Motivul pentru care nu a vorbit părintele Anghelos Anghelakopoulos la Conferința de la Salonic

varnava_anghelakopoulosCu câteva zile înainte de conferința de la Salonic de sâmbătă, 16 iunie 2018, mitropolitul Varnava al Neapolei și Stavropolei a anunțat că interzice oricărui preot din altă eparhie să participe și să ia cuvântul la această conferință, organizată cu ocazia împlinirii a doi ani de la desfășurarea minciunosinodului din Creta. Mitropolitul Varnava este eparhul acelei părți periferice a orașului Salonic.

La aflarea veștii, părinții din Mitropolia Pireului care își anunțaseră participarea au căutat o formulă prin care să respecte interdicția episcopului din Neapoli, dar să și lanseze mesajul pe care doreau să îl spună lumii ortodoxe în numele eparhiei pe care o reprezentau.

Motivele pentru care părintele Anghelos Anghelakopoulos și părintele Matei Vulcănescu au ascultat interdicția episcopului Neapolei, chiar dacă acela este ecumenist, sunt următoare:

  1. Cei doi preoți duc lupta în interiorul limitelor canonice trasate de canonul 15 I-II, nu practică o haiducie duhovnicească”, așa cum practică unii de pe la noi, care își închipuie (și îi păcălesc și pe alții) că odată cu întreruperea pomenirii pentru erezie limitele canonice s-au șters și ei își pot permite orice, voința lor devenind un fel de normativă canonică după care ar trebui să se conducă Biserica.
  2. Cei doi preoți din Pireu nu au întrerupt pomenirea ierarhului locului, deoarece nu au niciun motiv canonic să o facă, de vreme ce mitropolitul Pireului nu mărturisește ecumenismul public și nu este învățător public al ereziei ecumenismului (așa cum cere canonul pentru a permite întreruperea pomenirii), fiind, dimpotrivă, un foarte puternic critic în mod public al ereziei și unul dintre primii episcopi care a anatemizat deja sinodul din Creta. Neîntrerupând pomenirea ierarhului lor, canonul 15 I-II nu le permitea să se răzvrătească contra unui ierarh din altă eparhie, chiar dacă acela este părtaș la erezia cretană.

Din aceste motive, în ziua conferinței, părintele Anghelos Anghelakopoulos a participat la conferință, și-a ocupat locul la masă, în prezidiu, reprezentând Mitropolia Pireului, iar discursul sfinției sale a fost rostit integral de către un credincios, în felul acesta respectând formal interdicția episcopului Varnava, dar, în același timp, participând deplin la conferința la care fusese invitat. 

Prin această strategie foarte inteligentă, părintele Anghelos a arătat cum poți respecta rânduiala bisericească și mărturisi foarte puternic în același timp, punându-l într-o postură penibilă pe un episcop care a încercat să suprime un eveniment teologic de mare amploare. Este o lecție pe care preoții nepomenitori din România ar trebui să o învețe cât mai repede, pentru a evita căderea în schismă (sau alunecarea și mai adânc în ea, în cazul celor care au căzut deja în schismă printr-un radicalism extrem), iar credincioșii nepomenitori care îi urmează ar trebui să îi aprecieze morala, preferând o manieră teologică distinsă, dar foarte fermă, în locul unei răzvrătiri de cele mai multe ori impulsive și lipsite de discernământ.

În media online românească a apărut dezinformarea că părintelui Anghelos Anghelakopoulos i s-ar fi interzis de către mitropolitul Serafim să vorbească la conferință. Se pare că interpretarea a fost preluată de pe câteva siteuri ecumeniste de limbă greacă, ce voiau discreditarea Mitropoliei Pireului și a ierarhului acesteia, într-o curioasă conlucrare între ecumeniștii greci și cei care în România se prezintă ca „acriviști. Pentru a demonta această dezinformare, este de ajuns să ne gândim că dacă ar fi fost așa, materialul părintelui Anghelos nu ar fi fost citit în public deloc. Cine a lansat-o în România a mizat probabil și pe faptul că românii nu au putut înțelege limba greacă și nu și-au dat seama că domnul care a vorbit după părintele Nicolaos Manolis, cred, citea de fapt textul părintelui Anghelakopoulos.

Mesajul lansat de la Pireu de către părintele Anghelos a fost unul dintre cele mai percutante la această conferință, arătând că în acea mitropolie se face cu adevărat mărturisire antiecumenistă, și nu de ieri de azi, ci de ani de zile:

  1. S-a cerut întrunirea cât mai repede a unui sinod ecumenic ortodox care să condamne ecumenismul, minciunosinodul din Creta și pe cei care le susțin.
  2. S-au prezentat dovezi cu privire la faptul că minciunosinodul din Creta a fost foarte apreciat de către ereticii membri ai CMB, unii dintre ei considerându-l “intrarea cu adevărat a Bisericilor Ortodoxe în ecumenism”, chiar dacă s-a reproșat că angajamentul nu este încă deplin”.
  3. S-a criticat trimiterea în judecata bisericească a preoților mărturisitori care au întrerupt pomenirea de către unii episcopi ai Bisericii Greciei, lucru foarte important, care arată cădeși nu a întrerupt comuniunea liturgică cu ceilalți membri ai sinodului grec, mitropolitul Serafim face o opinie publică contrară acestora în probleme ce țin de ecumenism și minciunosinodul din Colimbari.

La conferința de la Salonic, văzută în direct de milioane de vorbitori de limbă greacă și nu numai, o strategie similară a aplicat și părintele Anastasios Gotsopoulos, a cărui lucrare a fost citită de un părinte din Muntele Athos. Părintele Gotsopoulos a demonstrat din punct de vedere canonic diferențele dintre sinoadele ecumenice și cel din Creta, care fac ca minciunosinodul din Colimbari să nu fie în acord cu sinoadele Bisericii și să nu poată fi considerat deloc sinod al Bisericii Ortodoxe.

Cuvântul părintelui Anghelos Anghelakopoulos și al părintelui A. Gotsopoulos vor putea fi citite săptămânile viitoare în paginile OrtodoxINFO. Pe parcurs ce vor fi traduse în limba română, vor putea fi citite și celelalte luări de cuvânt. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vor fi culese într-un volum, care va fi de mare folos duhovnicesc tuturor celor ce vor să se implice în lupta contra ecumenismului.

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

http://ortodoxinfo.ro/2018/06/20/motivul-pentru-care-nu-a-vorbit-parintele-anghelos-anghelakopoulos-la-conferinta-de-la-salonic/

Reclame

Grija de a nu cădea în schismă

cropped-20161123_134920

Din vremea când am întrerupt pomenirea ierarhilor eretici, ne-am luat ca grijă de căpetenie rămânerea în Sfânta Biserică. Sunt câteva lucruri pe care le-am evitat, pentru a nu face nimic din cele ce măcar ar fi sugerat schisma:

  1. Nu am pomenit la Sfânta Liturghie niciun episcop străin de Episcopia de care aparţinem. Am adoptat o formulă de pomenire patristică, cuprinsă în textul Sfintei Liturghii: ,,toţi episcopii ortodocşi care drept învaţă cuvântul adevărului’’ (Liturghierul din 2000, p. 167). Aceasta înseamnă că pomenim orice ierarh care corespunde acestei exigenţe patristice. Cine se califică, e pomenit, cine nu, să facă bine să înveţe cuvântul adevărului, nu erezii.
  2. Ne-am ferit ca de foc să nu căutăm a intra sub jurisdicţia altui episcop. Aşteptăm ca bunul Dumnezeu să rânduiască în fiecare Eparhie ierarhi binecredincioşi, sau să-i întoarcă pe cei căzuţi în erezie.
  3. Nu ne-am înregistrat la autorităţile civile ca entităţi distincte, deoarece avem conştiinţa profundă că aparţinem Sfintei Biserici Ortodoxe Române. Ierarhii ne-au alungat din bisericile de zid, dar nu-i cu putinţă să ne îndepărteze din Biserica lui Iisus Hristos.
  4. Ne-am declarat în numeroase rânduri ca fiind fii duhovniceşti ai Eparhiilor de care aparţinem, îndreptăţiţi pe deplin a avea ierarhi cu adevărat ortodocşi.
  5. Nu am depăşit cu nimic hotarele statornicite de Canonul 15 al Sinodului I II din Constantinopol, care obligă la întreruperea pomenirii ierarhului căzut în erezie, chiar înainte de judecata sinodală.
  6. Nu defăimăm în niciun fel ierarhii căzuţi în erezie, aducând în discuţie alte păcate posibile pe care le-ar fi comis. Singurul păcat care ne dă dreptul să rupem comuniunea cu ierarhii este erezia. Asupra ereziei atragem atenţia, prin nepomenire.

Cu toate aceste precauţii, respectate cu rigoare, unii din preoţii care au întrerupt pomenirea au fost caterisiţi pe motiv de schismă. Din păcate, o parte din nepomenitori caută să intre sub jurisdicţia episcopului sârb, Artemie, care prin hirotonirea celor trei horepiscopi şi prin alte acte necanonice, este în schismă faţă de Sfânta Biserică Sârbă. Păcat.

Preot Ioviţa Vasile

Sursa: https://ortodoxiacatacombe.wordpress.com/2018/06/20/grija-de-a-nu-cadea-in-schisma/

Monahii din Marea Lavră Poceaev cer Patriarhului Chiril ieșirea din Consiliul Mondial al „bisericilor” (CMB)

lavra-1200x674

Prefericirii sale, Preafericitului Chiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii

Adresarea obștii Lavrei „Sveato-Uspensc” Poceaev, către Patriarhul Chiril și Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru retragerea din Consiliul Mondial al „bisericilor.

Monahii Lavrei Poceaev, roagă insistent pe întâistătătorul BORu și Soborul Arhieresc, să dea atenție rugăminții noastre și adresărilor repetate ale credincioșilor fii ai Bisericii cu privire la retragerea Bisericii Ruse din Consiliul Mondial al „bisericilor” și încetarea participării la mișcarea ecumenistă.

Toți cei care devin membrii ai CMB trebuie să accepte nemijlocit și statutul acestuia, în care se afirmă faptul că niciuna dintre confesiuni nu deține Adevărul deplin. Deplinătatea Adevărului se va contura doar atunci când se vor uni toate confesiunile într-un întreg. Planul diabolic de creare a Consiliului Mondial al „bisericilor” se întemeiază de fapt pe construirea unei pseudo-biserici globale în împărăția viitoare a lui antihrist. Această unire se vrea desigur, nu în Duhul Adevărului și al iubirii de Dumnezeu, ci mai degrabă în duhul indiferenței față de Adevăr și acceptarea duhului tatălui minciunii, cu părelnica lui pseudo-iubire. Documentele și materialele video despre cele ce se întâmplă în cadrul acestor întâlniri și al rugăciunilor în comun, nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la esența anti-creștină și satanică activităților CMB. De asemenea vorbesc despre abaterea Bisericii Ortodoxe de la Adevăr, dogme și canoanele întărite prin Sfintele Sinoade Ecumenice. Participând la aceste întâlniri CMB, este ca și cum Biserica noastră ar recunoaște, prin faptele ei, că Ea nu reprezintă Biserica cea Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Prin urmare, retragerea Bisericii Ortodoxe Ruse din Consiliul Mondial al „bisericilor” nu va fi auto-izolare, așa cum încearcă să convingă unii, ci adevărata evanghelizare și propovăduire a Legii celei Noi. Nu se cuvine să cădem în înșelare și să trăim cu impresia că avem mai multă iubire decât apostolii. Sfântul Ioan Evanghelistul, apostolul iubirii, a învățat să nu fie primiți în casă și nici să fie salutați aceia care nu aduc dreapta învățătură (2 Ioan 10). Pavel apostolul, care s-a ostenit mai mult decât oricare altul în propovăduirea Evangheliei în întreaga lume, la fel sfătuiește: „de omul eretic, după prima și a doua mustrare depărtează-te” (Tit. 3, 10). Reprezentanții Bisericilor Ortodoxe au încercat, nu de două ori ci de câțiva zeci de ani încoace să inducă părerea, cum că ei convertesc pe eretici în Consiliul Mondial al „bisericilor”. S-a schimbat ceva însă? Că doar, ceilalți membri ai CMB nu consideră, potrivit statutului acestei organizații, că Biserica Ortodoxă deține Adevărul deplin. Prin urmare, această propovăduire este zadarnică. Și cel mai regretabil este că se săvârșește o mare crimă înaintea lui Dumnezeu, prin care ispitesc și cad fiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe din cauza participării Ei într-o astfel de mișcare. Oare chiar nu există un alt mod de a propovădui „Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere” (Marcu 9, 1) și adevărata Cincizecime? Bineînțeles că există.

Biserica Ortodoxă care este „stâlp și temelie a adevărului” (Tim. 3, 15), timp de două mii de ani mărturisește tuturor celor „care au urechi să audă” (Matei 13, 9), despre Vestea Bună cea adusă nouă de Iisus Hristos. Și niciodată Biserica Ortodoxă nu a instituit „Sfaturi” comune cu ereticii, spre propovăduirea Evangheliei, ci dimpotrivă, a păzit oile lui Hristos de pseudo-învățătura lor otrăvitoare. Biserica, cu dragoste maternă suferă și plânge pieirea ereticilor, rugându-se pentru luminarea lor, împlinind în același timp porunca lui Hristos, de a iubi întâi pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul, și apoi pe aproapele! (Matei 10, 37).

Însuși Iisus Hristos, Iubirea Întrupată, a mărturisit că nu a venit să aducă pace pe pământ, ci sabie (Matei 10, 34), despărțind pe cei ce iubesc Adevărul de cei ce au primit minciuna. Mulți dintre cei care auzeau cuvântul Lui nu puteau să priceapă învățăturile Legii celei Noi și se depărtau, iar cei chemați de către Tatăl Ceresc se întăreau întru Adevăr.

„Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Matei 10, 24). El (ucenicul) este neputincios și trebuie să se păzească de ispitele acestei lumi, pentru a nu se face precum „sarea ce s-a stricat” (Matei 5, 13) și numai atunci, după Cuvântul Mântuitorului, ne va asculta cineva cum L-au ascultat pe El, iar unii ne vor prigoni cum L-au prigonit întâi pe El (Ioan 15, 20).

