stăpânită de dorinţa de a sluji celuilalt.

    Slujirea aproapelui are o putere mântuitoare, nesfârşit mai mare decât orice teorie theologică.

    Cum putem cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este? Hristos ne arată calea, cerându-ne a petrece în sfinţenie pentru a nu vătăma pe aproapele, a preţui mai mult pe ceilalţi decât pe noi înşine şi a nu ne lupta să îi stăpânim.

    Trebuie să murim nouă înşine pentru ca ceilalţi să trăiască. Hristos a spus-o: «Nu vă temeţi a vă pierde sufletul în această slujire». Cel ce slujeşte aproapelui îşi mântuieşte sufletul pentru viaţa vecinică.

    Care este arma vrăjmaşului împotriva mântuirii noastre? Zavistia. În Evanghelie Pilat ştie că iudeii vor să-l omoare pe Hristos din zavistie. Zavistia este cea mai puternică armă a vrăjmaşului. De aceea trebuie, mai înainte de toate, să ocolim gândul de zavistie.

    Zavistia este proprie tuturor oamenilor, indiferent de starea lor socială. Desigur, întotdeauna se găseşte cineva mai tare decât noi. Ceilalţi au întotdeauna ceva ce am dori şi noi să avem. Prin zavistie lepădăm pe ceilalţi; iar viaţa devine cu adevărat un fel de chip întunecat şi turbure al lui Dumnezeu.

    Încercaţi ca niciodată să nu osândiţi pe altul, ci să vă rugaţi pentru el. A judeca pe altul pentru neajunsurile sale înseamnă a nu ne vedea propriile neajunsuri.

    În starea noastră de cădere nu putem judeca în chip drept pe fratele nostru. Să nu fiţi prea siguri că fratele vostru se înşală. Nu îl judecaţi.

    Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 45-46

    Apreciază

  5. Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului?
    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

    Odată am spus cuiva: „Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că există şi luptători ai diavolului?”. Creştinul nu trebuie să fie fanatic, ci să aibă dragoste fată de toti oamenii. Cel ce aruncă cuvinte fără discernământ face rău, chiar dacă are dreptate.

    Am cunoscut un scriitor care avea multă evlavie, dar vorbea mirenilor cu un limbaj plin de cruzime, care pătrundea în profunzime şi tulbura. Odată îmi spune: „La o întrunire am spus aceasta şi aceasta unei doamne”. Dar modul în care i-a vorbit a terminat-o. A jignit-o înaintea tuturor. „Ascultă”, îi spun, „tu arunci în ceilalţi coroniţe de aur cu diamante, însă aşa cum le arunci spargi capetele, şi nu numai pe cele sensibile, ci chiar şi pe cele tari”.

    Să nu aruncăm cu pietre în oameni… în mod „creştinesc”. Cine mustră înaintea celorlalţi pe cineva care a păcătuit sau vorbeşte cu patimă despre o oarecare persoană, unul ca acesta nu e mişcat de Duhul lui Dumnezeu, ci de celălalt duh.

    Modul de a proceda al Bisericii este dragostea. El diferă de cel al juriştilor. Biserica le priveşte pe toate cu îndelungă-răbdare şi caută să ajute pe fiecare, orice ar fi făcut, oricât de păcătos ar fi.

    Văd la unii creştini un mod ciudat de logică. E bună evlavia lor, e bună şi dispoziţia pentru bine, dar e ne voie şi de discernământ şi lărgime duhovnicească, ca să nu fie însoţită evlavia de îngustimea de minte şi de senilitate. Totul este să avem o stare duhovnicească în care să acţionăm cu discernământ duhovnicesc, pentru că altfel rămânem la „litera legii”, iar „litera legii omoară”.

    Cel ce are smerenie nu face niciodată pe dascălul. Ascultă şi, atunci când i se cere părerea, vorbeşte cu smerenie, niciodată nu spune „eu”, ci „gândul îmi spune”, sau „Sfinţii Părinţi au spus”. Adică vorbeşte ca un ucenic. Cel care crede că este destoinic să îndrepte pe alţii are mult egoism.

    – Părinte, atunci când cineva începe de la intenţia cea bună spre a face ceva şi ajunge la extreme, lipseşte discernământul?

    – Lucrarea lui are înlăuntrul ei un egoism de care nu îşi dă seama, deoarece nu se cunoaşte pe sine, şi de aceea cade în extreme. De multe ori unii încep prin evlavie, dar unde ajung? Precum iconolatrii şi iconomahii. Extremă la unii, extremă şi la ceilalţi. Primii au ajuns până într-acolo, încât să radă icoana lui Hristos şi praful vopselelor să-l pună în Sfântul Potir, ca să se facă mai bună Sfânta împărtăşanie. Ceilalţi ardeau icoanele şi le aruncau…

    De aceea, Biserica a fost nevoită să pună icoanele sus, ca să ne închinăm şi să acordăm cinste persoanelor zugrăvite pe icoane.

    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul-Trezire duhovnicească“, Editura Evanghelismos, București, 2003 – fragment

    Apreciază

  6. Ghe,
    Doamne, ajută! Sunt justificate temerile… Sunt unele deosebiri și aplicări practice care, desigur, ne diferențiază mărturisirea. Suntem atenți să nu „diluăm” nepomenirea, dar și la nevoia de a avea „principii canonice și patristice”, care să ne sprijine într-o îngrădire corectă. Fiți cu pace și rugați-vă pentru noi!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

%d blogeri au apreciat: