Caz unic în justiție – Preot „caterisit” readus în biserică de judecători, în baza unei decizii CEDO

Justiția română a reamintit că Părintele Ioan Ungureanu: VREDNIC ESTE!

Surpriză de proporții într-o dispută religioasă care a ajuns să fie tranșată în instanță. Caterisit de Mitropolia Moldovei și Bucovinei (MMB), fostul preot Ioan Ungureanu de la Parohia „Schimbarea la Față a Domnului” din satul Schit Orășeni, comuna Cristești, a fost achitat de magistrații Judecătoriei Botoșani în dosarul penal în care era acuzat de exercitarea fără drept a unei profesii. Motivul invocat de judecători – faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.„În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală achită pe inculpatul Ungureanu Ioan, trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prev. de art. 348 Cod penal rap. la art. 23 alin. 4 din Legea nr. 489/2006”, se arată în decizia instanței.

Pronunțată astăzi, hotărârea Judecătoriei Botoșani nu este definitivă și poate fi atacată cu apel. Decizia reprezintă însă o premieră pentru justiția din Botoșani și arată că judecătorii nu consideră că Biserica Ortodoxă Română (BOR) ar trebui să dețină un monopol religios, iar enoriașii dintr-o anumită parohie au dreptul la libertate şi conştiinţă religioasă.

Caz unic în justiție – Preot caterisit readus în biserică de judecători, în baza unei decizii CEDO

APOSTAZIE, PLANDEMONIE, PECETLUIRE

Dacă ,,Sfântul și Marele” Sinod din Creta are meritul de a ne descoperi ecumeniștii și extremiștii din Biserică, plandemia are calitatea de a-i arăta pe trădătorii de neam și țară, pe iudele și criminalii acestor vremuri de pe urmă! Nu este greu de identificat potrivnicii lui Dumnezeu și dușmanii de neam! Toți cei care calcă în picioare așezămintele dumnezeiești și legile constituționale se fac vinovați de apostazie, genocid și trădare, înaintea lui Dumnezeu și a poporului român!

Pentru cei care vor să cunoască ce conțin serurile experimentale, există informații științifice verificabile, provenite din studii de genetică, biologie moleculară, virusologie, economie, politologie, relații internaționale, epidemiologie, medicină de familie etc., și nu din teorii ale conspirației așa cum mint cei care ne vor pieirea!

La fel și în domeniul teologiei, pentru a înțelege lucrarea apostaziei în Biserică (2 Tes. 2, 3-4) și legiferarea ecumenismului (pandemia spirituală), există descoperiri ale Sfintelor Scripturi, ale Sfintelor Canoane și Dogme, învățăturile Sfinților Părinți și ale Duhovnicilor. Cine caută sincer mântuirea este luminat de Dumnezeu!Rămâne ca fiecare dintre noi să înțelegem faptul că apostazia conduce la plandemonie și la pervertirea celor trei puteri sufletești, printr-o trăire în ,,închipuire pripită, poftă fără de minte și mânie fără de judecată”, după cum spune Părintele Cleopa Ilie!

Pecetluirea poate fi urmarea firească a unui mod de existență potrivnic voii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cele trei puteri sufletești (rațiunea, pofta și mânia), pervertite și nelucrătoare spre binele ființial propus de Dumnezeu omului, ajung să fie pecetluite mai întâi la nivel duhovnicesc de puterea celui rău și apoi trupește (frunte sau mâna dreaptă) prin mijlocirea tehnologiei. Am văzut pe foarte mulți creștini că se opun pecetluirii doar din perspectiva tehnologiei, fără a ține cont și de aspectul duhovnicesc (despătimirea și dobândirea virtuților, iubirea semenilor, milostenia, rugăciunea curată, îndepărtarea ereziei și mărturisirea Adevărului etc). Și duc o luptă după o strategie pur lumească, fără a ține cont de importanța dimensiunii duhovnicești a acestei lupte. Nu spun că toți care duc această ofensivă neglijează aspectul duhovnicesc, ci că există ispita de a se insista doar pe coordonatele configurării unei dictaturi electronice. La fel și în lupta împotriva ecumenismului.

Toată ofensiva pare a fi îndreptată spre apărarea dogmei ca formulare a experienței Sfinților, fără a lua în serios ceea ce este mult mai important: experiența în sine a Sfinților care a condus la formularea dogmelor pentru a apăra Biserica de erezie și, totodată, a arăta modul corect în care se face vindecarea în Ortodoxie!

Patriarhul eretic Bartolomeu binecuvântează căsătoriile mixte și căsătoria clericilor văduvi

Tâlhărescul Pseudo-Sinod nici nu a murit, nici nu a fost îngropat, dar, cu fiecare ocazie, ereziile pe care le-a săvârșit sunt anunțate de pe buzele pseudo patriarhului… Pseudo Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în seara zilei de joi, 15 decembrie 2022, la Marea Școală Patriarhală a Genului, a declarat deschiderea oficială a lucrării celei de-a II-a Conferințe Științifice Internaționale Eco-Eu Zin, cu tema „Familie și Mediu: Piloni ai culturii sociale.

Efectele schimbărilor climatice asupra familiei”. Discursul său s-a constituit în jurul unor probleme precum mediul înconjurător și criza familiei de astăzi, abordându-le bineînțeles în lumina ecumenismului. Notăm trimiterea domnului Bartolomeu la textul privind căsătoriile, al pseudo-sinodului de la Kolymbari, care, după unii ortodocși tradiționali, „a murit și a fost îngropat”. El a spus în mod clar: „… Efectele crizei ecologice vin să se adauge crizei groaznice a căsătoriei și familiei și multiplelor probleme cu care aceasta se confruntă, și care se intensifică. Este bine cunoscut marele interes al Bisericii pentru „instituția familiei dată de Dumnezeu, întrucât aceasta s-a întemeiat întotdeauna și în mod necesar pe sfânta taină al căsătoriei creștine, ca unire a bărbatului și a femeii, care simbolizează unirea dintre Hristos și Biserica Sa (Efeseni 6, 32). Așa proclamă Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta 2016), în textul său Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea modernă, VI, 14. Se mai reține că „Biserica Ortodoxă își cheamă cu dragoste pe toţi copiii şi pe toţi oamenii de bunăvoinţă ca să apere credinaţa faţă de sfinţenia familiei” (Taina căsătoriei şi obstacolele ei, I,11)”…”

Accentul pus pe deciziile privitoare la căsătorie ale Pseudo-Sinodului din Creta

În ceea ce privește textul de mai sus al pseudo-sinodului, Profesorul emerit al Școlii Teologice a AUTH, Părintele Theodoros Zisis, a tras un semnal de alarmă, scriind că: „În textul final al „Sinodului”, „Taina căsătoriei și obstacolele sale”, în paragraful relevant despre a doua căsătorie a clerului, până la „Sinod” și pe tot parcursul care a vizat pregătirea și actualizarea textului, s-a interzis căsătoria clericilor văduvi, deoarece „în conformitate cu tradiția canonică în vigoare (canonul 3 Trulan) după hirotonire, încheierea unei a doua căsătorii este împiedicată”. S-a propus o frază, și , fără niciun teme canonic, așa cum s-a întâmplat în „Conferința Panortodoxă” a lui Meletios Metaxakis, care slăbește regulile canonice și deschide calea pentru a permite a doua căsătorie a clericilor”. Și Părintele nostru duhovnic, vrednicul de pomenire, Părintele. Nikolaos Manolis, comentase asupra hotărârilor privitoare la căsătorie ale pseudo-sinodului, arătând că „În hotărârile sinodului, se afirmă – căsătoriile mixte sunt strict interzise-, dar fiecare biserică poate să facă ce vrea prin iconomie. Ecumenismul a fost astfel validat în practică.” Căsătoria între creștini ortodocși și neortodocși este interzisă conform precizărilor canonice (Canonul 72, Sin. V-VI Ecumenic sau Sinodul Trulan): „Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege(prin căsătorie) cu fe­meia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vre­unul dintre toţi, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie, şi căsăto­ria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă – căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata)păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orân­duite de noi, să se afurisească. Iar dacă unii, găsindu-se încă în necredinţă şi nefiind încă număraţi în turma ortodocşilor, s-au legat (potrivit)întreolaltă, prin căsătoria legiuită, şi apoi unul dintre ei alegând binele a alergat la lumina adevărului, iarcelălalt a fost ţinut (stăpânit) de legătura sărăcirii, nealegând (nedorind) să vadă (să ia în seamă) razele dumnezeieşti; dacă soţia cea necredincioasă socoteşte că este bine (consimte) să vieţuiască cu soţul cel credincios, sau, dimpotrivă, cel necredincios cu soţia cea credincioasă, să nu fie despărţiţi, după dumnezeiescul apostol: „Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeie, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbat” (I Cor. 7, 14).” (Protopopul Peter Heers, profesor de Vechiul și Noul Testament la Holy Trinity Orthodox Seminary, Jordanville, New York).

Așadar, tâlhărescul Pseudo-Sinod nici nu a murit, nici nu a fost îngropat, dar cu fiecare ocazie care apare semnalăm, înșelările pe care le susține pseudo-sinodul prin buzele pseudo patriarhului.
Totul indică faptul că Ortodoxia se afla acum într-un grav pericol.

Traducere din limba engleză, Gabriela Naghi.
https://katanixi.gr/o-vartholomaios-eylogei-toys-meiktoys-gamoys-kai-ton-gamo-ton-en-chireia-klirikon/

„VREDNIC ESTE!” a exclamat mitropolitul Suediei către luteranul eretic !!!

Mitropolitul Bisericii Ortodoxe a Suediei cot la cot cu „episcopii” luterani, protestanti, papistași și copți…
Editor: katanixi.gr

Ortodoxia în Mitropoliile Apusului s-a plâns și a suferit întotdeauna de toate lucrurile deviante și eretice care s-au întâmplat în ele. Ecumenismul s-a maturizat acolo și apoi a primit certificarea cu Pseudo-Sinodul din Kolymbari.

O mostră reprezentativă a apostaziei de la credința ortodoxă este Mitropolia Suediei. Mitropolitul Kleopas al Suediei, credincios doctrinei pan-ecumeniste, a participat la o „biserică” luterană la ceremonia de instalare a noului „arhiepiscop” al sectei luterane din Suedia.

Au fost prezenți lideri religioși ai tuturor sectelor active în Scandinavia. Mitropolitul Bisericii Ortodoxe, a stat cot la cot cu episcopii luterani, și cu ceilalți protestanți, papistaști și copți. Și toți împreună, în marea adunătură, care constituie cârpa colorată a pan-erziei ecumeniste.

De altfel, la agapa care a urmat, ierarhul „ortodox” i-a adresat episcopului eretic cuvinte de felicitare și laudă. Conform standardului fanariot, el l-a numit frate drag în Hristos. Fiind un adevărat copil al pseudo-patriarhului Bartolomeu, el i-a transmis sincere felicitări în numele acestuia: „Permiteți-mi să încep prin a vă transmite oficial cele mai calde felicitări și încurajările din inimă ale Preasfinției Sale Panagiotitos, Patriarhul Ecumenic Domnul Bartolomeu, Conducătorul Duhovnicesc al creștinilor ortodocși ecumenici, cu ocazia acestui fericit eveniment”.

În fine, el l-a asigurat pe reprezentantul sectei protestante că se poate baza pe sprijinul său și că așteaptă cu nerăbdare dialogul dintre Bisericile lor și cooperarea lor importantă.

A mai exclamat „Vrednic este” episcopului eretic luteran și astfel și-a desăvârșit misiunea diplomatică, ca membru de bază al corpului diplomatic al Fanarului.

Mitropolitul Suediei propovăduiește astfel o ortodoxie diformă și nu Ortodoxia Mântuitorului Hristos, a Apostolilor, a Sfinților Părinți. În întunericul eretic, mitropolitul Kleopas îi recunoaște pe vrăjmași drept prieteni și frați, conducând pe cei care îl urmează, din turma lui Hristos, direct în gura lupului…

Noul Testament ne avertizează despre acești păstori:

„Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.” (Luca 21, 8).

„Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Mt. 24, 24).

Katanixi, 18.12.2022

CEA MAI ÎNALTĂ CINSTE CARE POATE FI ATRIBUITĂ UNUI PREOT…

,,Astăzi, justiția greacă mi-a acordat cea mai înaltă onoare, cea mai înaltă funcție, care poate fi atribuită unui preot: m-a condamnat la 8 luni de închisoare cu suspendare pentru că am oficiat Sfânta Liturghie de sărbătoarea Bunei Vestiri, pe 25 martie 2020, adică pentru că am îndeplinit datoria preoțească și pastorală și am încercat să fiu fundamental consecvent față de conștiința mea, de enoriașii mei, de tradiția noastră bisericească și de Dumnezeu”…

Artizanii NOM nu vor putea birui Biserica lui Hristos!

Gândul îmi spune că războiul, care se configurează la nivel mondial, va avea ca scop principal o conflagrație care să cuprindă toate țările ortodoxe pentru a se nimici pravoslavnicii între ei, având victime colaterale pe toți participanții la inevitabilul conflict. Totul orchestrat, dirijat și controlat de către artizanii NOM și de către puterile întunericului, care urmăresc, pe lângă distrugerea Bisericii lui Hristos, reducerea drastică a populației și înrobirea digitală a celor rămași.

Tind să cred că dușmanii Bisericii urzesc în ascuns planuri prin care vor să șteargă Ortodoxia de pe fața pământului, să o înlocuiască cu o religie a viitorului, fără de care Noua Ordine Mondială, dorită de păpușari, nu va fi posibilă. Să ia aminte, însă, dușmanii Adevărului, că Biserica nu va putea fi biruită nici de porțile iadului, fiindcă biruința finală va fi a Mielului (Apocalipsa 20; 22).

,,Cred în biruința Mielului!” (Ioan Ianolide).

ECUMENISM LUCID ÎN FINLANDA: ,,Ortodocșii și luteranii își vor recunoaște reciproc validitatea Botezului”!

Potrivit declarației, deși „avem idei diferite despre Botez și despre cum să îl săvârșim”, convertiții de la luteranism la Ortodoxia din Finlanda, sau viceversa, nu mai trebuie să fie primiți prin Botez, deoarece „bisericile își recunosc reciproc validitatea Botezului”.

https://orthochristian.com/148534.html

MOARTEA – EFECT AL APOSTAZIEI

Tot mai des ne confruntam cu exemple din partea stăreţimii şi preoţimii, de refuz al cinstei de a mărturisi Adevărul Hristos, de recunoaştere a Sfintei Ortodoxii, a dogmelor şi scrierilor Sfinţilor Părinţi, spre paguba lor duhovnicească şi a obştilor pe care aceştia le conduc. Acest refuz e sinonim cu acceptarea tacită a panereziei ucigătoare de suflet, propovăduită de vârfurile ierarhiei BOR, şi generalizată la toate nivelele sale de conducere.

Au trecut mai mult de 6 ani de la pseudo-sinodul cretan şi observăm cum iconomia bisericească cucereşte tot mai mult loc în tainele Bisericii (Botezul, Sfânta Taină a Cununiei). Asistăm neputincioşi la înțelegerea eronată a Euharistiei, cu încălcări flagrante ale sfintelor canoane, iar spiritul «ecumenic» domină din ce în ce mai mult viața Bisericii, generând devieri de la credința ortodoxă şi o falsă spiritualitate. Mai pot, oare, credincioşii să fie deplin vindecați duhovniceşte, în «spitalul duhovnicesc», Biserica, în condițiile neîngrădirii de erezie? Când doctorii din «spital», cu toate că se mai numesc doctori, nu se mai pot vindeca nici măcar pe ei înşişi?! Fiecare mladiţă a ierarhiei BOR, de la vlădică la opincă, ţine cu dinţii de scaunul pe care îl ocupă, de însemnele arhiereşti sau preoțeşti, de realizările remarcabile obținute, folositoare sub aspect material şi profesional, (de obicei în instituții catolice, protestante), uitând că lumea şi Dumnezeu nu socotesc lucrurile după aceeaşi măsură, că „oricine încearcă să tâlcuiască Evanghelia lui Hristos şi Apostolul în duhul şi criteriile unei anumite epoci, deci conform cu valorile şi postulatele lumii, se pune pe sine în afara realităţii care este în Hristos şi devine un sperjur faţă de făgăduinţa lepădării de diavol de la Botez şi faţă de Mirungerea care îl sălăşluieşte în Taina Crucii şi a Învierii ce aduce roadă în dumnezeiasca Euharistie” (Părintele Ioannis Romanidis, Dogmatica patristică ortodoxă. O expunere concisă).

Această încrengătură de sorginte ecumenistă, de tip mafiot, în care s-au lăsat antrenaţi, (unii gândind că se vor desprinde poate la momentul potrivit), le-a deformat mintea, discernământul şi smerita cugetare, încălcând astfel jurămintele făcute în Taina Hirotoniei. Trădarea credinţei la Creta şi urmările ei, răsar pe zi ce trece ca neghina şi mătrăguna în mijlocul spicelor de grâu, care încep să se usuce, unul câte unul, şi rămân fără roadă ca frunzele unui smochin uscat, în absenţa harului tămăduitor. O parte dintre credincioşi au părăsit treptat ocolul Sfintei Biserici în căutarea unor miraje iluzorii, căzând din nefericire în braţele ereticilor şi schismaticilor sau ajungând prada lupului înţelegător, nemaivăzând braţele iubitoare întinse ale Împăratului Hristos.

Îmbolnăvirea mădularelor Trupului Lui Hristos, de această maladie ucigătoare a mântuirii, ecumenismul satanisto-masonico-sionist, generează tulburări grave, pe care le observăm cu tristeţe în viaţa Bisericii, şi care nu sunt deloc nişte fenomene trecătoare, pe care să le trecem cu vederea. O parte a pleromei s-a vatămat deja, prin efectele adverse ale vaccinurilor efectuate la recomandarea clerului ecumenist, şi-a modificat prin înțepare ADN-ul personal, şi a devenit obedientă la toate cerințele slugilor leviatanului, dovedită de-a lungul aşa zisei pandemonii.

Moartea trupească şi cea duhovnicească nu sunt altceva decât efectele întârziate, ale acceptării panereziei, care modifică conştiința, transformă omul într-un robot, sclav al sistemului globalisto-marxist, un rob al Noii Ordini Mondiale în care religia unică, aflată sub atenta supraveghere şi coordonare a CMB, cu concursul elitelor ierarhiei BOR, pregăteşte deja venirea antihristului.

Fie ca Domnul Dumnezeu să ne păstreze în Harul Său!

Dr. Gabriela Naghi

PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU: ,,Mai bine o Biserică împărțită decât una rătăcită”!

L-am auzit de nenumărate ori pe Părintele Justin afirmând, în cazul în care ierarhul ar fi săvârșit vreo erezie cu capul descoperit: „Închidem porțile mănăstirii, rămânem în Biserica noastră și nu îi mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserică, nu noi…!”

Pentru că tot se vehiculează pe diverse bloguri ortodoxe cum că Părintele Justin Pârvu ar fi avut o anumită poziţie faţă de ierarhie şi ecumenism, reamintim cititorilor poziţia fermă a Părintelui Justin faţă de abaterile dogmatice ale episcopilor. Acesta este de altfel ultimul interviu al Părintelui Justin, acordat Revistei Atitudini, Nr. 28, 2013, Revistă ce aparţine Fundaţiei al cărei fondator şi preşedinte era însuşi Sfintia Sa. In acest interviu Părintele Justin este foarte tranşant atât în privinţa cipurilor, cât şi în privinţa ecumenismului, atât de tranşant si îndurerat încât Părintele afirmă cu durere: „Mai bine o Biserică împărţită decât una rătăcită!”.

Referitor la intreruperea pomenirii ierarhului, Părintele nu a recomandat aceasta în acea perioadă, deoarece era o situaţie cu totul diferită, dialogurile ecumeniste, în care se făceau grave compromisuri prin slujirile în comun cu ereticii, nu erau recunoscute la nivel panortodox, adică ne acorda posibilitatea să ne delimităm de abaterile lor, să ne dezicem de ecumenismul lor, cum Părintele a și făcut-o de nenumărate ori, prin mărturisiri publice. Acum însă ne aflăm în altă situaţie, aceea prin care ni se impune ecumenismul drept dogmă, suntem obligaţi sinodal să recunoaştem caracterul apostolic si patristic al ecumenismului, un ecumenism sincretist, iar nu un ecumenism mărturisitor de propovăduire apostolică. Nu! Această diferenţă nu se face în textele adoptate la Sinodul din Creta, nu se menţionează nicio epitimie, nicio judecată, nicio analiză asupra slujirilor în comun, asupra documentelor compromiţătoare semnate în cadrul dialogului ecumenist de până acum, despre care s-a tot scris, cum ar fi: documentele BEM de la Lima, 1982, Balamand, 1991, Chambessy, 1993, Ravenna, 2007 și toate întrunirile CMB, ce conţin grave abateri de la dogma Bisericii.

L-am auzit de nenumarate ori pe Părintele Justin afirmând, în cazul in care ierarhul ar fi săvârşit vreo erezie cu capul descoperit: „Inchidem porţile mânăstirii, rămânem în Biserica noastră şi nu îi mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserică, nu noi”. Da, Părintele Justin nu era de acord cu schisma (adică cu trecerea la altă biserică schismatică), şi a luat poziţii publice hotăratoare în această privinţă, dar nu şi cu îngrădirea faţă de erezie. Părintele Justin nu a vorbit doar împotriva ecumenismului, ci a vorbit împotriva ereziei de orice fel, iar acest Sinod din Creta din păcate conţine şi alte erezii, pe care le vom detalia amănunţit ulterior, în afara ecumenismului. Nu lungim acum cuvântul (este nevoie încă de rugăciune şi dezbatere pe acest subiect), nu spunem că acum este momentul întreruperii pomenirii (în acest sens vom expune studiul şi mărturisirea noastra imediat cum acesta va fi finalizat), spunem doar ca Părintele Justin nu accepta erezia!
Exemplificăm prin ultimul interviu al Părintelui Justin, cu puţin înainte de a trece la Domnul.

(Redacţia Revistei Atitudini)

Părintele Justin Pârvu despre abaterile dogmatice ale ierarhilor ecumeniști: Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi dacă îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

POCĂINȚA ESTE NUMELE MEU!

Numele meu este Pocăința! Prietenii de suflet care mă cunosc sau care mi-au cerut prietenia mă numesc Metanoia. Am aflat de la ei că înseamnă schimbarea minții. Am aflat prin experiență, văzând roadele pe care le aduc în sufletele oamenilor, mai ales acolo unde sunt lacrimi și suspine negrăite. Aș putea spune chiar că bucuria mea izvorăște din lacrimile și prihănirea de sine ale celor ce mă iubesc, însoțite mereu de Harul dumnezeiesc necreat. Fără Har nu am nicio putere de a transforma lăuntric pe om.

Am văzut multe manifestări false ale unor oameni care mimau sau schimonoseau pocăința, însă eu, Pocăința, nu eram acolo. Adeseori, am privit îndurerată chinurile și frământările sentimentaliste sau pietiste ale unora, care nu mă doreau cu adevărat ca prietenă, fiindcă nu mă cunoșteau. Credeau că mă cunosc, însă treceau nepăsători pe lângă mine fără ca măcar să mă privească. Întotdeauna mi-am ascuns frumusețea. Am primit sfatul acesta, cu mult timp în urmă, de la prietena mea, Smerenia. Mi-a șoptit atunci, cu vocea tremurândă și privirea timidă și luminoasă, să nu mă arat lumii cu adevărata mea bogăție și frumusețe, fiindcă voi suferi de pe urma falsității celor ce se vor folosi de mine.

Pe alții i-am văzut părăsind Adevărul, fără de care nu pot ființa, numindu-se pe sine pocăiți și crezând că au legături de rudenie sau de prietenie cu mine. Însă ei sunt păcăliți de întunericul din inimalor, nu sunt pocăiți! Nicicând nu i-am cunoscut pe aceștia și niciodată nu le-am acceptat prietenia. Mereu le șoptesc, prin cei care m-au cunoscut sau mă cunosc, că nu pot fi străină de Adevăr. Dacă vor să mă primească în viața lor, va trebui să primească baia Botezului, prin întreită afundare. Acolo sunt și eu, în Ortodoxie!

Mi-a trebuit mult timp ca să înțeleg puterea numelui meu și legatura pe care o am cu Cel ce mi-a dat viață și m-a așezat în inima omului. Am aflat că m-am născut, fără a vedea frumusețea Raiului, atunci când Adam și Eva mi-au dat viață în inimile lor, prin neascultarea care i-a alungat din Eden. Nicicând nu am văzut în istoria omenirii o tânguire și o plângere nemângâiate mai mari decât ale protopărinților neamului omenesc. Tot cosmosul participa la această durere a lor. Așa m-am născut eu!

De atunci și până la sfârșitul veacurilor voi fi mereu acolo unde mi se va cere ajutorul. Pe nimeni, în cei 7500 de ani de la nașterea mea, nu am refuzat, dacă au fost sinceri în plângerea lor. Pe toți i-am ajutat, fără a cere nimic în schimb. M-a învățat Harul să ofer totul gratuit. M-a învățat Hristos să mă ofer pe mine însămi, pentru a-l câștiga pe cel care m-a cunoscut și mi-a cerut ajutorul. Am învățat, cu cei ce mă poartă în inimi, să strig cu durere, împreună cu ei: ,,Tată, iartă-mă!”

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica