
Este bine să cunoaștem că atunci când sufletul este bolnav, se îmbolnăvește și trupul, procesul patologic psihosomatic fiind o problemă de timp, într-un spațiu al stricăciunii și al deșărtăciunii. Spunea medicul psihiatru ortodox, Dmitri Avdeev, că atunci când sufletul plânge, „lacrimile” cad în inimă, ficat, stomac etc, și se îmbolnăvește și trupul. Este o strânsă legătură între suflet și trup. Bucuria sufletului este și bucuria trupului; tristețea sufletului se răsfrânge și asupra trupului.
Omul întreg se bucură sau se întristează potrivit așezării sale sufletești. La fel se întâmplă și în planul general: social și/sau bisericesc. Atunci când sufletul unei națiuni se îmbolnăvește, prin legi potrivnice voii lui Dumnezeu, poporul pierde Harul lui Dumnezeu și primește înrâurirea demonică pe care a cerut-o sau a lucrat-o neînțelept. Harul lui Dumnezeu este ca un scut de apărare peste poporul român, limitând puterea răului care se manifestă neobosit pentru pierderea sufletelor omenești.
Legiferarea păcatelor împotriva Duhului Sfânt și împotriva firii face ca Harul lui Dumnezeu să se retragă de la întregul popor, lăsându-l pradă propriilor alegeri, făcute printr-o libertate prost înțeleasă și greșit aplicată. Efectul ridicării „Scutului de apărare” aduce după sine urgia lui Dumnezeu. Nu pentru că Dumnezeu ne pedepsește, ci pentru că Dumnezeu ne lipsește! Absența Dumnezeului Celui Viu, în viața poporului, lasă loc răului să se manifeste potrivit dorințelor și patimilor nefirești ale oamenilor. Ceea ce se întâmplă acum în poporul român este cauzat de îmbolnăvirea sufletului națiunii. Nu vom putea să ne revenim la firescul vieții decât printr-o pocăință sinceră și prin atitudine mărturisitoare. Iar când mă refer la mărturisire nu mă gândesc doar la forma vorbită a acesteia, ci mai ales la atitudinea corectă și sinceră, pe toate coordonatele vieții. Răspunsul la toate aceste provocări este HRISTOS! Doar prin El vom putea ieși la limanul cel bun și neînviforat!
Să nu ne temem decât de păcat! CU NOI ESTE DUMNEZEU!