Purtătorul de cuvânt, împotriva Cuvântului

121

Către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române

 

SUBIECT: Referitor la reacția din 15.01.2020 a Patriarhiei Romane la noile buletine cu cip, propuse de MAI

Dacă nu vi se spune în Biserică ceea ce trebuie

să vi se spună, sunt plătiți, să știți, la ora aceasta sunt

plătiți oameni ca să tacă!” –  Părintele Iustin Pârvu

 

Domnule Vasile Bănescu,

 

Ca student al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București, anul 3, promoția 2014 – 2018, programul de studii universitare de licență, secția „Pastorală”, îndrăznesc cu respect a vă aduce la cunoștință indignarea mea în urma aflării poziției BOR prin cuvintele dvs, din data de 15.01.2020 referitor la impunerea în plan legal a noilor buletine cu cip propuse de MAI, la nivel național.

S-au scurs deja 11 ani de la primul Apel al Cuviosului Părinte Mărturisitor Justin Pârvu împotriva actelor cu cip “SEMNUL Ortodoxiei ca răspuns la semnul fiarei!” apel inițiat la Mănăstirea Petru Vodă în 14 Ianuarie 2009.

În Apelul mai sus menționat, Părintele Mărturisitor cerea autorităților române să abroge (anuleze) legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut[1].  Părintele Justin sublinia că „noi nu avem nevoie de sisteme de control – de acte de identitate electronice, de cărți de identitate, de carnete de conducere electronice, ș.a.m.d. Controlul nostru este Adevărul și Dreptatea cu care ne-am născut din liberul arbitru cu care ne-a creat bunul Dumnezeu. Noi credem că fiecare poate să-și păstreze conștiința fără să atace caracterul neamului românesc.”[2]

De cele mai multe ori, credincioşilor care se pronunţă împotriva codificării electronice, li se spune: „Ce legătura are această operaţie tehnică, formală de atribuire a unui act cu cip sau a altor identificatori electronici cu religia, cu sfera moral-spirituală?” Totul devine clar atunci când se descoperă sensul duhovnicesc al acestei “operaţii tehnice”. Asumarea pe viaţă a unui asemenea act electronic este, de fapt, înlocuirea numelui propriu cu numărul, înlocuirea substantivului cu numeralul. Să comparăm: Petre – cine; 123 – al câtelea? Adică al câtelea eşti, care îţi este numărul? Toate acestea vorbesc despre depersonalizare, despre pierderea personalităţii şi a numelui de aici rezultând și pierderea vieţii veşnice. Numărul personal înregistrat în cip are strictă legătură cu numărul fiarei din Apocalipsa, „666”. Detalii tehnice găsim în lucrarea “Apocalipsa 13” scrisă de domnul Inginer Mircea Vlad în 2004, cât și în cartea “La apusul libertății” a Ierom. Hristodul Aghioritul. Acel număr personal se dă de sistemul digital-computerziat şi se utilizează peste tot în viața socială pentru ca numele omului pentru totdeauna să se șteargă din Cartea Vieţii.

Numele presupune o personalitate sau alta. Despre cuvânt putem vorbi referindu-ne la orice obiect; despre nume însă – doar cu referinţă la personalitate sau în genere la un obiect personalizat” – susținea  filozoful, filologul și culturologul rus, Aleksei Fedorovici Losev (1893 – 1988). Pierderea numelui are legătură directă cu pierderea personalității, în sens spiritual. De aici deducem că omul se identifică cu animalul prin renunțarea la statutul ființial de personalitate.

Creștinul ortodox aflat în BOR, instituție în cadrul căreia sunteți purtător de cuvânt din data de 16 noiembrie 2015, este botezat în numele Sfintei Treimi, primind Harul Duhului Sfânt și un nume. Aceasta îl deosebește pe om de animal și îl poate identifica după har cu Dumnezeu întreit în Persoane.

Aşadar, am convingerea că dvs cunoașteți foarte bine relația dintre pecetea harului Duhului Sfânt primit la Taina Sfântului Botez și numele celui botezat, nume cu care se va prezenta în fata Domnului în ziua judecății personale cât și în cea de obște, la a doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În Apocalipsă, numele “numeric” este redat ca nume “al fiarei”, nume “animalic”. Demnitatea asemănării cu Dumnezeu este înlăturată, odată ce se pune problema depersonalizării ființei omenești, prin asemănarea cu o ființă dobitocească, o fiară, devenind o anexă a sistemului impersonal computerizat într-un mecanism dirijabil, compus din niște cifre neînsuflețite, adică de ceva “numeric”. Dacă omul își asumă un nume prin care își certifică personalitatea și astfel apartenența la Dumnezeu, atunci denumirea de “numeric” este atestarea pierderii personalității, negării apartenenței la Dumnezeu.

Prin nume omul se prezintă drept persoană, iar prin număr – drept obiect. În Roma Antică, de exemplu, robii nu aveau nume proprii, fiind considerați “obiecte vorbitoare”. Acești robi erau niște obiecte etichetate care puteau fi manipulate ca pe mărfuri, factori de producție de către stăpânii lor, în toate nișele economice – comerciale existente atunci. Istoria se repetă, doar că azi, infrastructura de gestionare a robilor, adică a oamenilor-android etichetați prin actele cu cip ce se vor implementate pe plan național, este una informatică de sistem binar, prin care omul își pierde legătura cu Dumnezeu devenind obiect informațional.

Prin aceasta se încalcă demnitatea personalităţii umane. De aceea, ar fi o mare autoamăgire să considerăm un asemenea fenomen, cum ar fi asumarea identificatoarelor numerice (buletinul cu cip) ca ceva fără relevanță spirituală, religioasă, precum ați afirmat ieri în presă.

Pe pământ, această idee satanică o pun în practică nefericitele slugi ale diavolului şi liderii “tainei fărădelegii”[3] – sioniştii şi masonii, făuritorii noii ordini mondiale anticreştine – împărăţia “fiarei”[4]. Este binecunoscut faptul că “tatăl satanismului modern” Alister Crowley (1875-1947) se numea pe sine “fiara din Apocalipsă”.

Necuratul este primul care a refuzat viața personalității sale și care se străduie de mai bine de 7000 de ani să-i depersonalizeze pe toți oamenii, coroana creației dumnezeiești. El este primul sinucigaș din asta născându-se și un ucigaș de suflete. De aceea, satana îi privește pe oameni ca pe niște obiecte, lucruri impersonale și îi îndrumă pe aceștia spre depersonalizare în asemănarea cu el.

Atâta timp cât știm că fără dragoste nu există comunicare reală între două persoane, două personalități, în cele din urmă, două creații ale lui Dumnezeu, nu pot înțelege cum vă puteți face părtaș acestui asalt demonic îndreptat către sufletele românilor, ținând adevărul în ascuns, în calitate de purtător de cuvânt, adică de oglindă a Patriarhiei Române. Ușurința cu care v-ați identificat cu poziția BOR privind procesul național de depersonalizare a românilor, propus de MAI, îmi dă de înțeles că în Patriarhia Romană “misticismul” invocat de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, în trecut, la catedra Facultății de Teologie Ortodoxă din București, ca fiind seva de la care se poate porni către studiul teologic autentic, a devenit un tabu condamnabil, în contextul unității în diversitate (dogma oficială a ereziei ecumenismului lucid). Părintele Profesor Stăniloae invoca “misticismul” apărându-se de provocările verbale ale unor colegi mai invidioși și cu grade, care nu erau mistici, decât doar atunci când se spovedeau pe ascuns pe la mănăstirile de pe lângă București, după cum Părintele Profesor povestea spre sfârșitul vieții.

Ce relație în duhul iubirii poate exista între doi oameni cărora li se fură personalitățile prin înlocuirea numelui cu un cod, 666 notat în sistem computerizat într-un cip, care va fi componenta de bază a viitorului buletin de identitate?

Înregimentarea electronică, fiind acceptată azi, care în mod clar presupune depersonalizarea și îndobitocirea aproapelui, se traduce prin lipsa dragostei lui Hristos în inimile noastre. Atunci ce va sălășlui în noi, în loc? Dragostea inversă a satanei, a cărui număr îl vom purta în locul numelui, chiar în suflet…

Hristos se sălășluiește doar în inima iubitoare, în care este durere pentru aproapele, suferință și compătimire. De exemplu, Sfântul Paisie Aghioritul își semna epistolele sale despre semnele vremurilor de pe urmă astfel: „Cu multă durere și dragoste întru Hristos”.

Este cunoscut faptul ca în secte, mai ales în cele totalitariste, oamenii se depersonalizează. La aceleaşi consecinţe conduc şi toate ideologiile antihristice, al căror izvor este „fântâna adâncului[5], de exemplu, marxismul. În anul 1918 Sfântul Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, a trimis bolşevicilor o adresare în care erau şi aceste cuvinte: „Da, noi trăim în vremurile groaznice ale stăpânirii voastre şi ea nu se va şterge mult timp din sufletul poporului, întunecând în el chipul lui Dumnezeu şi pecetluind în el chipul fiarei”.

În Apocalipsa, capitolul 13 stă scris: „Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.[6] Sunt aceste rânduri alegorice, pline de simboluri greu de descifrat?!

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (+1994) spunea: „astăzi, a citi cineva proorociile este ca și cum ar lectura ziarul, așa de clar sunt scrise. Este însă nevoie de multă atenție și de minte limpede, luminată, pentru a putea desluși semnele vremurilor, deoarece toate acestea se fac în așa fel încât să nu le poată pricepe cei ce nu se îngrijesc de curățirea inimii lor, având lesne drept rezultat amăgirea. (…) Cine se așteaptă ca lucrurile să se petreacă printr-o minune, apoi acela se amăgește, deoarece nu s-a îngrijit să între în duhul Scripturilor…[7]

După cele deja scrise, observ întristat în declarația dvs publicată ieri pe Mediafax.ro, două aspecte contrare Învățăturii de Credință Creștin Ortodoxă, două derapaje care scot la lumină duhul minciunii în care se scaldă conducerea BOR de mult timp, faptic și declarativ, de la rușinoasa lepădare de Credință din Creta 2016 încoace, prin semnăturile date pe documentele profund antihristice.

<<Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei:  „Nu se pune nicio problemă. Problema cipurilor nu e o problemă cu relevanţă spirituală, religioasă, deci din această perspectivă nu există o poziţie negativă a Bisericii. A bisericilor. Adică nu am cunoştinţă ca vreo biserică din cele prezente să aibă vreo poziţie critică.” >>[8]

Pe lângă prezentarea vasalității conducerii BOR fată de mai marii zilei, prin luarea unei poziții deloc potrivnice acceptării buletinelor cu cip, ați subliniat din nou, în mod foarte subtil dar cu bătaie lungă, denumirea de “biserici”. Prin această denumire reafirmați erezia prin care Biserica Ortodoxă nu ar fi deplină, aliniindu-vă din nou, în duhul ereziei ecumenismului, erezie pătrunsă în Biserică în mod oficial deja de 4 ani. Prin aceasta se înțelege că drumul conducerii BOR este deja bătătorit înainte de către cei care nu îl iubesc pe Hristos de mai bine de 2000 de ani. Aceștia din urmă vor îngroparea Adevărului în conștiința umană, ajungându-se astfel la periclitarea mântuirii sufletelor membre ale Bisericii celei Una.

Problema privind actele biometrice cât și erezia ecumenismului au fost ani de zile disputate și criticate de atâția mari duhovnici cu viață sfântă din multe țări ortodoxe. S-au scris cărți, articole, s-au ținut conferințe. Toate acestea fiind însoțite cu argumente solide din textul scripturistic, patristic, dar și din sfera tehnică.

În urma celor de mai sus, elegant ar fi să prezentați public argumentele pe care vă bazați. Dacă aceasta este poziția oficială a BOR și, în acest aspect deosebit de important și arhidiscutat în România de ani de zile, conștiințele românilor rămân în adormire, calea va fi deschisă în continuare spre închisoarea electronică ce se întrevede pe plan global.

Valentin Bucur

16. 01. 2020

[1] https://www.atitudini.com/2009/01/apelul-parintelui-justin-parvu-impotriva-actelor-cu-cip/.

[2]  https://rafaeludriste.blogspot.com/2009/03/cuvantul-parintelui-catre-senatorii.html

[3] Biblia sau Sfînta Scriptură (Pavel – Tesaloniceni 2,7).

[4] Biblia sau Sfînta Scriptură (Ioan 20,10).

[5] Biblia sau Sfînta Scriptură (Apoc 9,2).

[6] Biblia sau Sfînta Scriptură (Apoc. 13, 16-17).

[7] Ieromonahou Hristodoulou Aghioritou, „Skevos ekiloghis”, Aghios Oros, Salonic 1996, p. 206.

[8] https://www.mediafax.ro/social/reactia-patriarhiei-la-noile-buletine-cu-cip-propuse-de-mai-cum-vor-arata-documentele-18712358.

Purtătorul de cuvânt, împotriva Cuvântului

 

Patriarhia îi trădează din nou pe credincioșii ortodocși: ecumenism + dictatură biometrică

Nuremberg, Germany. 09th Jan, 2020. Forged identity documents (passports, ID cards and driving licences) are lying on a table with a document checking magnifier during a press conference of the Bavarian border police on the annual balance sheet 2019. Cred

Ministerul Afacerilor Interne a propus spre dezbatere publică un proiect de Ordonanță a Guvernului prin care dorește să schimbe cardurile de identitate începând cu 31 august 2021, în așa fel încât acestea să cuprindă elemente biometrice: imagine facială, amprente digitale și semnătură electronică. De asemenea, documentul va putea fi comasat cu cardul de sănătate.

Proiectul MAI oferă o alternativă la aceste acte, cei ce le refuză putând beneficia în continuare de acte nebiometrice, însă fără posibilitatea de a călători în străinătate, în țările membre ale UE.

Direcția pentru Evidența Populației a cerut un punct de vedere Bisericii Ortodoxe cu privire la acest nou tip de buletin.

Cum era de așteptat, Patriarhia Română, care nu are niciun fel de respect pentru credincioșii Bisericii noastre și pentru faptul că în 2009 peste un milion dintre aceștia au avut o problemă mare cu aceste acte, semnând o luare de poziție pe lângă parlamentul statului, și îi confundă pe toți cu ierarhia ecumenistă și globalistă și cu susținătorii clericali ai acesteia, a răspuns că nu are niciun fel de problemă cu aceste noi documente.

Mai precis, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a precizat:

Nu se pune nicio problemă. Problema cipurilor nu este o problemă cu relevanță spirituală, religioasă, deci din această perspectivă nu există nicio poziție negativă a Bisericii. A bisericilor. Adică nu am cunoștință ca vreo biserică din cele prezente să aibă vreo poziție critică.

Pe lângă faptul că Patriarhia reiterează poziția sa din 2009, când, față de chemarea la luptă contra dictaturii biometrice lansate de părintele Iustin Pârvu, purtătorul de cuvânt de atunci al Patriarhiei a spus că va merge să își pună primul un cip, domnul Bănescu ne asigură că nu există o poziție negativă a Bisericii, dar nici… „a bisericilor”.

Nu știm exact dacă se referă la celelalte Biserici Ortodoxe Locale, însă e de presupus că se referă mai curând la „celelalte biserici” prezente pe teritoriul românesc, de vreme ce sunt direct interesante de proiectul respectiv.

Dacă ar fi vrut să vorbească despre celelalte Biserici Ortodoxe Locale, credem că ar fi fost mai precis și ar fi spus: “nu există nicio poziție negativă a Bisericii Ortodoxe Române.  A Bisericilor Ortodoxe Locale…”.

Un argument în plus în favoarea faptului că nu e vorba despre Bisericile locale este acela că, în ultimele decenii, diferite Biserici Locale au luat atitudine față de actele biometrice: Biserica Greacă, Biserica Rusă etc.

Este foarte posibil ca purtătorul de cuvânt al Patriarhiei să vorbească în duh ecumenist despre “bisericile” din spațiul românesc, adică despre ereziile recunoscute ca “biserici” la sinodul eretic din Creta.

Nu ar fi prima dată când Patriarhia se referă la ele în acest sens. Exemplele abundă pe siteul Basilica.ro, nu mai insistăm.

E de ajuns să spunem că chiar zilele acestea un reprezentant al Patriarhiei a dat o reprezentație de ecumenism, „lucid”, evident. Televiziunile naționale au fost umplute, cu prilejul decesului unei jurnaliste care a cerut să fie incinerată, de către un reprezentant al Patriarhiei, care, încercând să explice de ce Biserica se opune incinerării, a formulat următoarea afirmație:

Biserica creștină, în general, și Biserica Ortodoxă, în mod special, se opune incinerării…

Preotul respectiv dă glas verbatim premisei IV.4 din Declarația de la Toronto, ratificată de către sinodul eretic din Creta:

“Bisericile membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor recunosc că apartenenţa la Biserica lui Hristos este mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial. Din acest motiv, ele caută să intre în contact viu cu cei din afara propriei comunităţi, care mărturisesc că Hristos este Domnul.”

Conform doctrinei ecumeniste, propovăduită de acest preot, există o “Biserică creștină” în general care cuprinde Biserica Ortodoxă. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă ar fi doar o parte a Bisericii lui Hristos.

Această afirmație este eretică și constituie esența ecumenismului, erezia tuturor ereziilor, care desființează diferențele dintre Ortodoxie și erezie, lansând ideea falsă că toate ereziile și schismele sunt părți ale Bisericii unice a lui Hristos, alături de Biserica Ortodoxă.

În realitate, Biserica Ortodoxă este însăși Biserica Creștină a lui Hristos, una, singură, sobornicească și apostolească. În afara ei nu există mântuire.

Pentru acest adevăr crucial pentru mântuire începând din 2016 zeci de preoți ortodocși au întrerupt comuniunea cu episcopii propovăduitori ai ideilor eretice pe care le răspândesc și cei doi angajați ai Patriarhiei despre care am vorbit mai sus.

Pentru că spun adevărul, mulți dintre acești preoți au fost caterisiți, alungați din parohii, bătuți, torturați. Cel mai scandalos și mai recent caz este cel al Parohiei Schit Orășeni din Botoșani, unde o parohie întreagă a fost alungată din biserica pe care au construit-o și întreținut-o timp de decenii, pentru că se opun ideilor eretice ale mitropolitului Teofan.

Evacuarea de la Schit Orășeni: “bolohanul” sub care mitropolitul Teofan a strivit imaginea publică a BOR

Același mitropolit Teofan care varsă lacrimi la mormântul părintelui Iustin Pârvu, în timp ce slujbașii patriarhali spun că dictatura biometrică, împotriva căreia părintele Iustin a luptat, nu este o problemă religioasă, spirituală.

Atunci ce are relevanță spirituală, în viziunea membrilor Patriarhiei? Afirmația papistă potrivit făcută de mitropolitul Ardealului, care afirmă că “Patriarhul Daniel este Capul Bisericii noastre”? Rugăciunea comună cu “frații creștini”?

Dictatura biometrică este o problemă cu puternice implicații teologice, pentru că ea țintește înrobirea populației unui sistem electronic controlat de mai-marii lumii acesteia.

Amprentarea tuturor ca infractori este o problemă spirituală, cum este și prezumarea tuturor ca infractori, controlul și desființarea intimității vieții are o puternică relevanță spirituală; atașarea numărului 666 la dosarul electronic al fiecărei persoane, simbol biblic al robiei, are o importanță religioasă și spirituală foarte mare.

O Patriarhie ortodoxă ar trebui să se pună în fruntea luptei contra acestor abuzuri, purtând un dialog real cu statul, pentru ca lupta să se ducă în coordonate teologice, eliminându-se riscul unor căderi în extreme, așa cum se întâmplă atunci când păstorul lasă turma de capul ei.

O abordare a luptei contra dictaturii biometrice trebuie să se facă pe poziții teologice corecte și puternice, pentru a nu se cădea în erori și alunecări schismatice de genul celor ce se întâmplă în lupta antiecumenistă, unde lipsa de discernământ și neștiința de carte teologică produc afirmații și atitudini schismatice.

Slavă Domnului că drepturile cetățenești sunt personale, iar cei ce doresc să continue lupta cu statul pentru a li se respecta drepturile pot să le invoce personal, fără a fi nevoie să aștepte aprobarea Patriarhiei.

Mihai Silviu Chirilă

Patriarhia îi trădează din nou pe credincioșii ortodocși: ecumenism + dictatură biometrică

„Feriţi-vă să nu vă molipsiţi şi voi!” Iubirea mincinoasă a „Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”.

sruc-2020-v2-724x1024-1

În curând va începe „Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor”, la București, 18-25 ianuarie 2020, care are în acest an, drept motto: Localnicii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită (Fap. 28, 2). Corect citatul ales din Faptele Sfinților Apostoli din Biblia Ortodoxă, este: „Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie”. Din care Biblie este luat citatul motto-ului?!

Bunăvoinţă = Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen. -dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).

Iată ce doreşte de la noi în acest an Patriarhul Daniel, vremelnic în misiunea sa de „Păstor” al pleromei ortodoxe din BOR: Să avem „Bunăvoinţă” faţă de toate denominaţiunile creştine, care prin hotărârile sinodului talhăresc din Creta au primit denumirea de „biserici”, faţă de toţi ereticii, care consideră că prin minimalismul dogmatic „toţi care credem în Hristos, toţi suntem creştini şi trebuie să ne iubim”, toţi suntem fraţi.

Spunea Părintele Profesor Thodore Zissis, eminentul teolog:

„Atunci când adevărul de credinţă este stricat, se strică şi credinţa, şi morala, şi duhovnicia. Dacă nu s-ar întâmpla aşa, Hristos şi apostolii nu ar fi avut motiv să fie împotriva ereticilor. Vedem în Noul Testament că apostolii erau foarte duri în problema credinţei. Sfântul Ioan Teologul a mers odată la o baie şi a auzit că înăuntru era şi ereticul Cerint. Şi atunci a spus: „Să nu intrăm, să nu se prăbuşească baia peste acela şi să pierim şi noi!”. Sfântul Apostol Pavel spune ca de omul eretic, după prima şi a doua mustrare să te depărtezi (Tit 3, 10) ca fiind singur de sine osândit. La fel, iarăşi, Sfântul Ioan Teologul, care, nu uitaţi, este apostolul iubirii, spune ca pe eretic să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! (II Ioan. 1, 10-11). Credeţi oare că apostolii nu iubeau pe eretici?”

Pentru că aceasta este iubirea adevărată. Când ai dorinţa fierbine ca şi celălalt, cel de lângă tine, să se mântuiască, atunci îi spui adevărul; îi spui: „Ceea ce crezi tu este greşit! Vino la adevăr, ca să te mântuieşti!”. Asta au făcut permanent Sfinţii şi chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos a făcut asta cu fariseii şi cărturarii. De aceea, trebuie să înţeleagă oamenii că iubirea este legată esenţial de Adevăr. Iubirea şi Adevărul sunt nedespărţite. Fără Adevăr iubirea este mincinoasă.

Metoda dialogului de astăzi a fost necunoscută Bisericii timp de 2000 de ani. Când o anumită grupare îmbrăţişa o anumită erezie şi când ea prindea putere, Biserica se neliniştea, dar nu făcea cu aceia dialoguri de la egal la egal, ci îi chema la Sinod să îşi prezinte învăţătura lor, iar Sinodul hotăra dacă aveau sau nu dreptate. Sinodul era locul unde se mărturisea adevărul. A existat vreodată în Biserică dialog care să dureze 20-30 de ani? Care sunt roadele lui? Ortodocşii care participă la acest fals dialog sunt sincretişti, ecumenişti.

Catolicismul şi protestantismul i-au influenţat negativ pe toţi teologii ortodocşi care au mers să studieze în Apus. Atunci când tăiem din credinţă, când tăiem din viaţa în Hristos, când nu suntem hotărâţi ca însăşi viaţa noastră să o dăm lui Hristos sau pentru Hristos în sens martiric, aşa cum au făcut Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, atunci harul lui Dumnezeu ne părăseşte.

Sâmbătă, 25 ianuarie, ora 17.00, la Biserica Ortodoxă „Mănăstirea Cașin” din București, cuvântul de învăţătură va fi susţinut de „Biserica” Armeană.

Cum este posibil să primeşti tu ORTODOX, cuvânt de învăţătură de la „Biserica” Armeană, care a fost etichetată ca monofizită, deoarece a respins deciziile Sinodului de la Calcedon, şi s-a desprins din Biserica Ortodoxă în 554?

Ştim despre o vedenie pe care a avut-o Sfântul Antonie cel Mare legat de erezia ariană. L-au întrebat oamenii pe Sfântul Antonie cel Mare: „Noi ce să facem?”. Şi Sfântul le-a istorisit vedenia sa, care arăta cât de grav era faptul că arienii erau eretici, după care le-a răspuns: „Feriţi-vă să nu vă molipsiţi şi voi!”.

Trebuie să rămânem nemişcaţi în credinţa noastră, căci numai atunci Îl avem pe Dumnezeu împreună lucrător cu noi. Şi când Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră. Trebuie să apărăm Ortodoxia după puterea dăruită fiecăruia prin Harul Mângâietorului, căci altfel pierdem drumul care duce la mântuire şi spre întâlnirea în veşnicie cu Atotbunul Domn Iisus Hristos.

Acum, când avem de-a face cu erezia ecumenistă, erezie despre care încă oamenii nu conştientizează că este erezie, trebuie ca toţi cei cu sfântă nelinişte pentru dreapta credinţă să îi păzim pe oameni să nu se molipsească de erezie, prin toate mijloacele care ne sunt la îndemână îngăduite de Atotmilostivul Dumnezeu, iar pentru suferinţele, pentru crucea pe care o purtăm în viaţa noastră, să Îi mulţumim lui Dumnezeu, căci aşa El ne fereşte de a iubi lumea aceasta. Căci dacă cineva iubeşte lumea aceasta, atunci urăşte pe Dumnezeu (I Ioan. 2, 15), ne spune Sfântul Ioan Teologul.

Dr. Gabriela Naghi

„Feriţi-vă să nu vă molipsiţi şi voi!” Iubirea mincinoasă a „Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”.

 

Semnele adevăratei vieți duhovnicești

144230_mantuitorul

Cineva m-a întrebat odată: „Cum știu că duc o viață adevărată în Biserică? Unii merg de multe ori la biserică, se roagă, participă la slujbe, participă la Sfintele Taine, dar nu văd nicio schimbare vizibilă în viața lor sau, mai bine zis, îi văd în lume același fel de oameni; mă așteptam la mai mult din partea lor. Care sunt semnele unei adevărate vieți duhovnicești?”

Nu pot spune că există un anumit număr de semne. Dumnezeu face „calculele”, deoarece schimbările sunt interne, secrete, ascunse vederii noastre. Pe de o parte, doar tu și Dumnezeu cunoașteți ce se întâmplă în adâncimile sufletului, iar pe de altă parte, unele lucruri sunt determinate de comportamentul tău personal cu soția, copiii, cu ceilalți. Unii oameni în vârstă spun: „De când eram copil merg la biserică.” Și ce? Care este rezultatul? Ce ai realizat de-a lungul anilor? Adică, nu poți spune că ai mers la o sală de sport, de cinci ani și cinci luni, și că ai avut o greutate de optzeci de kilograme, iar acum cântărești 110 kilograme. Sau că înveți limba engleză de mai mulți ani, dar când ajungi la aeroport nu ești capabil să spui în mod coerent două sau trei cuvinte.

Când spui că ești lângă Hristos, vor exista roade vizibile, nu există altă cale. Viața ta interioară se va manifesta cumva în afara ta. Când te apropii de Hristos, obții fericirea nu din exterior, ci din interiorul tău; adică nu te întristezi din cauza anumitor evenimente, nu ești dezamăgit pentru lucrurile care nu se întâmplă. Cineva spune ceva și ești jignit; vremea este nefavorabilă pe stradă și cazi în melancolie; în timp ce cel care reușește în viața duhovnicească, simte pacea și liniștea în profunzimea inimii sale, iar acest lucru se manifestă în toate acțiunile sale.

Sfântul Isaac Sirianul a spus: „Imaginează-ți că ai spus unui bărbat beat: „Casa ta a luat foc”. Și el răspunde: „Nu vă faceți griji, lăsați-o să ardă”. Desigur, aceasta este o metaforă. Pe de altă parte, trăirea ta, bucuria ta, este ceea ce Biserica numește binecuvântare.

Când ai binecuvântarea Duhului Sfânt în interiorul tău, niciun factor exterior nu îți poate tulbura pacea interioară.

Îmi amintesc următoarele cuvinte ale Maicii Gabriela: „Nu s-a născut încă bărbatul care să-mi rănească sufletul, care să-mi poată fura bucuria”. Cum a reușit oare acest lucru? Desigur, au fost oameni care au contrariat-o, au jignit-o, au tulburat-o, au calomniat-o. Dar cum te comporți cu ceilalți este propria ta problemă. Modul în care le răspunzi celor din jur depinde de atitudinea ta față de viață, iar aceasta este o problemă de alegere personală. Ceea ce dorești tu este ceea ce le răspunzi. Dacă începi să te enervezi și să strigi, atunci cei din jur te percep, potrivit Sfântului Porfirie, că ești o persoană care este rănită, lovită și care sângerează. Dacă te văd într-o stare ca aceasta, atunci comportamentul meu ar trebui să fie unul adecvat. Trebuie să devenim mai exigenți, mai înțelegători atât cu sufletul nostru, cât și cu cel al fratelui nostru.

Odată, cu mult timp în urmă, m-am înfuriat pe cineva și am început să vorbesc cu el nepoliticos, dar acela a continuat să mă privească calm. La mult timp după aceea, l-am întrebat: „Cum ai îndurat tot ceea ce ți-am spus?” „Am înțeles că ai o anumită problemă. Nu am mai vrut să te supăr, nu am vrut să te rănesc”, a spus el. Ascultă-l calm pe aproapele tău, dar nu te implica în problema lui. Asta nu înseamnă să îl respingi. Încearcă să îl înțelegi.

Într-o zi Părintele Paisie călătorea pe o navă de la Daphne la Ouranoupolis. I s-a oferit o cameră separată pentru călugări, pentru a evita persoanele lumești. Gheronda a răspuns: „Pentru ce? De ce să stau singur, ca și cum aș ascunde ceva? Suntem cu toții la fel”. Este ceva foarte important. Trebuie să ne dăm seama că toți suntem frați și surori în Hristos și ne îndreptăm cu toții către același obiectiv. Cu cât crești mai mult duhovnicește, cu atât te conectezi mai mult cu aproapele. Când ajungi să înțelegi cuvintele lui Hristos despre ce înseamnă să fii slujitorul fratelui tău, începi să înțelegi ce înseamnă să speli picioarele celuilalt.

Arhimandritul Andreas (Konanos)

Archimandrite Andreas (Konanos). The Signs of a Correct Spiritual Life

Trad. Dr. Gabriela Naghi

Semnele adevăratei vieți duhovnicești

Trei pustnici din Eparhia Râmnicului au întrerupt canonic pomenirea pseudoierarhului Varsanufie

calugar-rugaciune-1

Înaltpreasfinția Voastră,

 

Noi, monahii Gurie, Isihie si Modest, foști viețuitori ai mănăstirilor Frăsinei și Pătrunsa din Eparhia Râmnicului, actualmente trăitori ai vieții pustnicești, prin prezenta vă comunicăm următoarele:

În luna Iunie 2016, a avut loc în Insula Creta un „sinod” numit de către organizatori, „Sfântul și Marele Sinod”. Cu această ocazie în mediul ortodox au apărut intense frământări și neliniști generate de documentele ratificate în cadrul acestei adunări: alocuțiuni teologice critice ale unor distinși părinti și teologi ai Bisericii (Pr. Prof. Theodoros Zisis, Prof. Dimitrios Tselenghidis, Mitr. Serafim de Pireu, Mitr. Athanasie De Limassol, Arhiep. Longhin de Bănceni și mulți alții); diverse coferințe și sinaxe care au dezbătut documentele (conferința „Sfântul și Marele Sinod – mare pregătire fără rezultate” ținută în sala Melina Mercuri a stadionului „Pace si prietenie” din Pireu – Grecia, Sinaxa Națională Antiecumenistă de la Botoșani din 18 iunie 2017 cu peste o mie de participanți, conferința de la Tesalonic „Ortodoxia și Kolymbari, 2 ani mai târziu” la doi ani de la sinod cu cinci sute de participanți, prezidată de părintele Theodoros Zisis cu peste două milioane de vizualizări în mediul online, Sinaxa de la Botoșani din 1 mai 2019 și altele); precum și întreruperi de pomenire (comuniune) efectuate de mulți preoți, monahi și mireni în România, Republica Moldova, Grecia și alte țări.

Toate aceste aspecte au generat în sufletul nostru neliniștea cea bună determinându-ne să citim, analizăm și confruntăm cu textele Sfinților Părinți aceste documente aprobate în Creta. Am lecturat: „Sfântul Maxim Mărturisitorul Mediator între Răsărit și Apus” scrisă de Jean Claude Larchet, „Opere vol.1 si 2” – Sfântul Marcu Evghenicul, Mitropolitul Efesului, „Biserica Ortodoxă și Ecumenismul” de Sfântul Iustin Popovici, „Ortodoxia si ecumenismul” scrisă de arhimandriții Serafim Alexiev și Serghie Jazadjiev, „Ecumenismul fără Mască” scrisă de Arhimandrit Haralambie D. Vasilopoulos, „Dreapta Credință în Scrierile Sfinților Părinți ” – editura Sophia 2006, „Apostazia și antihristul” după Învățăturile Sfinților Părinți ­ editura Egumenita, „Marșul distrugătorului” – editura Credința Strămoșască, „Stareții despre vremurile din urmă”, „Străjerii Ortodoxiei ” – Arhimandrit Vasilios Papadakis, „Biserica si noile erezii” de Arhimandrit Justin Pârvu, „Singur Ortodoxia” de arhimandrit Arsenie Papacioc, „Pidalionul”- Mănăstirea Petru Vodă, „Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii” Arhidiacon Prof. Doctor Ioan N. Floca; Am urmărit prelegerile teologilor menționați mai înainte care au dus critică documentelor din Creta.

Confruntând hotărârile din Creta cu textele acestor scrieri menționate am constatat o multitudine de abateri canonice și doctrinare dintre care amintim:

– a fost anulată sinodalitatea ortodoxă prin excluderea episcopilor de la participarea la sinod și de la votarea în cadrul său;

– nu a realizat unitatea organică cu celelalte sinoade prin faptul că nu s-au recunoscut dintru început toate sinoadele precedente și nu s-a întărit credința ortodoxă statornicită la acestea;

– a anulat hotărâri dogmatice și canonice ale Sinoadelor Ecumenice;

– a recurs la manipulări și presiuni fără precedent în ceea ce privește ordinea de zi și practicile sale;

– nu urmează Tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii celei Una;

– a legiferat oficial și sinodal panerezia ecumensimului;

– a recunoscut sinodal participarea Bisericii Ortodoxe în așa-numitul „Consiliul Mondial al Bisericilor” și a întărit scopul acestuia de realizare a „unității creștine”;

– a acordat statut bisericesc ereziilor, acceptându-se că papismul, monofiziții precum și ceilalți eretici din „CMB” sunt „biserici”, iar nu erezii;

– a anulat articolul din Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan (Crezul), care specifică „Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică” prin recunoașterea ereziilor ca „biserici”;

– a recunoscut „CMB” și a acceptat documentul eretic „Declarația de la Toronto” ce reprezintă constituția „CMB-ului”;

– a promovat „teologia” post-patristică prin concepte si idei străine Ortodoxiei;

– a trecut cu vederea și a ignorat rolul clerului inferior și al mirenilor și nu a exprimat experiența în Duhul Sfânt a trupului eclezial;

– nu a existat o informare suficientă a pliromei ortodoxe, ci dimpotrivă, o disimulare a celor hotărâte pe durata procedurilor presinodale;

– a introdus practici străine Ortodoxiei: căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu;

Prin temeiul celor spuse mai sus, respingem cu toată tăria Sinodul din Creta și îl considerăm în rândul sinoadelor tâlhărești sau eretice din istoria Bisericii.

Hotărârile acestui „sinod” au fost semnate de întreaga delegație de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, participantă la sinod precum și de întreaga ierarhie în cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii noastre din toamna anului 2016.

Până la momentul de față asemenea tuturor ierarhilor BOR și Înaltpreasfinția Voastră nu v-ați dezis de acest sinod eretic, din contră, prin publicitatea pozitivă pe care ați făcut-o acestuia, promovați și contribuiți la generalizarea panereziei ecumenismului în Eparhia Râmnicului, aceasta reprezentând „propovăduirea ereziei și învățarea ei cu capul descoperit în Biserică” după cum spune canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol.

„Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Deci, tot pomul care nu face roadă bună, se taie și în foc se aruncă. Pentru aceea, din roada lor îi veți cunoaște pe dânșii. Nu tot cel ce Îmi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci acela ce face voia Tatălui Meu care este in Ceruri” (Matei: 7,18-21)

Printre astfel de roade rele menționăm:

– binecuvântarea pe care ați dat-o exarhilor eparhiei de a călători în Italia și de a sluji în comun cu „clericii” romano-catolici în orașul Bari la sfârșitul anului 2016. Până în momentul de față ați încălcat canoanele apostolice (10, 45, 46, 64) și alte canoane care prevăd caterisirea în astfel de situații, acești părinți nefiind caterisiți conform prevederilor canonice, unul dintre aceștia fiind în continuare starețul unei mănăstiri.

– ați recurs la prigonirea și „caterisirea” viețuitorilor Mănăstirii Lacul Frumos care pe baza hotărârilor Sinoadelor au aplicat canonic întreruperea pomenirii Înaltpreasfinției Voastre pentru adeziunea pe care ați făcut-o la deciziile eretice din Creta.

În urma celor menționate, cu frica lui Dumnezeu și cu durere în suflet vă anunțăm că începând de astăzi, pe baza canoanelor 31 Apostolic și 15 de la Sinodul I-II Constantinopol, am recurs la întreruperea pomenirii Înaltpreasfinției Voastre prin neparticiparea la slujbele unde sunteți pomenit.

Vă aducem la cunoștință că nu suntem singuri în acest cuget și, în viitorul apropiat, urmează și alți călugări să întreprindă același demers.

Această hotărâre a noastră rămâne valabilă până ce vă veți dezice de ecumenism și de sinodul eretic din Creta.

Din toată inima vă rugăm să respingeți și să condamnați „sinodul” și erezia ecumenismului în vederea restabilirii păcii în Biserică spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor. Amin.

Înaltpreasfinției Sale, Înaltpreasfințitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

Gurie Monahul,

Isihie Monahul și

Modest Monahul

30.12.2019

Pomenirea Sf. Mucenițe Anisia fecioara,

Sf. Cuv. Teodora din Cezareea și

Sf. Cuv. Leon Arhim.

marturisire-de-credinta_ramnicu_2.jpeg

Sursa: https://ortodoxinfo.ro/2019/12/30/trei-monahi-pustnici-au-intrerupt-pomenirea-arhiep-varsanufie-al-ramnicului/

 

Hristos Se Naște, slăviți-L!

icoana-nasterii-domnului

,,Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!”

Spor în viață, în credință și în înțelegerea duhovnicească! Bucurii și binecuvântare!

Profețiile Sfântului Paisie Aghioritul și existența Profeților din vremea noastră.

1

Interviu cu Mitropolitul Neofit de Morfu din Biserica Ortodoxă a Ciprului

Mitropolitul Neofit de Morfu a cunoscut personal pe mulți Sfinți asceți ai Bisericii Ortodoxe: Iakovos (Tsalikis), Starețul Sofronie (Saharov), Sfântul Paisie Athonitul, Sfântul Porfirie Kavsokalivitul.

În 1982 l-am cunoscut pe Sfântul  Paisie, atunci când eram student la Facultatea de Drept. Era un om pentru care vestea suferinței umane genera rugăciunea inimii. El a fost mereu în stare de trezvie pentru a asculta cu atenție suferința umanității contemporane.

Sfântul Paisie era un ascet în lume. Când îi deschideați inima, el vă lumina mintea. Nu cred că a existat, printre contemporanii noștri, un alt Gheronda care s-a întâlnit și a discutat cu o asemenea multitudine de oameni. Părintele Paisie, născut pentru a duce o viață ascetică singuratică, a devenit o adevărată bogăție de mângâiere pentru oamenii suferinzi. „Toate au fost luminate de Lumina lui Hristos”, prin Gheronda Paisie.

Părintele Paisie a insistat să nu devin călugăr pe Muntele Athos. «Du-te în Cipru », mi-a spus Gheronda, « și creează acolo baza spirituală pentru a distruge alte baze».  Când i-am mărturisit că nu am înțeles despre ce vorbea, el a răspuns pe un ton vesel: «Ești american că nu înțelegi?  Vorbesc totuși în greacă! Problema Ciprului este o problemă spirituală. Când ați construit mânăstiri (Sfântul Om le-a spus altor vizitatori că este necesară consolidarea parohiilor și familiilor), atunci bazele păcatului și cele ale ocupației (n.n. bazele militare) vor dispărea!»*. M-a condus în curtea colibei sale și a desenat un dreptunghi mare în praf. Gheronda l-a împărțit în două pătrate și a spus:

«Va veni vremea când vei construi mânăstiri. Separă pe fiecare în două părți: una accesibilă laicilor și cealaltă numai călugărilor sau maicilor ». Această prorocie a Sfântului Paisie s-a realizat de atunci; construisem mânăstiri. Pentru mine, Sfântul Paisie, refugiatul din Capadocia, a devenit un Athonit și apoi un învățător universal, călăuză a Ortodoxiei atât pentru călugări, cât și pentru cei care trăiesc în lume. În plus, vorbim despre un mare prooroc ale cărui cuvinte profetice și înălțătoare i-au adus la credința pe mulți necredincioși.

Din păcate, constat că deseori în zilele noastre, oamenii pun la îndoială darul profetic al sfinților, uitând aceste cuvinte ale Domnului: „Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua”. (Matei 10, 41 ). Celor care pun la îndoială existența profeților din vremea noastră, Sfântul Grigorie Palama le răspunde pe bună dreptate: „Sfinții care îl văd pe Dumnezeu și ard în interior sunt profeți, ei contemplă Împărăția lui Dumnezeu și la a doua venire a lui Hristos în Slavă, îi vor conduce pe oameni spre această direcție”. Cu alte cuvinte, sfinții ne amintesc că suntem copiii Bisericii lui Hristos, Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică, care nu rămâne în întunecime  voită și indiferență față de turma ei, nici nu o va abandona fără apărare, fără informații, plutind în nori!

Dimpotrivă, Biserica îndeplinește porunca divină conform căreia oamenii trebuie să devină sfinți: „Sfinţiţi-vă pe voi înşivă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt Sfânt”(Lev. 20,7) și îi mântuiește pe oameni prin participarea lor la tainele vieții sfințite de Harul Duhului Sfânt, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele dătător de viață al lui Hristos, prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților. Biserica ne conduce spre viața veșnică, către Împărăția Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, ea ne învață și ne încurajează să așteptăm învierea morților și viața veacului viitor.

Aceasta trebuie să fie dorința esențială a fiecărui creștin; viața veșnică cu Domnul. Cu condiția să nu respingem veșnicia, nu vom fi însetați după o existență lumească, secularizată și materială, după cum auzim: „Iată bucuria şi veselia, boi tăiaţi şi oi junghiate; toţi mănâncă din carne şi beau vin: „Să mâncăm şi să bem, că mâine vom muri!” (Isaia, 22,13), care ne conduce spre moartea eternă duhovnicească, adică spre înstrăinarea veșnică de Dumnezeu.

Se apropie războiul, rugăciunea trebuie sporită

Înalt Prea Sfințite, a început cel de-al treilea război mondial?

Acum trei ani, am acordat un interviu unuia dintre colegii tăi, Nikos Kiriakis, în timpul căruia am vorbit despre evenimentele viitoare. La acea vreme, avansarea unor astfel de îndrăznețe profeții era un risc cert, cu toate acestea nu m-am bazat doar pe aprecierile situației geopolitice din lume, ci pe opiniile oamenilor lui Dumnezeu pe care îi cunoșteam din tinerețe și printre ei, pe cei cu care am continuat să mențin relații până în zilele noastre (pentru că, într-adevăr, există și astăzi sfinți, care s-ar putea dezvălui în viitor). Știam că „marele război” (așa l-au numit Bătrânii învățați înaintevăzători) poate începe în Siria. Într-o perioadă în care viața în această stare era încă pașnică, asceții au precizat cu exactitate unde va izbucni conflictul.

Acum Rusia a luat parte la evenimente …

Știam că Rusia va lua parte. Îmi amintesc că am vorbit cu reporterul Sigma-Live, Thanasis Athanasiou, și el mi-a spus: «Cum poate o persoană atât de educată ca dumneavoastră să creadă profețiile Părintelui Paisie Athonitul? »A spus atunci, literalmente, că nu înseamnă nimic cuvintele Părintelui Paisie. Dar Paisie Athonitul este înainte de toate un sfânt contemporan! Dacă noi, ierarhii Bisericii, nu am avea încredere în cuvintele Sfinților contemporani și în darul lor de străvedere, atunci cine i-ar putea crede? Cuvintele lor s-au împlinit deja, în parte, cealaltă parte așteaptă realizarea deplină a profeției.

Ce se va întâmpla cu Cipru?

Eliberarea Ciprului va fi una dintre consecințele conflictului dintre Rusia și Turcia, pentru că în acest război Turcia va fi învinsă… Visul lui Erdogan este de a deveni califul islamului sunnit. Rusia, în care locuiesc mulți musulmani suniți, nu este singură în opoziția la realizarea acestui plan ambițios, întrucât Statele Unite și Israel se opun și ele. Crearea unui califat puternic în Orient ar fi în detrimentul acestora.

Cipru ar putea fi eliberat de ocupație prin negocieri pașnice?

Nu. Vom ajunge acolo în urma evenimentelor din Siria și războiul ruso-turc, care începe să se desfășoare treptat în fața ochilor noștri. Evenimentele evoluează rapid. Anul trecut, în ziua în care Rusia a început operațiunile în Siria, slujeam privegherea de noapte. Din acea zi au trecut patru luni și jumătate și deja nu s-a întâmplat !

Cum ar trebui să se comporte oamenii normali în lumina unor astfel de evenimente, pot face ei ceva?

Este necesară pocăința . Suntem uimiți de câtă pocăință pentru păcatele și greșelile noastre beneficiază societatea în ansamblu. Pocăința dă aripi omului și îi eliberează sufletul din lanțurile păcatului. Și asta afectează toată societatea.

Ce ne puteți spune despre profețiile Sfântului Paisie Athonitul ?

Sfântul Paisie a fost călăuzit de Duhul Sfânt. I s-a arătat Prea Sfânta Maică a lui Dumnezeu! Mulți își pot confirma darul profeției. Am auzit personal de la Gheronda prevestirea evenimentelor care s-au întâmplat și se petrec în fața ochilor noștri. Biserica noastră l-a canonizat primindu-l în ceata sfinților. Profețiile sale, în special cele referitoare la dislocarea Turciei, erau cunoscute, printre altele, de către Patriarhia Constantinopolului, înainte de canonizarea lui. Este o parte a moștenirii pe care ne-a lăsat-o, alaturi de cărțile și sfaturile sale.

Îndoielile despre profețiile Gherondei provin din faptul că mulți Creștini Ortodocși sunt călăuziți de raționalism și concepții pozitiviste. Ei cred că este suficientă credința lor. Dar acestea sunt sporadice.

Profetul nu dorește război, nu dorește distrugere. Dimpotrivă, el se roagă  lui Dumnezeu (Care respectă libertatea omului), să reducă, dacă este posibil, (dacă oamenii sunt demni de ea) consecințele răului.

Iată în ce constă misiunea noastră. Rugați-vă ca lucrurile care trebuie făcute, să nu dureze prea mult și să provoace cât mai puține suferințe.

Profetul vede evenimentele care vor avea loc. Dar stă în puterea noastră să le amânăm sau chiar să le ștergem, cu condiția ca rugăciunea noastră către Dumnezeu să fie îndrăzneață și arzătoare.

Trebuie să sporim rugăciunea, deoarece, potrivit profețiilor Bătrânilor noștri învățați, războiul va lua o dimensiune globală, nu se va limita la un conflict bilateral între Rusia și Turcia și, având în vedere natura armamentelor contemporane, imaginați-vă ce pericol ascunde acest lucru.

Cunosc o persoană, deja în vârstă, care, cu câțiva ani înainte de ocuparea Ciprului, i-a apărut Prea Sfânta  Născătoare de Dumnezeu. Aceasta i-a dezvăluit că Ciprul avea să îndure mari nenorociri și i-a poruncit să se roage două ore în fiecare seară. «Dacă aceste nenorociri se vor întâmpla, la ce se mai folosește rugăciunea? Am o familie, copii, obligații », a început să se îndoiască prietenul meu. «Pentru ca nenorocirile să nu capete un caracter atât de înfricoșător », a răspuns PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu. Vedeți atunci cum acționează Dumnezeu și cât de importantă este rugăciunea? PreaSfânta  Născătoare de Dumnezeu s-a arătat oamenilor foarte simpli (s-a dovedit mai târziu că sunt mai mulți) și i-a îndemnat să se roage.

Războiul va izbucni brusc și sfârșitul său va însemna o mare binecuvântare și un mare har pentru oameni. Prin suferința și nevoile lor, foarte mulți oameni de bună credință  se vor pocăi că s-au depărtat de Dumnezeu; după ce își vor examina viața, se vor îndrepta spre credința adevărată, spre Ortodoxie. Aceasta se referă la persoanele care nu au avut niciodată legătură cu Ortodoxia.

Va fi Turcia dezmembrată?

Va fi împărțită și o parte din turci vor crede în Hristos. Aceștia vor fi destul de numeroși; până la o treime din populație.

Nu am auzit această profeție doar de la Gheronda Paisie. Când eram mic, în satul nostru din Pano Zodia trăia un creștin evlavios, cântărețul Dimitri Protopapas, care spunea, cu mult înainte de ocupația turcă din nordul Ciprului: «Ah, copilul meu, vom deveni refugiați, turcii se vor stabili în satul nostru ». «Ne vom părăsi locul unde ne-am născut pentru totdeauna? » „Nu. Mulți vor muri departe de casele lor. Dar unii vor trăi până la eliberare și se vor întoarce în patria lor, fără a lupta. Se va întâmpla când un nou stat numit Kurdie va fi fondat în Turcia».

După un conflict în Marea Egee (Cipru va participa la unul dintre momentele sale) va începe un război între Rusia și Turcia. Presiunea Rusiei asupra Turciei va fi de așa natură încât va fi forțată să-și cheme forțele armate care ocupă nordul Ciprului. După cum puteți înțelege, acest lucru va deschide calea pentru soluționarea problemei cipriote.

În profețiile sale, Sfântul Paisie anunță fără  niciun fel de îndoială  că Turcia va pierde Constantinopolul? Este într-adevăr real ?

Da, este. Se vor întâmpla evenimente mărețe. Nu numai că Turcia va fi dezmembrată, ci și Uniunea Europeană.

În Turcia, sunt multe discuții despre prorociile Sfântului Paisie Athonitul, Sfântului Cosma din Etolia și a altor Sfinți ortodocși. Există o tradiție eshatologică particulară, legată de pierderea Constantinopolului. În această țară nu există doar transformări sociale, ci și schimbări spirituale. Astfel, recent, un membru al Parlamentului turc nu numai că s-a convertit la Ortodoxie, ci și-a mărturisit public credința. Acesta este un eveniment fără precedent!

În concluzie, vreau să invit pe toți să aibă încredere în Pronia divină. Dumnezeu, Tatăl nostru, nu își va abandona copiii și va avea grijă de noi toți.

Astăzi trebuie să ne pocăim. Doar mărturisirea păcatelor noastre ne va permite să luăm deciziile corecte în contextul încercărilor viitoare, și atunci putem scăpa de panică și deznădejde. În plus, trebuie să ne rugăm și să participăm în mod regulat la Sfânta Împărtășanie cu sfintele Taine.

*«Cipru va fi eliberat atunci când ciprioții se vor pocăi. Construiți baze de luptă spirituală în Cipru pentru a elimina bazele militare ale turcilor, englezilor și americanilor».  Adică, Gheronda vede problema Ciprului ca pe o problemă spirituală și nu ca o problemă națională și politică. El crede că soluția acestei probleme constă în pocăința oamenilor și în rugăciune.»  Ieromonahul Isaac, Viața Părintelui Paisie Athonitul, Moscova, Editura: «Sviataia Gora » , 2006.C. 713.

Traducere Dr. Gabriela Naghi

Le Métropolite de Morphou et les Prophéties de Saint Païssios – La Lorgnette Orthodoxe

Profețiile Sfântului Paisie Aghioritul și existența Profeților din vremea noastră.