Zicând acestea, frățimea Lavrei „Sveato-Uspensc” Poceaev, se adresează și roagă insistent Înalta conducere a Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru retragerea Bisericii noastre Ortodoxe din cadrul Consiliului Mondial al „bisericilor” și pentru încetarea participării la păgubitoarea mișcare ecumenistă.

Vladimir, Mitropolit de Poceaev, Vicar al Mitropoliei Kievene,

Starețul Lavrei „Sveato-Uspensc” Poceaev, cu obștea, 15 noiembrie 2017.           

Sursa: Revista „Atitudini”, nr. 53, ianuarie 2018, pp. 70-72.

Relatare de la Conferința împotriva ecumenismului de la Tesalonic din 16 iunie 2018

conferinta_grecia_iunie_2018.jpgAstăzi, 16 iunie 2018, la Salonic a avut loc conferința dedicata implinirii a doi ani de la sinodul mincinos din Creta. La conferinta au participat numeroase personalitați teologice din Grecia, invitați din Romania, Bulgaria, SUA. Un mesaj al parinților nepomenitori din Republica Moldova a fost citit in deschiderea evenimentului, urmarit live in streaming pe internet de 2 milioane de oameni din toata lumea, conform spuselor organizatorilor, si de cel puțin 500 de oameni in sala. Conferința a trasat o linie teologica corecta a luptei, axata pe discernamant duhovnicesc, pe evitarea caderii in schisma ca urmare a neințelegerii limitelor canonice ale intreruperii pomenirii.

Parintele Nicolae Manolis a demonstrat ca întreruperea pomenirii este o lucrare a Duhului Sfant. Parintele Serafim Zisis a adus numeroase dovezi patristice cu privire la faptul ca acrivia dogmatica nu se pierde prin aplicarea iconomiei in relațiile dintre membrii Trupului lui Hristos.

Conferința a avut o înaltă statura academica și duhovniceasca după care trebuie să se ducă lupta antiecumenistă la nivel panortodox. Teologul Mihai-Silviu Chirilă a obținut binecuvântarea organizatorilor de a publica cât de curând un volum care sa cuprindă toate lucrările prezentate ieri în cadrul conferinței.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/16/relatare-de-la-conferinta-impotriva-ecumenismului-de-la-tesalonic-din-16-iunie-2018/

„Acriviștii” din România au cimentat relația cu episcopul Artemie, în timp ce continuă să-i batjocorească pe episcopii mărturisitori

DSC_0161

Bine este când sunt frații [de schismă] împreună!

Pe siteul preotului Staicu există un articol despre sinaxa ținută în această duminică în Serbia, la care ni se spune că au participat și reprezentanți din România. Textul se numește sugestiv “Bine este când sunt frații împreună”, sugerând același cuget schismatic cu cei ce se află în comuniune cu un episcop care și hirotonit singur trei episcopi, și este semnat de “un grup de ieromonahi, monahi și monahii”, neasumându-și nimeni nominal participarea la acea sinaxă. Cu alte cuvinte, au semnat cu toții articolul, dar l-au dat anonim.

Întrebări: Dacă totul este atât de roz și de frumos, cum scrie articolul în continuare, iar întâlnirea a fost a unor mărturisitori cinstiți ai Ortodoxiei, de ce niciunul dintre “mărturisitorii” români prezenți în Serbia nu și-a asumat acest lucru și nu semnează relatarea? De ce nici proprietarul siteului nu lămurește dacă a fost sau nu prezent? Cum se face că ditamai “sinaxa internațională” de la Satu Mare este reprezentată la un asemenea eveniment important de către “un grup de ieromonahi, monahi și monahii” anonim?

Articolul ne spune că după o Sfântă Liturghie la care au participat 50 de preoți a avut locsinaxa, despre care autorii nu ne spun mai nimic, decât că la ea au luat cuvântul ctitorul mănăstirii din localitate, un preot din Rusia și “alte persoane”. Oare să nu se fi spus nimic demn de a fi menționat într-o ditamai sinaxa?

În schimb, se acordă un spațiu foarte larg unei discuții particulare cu episcopul sârb Artemie, care răspunde la câteva întrebări, dând câteva linii directoare ale luptei în continuare, sau, ca să folosim expresia autorului articolului, “s-au clarificat câteva probleme cu care se confruntă în prezent rezistența anti-ecumenistă”.

După ce episcopul le întărește convingerile extremiste, pe care acriviștii” le propovăduiesc de la întâlnirea de la Roman încoace, potrivit cărora “cei ce nu s-au îngrădit de ecumeniști, dar se laudă că mărturisesc credința… sunt mai periculoși decât ecumeniștii” și “despre situația celor care chipurile din neștiință sunt în comuniune cu ecumeniștii, vlădica Artemie a spus că nu există justificare, deoarece acest lucru înseamnă nepăsare” și le dă unele sfaturi preoților români: “să îi urmăm pe Sfinții Părinți” și “să-și găsească fiecare o casă, un loc, o bisericuță în care să slujească”, discuția se pierde într-o argumentare inutilă cu privire la rolul horepiscopilor în istoria Bisericii, punctată din plin cu expresii de genul “dușmanii ortodoxiei care îl acuză de schismă”, “dușmanii credinței noastre vor să demonstreze în chip mincinos că horepiscopii au fost destituiți de Sinodul din Laodiceea, dar aceasta este o minciună nerușinată, o hulă și o insultă la adresa Istoriei Bisericii și neamului nostru” (autorul ignoră faptul că despre dispariția instituției vorbește în Sintagma ateniană canonistul Valsamon, iar canonistul care vorbește despre încercarea sinodului de la Laodiceea de a suprima horepiscopatul este chiar canonistul sârb Nicodim Milaș).

Din această argumentare, care s-ar dori o justificare istorico-canonică a hirotonirii unilaterale de horepiscopi de către episcopul Artemie, lipsesc câteva explicații fundamentale:

  1. Cu cine s-a consultat episcopul Artemie în Patriarhia Sârbă când a întemeiat instituția horepiscopilor, fiind evident că de unul singur nu putea lua această decizie, conform canoanelor 34 apostolic și 9 Antiohia?
  2. Ce legătură este între societatea ruralizată din Dacia Aureliană, Valahia rurală sau Maramureșul aflat sub dominația austriacă și Serbia contemporană, care, spre deosebire de Dacia aureliană, Valahia rurală și Maramureșul medieval are o Biserică Ortodoxă canonică și funcțională și nu are nevoie de o ierarhie paralelă și de o episcopie paralelă (Episcopia de Rașka care nu se află în exil tocmai a canonizat o sfântă martiră săptămâna trecută), chiar dacă se confruntă, ca și celelalte Biserici locale, cu erezia ecumenismului? Unde s-a mai văzut în istoria Bisericii să se creeze structuri paralele pe timp de erezie?
  3. Cea mai importanta întrebare: ce se întâmplă când trece la Domnul episcopul Artemie: vor accepta antiecumeniștii sârbi un episcop trimis de BOS sau va deveni unul dintre “horepiscopi” urmaș al episcopului Artemie?
  4. Este referirea la lunga tradiție a horepiscopatului pe teritoriul românesc o încercare de justificare “istorico-canonică” a unei posibile hirotoniri, la un moment dat, de astfel de horepiscopi și pe teritoriul românesc, “pentru lucrarea de propovăduire a credinței”?

Pentru a concluziona, din relatarea pe care preotul Staicu o prezintă se pot desprinde câteva realități:

  1. Participanții la Sinaxa din Serbia se tem să își asume identitatea: fie au sentimentul că ceva nu este în regulă cu noii lor parteneri de luptă antiecumenistă, fie se tem de reacția care i-ar putea arăta lumii ca având o orientare schismatică (chiar dacă nu și-au asumat identitatea, nu e greu de presupus această identitate: de exemplu, există o întrebare țintită pusă episcopului Artemie despre cei ce practică deasa împărtășanie, or, dintre membrii grupării Sava-Staicu-Rădeni există un ieromonah care s-a remarcat în mod special prin insistența pe această temă; o analiză similară a întregului document ar putea ajuta la stabilirea identității tuturor celor ce l-au scris, dar acest lucru nu ne interesează pe noi, ar trebui să îi intereseze pe cei ce încă îi mai citesc și îi mai urmează).
  2. Chiar dacă nu o mărturisesc deschis, proprietarul siteului și cei ce au consemnat cele petrecute în Serbia îl acceptă pe episcopul Artemie ca fiind episcop canonic (în sensul ca nu a gresit hirotinind de unul singur episcopi) și îl consideră singurul episcop rămas în Ortodoxie la ora actuală (măcar și pentru faptul că pe toți ceilalți îi batjocoresc la grămadă sau în particular, după cum vom vedea mai jos).
  3. Din prezentarea modului în care se percep creștinii din Serbia, se poate deduce că cei din Episcopia Rașka în Exil au un program misionar de luptă contra ecumenismului care îi include și pe creștinii din celelalte țări ortodoxe: “Creștinii din Serbia sunt tot mai conștienți de necesitatea îngrădirii de erezia ecumenistă, fiind un exemplu pentru alte țări ortodoxe… Sunt speranțe că activitatea misionară va spori și din ce în ce mai mulți credincioși din Serbia și de pretutindeni le vor urma exemplul și vor întrerupe comuniunea cu cei care acceptă panerezia ecumenistă, având Canonul 15, I-II Constantinopol drept temei canonic” (s.n.).

Mitropolitul Pireului nu a slujit cu patriarhul ecumenist Bartolomeu

În paralel cu prezentarea acestui eveniment din Serbia, pe siteul preotului Staicu este prezentat un alt eveniment, de data aceasta din Grecia, în care mitropolitul Pireului, Înaltpreasfințitul Serafim, este din nou criticat pentru faptul că a asistat la canonizarea cuviosului Iacov Tsalikis. Articolul este și de această dată anonim (sau traducătorul uită pur și simplu să pună numele autorului pe care îl traduce) și trece cu vederea câteva aspecte esențiale:

  1. IPS Serafim a participat la o canonizare de sfânt local, la care erau obligați să participe toți arhiereii greci, iar o neparticipare la acest eveniment ar fi fost în primul rând o împietate față de cuviosul care era canonizat în acea zi.
  2. Mitropolitul Pireului nu a coliturghisit cu patriarhul ecumenist Bartolomeu, nici nu s-a împărtășit împreună cu acesta cu ocazia acelui eveniment.

La un moment dat, autorul, prezumat a fi grec, vorbește despre “iconomia” promovată de“«ucenicii» lui Chirilă”. Acest lucru ne spune fie că autorul textului este monahul Sava Lavriotul, care îl cunoaște pe Mihai-Silviu Chirilă, fie poate fi chiar preotul Staicu însuși, care să fie și traducător, și autor în același timp. Este greu de crezut că un teolog grec serios ar putea vorbi în asemenea manieră despre părintele profesor T. Zisis sau ar ști ceva despre “ucenicii lui Chirilă”.

Indiferent cine este autorul, acesta se lansează într-o teorie elucubrantă, potrivit căreia “conducătorul grupării de ecumeniști ascunși este Mitropolitul Serafim de Pireu… iar pr. Teodoros Zisis este omul lui în rândul celor îngrădiți”.

Puse cap la cap cu afirmațiile din articolul dedicat participării la sinaxa din Serbia, aceste teorii ne dau o impresie clară despre direcția spre care se îndreaptă minciunoacrivismul promovat în România de un preot care, până în septembrie anul trecut, era adeptul unei iconomii laxe (lucru care se vede printr-o simplă lectură a siteului său), după care, certându-se sistematic cu toți adepții liniei pe care mergea, a descoperit brusc acrivismul radical, punându-se în slujba ideilor unor monahi atoniți rămași fără nicio credibilitate și public în Grecia și veniți să conducă în România pe cei pe care i-au încurajat într-o viziune extremistă foarte periculoasă pentru mântuirea lor.

Un detaliu pentru cei ce spun că episcopul Artemie nu și-a făcut sinod: O simplă privire la fotografia cu care ilustrăm acest articol ne arată pe Sfânta Masă patru mitre episcopale. Oare ce formează patru mitre episcopale adunate în jurul aceluiași Sfânt Potir?

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/06/acrivistii-din-romania-au-cimentat-relatia-cu-episcopul-artemie-in-timp-ce-continua-sa-i-batjocoreasca-pe-episcopii-marturisitori/

MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ împotriva ecumenismului și pseudosinodului din Creta a monahiei Antuza și a unor viețuitori din IERUSALIM (VIDEO și TEXT)

 

Mărturisirea unor viețuitori din Ierusalim

Noi cei care viețuim în Ierusalim, constatăm pe zi ce trece cu durere și cu îngrijorare că Biserica Ortodoxă de aici și de pretutindeni este din ce în ce mai mult supusă unui atac desfășurat sistematic și cu studiu de organizare și implementare de către Mișcarea Ecumenică a sionismului internațional, care are ca scop unic cucerirea economică, politică și religioasă a lumii. Această mișcare își propune să înlocuiască închinarea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu cu cea adusă sataneiAcest lucru vor să-l înfăptuiască prin așa-zisul conducător al lumii căruia diavolul îi va da puterea și mintea cea luciferică, încât printr-o înșelare fără precedent tot omul să se piardă.          

Ecumenismul este o născocire masonică păstrată în taină și disimulată, care încearcă unirea tuturor religiilor într-una singură -noua religie mondială- despre care se vorbește din ce în ce mai mult la dialogurile din cadrul acestei mișcări, cu scopul de a conduce Biserica Ortodoxă spre căderea din Harul Domnului nostru Iisus Hristos. Interesul acestei mișcări care îi antrenează și pe ortodocși prin înșelare și prin „acțiuni de înțelegere și iubire care să exprime bucuria negrăită a Evangheliei” (Mesajul „Sfântului” și „Marelui” „Sinod”) este acela că Sfânta Biserică Ortodoxă să fie înghițită de eretici pentru ca Sfânta Jertfă nesângeroasă din Sfintele și Dumnezeieștile Liturghii împiedică venirea înșelătorului antihrist pe care sioniștii îl așteaptă ca pe mesia. Consiliul Mondial al Bisericilor căruia „sinodul” din Creta Kolimbari 2016 îi acordă o importantă misiune în promovarea unității lumii creștine este unul din organismele principale ale Mișcării Ecumenice contemporane. Acesta este condus în ascuns de un centru luciferic unic și încearcă să niveleze toate religiile amestecând 394 de „denominațiuni creștine”: printre care adventiști, anglicani, baptiști, luterani, penticostali, metodiști, reformați, monofiziți și din păcate, reprezentanți ecumeniști din Bisericile Ortodoxe membre ale acestui dușman al lui Hristos. În timp ce Biserica vrea ca tot omul să se mântuiască, în timp ce Hristos ne vrea pe toți uniți cu Trupul Lui, sataniceștile plăsmuiri mincinoase în numele unei false iubiri, folosindu-se provizoriu de numele lui Hristos, numai ca să îi adune pe toți creștinii în malaxorul dragostei, ca apoi să îi înghită, propun o unitate înșelătoare. Prin unirea tuturor religiilor se urmărește în fapt, creștinismul să dispară! Și în primul rând Credința Ortodoxă cea mântuitoare de suflet să ia calea ereziei. Biserica lui Hristos nu este o organizație lumească și nu are ce căuta în nici un fel de organizații lumești, dar s-au găsit capete lipsite de har care au făcut acorduri și pact cu diavolul și au antrenat-o pe calea alunecoasă a ecumenismului. În afara Trupului lui Hristos nu poate exista nici o unire reală, nici o înfrățire, pentru aceea ereticii vehiculează ideea potirului comun, credinței unice și euharistiei comune, ca unirea să fie credibilă și justificată. Făcând vâlvă mare în jurul unui „dialog al dragostei” în care credința și dogma ortodoxă este dată la o parte cu desăvârșire, ei vor să ne corupă și să ne înghită ca lupul din fabula lui Esop. Când au văzut că Biserica nu poate fi cucerită au apelat la dragoste schimbând tactica precum lupul care cere mielului să uite cele vechi să trăiască în dragoste și frăție și să fie una. „De bună seamă, îi răspunde acela, de vin lângă tine, negreșit vom fi una fiindcă ai să mă mănânci și atunci nu o să mai fim doi ci una!” Mulți ecumeniști proveniți dintre ortodocși s-au înșelat crezând că-i vor atrage pe eterodocși la Ortodoxie. Cu „sinodul” acesta s-a demonstrat că este invers ei ne-au atras în erezie. Cunoscând că panerezia ecumenismului este înșelarea cea mai de pe urmă pe care o pregătește diavolul ca să-i piardă, dacă se poate și pe cei aleși și văzând căderea elitelor, noi creștinii ortodocși din Ierusalim refuzăm „bombonica” dragostei ecumeniste și ne alăturăm apărătorilor Ortodoxiei din Sfântul Munte Athos, Grecia, creștinilor ortodocși, ierarhilor, preoților, ieromonahilor, monahilor, monahiilor de pretutindeni care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști semnatari ai „sinodului” din Creta 2016 și mărturisim că nu suntem în comuniune cu ei și nu vrem să gustăm din aluatul ecumeniștilor. Ținem cu strictețe canoanele celor VII Sinoade Ecumenice și ale Sinoadelor VIII și IX din vremea Sfântului Patriarh Fotie cel Mare și respectiv Sfântului Grigorie Palama, care nu au fost luate în considerare la fostul „sinod” din Creta și luptăm împreună cu toți apărătorii Dreptarului de Credință Ortodoxă pentru păstrarea neștirbită a Adevărului revelat de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, adevăr pe care ni-l amestecă cu minciuna satanei în numele unei păci venite de la oameni și al unui bine lumesc inferior și relativ, pentru că ne rugăm să primim pacea lui Hristos cea venită de sus și dorim să intrăm în Binele suprem cel Ceresc întru care nădăjduim. Am așteptat un an de zile ca așa-numitul „sinod” cretan să fie considerat nul precum și este considerat în conștiința noastră cea bisericească de Credință Ortodoxă, dar cel ce l-au semnat fără a lăsa timp să se analizeze patristic „sinodul” de către pliroma Bisericii, prin comunicate oficiale, verbal sau personal în scris, îl acceptă justificându-l prin diferite manevre diplomatice la fel de confuze ca cele practicate în „Mesajul…”. Prin semnături adunate, prin cărți și materiale, acest original și necanonic sinod va fi declarat ulterior valid, ne va pune în fața faptului împlinit, obligându-ne să ne supunem panereziei cosmice. Ca urmare a acestui fapt noi refuzăm Comuniunea Euharistica și participarea la Sfintele Liturghii unde sunt pomeniți semnatarii acestui fals sinod care consolidează și instituționalizează ecumenismul „cea mai mare erezie eclesiologică dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii”, cum afirma dogmatistul Bisericii Ortodoxe, profesorul Dimitrios Tselenghidis. Aceasta nu a apărut dintr-o dată, ci s-a infiltrat printr-un plan diabolic antrenând sub pretextul dragostei și al înfrățirii pe unii conducători naivi sau interesați ai Bisericii Ortodoxe.  Ecumenismul, prin caracterul său sincretist este o contestație a credinței Bisericii Ortodoxe având grave consecințe soteriologice (mântuitoare), pentru că afirmă cu tot mai mult curaj că toate religiile sunt mântuitoare și căi ce conduc la mântuire, afirmații blasfemiatoare și contrare Evangheliei lui Hristos.                                            

În vremurile acestea locul idolilor este preluat de stăpânire care cere închinare pentru sine, folosindu-se de întâi-stătătorii noștri spiritualicărora le va da dreptul de a săvârși legal slujbele bisericești cu condiția să nu încalce disciplina impusa de alt malaxor al nivelării și omogenizării conștiinței lor: Sistemul Mondial de Conducere. Pentru noi, cei care nu colaborăm cu ecumenismul și nu ne supunem stăpânirii care va cere închinare prin puterea jurisdicțională ca să respectăm legile antiortodoxe vătămătoare de suflet, refuzând „bunăvoința”,” binefacerile” și „dragostea” falșilor prieteni, a sosit vremea mărturisirii și muceniciei. Când Biserica este în prigoană, credincioșii devin mărturisitori și mucenici fiindcă sunt considerați de autorități schismatici, fanatici, ultrareligioși, fundamentaliști, tradiționaliști, conservatoriști, dezbinători, răzvrătiți, sectari, oameni periculoși pentru pacea și ordinea publică. Noi în această situație îi avem pe apostoli care ne-au învățat să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. În vremurile acestea Cezarul se atinge de credința poporului, pentru aceea nu trebuie să-i predăm tot ce avem mai scump. Toți creștinii ortodocși sunt responsabili de această situație care s-a creat prin hotărârile acestui „sinod”, care în loc să ne scoată din erezie, ne-a băgat în ea și a zdruncinat întreaga lume ortodoxă „iubindu-i” și „odihnindu-i” pe eretici și făcând schismă în Biserică. Avem datoria să ne salvăm cât nu e prea târziu. Prin exemplul personal, punându-ne sufletele pentru semenii noștri, prin rugăciune și post, prin ieșire din ecumenism, dușmanul de moarte al bisericii noastre, vom birui pe vrăjmașul omenirii care ca un leu urlă și aleargă să înghită sufletele. Obiectivul nostru, ținta și scopul este credința în Veșnicul și neschimbatul Adevăr pentru mântuirea sufletelor prin Harul Sfântului Duh Dumnezeu. Biserica nu are nevoie de reforme, de înnoiri sau restructurări impuse din afara ei prin intermediul trădătorilor dinlăuntru. Ea nu are nevoie de nici o concepție religioasă, Dumnezeu a conceput totul și El nu gândește de două ori ca noi oamenii. Toată învățătura moștenită de la Sfinții Părinți a fost insuflată de Duhul Sfânt și numai Biserica Ortodoxă cea Una Sobornicească și Apostolească deține adevărul cel nefalsificat și mântuitor de suflet. Nu acceptăm propunerile unor capete lipsite de har care s-au rupt de la trupul Bisericii celei Una devenind eretici, care nu s-au întors la Biserica Mamă, dar ne propun iubire și unitatea prin teorii iraționale ca: „unitate în diversitate”, „teoria baptismală”, „teoria ramurilor”, „iconomia canonică”, „pluralismul dogmatic”. Nu acceptăm hotărârile „sinodului” care nu este nici mare nici sfânt nici măcar sinod pentru că ne propovăduiește unitate cu lumea ereticilor, promovează erezia tuturor ereziilor-ecumenismul- diminuează dogmele eclesiologice și este neortodox. Pricini de conștiința bisericească și de credință ortodoxă revelată de Dumnezeu, neschimbată și neschimbătoare nu ne îngăduie să îi recunoaștem drept conducătorii noștri spirituali pe cei care au semnat hotărârile „sinodului” din Creta 2016. Întâi-stătătorii noștri care persistă în greșeală, nu cercetează documentele nu le revizuiesc, le consideră bune și ortodoxe și nu țin cont de părerile credincioșilor de cutremurul provocat în sufletele lor, de perplexitatea lor în fața a ceea ce s-a întâmplat, disprețuind opiniile „clerului de jos” și ale poporului și arătând că și-au însușit atitudini și procedee catolice când ignoră printr-o tăcere de moarte tot ce vine de la semenii lor ortodocși, dar primind cu entuziasm sugestiile eterodocșilor. Ne temem că tot ceea ce au hotărât să nu poată fi irevocabil decât după război așa cum s-a proorocit.

Duminica Sfinților Părinți din Palestina

PS – Filmarea a fost făcută în chilia monahiei Antuza, la Odovania Praznicului Înălțării Domnului, 2018. Această Mărturisire de credință publicată în urmă cu un an și „reînviată” prin materialul video de mai sus, a ajuns la toți ierarhii, preoții, monahii, monahiile și mirenii din cetatea Ierusalimului, care au primit-o (majoritatea) cu apreciere, dar cu teamă față de eventualele represalii ale Patriarhului Teofil.