Un COMENTARIU de bun simț la Broșura Patriarhiei

sinod-creta-brosura-intrebari-raspunsuri-3.jpgCu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Editura Basilica a Patriarhiei Române este în curs de publicare broșura intitulată Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri.

Broșura, alcătuită din 53 de întrebări şi răspunsuri, se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a fost editată cu scopul de a oferi membrilor Bisericii noastre un răspuns la întrebările, nelămuririle sau neliniștile care se ridică în legătură cu Sfântul și Marele Sinod și documentele aprobate.

Cei care doresc să lectureze materialul integral, Agenția de Știri Basilica pune la dispoziția utilizatorilor săi broșura în format PDF la finalul acestui articol.

Comentariul lui Utzu:

,,Îmi cer iertare pentru această intervenţie: am citit broşura de mai sus şi, cu puţina mea cunoaştere, ţin să atrag atenţia asupra unor chestiuni.
Principalul este că broşura nu pare a ni se adresa nouă, celor ce am întrerupt comuniunea eclesială din cauza părtăşiei la erezia ecumenistă. Pare mai mult un demers de fidelizare a celor rămaşi în comuniune cu ereticii decât unul de mărturisire a adevărului.

Punctual, sunt în dezacord cu modul în care aţi formulat răspunsul la întrebarea 48, prin care aţi trecut sub tăcere faptul că întreruperea pomenirii se poate face nu numai pentru o erezie condamnată de un sinod ci şi pentru una vădită şi condamnată de sfinţii părinţi. Anume acest temei a fost invocat de părinţii nepomenitori, ecumenismul fiind condamnat ca erezie în predicile tuturor sfinţilor veacului nostru, oricât de generoase îi apar a fi intenţiile, oricât de lucid sau nelucid se prezintă în formă. Ecumenismul este integral erezie.

Din faptul că broşura nu vizează acest aspect esenţial (al faptului că ecumenismul este condamnat ca erezie astfel încât nepomenirea ierarhului eretic necondamnat sinodal este canonică) înţeleg că broşura şi redactorii ei ignoră adevărul iar apelul la restabilirea comuniunii este unul nesincer. Modul în care sunt descrise relaţiile cu „lumea creştină”, „mărturia comună” pe care o putem da ortodocşii şi ereticii (catolicii, protestanţii etc) înaintea păgânilor, toate acestea vădesc o gândire pe care părinţii au condamnat-o ca eretică. Nu am nicio bucurie să văd eretici peste tot, eu unul fiind vai de steaua mea de păcătos, cu mult, mult sub păgâni moralmente vorbind. Dimpotrivă, mi-aş dori din inimă să fim cu toţii în Biserică, toţi ereticii să fie botezaţi şi „să fim una”. Dar nu ecumenismul e calea spre aceasta! Este pur şi simplu o trădare a celor cu care dorim să dăm mărturii comune, le ascundem adevărul, punem lumina sub obroc.

Sunt şi altele care poate vor primi un răspuns documentat din partea celor care au şi scris până în acest moment şi ale căror argumente sunt minunat ignorate de ierarhii noştri.

Este dureros faptul că deşi suntem numiţi schismatici şi se deplânge ruperea comuniunii eclesiale, cu toate acestea, efortul de înţelegere este exclusiv unidirecţional: cei care au întrerupt pomenirea au receptat şi au desfiinţat practic fiecare argument invocat în favoarea ecumenismului, însă dumneavoastră ignoraţi chiar şi punctul de plecare de la care ne revendicăm, chiar textul canonic reprodus în broşură? Este chiar o scăpare a redactorilor faptul că acel canon vorbeşte şi de cugetul sfinţilor părinţi, nu doar de un sinod care condamnă erezia?

Presupunând că este totuşi o scăpare, vă rog ca la următoarea dvs iniţiativă de acest fel, să căutaţi să vă sfătuiţi şi cu părinţii nepomenitori, astfel încât îndemnul la restabilirea comuniunii să nu fie doar o lozincă şi un nou demers prin care sunt ignorate argumentele noastre. Nu poţi cere cuiva să îţi fie frate şi în acelaşi timp să ignori motivele şi durerea sufletului lui. Asta este făţărnicie şi bătaie de joc la adresa celui a cărui comuniune pretinzi că o cauţi.

Toate par frumoase şi corecte în broşura aceasta câtă vreme nu primim cuvântul părinţilor precum că ecumenismul este erezie. Căci dacă plecăm din acest punct, tot restul argumentaţiei dvs se deşiră ca un fum. Or, în lipsa acestui minim consens al punctului de plecare, apelul la comuniunea eclesială este nesincer. Măcar să ne punem de acord cu ce e erezie şi ce nu este, să avem şi să mărturisim aceeaşi credinţă, până să reajungem la împărtăşirea din acelaşi potir. Altfel, comuniune între unul care este ortodox şi altul care, în afara de ortodoxie, mai este fermecat şi de generozitatea ecumenismului lucid, nu prea văd cum s-ar putea face.

Dacă nu pentru noi, măcar pentru sufletele frăţiilor voastre îndrăzniţi să vă luminaţi: Da, ecumenismul este erezie sau Nu, ecumenismul nu este erezie. Sau poate doar ecumenismul lucid nu este erezie. Precizaţi-vă poziţia, haideţi să scoatem la lumină sursa ruperii de comuniune!

Ce mare pas ar fi ca măcar să citesc pe acest portal: Da, ecumenismul nelucid este erezie, dar sinodul din creta nu a fost eretic, decât dacă frăţiile voastre doriţi să fiţi zeloţi şi fără dragoste. Sunteţi zeloţi pentru că strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila ş.a. Măcar de acolo să fi pornit, să simt că totuşi căutaţi la durerea noastră, nu la aparenţe.

Dacă nu argumentele noastre, măcar pe cele ale pomenitorilor care se dezic de această mizerie de sinod să le fi avut în vedere. Iată, cei de la cuvântul ortodox, mănăstirea petru vodă, părintele mihai aldea, eftimie mitra, alţi părinţi care au mai vorbit despre acest sinod şi cu care vă aflaţi în comuniune, care pomenesc părinţii ierarhi, măcar argumentele lor să le fi luat în discuţie. Unitatea asta de monolit a imaginii de „sfânt sinod”, fără flexibilitate, fără orizont, fără dragoste, interpretarea în literă şi nu în duhul sfinţilor părinţi, acestea toate sunt duh schismatic. Cum de nu vă doare inima ştiind că vă aflaţi în deplin adevăr, că ceea ce susţineţi este drept înaintea lui Hristos şi, în acelaşi timp, să ignoraţi argumentele celor cu care vă aflaţi în comuniune! Cum vă lasă inima să vă fie adevărul umbrit de chiar cei cu care sunteţi în comuniune? Ce fel de comuniune de credinţă este asta?

Dar câtă vreme broşura aceasta caută doar să fidelizeze în înşelare, clamând un fals ascendent moral prin îndemn la comuniune, fără a vorbi practic despre esenţial, ignorând chiar şi argumentele fraţilor „pomenitori”, cu care vă aflaţi în comuniune.. ce altceva mai este de zis!

Dumnezeu să ne ierte pe toţi şi să ne mântuiască! Vă rog iertaţi-mă şi rugaţi-vă şi pentru mine păcătosul! Doamne, ajută!”

Sursa: http://basilica.ro/ebook-intrebari-si-raspunsuri-despre-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/

A se vedea și: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/08/03/s-a-trezit-patriarhia-ecumenistilor-si-va-adormi-la-loc/

Teolog Mihai-Silviu Chirilă: Îndemn de luptă dreaptă contra ereziei și a schismei

Cea mai mare miză a noastră, după lupta împotriva ereziei, este să nu cădem în vreo schismă sau în vreo greșeală care să ne ducă în afara Sfintei noastre Biserici.

 

Cuvânt la Schitul Orășeni, cu ocazia prăznuirii hramului Schimbarea la față a Domnului.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/08/06/teolog-mihai-silviu-chirila-indemn-de-lupta-dreapta-contra-ereziei-si-schismei/

Un nou Rădeni! … dar în Grecia. Se umple lumea de „schismatici” care aplică Canonul 15 I-II Constantinopol, făcut tot de… „schismatici”

În vederea prăznuirii hramului Cuvioasei Mucenice Paraschiva al Sf. Mănăstiri din localitatea Milohori, regiunea Ptolemaida, Grecia, unde sunt prigoniţi egumenul (şi ctitorul) Maximos Karavas, ieromonahul Ignatios Kalaitzopoulos împreună cu obştea de 15 monahi din cauza încetării pomenirii Mitropolitului de Florina, Prespes şi Eodeea, Kir Theoklitos, a avut loc o campanie de mobilizare a laicilor şi a clericilor nepomenitori din întreaga Grecie. Deşi în baza deciziei Episcopului, obştea ar fi trebuit să părăsească mănăstirea – fiind deja numit un alt egumen -, în urmă rugăminţii adresate de Părintele Maximos, k. Theoklitos a acceptat să permită desfăşurarea prealabilă a praznicului de hram al Sf. Mănăstiri.
Pentru această ocazie, pe mai multe bloguri ortodoxe a fost lansată o chemare la mărturisire de credinţă.
Pe Opaidagogos.blogspot.gr. este reprezentativ anunţul organizaţiei elin-ortodoxe a rezerviştilor forţelor speciale „Legiunea Sfântă 2012” cu titlul:

Ecumeniştii au hotărît să preia controlul (Miercurea viitoare, 26-7-2017, în Ptolemaida), a încă unei Mănăstiri care li se împotriveşte.
Răspunsul nostru: „ORTODOXIE SAU MOARTE”

Aici găsim și scrisoarea deschisă trimisă de Asociaţia „General Makrigiannis” Episcopului de Florina, k. Theoklitos, pe motivul plănuitei sale vizite – în ajunul sărbătorii – la cea de-a doua mănăstire de nepomenitori din mitropolia sa, având ca motto: „Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este.” (I Corinteni, 9,3)

În scrisoare episcopul este rugat să nu vină deoarece prezenţa sa este nedorită de laici şi clerici, iar dacă totuşi va veni este înştiinţat că i se vor adresa în mod liniştit, dar public, în afara zidurilor mănăstirii, următoarele întrebări:

  1. Despotule [Stăpâne?], sunt papismul şi sutele de şcoli protestante „Biserici” cu Sfânt Har care au cel puţin vreo Sfîntă Taină în „repertoriul” lor?
  2. Stăpâne, despre numitul „Sfânt şi Mare Sinod” care a avut loc anul trecut , în iunie, în Creta, episcopul Ambrozie de Kalavrita a spus că în mod sigur nu este nici sfânt, nici mare, ci până şi poporul simplu care cunoaşte problema şi istoria sa de un secol [încoace] reacţionează şi nu îl recunoaşte ca fiind Ortodox. Dumneavoastră ce fel de texte aţi studiat şi când anume, de ați ajuns la concluzia că este „Sfânt şi va face bine în Siria”? Poporul lui Dumnezeu a luat parte la acest proces? Când şi în ce mod l-aţi informat, atât înainte cât şi după „Sinod”?
  3. Sfântul Athanasie care slujea la singura biserică sfânt fără a pomeni pe restul „Ortodocşilor”, înfăptuia taine invalide? Da sau nu?
  4. Într-o situaţie asemănătoare, monahi şi monahii au fost alungaţi de la mănăstirea pocăinţei lor fără decizie de la vreun tribunal penal sau bisericesc, deși Consiliul de Stat s-a pronunţat în favoarea lor. Dumneavoastră cum sprijiniţi pretenţia pe care o aveţi de a fi alungaţi părinţii Mănăstirii? Pe ce vă bizuiţi? Nu cumva pe simpatizanţii preoţilor dvs.?
  5. Susţineţi că Patriarhul Bartolomeu lucrează totdeauna în duhul Adevărului?

Dacă da, înseamnă că şi dvs. sînteţi de acord că:

  1. Papa este un „preasfinţit frate”, iar papismul este „soră-Biserică”? Da sau nu?
  2. Monofiziţii condamnaţi de cel de-al 4-lea Sinod Ecumenic sunt Ortodocşi? Da sau nu?
  3. Patriarhul care luna trecută a slujit, în Germania, într-un templu Evanghelist, fără de Sfântă Masă şi fără icoane – pe când alături exista biserică ortodoxă – lăudându-l pe Luther, a lucrat ortodox? Da sau nu?
  4. Sunteţi de-acord cu participarea Bisericii Elene la Consiliul Mondial al Bisericilor? Da sau nu?
  5. Menţionaţi măcar un (1) sfânt al Ortodoxiei care să susţină cele semnate la Kolimbari.

Într-adevăr k. Theoklitos a optat pentru a absenta de la praznic trimiţând însă ca reprezentanţi pe Pr. Avgustinos Avxonidis şi pe Protosinghelul Mitropoliei, Pr. Nikiforos Manadis însoţiţi de un organ al ordinii pentru a încerca să participe la slujbă. Aceştia au fost însă împiedicaţi să intre în biserică de către numeroşii credincioşi care au fost în măsură să răspundă la chemare, după cum reiese din materialele video prezentate mai jos:

sursa: opaidagogos.blogspot.gr

La Sfânta Liturghie din ziua următoare lucrurile au decurs fără tulburări. În strană s-a aflat protopsaltul gheron Sava Lavriotul.

În predica slujbei la care au participat mai mulți preoți nepomenitori s-a menționat faptul că sunt mai mulți preoți și monahi din Grecia care în zilele următoare vor întrerupe pomenirea ierarhilor pro-Creta și a pseudo-patriarhului Bartolomeu.

material realizat de S.D.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/07/28/un-nou-radeni-dar-grecia-se-umple-lumea-de-schismatici-care-aplica-canonul-15-ii-constantinopol-facut-tot-de-schismatici/

Consistoriul Eparhial Buzău condamnă un profesor de Religie pentru mărturisirea împotriva sinodului din Creta

profesoara-de-religie-buzauLa data de 20 iunie, Consistoriul Eparhial Buzău a pronunțat o hotărâre prin care domnișoara profesor Mariana Plăiașu a fost condamnată pentru pretinsă schismă și i s-a retras binecuvântarea de a preda Religia în școală.

Procesul a urmat cursul tuturor proceselor de acest fel din Patriarhia Română, așa cum reiese și din textul apelului pe care domnișoara profesor l-a depus la Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.

Rețin atenția opiniile despre sinodul din Creta, numit într-una dintre paginile motivării (pagina 2) „Sinodul Ortodox din Creta”, dar și faptul, reclamat de domnișoara profesoară în recurs, că instanța nu a depus niciun efort să demonstreze că acel sinod a fost cu adevărat ortodox, mulțumindu-se cu părerile personale ale preotului consilier misionar Ioan Șolea despre “importanța sinodului din Creta la care au participat reprezentanții Bisericilor Ortodoxe autocefale” și cu catalogarea de către protopopul local, preotul Oscar Frunză, a demonstrațiilor teologice care dovedesc că sinodul din Creta a fost eretic ca “diversiuni vehiculate cu privire la hotărârile luate la Sinodul Ortodox din Creta”.

În lipsa unei demonstrații din partea unei terțe părți, neimplicate nici în proces, nici în sinodul din Creta, cu privire la caracterul ortodox al sinodului din Creta, toate motivele pentru care profesoara a fost condamnată sunt speculații cu caracter personal. Numai o demonstrare reală a caracterului ortodox al sinodului poate face ca acuzațiile de schismă și neascultare să aibă un fundament, deoarece ar arăta că domnia sa nu avea niciun motiv să întrerupă comuniunea bisericească cu episcopul său. Cât timp sinodul nu este demonstrat ca ortodox, afirmația că el este eretic nu a fost combătută, iar acțiunea profesoarei poate fi considerată pe linia canonică și patristică ce reglementează raportarea creștinului ortodox față de erezie, motiv pentru care nu i se poate aplica nicio sancțiune disciplinară.

Mărturisirea de credință a domnișoarei profesoare, citită în fața reprezentanților episcopului local, este catalogată drept “text dinainte pregătit în care erau prezentate teme greșite pe marginea documentelor emise de Sinodul din Creta” și i-a fost reținută ca “dovadă a neascultării față de autoritatea bisericească și tendință schismatică”.

Domnișoara profesor Mariana Plăiașu a fost pedepsită și pentru susținerea prin semnătură a unei scrisori deschise adresate episcopului locului de către un creștin din zonă, în care credincioșii îi cer episcopului lor să condamne sinodul din Creta și să se lepede de el. Condamnarea unei persoane pentru că semnează o petiție publică contravine legislației României, pe care BOR este obligată să o respecte, cu privire la dreptul fundamental al omului la liberă exprimare a opiniilor sale și la dreptul fundamental al omului la libertatea conștiinței, în condițiile în care acea petiție nu a instigat la ură religioasă, la ură de orice fel, la dezordini sociale etc.

Un alt motiv pentru care s-a pronunțat sentința de schismă a fost participarea domnișoarei profesoare la slujbele de la Rădeni, unde nu este pomenit episcopul local. Cu toate că în aprilie 2017 niciunul dintre preoții de la Rădeni nu fusese condamnat pentru pretinsă schismă și nu există vreo condamnare colectivă a schitului Rădeni ca schismatic, Consistoriul Eparhial de la Buzău reține în seama domniei sale faptul că frecventează “slujbele oficiate de către monahii schismatici de la Rădeni” ca pe o “dovadă în plus a ieșirii acesteia din rânduiala Bisericii Ortodoxe Române și de sub ascultarea Chiriarhului locului”. Mărturia este obținută de la fratele domnișoarei profesoare, care în acest proces nu poate avea nicio calitate procesuală, neputându-o înlocui nici pe pârâtă, nici acționa în calitate de martor, datorită rudeniei cu pârâta.

Condamnarea dată de Consistoriul Eparhial de la Buzău este prima condamnare pronunțată contra unui mirean, de la începerea luptei contra sinodului eretic din Creta.

RECURS CĂTRE MITROPOLIA UNGROVLAHIEI

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Subsemnata, Plăiașu Mariana, profesor titular de Religie la Școala Gimnazială “Alexandru Vlahuță”, din localitatea Gugești, Protopopiatul Focșani II, Județul Vrancea, în calitate de parte care a declarat recurs împotriva Hotărârârii nr. 5/2017 pronunţată de Consistoriul Eparhial Buzău, prin care am fost condamnată cu pedeapsa retragerii binecuvântării de a preda Religia, prevăzută de art. 5, paragraful (B), alin. (1), lit. c) al Regulamentului autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale BOR (RACDIJBOR), depun în 3 exemplare

Motivele de formă:

Ancheta disciplinară în baza căreia am fost trimisă în judecată nu respectă prevederile regulamentului de procedură al instanțelor de judecată ale BOR, motiv pentru care ea este lovită de nulitate.

Nici ancheta disciplinară, nici judecata pe fond nu au acordat niciun interes stabilirii adevărului fundamental în jurul căruia gravitează întreaga dispută legată de motivele pentru care sunt acuzată: dacă sinodul din Creta a fost eretic sau ortodox. Interpretarea dată de către Episcopia Buzăului și Vrancei, de către inspectorul bisericesc misionar preot Ioan Șolea și de către protoiereul protoieriei Focșani II pr. Oscar Frunză a fost acceptată ca normativă, fără a se acorda cât de puțină atenție aflării adevărului prin compararea acestei opinii oficiale cu scrierile Sfinților Părinți, cu opiniile unor participanți la sinod, ale unor mari profesori de teologie sau a unor sinoade mitropolitane care au condamnat deja sinodul din Creta ca eretic. La astfel de atitudine invita art. 3, alin. i) RACDIJBOR, care statuează ca principiu canonic fundamental “aflarea adevărului”.

Interpretarea faptelor este eronată, bazându-se pe înțelegeri ale sfintelor canoane menite să argumenteze gravele erori doctrinare ale sinodului din Creta, prin aceasta încălcându-se grav principiul canonic fundamental al respectării prevederilor canonice, asumat prin art. 3, lit. g) RACDIJBOR și clamat în sentința dată de Consistoriu.

Motivele de fond:

ÎN FAPT:

Abaterile în baza cărora am fost judecat şi condamnat nu reflectă faptele pentru care am fost trimisă în judecată.

Încadrarea canonică a faptelor care mi se impută este cu totul eronată.

Au fost ignorate toate sfintele canoane care permit clerului să se îngrădească de erezie și credincioșilor să îi urmeze pe aceștia în decizia de a se apăra contra ereziei.

Au fost ignorate limitele impuse de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe ascultării faţă de autoritatea ierarhului.

A fost ignorat canonul 118 Cartagina, care prevede că niciun episcop nu își poate judeca propria cauză, ceea ce încalcă principiul canonic fundamental al garantării dreptului la apărare, proclamat de către art. 3, lit. i) RACDIJBOR.

ÎN DREPT:

Din Hotărârea nr. 5/2017 rezultă că trimiterea mea în judecata Consistoriului Eparhial Buzău s-a făcut în baza unui dosar de anchetă, înaintat de către inspectorul bisericesc al eparhiei spre aprobarea Chiriarhului locului.

Din motivarea hotărârii transpar erori de procedură de natură a anula valabilitatea dosarului respectiv.

Astfel, inspectorul eparhial a reținut “ca dovadă în plus” a pretinsei ruperi a mea de Biserică depoziția fratelui meu, care în acest proces nu avea nicio calitate procesuală, neputându-mă nici înlocui pe mine ca parte reclamată, nici fi martor al acuzării, deoarece este ruda mea și rudenia noastră nu îl poate plasa în calitatea de martor al acuzării, potrivit art. 73, alin. (6), lit. e) RACDIJBOR. Prin urmare, mărturia fratelui meu cu privire la locul unde mă spovedesc nu are nicio valoare, așa cum nicio valoare nu are nici pretinsa “recunoașterea semnăturii pe Tabelul cu semnatarii scrisorii deschise privind Sinodul din Creta”.

În sine, faptul că am semnat o scrisoare deschisă adresată Chiriarhului locului nu se poate constitui nici în dovadă a schismei, nici în așa-zisa neascultare față de autoritățile bisericești, deoarece acea scrisoare reprezintă o formă de dialog între credincioși și ierarhia bisericească, nu este un document prin care să se proclame ruperea din Biserica Ortodoxă.

Este de condamnat practica cercetării ilegale a semnăturilor de pe un document care vizează exercitarea dreptului la exprimarea liberă a opiniei. La fel de condamnabilă este și interpretarea cu totul părtinitoare a motivelor pentru care nu am putut participa la cercetarea disciplinară, considerate de către anchetatori “element în plus că împărtășește ideile schismatice ale nepomenitorilor… și că promovează dezbinarea Bisericii”.

În realitate, singurele probe reținute împotriva mea sunt mărturisirea mea împotriva sinodului din Creta și declarația mea că nu mai frecventez bisericile din zona școlii unde predau religie și nici alte biserici din municipiul Focșani, aceasta din urmă, în sine, neînsemnând nimic, deoarece faptul că nu merg la o anumită biserică din localitate nu înseamnă că nu mă duc la alta, iar faptul că nu mai merg la nicio biserică din municipiul Focșani nu înseamnă că nu mă duc la bisericile din alt municipiu.

Așa cum reiese și din motivarea sentinței, deși nu mai frecventez bisericile din municipiul Focșani, continuu să frecventez cu regularitate biserici ortodoxe din alte părți ale țării. Faptul că în acele biserici se aplică canoanele 31 apostolic și 15 I-II Constantinopol, prin care preoții slujitori ai acelor lăcașuri se îngrădesc de erezia ecumenistă nu înseamnă că ele sunt schismatice, doar pentru că în Episcopia Buzăului și Vrancei problematica sinodului din Creta, pe care l-au catalogat ca eretic profesori de teologie de renume mondial, sinaxe, congrese teologice, episcopi ortodocși, sinoade mitropolitane este tratată ca “diversiune vehiculată cu privire la hotărârilesinodului ortodox din Creta”, teme “greșite pe marginea documentelor emise de Sinodul din Creta”, “erori grave” etc.

Un alt aspect legat de această procedură de cercetare disciplinară îl reprezintă depășirea termenului de 30 de zile afectat procedurii de cercetare disciplinară, deoarece prima întâlnire este consemnată a fi avut loc pe data de 14 februarie, iar a doua pe data de 12 mai. Art. 109 din Regulamentul de procedură al instanțelor de judecată prevede că depășirea acestui termen atrage după sine sancționarea funcționarului care a depășit termenul. Această întârziere poate atrage și nulitatea datorată prescripției.

Din toate acestea rezultă că dovezile adunate împotriva mea nu sunt nici într-un caz relevante și reale, așa cum afirmă sentința, reflectând doar interpretarea pe care o dau autoritățile bisericești implicate în sinodului de la Creta atitudinii mele, nu realitățile canonice pe care sfintele canoane care permit îngrădirea de episcopul eretic le descriu.

Referitor la acuzația de schismă, aceasta este contrazisă de canoanele 31 apostolic și 15 I-II, care permit preoților să se îngrădească de schismă și credincioșilor să îi urmeze, fără ca prin aceasta să devină ei înșiși schismatici.

Canonul 31 apostolic cere caterisirea preotului care s-a despărţit prin nepomenire de episcopul său, “nicio vină ştiind asupra episcopului întru buna credinţă şi întru dreptate”, adică dacă întrerupe pomenirea pentru alt motiv decât părtăşia la erezie sau nedreptatea episcopului. Tâlcuirea canonului spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de sinodiceasca cercetare pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau vreun eres, unii ca aceştia nu numai că certării celor mai de sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după Canonul 15 al celui 1 şi 2 Sobor”1. Profesorul de Drept canonic arhid. prof. dr. Ioan N. Floca tâlcuieşte canonul 31 apostolic astfel: “Se apreciază că şi complicii clericilor schismatici cad sub aceeaşi pedeapsă, bineînţeles dacă aceştia nu se despart de episcopul lor din motive întemeiate, cum ar fi abaterea episcopului de la dreapta credinţă şi de la comportarea după dreptate. Din textul canonului rezultă că, în asemenea cazuri, clericii sunt liberi să se despartă de episcopul lor, adică să iasă de sub ascultarea lui. În alte texte canonice se prevede că dacă un cleric constată că episcopul său profesează vreo erezie, este liber să se despartă de acesta fără nicio formalitate (can. 15 I-II), pentru că nu se desparte de un episcop, ci de o erezie2.

Din acest canon rezultă că în cazul în care episcopul a propovăduit o erezie în public, preotul poate întrerupe pomenirea. În speţă, deciziile eretice ale sinodului din Creta.

Canonul 13 I-II prevede despărţirea de episcop “pentru oarecare vinovăţii”. Din păcate, la fila 5 a Hotărârii 1/2017 ni se spune că membrii Consistoriului Eparhial au reţinut ideea de “osândire a episcopului”, dar nu şi expresia esenţială “pentru oarecare vinovăţii”, care face ca, pentru orice altceva în afară de erezie, preotul să se abţină de la aduce acuze episcopului sau să le dovedească, dacă le aduce. Expresia “pentru oarecare vinovăţii” este explicată în tâlcuirea canonului 15 I-II, unde se spune: “pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem sau ierosilii (furare de cele sfinte) şi altele ca acestea3.

Spre deosebire de aceste învinuiri pentru fapte ordinare, partea a doua a canonului 15 I-II introduce o excepţie, “excepţia de erezie”, pe care tâlcuirea din Pidalion a canonului o exprimă astfel: “Iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor s-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de ei mai înainte de sinodiceasca judecată pentru eresul acela, unii ca aceştia despărţindu-se de unii ca aceia nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenită ca nişte dreptslăvitori sunt vrednici. Că nu au pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schismă şi eresul minciuno-episcopilor acelora4. Din această argumentare rezultă că acuzaţia de schismă pentru situaţia în care preotul opreşte pomenirea pentru participarea la erezie a ierarhului nu are temei canonic. De aceeaşi opinie este şi profesorul Ioan N. Floca, în cartea sa despre canoanele Bisericii Ortodoxe, în care canonul 15 I-II este prezentat în maniera următoare: “Canonul 15 (Osânda schismei). Schisma faţă de patriarh. Care despărţire nu este schismă?” (s.n.). Vorbind despre partea a doua a canonului, cunoscutul profesor de Drept afirmă: “În cazul în care superiorul propovăduieşte în public în biserică vreo învăţătură eretică, atunci respectivii [clericii – n.n.] au dreptul şi datoria de a se despărţi imediat de acel superior. În acest caz, nu numai că nu vor fi sancţionaţi, dar vor fi şi lăudaţi, pentru că au osândit legal pe cel vinovat şi nu s-au răsculat împotriva acestuia” (s.n.)5.

Dreptul preotului de a constata erezia derivă din capacitatea sa de a compara învăţătura falsă a episcopului cu învăţătura ortodoxă şi de a constata că învăţătura eretică a episcopului a fost condamnată anterior de către Biserică prin Sfintele Sinoade sau de către Sfinţii Părinţi. În cazul de faţă, ideile eretice ale ecumenismului au fost condamnate de către Sinoadele Ecumenice, care au statuat că nu există decât o singură Biserică, Biserica Ortodoxă, că dialogul cu ereticii este posibil numai în condiţiile în care ereticul doreşte îndreptarea şi revenirea la Ortodoxie, nu pentru “refacerea unităţii creştine”, că unitatea creştină este deplină în Biserica Ortodoxă, iar în afara acesteia se află doar secte şi erezii, care nu pot fi numite biserici” în niciun fel, că doar Biserica Ortodoxă are Sfinte Taine, că este interzisă căsătoria ortodoxului cu ereticul. De asemenea, Sfinţii Părinţi ai secolului XX, reprezentând cea mai curată formă de conştiinţă creştină a veacului, datorită vieţii lor îmbunătăţite, au condamnat la unison ecumenismul, iar sinodul Bisericii Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) l-a anatemizat în mod oficial, iar această decizie sinodală a fost împropriată şi de către Biserica Ortodoxă Rusă, în momentul fuziunii cu ROCOR. Mitropolia Pireului a anatemizat chiar şi în Duminica Ortodoxiei de anul acesta sinodul din Creta.

Din toate aceste prevederi canonice rezultă că niciunul dintre preoții care au întrerupt pomenirea ierarhului pentru motivul participării aceluia la sinodul din Creta sau acceptarea deciziilor acelui sinod nu poate fi considerat schismatic și nu poate fi supus niciunei cercetări disciplinare, deoarece nu a săvârșit nicio abatere bisericească. Cercetarea și pedepsirea acestor preoți se fac cu încălcarea normelor canonice și sunt lovite de nulitate, după cum ne arată canonul 3 al sinodului al III-lea ecumenic, care a repus în funcție toți preoții pe care ereziarhul Nestorie îi caterisise în perioada dinainte de condamnarea sa de către același sinod.

În condițiile în care niciunul dintre acei preoți nu este vinovat de schismă, nici mie nu mi se poate imputa schisma, deoarece eu nu am făcut decât să îi urmez pe Sfinții Părinți care îi îndeamnă pe credincioși să meargă alături de preoții care se îngrădesc de erezie.

Cel mai clar dintre aceste sfaturi este cel al Sfântului Gherman al II-lea, patriarh al Constantinopolului (1222-1240): “Îi conjur pe toți mirenii, toți câți sunteți fii adevărați ai Bisericii Sobornicești Ortodoxe, să plecați cât se poate de grabnic de la preoții care s-au supus latinilor, și nici la biserică să nu vă adunați cu ei, nici să luați vreo binecuvântare din mâinile lor. Este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu în casele voastre singuri, decât să vă adunați în biserică dimpreună cu cei ce au cuget latin. Altfel, veți suferi aceeași osândă ca și ei”6.

Același sfat îl dă și sfântul Teodor Studitul lui Navcratie, care arată cum trebuie aplicat tratamentul episcopului căzut în erezie și participarea credincioșilor la slujbele preoților care se fac părtași la erezia episcopului.

Astfel, la întrebarea: “Dacă episcopul nu s-a aflat în sinodul adulter și îl numește adunare mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat la acel sinod, dacă trebuie să ne împărtășim de la un preot al acelui episcop ortodox?”. Răspunsul este “pentru iconomie, trebuie [să ne împărtășim], numai el [preotul] să nu liturghisească împreună cu ereticii. Căci nu e nimic, de vreme ce îl pomenește pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomenește pe mitropolitul său eretic”7. Răspunsul continuă: “dacă preotul unui astfel de episcop este chemat la priveghere, trebuie să mergem, iar biserica dată lui trebuie acceptată și trebuie îngăduit ca el [preotul] să vină să liturghisească în ea sau să pomenească vreun mort, desigur ortodox, și este iertat și nimic nu-l oprește pe [preotul] care a primit [biserica de la acel episcop] să liturghisească în ea”8.

Iconomia temporară care se face episcopului cu credință ortodoxă nu i se aplică și preotului cu credință ortodoxă, care pomenește pe episcopul eretic, deoarece acesta, prin pomenire mărturisește credința episcopului său: “dar dacă preotul pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă preotul are viețuire fericită, chiar dacă este ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște – de vreme ce doar acolo [la liturghie] de frică îl pomenește [pe episcopul eretic] – ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul de acest fel”9.

Această limită a iconomiei o impune în relația dintre preoți și dintre preoți și credincioși într-un răspuns la altă întrebare adresată de Navcratie. Întrebarea era legată de preotul ortodox, dar care pomeneşte, din frica de prigoană, pe episcopul eretic, iar răspunsul: “dacă nu va liturghisi împreună cu un eretic şi nu se va împărtăşi cu unii ca aceştia, trebuie primit unul ca acesta când e vorba de mâncat împreună şi de psalmodiere şi de binecuvântarea bucatelor (şi aceasta prin iconomie), dar nu la dumnezeiasca împărtăşanie. Şi, cât timp ţine erezia, trebuie să se cerceteze neapărat, iar că pentru cei primiți ar ajunge mărturisirea, nu știu decât că aceasta este în chip limpede un mare vicleșug… numai în vremea în care nu este erezia dezlănțuită și [numai] în legătură cu cei ce nu sunt osândiți în chip limpede suntem învățați de Părinți să nu cercetăm. Dar un asemenea preot care să nu fie amestecat și să nu aibă părtășie cu ereticii, rar se găsește acum”10.

Maniera în care stabilește sfântul Teodor Studitul limitele iconomiei față de participarea la erezie a episcopului dă răspuns și cu privire la acuzația de neascultare față de autoritatea bisericească.

Canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol şi cugetarea şi practica Sfinţilor Părinţi stabilesc limitele ascultării faţă de ierarhia superioară a Bisericii, stipulând că ascultarea este necondiţionată atât timp cât autorităţile bisericeşti propovăduiesc şi ţin dreapta credinţă ortodoxă. În momentul în care acestea devin părtaşe la o erezie, este un drept şi o obligaţie a preotului să continue să fie ascultător faţă de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, de care ierarhul părtaş la erezie nu mai este ascultător, rămânând din punct de vedere jurisdicţional în eparhia în care se află. Exact această atitudine am adoptat eu.

Despre limitele ascultării față de episcopii căzuți în erezie ne vorbește părintele Iustin, care spune: “Ierarhii noștri, când sunt învestiți în episcopie depun un jurământ cum că se obligă să păzească dreapta credință și cele șapte sinoade ecumenice. Dacă încalcă jurământul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, păstorii lor. Dacă ei nu se supun mai-marilor lor, adică Sfinților Părinți, cum să ne pretindă nouă ascultare? Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbește prin Sfinții Părinți, nu prin minți îmbătate de mitre aurite din capul lor”11.

La toate aceste argumente, adaug faptul că, în conformitate cu Statutul Bisericii Ortodoxe Române, art. 119, punct 5), invocat de decizia consistorială, retragerea binecuvântării se poate face numai “în cazul în care un cadru didactic, cleric sau laic, dintre cei ce predau disciplina Religie, săvârșește abateri de la doctrina și morala Bisericii”. Eu nu am săvârșit nicio abatere de la doctrina și morala Bisericii, dimpotrivă, am susținut și susțin doctrina și morala ortodoxe împotriva tendințelor de falsificare a lor de către ideologia ecumenistă aprobată de sinodul din Creta.

Un aspect deosebit de grav al procesului desfășurat împotriva mea îl reprezintăîncălcarea dispoziției canonului 118 Cartagina, care statuează că niciun episcop nu își poate judeca propria cauză. Din motivarea sentinței rezultă clar implicarea totală a Chiriarhului locului în procesul decizional legat de sentința mea, în condițiile în care neparticiparea mea la slujbe se datorează pomenirii numelui Înaltpreasfinției Sale la slujbele bisericești în condițiile în care a semnat deciziile sinodului eretic din Creta. Acest principiu, care este valabil în ceea ce privește judecarea unui cleric de către episcopul său, este valabil și în ceea ce privește judecarea unui laic de către un consistoriu eparhial, deoarece În conformitate cu Regulamentul autorităţilor canonice bisericeşti şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, Consistoriul Eparhial funcţionează din încredinţarea chiriarhului (art. 53, alin. [2]), membrii săi sunt desemnaţi de către chiriarh (art. 53, alin. [3]), sunt numiţi prin decizie chiriarhală (art. 53, alin. [4]); chiriarhul este cel ce trimite cauza la Consistoriu (art. 88, alin. [1]); chiriarhul aprobă, respinge sau modifică hotărârea (art. 132, alin. [2]). Prin urmare,întreaga judecată a Consistoriului se desfăşoară în acord cu voinţa chiriarhului, sub atenta sa supraveghere, la solicitarea acestuia, de către oameni numiţi de către acesta, iar sentinţa este aprobată şi pusă în aplicare de chiriarh.

În situaţii în care episcopul este parte implicată direct în proces, deoarece motivul pentru care am fost trimisă în Consistoriu este oprirea canonică a participării la slujbele unde este pomenit episcopul, din cauza unei fapte săvârşite de către episcop împotriva dreptei credinţe, membrii Consistoriului, care sunt numiţi de către episcopul respectiv, pot fi prezumaţi ca incompatibili, conform art. 138, lit. (a), întrucât se poate presupune că sunt interesaţi direct de proces, iar interesul, în cazul meu este de a arăta că oprirea comuniunii bisericești s-a făcut din motive eronate, care nu îl incriminează pe episcopul care i-a numit să judece cauza mea. O sentinţă în care eu aş fi exonerată de vina de schismă pentru oprirea comuniunii bisericești cu episcopul ca urmare a participării acestuia la sinodul din Creta ar însemna admiterea faptului că episcopul este părtaş la erezia din Creta şi i-ar pune pe membrii Consistoriului în situaţia de a deveni ei înşişi pasibili de judecare în Consistoriu pentru fapta de care sunt eu învinuit.

În speţa mea, recuzarea întregului complet de judecată nu ar putea schimba cu nimic situaţia, întrucât un complet de judecată nou ar avea exact aceeaşi problemă de legitimitate ca şi cel dinainte, deoarece s-ar afla în aceeaşi poziţie necanonică de a apăra cauza episcopului care l-a numit.

Întrucât Regulamentul instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române prevede că apărătorii bisericeşti sunt numiţi din încredinţarea chiriarhului (art. 124 şi 125) şi pot fi sancţionaţi pentru “compromiterea demnităţii misiunii lor” (art. 126), iar sancţiunile sunt aplicate direct de către Chiriarh (art. 26, alin. 5), nu pot beneficia de sprijinul autorizat al unui apărător bisericesc, în condiţiile în care aceştia ar fi implicaţi în apărarea unui caz îndreptat împotriva episcopului care i-a desemnat, iar demonstrarea faptului că eu nu sunt schismatică, de exemplu, le-ar putea aduce acuza de “compromitere a misiunii lor” şi sancţiuni disciplinare. În plus, este de notorietate publică poziţia preoţilor împotriva celor care au oprit pomenirea episcopilor părtași la erezie și a creștinilor care îi urmează. Această poziție a fost conturată ca urmare a unor şedinţe de protopopiat, iar în cazul apărătorilor bisericeşti, a cursurilor de pregătire a avocaţilor bisericeşti, organizate de participanţi sau adepţi ai sinodului din Creta.

Toate aceste incompatibilități fac ca principiul canonic fundamental al “garantării dreptului la apărare” să nu poată fi satisfăcut în speța mea.

Motivele de drept ale recursului

Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 152, alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) dinRegulamentul Autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor bisericeşti de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.

Obiectul recursului:

  • Solicit stabilirea pe baza unei expertize de specialitate, realizate de către o parte neimplicată în proces, a caracterului ortodox sau eretic al sinodului din Creta.

  • Solicit analiza, de către o expertiză de specialitate, realizată de o parte neimplicată în proces, a caracterului canonic sau necanonic al atitudinii mele de întrerupere a comuniunii bisericești cu participanții la sinodul din Creta.

  • Solicit, în baza rezultatelor expertizelor de mai sus, constatarea lipsei de temei canonic a Hotărârii nr. 5/2017 a Consistoriului eparhial Buzău şi anularea pedepsei de retragere a binecuvântării de a preda ora de Religie în școală.

Probe

Ataşez prezentei cereri înscrisuri care îmi folosesc drept probe.

Data Cu deosebit respect,

Profesor Mariana Plăiașu

Preafericirii Sale Daniel, Mitropolit al Ungrovlahiei

1Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura “Credinţa Strămoşească”, 2007, p. 70.
2 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, f.e., Sibiu, 2005, p. 26.
3 Pidalion, ed. cit., p. 362.
4 Ibidem.
5 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, op. cit., p. 347.
6 Iosif Vriennios, Τὰ εὑρεθέντα ἐργα, vol. II Ρ-Θ. 140, 620Α, Tesalonic 1990.
7 Sfântul Teodor Studitul, Scrisoarea 40, Fiului Naucratie, în vol. Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi, vol. 1, Ed. Sofia, București, 2016, p. 30.
8 Ibidem.
9 Ibidem, pp. 30-31.
10 Idem, Scrisoarea 40, Fiului Navcratie, p. 44
11 Părintele Iustin Pârvu, Biserica și noile erezii, f.e., f.l., f.a., p. 27.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/07/26/consistoriul-eparhial-buzau-condamna-un-profesor-de-religie-pentru-marturisirea-impotriva-sinodului-din-creta/

Dezbaterea publică pe tema noilor acte de identitate (Video). Scrisoarea către ministrul de interne a dnei judecător Carmen-Elena Chirilă

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fstiripesurse.ro%2Fvideos%2F1542606222428703%2F&show_text=0&width=560

Din nou despre Carti de identitate SIMPLE, dar nu prea… Proiectul prezentat in iulie desi mentine titulatura de SIMPLE, SI DREPTUL LA ALTERNATIVA, continutul acestora nu ofera astfel de garantii reale.

Stimata doamna ministru,

In primul rand va multumesc pentru invitatia adresata!

Pentru ca nu pot participa fizic la dezbaterea de astazi, va rog sa primiti punctele de vedere pe care le exprim, nu numai in considerarea persoanei si a familiei mele dar si a societatii civile, din care fac si eu parte. Sunt judecator de Tribunal dar imi exprim parerea fara a fi sub incidenţa vreunei incompatibilităţi, având în vedere ca Proiectul de act normativ propus dezbaterii publice, se afla în faza premergătoare aprobării.

Si acest nou Proiect (din iulie 2017) prezinta aceleasi vulnerabilităţi ca si cel prezentat in luna martie 2017, motiv pentru care va rog sa preluati si punctul de vedere exprimat pentru aceasta dezbatere de ApLR.

Reiterez aceeasi apreciere in sensul ca, la nivelul principiului, se enunta pentru doritori, a priori, existenţa cărţii de identitate simplă, ca dovadă a considerării demersurilor cetăţeneşti anterioare: http://asociatialibertatearomanilor.ro/memoriu-catre-senatul-romaniei-cu-privire-la-actele-electronice-de-indentitate

Însă, din cuprinsul proiectelor postate in iulie 2017 de MAI spre dezbatere, constat lipsa unor garanţii reale ca titulatura de carte de identitate simplă, va avea cu adevărat un astfel de caracter, cu alte cuvinte rezultă că forma este lipsită de conţinut ceea ce încalcă principiile legiferării.

Sugestia mea pentru ca aceste suspiciuni sa fie eliminate dar si din ratiuni economice, propun ca pentru doritorii de carte de identitate simplă sa ramana valabile exact documentele existente in prezent.

Pentru ca este obligatoriu ca, actul de bază (respectiv cel propus spre legiferare) să facă descrierea limitativă exactă asupra elementelor/datelor pe care le va conţine noua carte simplă de identitate, fiind interzis ca, Ordinul MAI sau Normele de aplicare ulterioare si de importanta legislativa inferioara, să facă referire la aceste elemente. În caz contrar există riscul de încălcare a dispoziţiilor art.78 din Legea nr.24/2000 rep. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care prevede: ”Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora”.

De asemenea, „date inscripționate prin tehnici speciale” presupune că aceste date vor putea fi descifrate numai prin intermediul unor echipamente speciale, fără a fi aparente, cea mai uzitată fiind codul de bare. Noutățile introduse prin noul format al cărții de identitate simple sunt propuse într-un mod lipsit de precizie:”date în format tipărit sau date inscripţionate prin tehnici speciale”. Rezultă că autoritățile române, după ce persoana optează pentru o carte de identitate simplă, au la rândul lor opțiunea să tipărească actul de identitate sau să îl inscripționeze prin tehnici speciale, fără a se preciza cum vor alege una din aceste modalități.

Mă raliez Tabelului cu amendamente iniţiat de ApLR iniţiatoarea alături de 46 de asociaţii a demersurilor împotriva documentelor electronice.

Prezint aceeasi avertizare de principiu ca, daca cetatenii vor respinge acest format al cartii de identitate, pe motive de constiinta, Ministerul Afacerilor Interne îşi asumă iniţierea unui Proiect ale cărei efecte directe sunt retragerea pentru acestia a cetăţeniei. Astfel, textul va fi declarat neconstituţional prin raportare la dispoziţiile art.5 din Legea fundamentală a României: „cetăţenia română nu poate fi retrasă celui ce a dobândit-o prin naştere”. https: //www.juridice.ro/317462/statul-trebuie-sa-respecte-optiunea-cetatenilor-care-refuza-actele-biometrice.html

A se vedea….Fwd: Propuneri din partea APLR de modificare a proiectului de lege privind actele de identitate

http://asociatialibertatearomanilor.ro/memoriu-catre-senatul-romaniei-cu-privire-la-actele-electronice-de-indentitate/

Judecător Carmen-Elena Chirilă

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/07/27/video-dezbaterea-publica-pe-tema-noilor-acte-de-identitate-scrisoarea-catre-ministrul-de-interne-dnei-judecator-carmen-elena-chirila/

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților se conformează cererii DSP Suceava de a sprijini campania de vaccinare. Oare un adevărat păstor ar face acest prieteșug în folosul concernelor farmaceutice și spre otrăvirea propriilor credincioși?

366319mareDirectorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Suceava, medicul epidemiolog Cătălina Zorescu a precizat că instituţia a transmis, marţi, o scrisoare Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuţilor şi IPS Pimen  în care se solicită sprijinul pentru susţinerea campaniei de vaccinare antirujeolică, scrie newsbucovina.

”Având în vedere că în ţara noastră evoluează o epidemie de rujeolă (pojar), care însumează până în prezent peste 8.000 de cazuri şi 32 de decese, vă aducem la cunoştinţă că Ministerul Sănătăţii derulează o campanie susţinută de promovare a vaccinării antirujeolice a copiilor, fiind demonstrată eficienţa acestui vaccin în prevenirea îmbolnăvirilor. Deoarece întotdeauna aţi sprijinit demersurile pentru sănătatea populaţiei, ne adresăm dumneavoastră cu rugămintea ca, prin slujitorii bisericii, să fiţi alături de noi în popularizarea importanţei vaccinării. Ne exprimăm convingerea că doar acţionând împreună, diseminând informaţii corecte în rândul populaţiei, putem contribui la stoparea acestei epidemii”, se arată în scrisoarea DSP Suceava.

Și ce credeți? În decurs de câteva zile, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, din încredințarea PS Pimen, a și trimis protopopiatelor de sub ordine, recomandări de sprijinire a campaniei de vaccinare. Mai jos puteți vedea scrisoarea trimisă Protopopiatului Fălticeni.

protopopiat-Falticeni

Oare se supun orbește acești ierarhi conducerii statului român? Nu știu că au rămas atâția copii bolnavi pe viață din cauza vaccinării? Dar se pare că mintea le este întunecată, căci nici măcar cu erezia, ce reprezintă cancerul pentru Biserică, nu se luptă. PS Pimen numește pseudo-sinodul din Creta ca fiind ortodox! Dumnezeu să-i ierte și să-i lumineze, că iluminați sunt destul!

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/07/27/arhiepiscopia-sucevei-si-radautilor-se-conformeaza-cererii-dsp-suceava-de-sprijini-campania-de-vaccinare-oare-un-adevarat-pastor-ar-face-acest-prietesug-folosul-concernelor-farmaceutice-si-spre/

A se vedea și:

http://ortodoxinfo.ro/2017/07/26/psd-ciuma-rosie-ne-ataca-la-copii-premierul-mason-tudose-vrea-ca-parintii-anti-vaccin-sa-fie-decazuti-din-drepturi/

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/adjuvantii_pe_baza_de_aluminiu_din_vaccinuri_produc_boli_autoimune_grave_vaccinurile_contin_cantitati_enorme_de_aluminiu/2017-07-27-458

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/mi_am_vaccinat_copilul_impotriva_rujeolei_bravo_da_dar_a_facut_un_autism/2017-07-28-461

Bucuria Mărturisirii Adevărului – Hristos

Bucuria Mărturisirii Adevărului – Hristos sub ocrotirea aripilor Sfântului Arhanghel Gavriil, binevestitorul mântuirii noastre

ag._foteini_i_samareitis_1O zi unică în viața fiecărui credincios ortodox este mărturisirea întru apărarea Sfintei și Iubitei Ortodoxii, care prin voia Celui Preaînalt ni se oferă în chip diferit, după puterile, smerenia și credința arătată și mărturisită sub îndrumarea și ascultarea desăvârșită de Duhovnicul ales, Preotul care drept învață cuvântul adevărului, „gura lui Hristos”*, de care pe pământ tremura toate puterile întunericului.
„Părintele Iosif (Gheron Iosif Isihastul) spunea: „Nici preoția, nici Sfânta Împărtășanie, nici rugăciunea minții, nici postul, nici privegherea nu mântuiesc fără ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavoli!” „Căci împlinind cineva voia altuia și nu pe a sa, înfăptuiește nu numai lepădarea de sufletul său, ci și răstignire față de toată lumea.
Cel ce contrazice pe părintele său, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smerește până la moarte, se minunează îngerii. Căci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan VI, 28), asemănându-se Fiului lui Dumnezeu, Care a împlinit ascultarea de Părintele Său până la moarte, iar moarte, pe cruce (Filip, II, 4-11)”*.
( *Starețul Efrem Katunakiotul, Despre ascultare)
Toată viața noastră duhovnicească a fost bulversată prin semnarea documentelor eretice de către Patriarhia Română, prin reprezentanții săi, la Kolymbari-Creta, acolo unde s-a desfășurat acum un an,”minciuno-sinodul”, care nu a fost „nici Mare, nici Sfânt, nici Panortodox, ci un sinod tâlhăresc, florentin, eretic, ecumenist și fals”. (Cuvântul IPS Mitropolit Serafim de Pireu la simpozionul inter-ortodox din Bulgaria, 2017)
Urmarea trădării Ortodoxiei a zdruncinat din temelii așezarea lumii ortodoxe. Germenii trădării semănați cu grijă cu mult timp în urmă de păstorii desemnați a conduce turma lui Hristos pe drumul mântuirii, au scos la iveală roadele lor, spinii și frunzele de mătrăgună, care au otrăvit treptat sufletele clericilor, făcând să sângereze trupul lui Hristos, încă o dată, și al pliromei ortodoxe deja anesteziate de vorbele meșteșugite ale „purtătorilor de interese omenești, care trebuiau să fie purtători de Dumnezeu, prin care să grăiască Duhul Sfânt” (Sf. Cuvios Justin Mărturisitorul).
A apărut astfel, neîncrederea între frații întru aceeași credința ortodoxă, bănuiala, suspiciunea, depărtarea sufletească, la care s-a adăugat cuvântul neomenos, jignitor, gândit și dat la iveală,urmat de toate relele scornite de diavolul organizat în cohorte, care i-a înconjurat inclusiv pe clericii de mir și pe cei din cinul monahal, țesând PRIGOANA împotriva acelora care, cu ajutorul venit de la Domnul Îndurărilor, au primit în dar, mărturisirea publică, indiferent de consecințe, a ADEVĂRULUI HRISTOS.
Exemplul Părintelui Ștefan Marcu, una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii prigonite, care a pătimit martiriu de zeci de ani în temnițe și la Canal,chip al blândeţii şi ocean al smereniei, trebuie urmat de noi toți, cei care îl iubim și îl dorim pe Dumnezeu, bunul cel mai de preț al vieții noastre vremelnice și trecătoare.
Părintele a suferit, nu doar din partea organelor de represiune, ci chiar din partea unor colegi, care, obedienţi regimului, stăpâniţi şi de o ascunsă invidie, i-au interzis să slujească, făcându-l să se simtă un străin printre ai săi: „Cine se pune în slujba binelui, adună puzderie de dușmani în jurul său. Aici satana își concentrează cohortele sale de diavoli. Uneori e buna și sabia de la cingătoare, dar sabia duhului e cea mai eficace împotriva răului” – cuvintele sale de foc, rămase ca testament întru veșnicie.
„Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului.” (Evrei 4,12)
A apărut despărțirea dureroasă, între credincioșii ortodocși și duhovnicii lor sau povățuitorii aleși din mănăstiri, care au ales ascultarea de ierarhul semnatar al documentelor mincinoase, eretice și sincretiste cretane, între credincioșii din aceleași parohii, între credincioșii și rudele, prietenii lor de o viață.
Sfântul Nicodim Aghioritul (+1809) : „Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care, în chip vădit, stăruie în greșeală privitor la cele ce țin de credință și de adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”
Sfântul Chiril al Alexandriei (+444)
„Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie să-l luăm drept clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogma și păcătuire împotriva lui Dumnezeu”
În aceasta perioadă de un an am fost nevoită să citesc documentații, articole, să încep să învăț abecedarul teologiei, pe care în timpul anilor trecuți, l-am sărit, intrând direct în tainele Filocaliei, parcurgând drumul invers de învățare, atât cât am putut și m-a luminat Domnul Atotîndurărilor.
Creștinii ortodocși care, ascultând glasul conștiinței, au ales să nu se facă părtași panereziei cretane semnate și propovăduite de ierarhii apostați, au ales în fapt drumul strâmt și presărat de ispite, mergând sub ascultare desăvârșită la unul dintre Părinții prigoniți pentru mărturisirea Adevărului Hristos, de către unul dintre ierarhii eretici.
Pentru mine, ca și pentru multe mii de credincioși ortodocși, aceasta a însemnat o serie întreagă de osteneli, renunțarea de bună voie la orice comodități de care am beneficiat înainte, privațiuni, lipsa catehezelor, sudoare și strădanii de tot felul, timp mai mare alocat studiului individual și drumurilor către paraclisele, schitul sau mănăstirea aleasă, înfruntând soarele arzător sau intemperiile vremii friguroase. A trebuit să fac față și să mă acomodez din mers, fără a avea un grup de cunoștințe, credincioșilor ortodocși veniți din toate colțurile țării, fiecare cu zestrea lui duhovnicească, moștenită și asimilată până în acest moment.
Din păcate, nu o dată am fost dezamăgită, de cei care mă înconjurau, aflați fără îndoială ca noi toți în stări de neîncredere, confuzie, suspiciune, slăbiciune, insuficientă pregătire teologică, exagerări de tot felul, naivitate în fața pericolelor care ne pândeau la tot pasul venite prin duhurile necurate. La acestea se referă Apostolul, când spune că sunt „mai degrabă certuri, decât buna luminare, care este în credință” (I Tim. 1, 4)
Din informațiile pe care le am, aceasta este realitatea prezentă în rândul tuturor creștinilor ortodocși care s-au îngrădit de panerezia ecumenistă.
„Când n-a pătruns nici o ceartă între voi, care poate să vă chinuie, înseamnă că trăiți după Dumnezeu”, spune Sf.Ignatie Teoforul.
Încă nu am ajuns cu toții la această treaptă de nevoință, deoarece izgoniți de ciuma ecumenistă, în dorința arzătoare de a nu ne contamina, plecați pe drum de bejenie, din bisericile din care am făcut parte, fiecare cu patimile și neajunsurile lui încă nevindecate în totalitate, ne-am expus ispitirilor de tot felul, venite de la duhurile răutății, făcând adesea ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc” (Rom. 7, 19).
Dar „**nimic însă nu poate să abată pe creştinul ortodox de la scopul desăvârşit, pe care şi l-a ales cu toată hotărârea, căci el:
1) crede neclintit în unica putinţă de mântuire prin credinţa ortodoxă şi se teme s-o trădeze, de frica pieirii veşnice;
2) se călăuzeşte în viaţă nu numai de simţirea sa ortodoxă, ci şi de înţelepciunea ortodoxă, care îl întăreşte pe această cale;
3) trage din istoria Bisericii multe învăţăminte, care îl însufleţesc în urmarea neabătută a sfintei şi scumpei Ortodoxii, pe care o nesocotesc astăzi fără pic de jenă şi ai noştri, şi străinii.
Creştinul ortodox nu poate, de dragul dreptăţii lumeşti de conjunctură, care este în dezacord cu dreptatea şi adevărul absolut al lui Dumnezeu, să facă compromisuri confesiunilor heterodoxe.”
În acelaşi spirit se pronunţa şi marele apărător al Ortodoxiei, Sfântul Marcu, mitropolitul Efesului: „Vom mărturisi până la ultima suflare, cu toată cutezanţa, acea bună chezăşie a Sfinţilor Părinţi – credinţa mărturisitoare pe care o cunoaştem din copilărie, căreia la început i-am dat glas şi cu care, la sfârşit, vom pleca de aici, luând cu noi … cel puţin Ortodoxia !”.
(**catacombeleortodoxiei.ro/index.php/iunie/1798-ortodoxia-si-ecumenismul-xxiv).
Sub atenta îndrumare și făcând ascultare de Duhovnic, am continuat și continui drumul, nădăjduind cu ardoare în ajutorul Mângâietorului. Mă întărește împotriva greutăților întâmpinate cuvântul Sfântului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X):
„Cea mai bună comuniune este comuniunea în credinţã şi în dragostea cea adevărată… Nu existã nimic mai minunat decît Adevãrul! Existã doar o singurã Bisericã a lui Hristos, apostoleascã si soborniceascã. Nu mai multe, nici mãcar douã. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al rãzvrãtiţilor. Noi, dreptcredincioşii creştini, acestea gândim, aşa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie să păzeşti toate fãrã nici o excepţie şi, mai presus de toate, cele ale credinţei. Pentru cã dacã ai devia cît de puţin, păcătuieşti păcat de moarte… Şi acestea care au fost hotãrîte la Sinoadele ecumenice şi de obşte, trebuie ca toţi sã le pãzeascã. ” (Epistola I către papa Nicolae).
În vederea participării ca martor în procesul Părintelui meu Duhovnic, în clădirile anexă ale fostului Palat episcopal, din curtea Mănăstirii Antim (loc istoric, pe unde au călcat marile personalitați teologice ale neamului romanesc, membri ai grupului Rugul Aprins, Părinții Adrian Făgețeanu, Sofian Boghiu, Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), Dumitru Stăniloae și mulți alții, m-am informat cu atenție, înainte, despre condițiile de participare, și codul de conduită al martorului.
Bucuria mărturisirii Ortodoxiei Apostolești și a Sfinților Părinți, nu are nici un echivalent în această lume vicleană, care nu înțelege că a fi liber în Hristos, înseamnă a fi în stare de jertfă. Emoțiile au fost copleșitoare.
Prestația, în calitate de martor, includea, pe lângă cunoștințe teologice, calitățile necesare unui adevărat mărturisitor al credinței ortodoxe autentice: sinceritate, onestitate, omenie, pace sufletească, discreție, corectitudine, smerită stăpânire de sine, demnitatea discursului, tonul sobru, demn, fără grosolănii, invective, ieșiri necontrolate, căci la „***I Cor. (14, 33) sta scris ca “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii”. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînțelegerii obtuze.
Domnul iubește nevinovăția, nu imbecilitatea…
Creștinul este cel căruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (2 Tim. 1, 7) și poate duce războiul nevăzut (Nicodim Aghioritul); e bun ostaș al lui Hristos Iisus (II Tim. 2, 3) încins cu adevărul, îmbrăcat cu platoșa dreptății, coiful mântuirii, sabia Duhului.”
[***http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-nicolae-steinhardt-despre-pacatul-prostiei-si-al-fricii/]
Am ascultat de privirea Duhovnicului, în toate momentele cheie, începând cu rugăciunea adresată Duhului Sfânt rostită alături de cei șase Părinți, care făceau parte din comisie. Simplu, ascultarea neabătută de duhovnic. Nu voia mea am făcut, ci voia Mântuitorului Hristos, care este voia Duhovnicului.
„*ASCULTAREA DE DUHOVNIC = VIAȚĂ; NEASCULTAREA = MOARTE
Cât valorează duhovnicul, cu frică de Dumnezeu, nu valorează întreaga lume, nu valorează tot Sfântul Munte.
Faci ascultare la duhovnic? La Dumnezeu și la Maica Domnului faci ascultare. Iar Hristos, Care a făcut desăvârșită ascultare la Tatăl Ceresc te primește, te aude, te face asemănător Lui. De aceea, cel ce face ascultare va avea o dublă cunună în slava veșnică.”[*idem]
„Eu sunt pământ și cenușă” (Facere19,27), a spus Părintele nostru Avraam, a fost cuvântul meu de început, adresat membrilor comisiei de judecată.
Toate întrebările adresate de membrii comisiei, de Părintele acuzator și de către Părintele Duhovnic, s-au succedat cu rapiditate, într-o atmosfera calmă, corectă din punct de vedere juridic, ceea ce mi-a permis să fac o mărturisire completă privind Sfânta și Dreapta Credință Ortodoxă, aspectele dramatice cu care ne confruntăm toți cei care s-au îngrădit de ecumenism, accentul punându-se pe rămânerea în sânul BOR, excluzând din start schisma, care ne-ar scoate pe toți din sânul Bisericii strămoșești.

Pot spune că procesul de recurs s-a desfășurat în condiții corecte, întreaga comisie arătând clemență atât față de martorii care au părăsit sala, invitându-i încă o dată la a nu pierde calitatea de martor esențială în susținerea demersului Părintelui duhovnic, cât și față de cei care au deranjat liniștea, prin încercarea de a pătrunde în sala de judecata, forțând intrarea în repetate rânduri (deși accesul în holul clădirii arhiepiscopale era închis și nu aveau voie înăuntru decât partea acuzată și martorii). Inviolabilitatea unui spațiu privat, cât și fotografierea fără aprobare a interiorului acestui spațiu, putea duce la aplicarea de sancțiuni, mergând până la anularea procesului.

Mesajul pe care l-aș transmite preoților români, care trăiesc întru amânarea mărturisirii și nu iau atitudine față de panerezia ecumenistă, este unul simplu: EROISMUL.
Mă gândesc că ceva îi leagă, lipsindu-i de puteri și bărbăție și nu le permite să recunoască pe față că anume calea noastră este cea dreaptă, care se află în conglăsuire cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și a Sfintei Biserici, iar ei sunt cei care s-au depărtat pe căi greșite, străine de învățătura Bisericii lui Hristos, care este în veci sfântă şi fără de prihană (Efeseni 5, 27).
Din epistola către Efeseni a sfântului Ignatie,Capitolul VI-IX
„Sunt unii oameni care obișnuiesc să poarte numele cu viclenie condamnabilă, făcând și alte fapte nevrednice de Dumnezeu; de aceștia trebuie să fugiți ca de fiare, pentru că sunt câini turbați, care mușcă pe furiș; trebuie să vă feriți de ei, că mușcăturile lor sunt greu de vindecat. Un singur doctor este, trupesc și duhovnicesc, născut și nenăscut, Dumnezeu în trup, în moarte viață adevărată, din Maria și din Dumnezeu, mai întâi pătimitor și apoi nepătimitor, Iisus Hristos, Domnul nostru.
Să nu vă înșele cineva, – după cum nici nu vă lăsați înșelați – pentru că toți sunteți a lui Dumnezeu. ..
Am aflat că au trecut pe la voi unii, care aveau o învățătură rea. Pe aceștia nu I-ați lăsat să semene între voi; v-ați astupat urechile, ca să nu primească cele semănate de ei, pentru că sunteți pietre ale templului Tatălui, pregătiți pentru zidirea lui Dumnezeu Tatăl, ridicați la înălțime cu unealta lui Hristos, care este crucea, folosindu-vă de Duhul cel Sfânt, ca de o funie. Credința vă este povățuitor la înălțime, iar dragostea cale, care urcă la Dumnezeu. Sunteți, așadar, cu toții tovarăși de drum și purtători de Dumnezeu și purtători de temple și purtători de Hristos și purtători de cele sfinte, în toate împodobiți cu poruncile lui Iisus Hristos; de care și eu bucurându-mă, am fost învrednicit, să vorbesc cu voi prin cele ce vă scriu, și să mă bucur împreună cu voi, că voi, ducând o altă viață, nu iubiți nimic altceva decât numai pe Dumnezeu.”
Sunt convinsă că o bună parte din cinul laic și cel monahal, nu cunosc, din varii motive toate aspectele legate de minciuno-sinodul din Creta, nu au citit documentele prezentate în întregime și nici pozițiile luate de marii teologi contemporani împotriva hotărârilor acestei adunări, canoanele și dogmele, tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii. O altă parte cunosc trunchiat, prin oarba ascultare, doar ceea ce au dorit Ierarhii lor să le comunice, și o a treia parte, cea mai mică de altfel, este formată din cei care cunosc, au citit și cercetat aceste documente pline de erezii, dar nu pot, nu vor, le este teamă să se pronunțe public, așteptând o minune să se întâmple fără implicarea lor în luptă, punând copiii și traiul tihnit material înaintea oricărei mărturisiri, trăind astfel, zilnic, o dramă profundă.
În aceste vremuri de PRIGOANĂ, nu poți să taci, ci trebuie să te lupți după putere, pentru ca nici o scuză, nici o explicație nu este valabilă, dar mai ales trebuie să te lupți cu conștiința ta, în rugăciune, smerenie și curăție, pentru a nu cădea în hăul deschis de suflarea hidrei cu multe capete, ecumenismul, cu care mulți preoți deja s-au obișnuit de-a lungul anilor, acceptând unele manifestări ale acestuia ca fiind normale.
Să lupți alături de frații tăi ortodocși, în unitate deplină cu cei care se zbuciumă clipă de clipă împotriva panereziei ecumenismului, să consideri că aceasta este și lupta ta la care ai fost deja chemat de glasul Mângâietorului și înainte de toate să o consideri datoria de onoare a oricărui Preot Ortodox, pe care Domnul însuși o cere. Nu este vorba numai de mântuirea ta și a casei tale, ci mai ales de mântuirea întregii tale turme, pe care Domnul Hristos ți-a încredințat-o și de care vei da seama în fața Dreptului Judecător.
Să ştii să vezi, să simţi, să pricepi la iuţeală, să fii sensibil la microsemnale, să te doară de năpasta și suferința altora, să consideri problema pâinii aproapelui tău ca pe o datorie spirituală, iar nu ca pe o simplă problemă materială.
Să te asemeni, călcând pe urmele Sfinților Martiri, Mucenici, Mărturisitori din temnițe și închisori, pe care dacă îi iubești, îi admiri și le ceri ajutorul, atunci fără îndoială că trebuie să asculți cuvântul lor și să-l împlinești.
„Nu e justificat să stai de-o parte. .. Păi, noi nu-l avem pe Hristos şi pe sfinţii săi şi tot adevărul la care ne-am angajat?…Trebuie să păstrăm linia Sfinţilor; ei nu treceau uşor cu vederea, povăţuiau, mustrau şi săreau când era vorba de erezie…Dacă nu ai trăire ortodoxă nici să nu îndrăzneşti să spui ceva. Dar chiar aşa, când ai cât de puţin şi te temi să nu pierzi dreapta credinţă, îţi dă Dumnezeu şi putere, şi înţelepciune să mărturiseşti, şi curaj, şi spirit de jertfă. Cel mai important e să fii acolo, pe calea cea strâmtă. Ce credeţi, că trăitorul este musai cel ca face paraclise şi acatiste şi crede că face mare ascultare, ignorând adevărurile de bază ale Bisericii? Ascultarea se face până la mântuire.
Adică, când ţi-a periclitat starea de mântuire, nu mai asculţi.” ( http://www.cuvantul-ortodox.ro/arhimiustin-parvu-tacere-si-marturisire/)
Împărtășesc pozițiile antiecumeniste, care condamnă documentele eretice cretane a celor care fac parte din cinul laic și cel monahal, teologilor, și tuturor fiilor credincioși ai Bisericii Ortodoxe strămoșești, care păstrează o poziție echilibrată, care nu ating extremismul, în limbaj și comportament ce pot conduce la schismă.
Greșeala imensă săvârșită de ierarhii BOR, a fost caterisirea neîntemeiată, abuzivă a celor care au încetat pomenirea ierarhului, scânteia care a aprins în cugetele unora, comportamente lipsite de trăirea și duhul ortodox. Aceste lucruri se pot corecta în timp, privind fiecare către sinele sau cu pocăință și nesfârșită milă și dragoste față de aproapele, și nu în afară, acolo unde răul a fost deja făcut. Numai Domnul Atotîndurărilor, în Treime slăvit, poate aduce pacea, poate să cheme cu glas de tunet pe cei rătăciți, poate să vindece rănile și boala care a pătruns într-Una, Sfântă, Sobornicească, Universală şi Apostolească Biserică.
Împotriva ereziei nu se poate lupta numai virtual, pe blogurile ortodoxe, care ne pot ține cel mult la curent și ne pot susține prin articole bine documentate, dar greoaie uneori pentru cei insuficient pregătiți teologic și care nu au posibilitatea de a consulta și de a aprofunda, sub atenta îndrumare a unui Părinte sau teolog, cele citite. Sunt favorizați cei a căror pregătire este coordonată de părinții nepomenitori, care pot face cateheze săptămânale și slujesc într-o mănăstire sau schit.
Sinaxele ar trebui repetate la anumite intervale de timp, cu sesiuni de întrebări și răspunsuri, cu consultarea prealabilă de către participanți a unei bibliografii, care să cuprindă lucrări esențiale în înțelegerea ecumenismului și a consecințelor lui.
Ideal ar fi susținerea de conferințe, organizate în diferite orașe ale țării, pentru a favoriza participarea unui număr cât mai mare de credincioși, cu o contribuție materială minimă.
Sf. Iustin Popovici scrie: „Ieşirea din această situaţie fără ieşire – umană, ecumenică, papistă – este în Dumnezeu – Omul istoric, Domnul Iisus Hristos şi în creaţia Sa divino-umană istorică, Biserica, al cărei Cap veşnic El este şi care înseamnă Trupul Său veşnic”. (catacombeleortodoxiei.ro/index.php/iunie/1798-ortodoxia-si-ecumenismul-xxiv)
Rămânem în continuare fii credincioși ai Bisericii Ortodoxe strămoșești, Maica neamului nostru, întrucât lupta pentru dreapta credință nu înseamna pierderea acestei calități, ci din contră, rămânând în sânul ei, continuăm să ducem lupta care necesită pe lângă toate calitățile enumerate mai sus, îndelunga răbdare, dreapta și smerita cugetare.
Ne delimitam de toți cei care ne categorisesc extremiști, schismatici, și ne îngrijim de mântuirea sufletului și de îndumnezeire după porunca Domnului Iisus Hristos sub povățuirea înțeleaptă a duhovnicului, care și-a pus viața pentru oile sale, încetând a pomeni numele ierarhului care a trădat Sfânta și Dreapta Ortodoxie.
Ne alăturăm împreună glasurile mărturisirii Cuviosului Averchie de Jordanville:
„Noi dorim să păstrăm fecioreasca curățenie a sfintei noastre credințe, la care mai mult ca la orice țineau binecredincioșii noștri strămoși. Noi nu putem fi prieteni și nu putem a ne înfrăți cu aprigii dușmani ai credinței noastre Sfinte Creștin-Ortodoxe, așa cum fac dușmanii noștri, căci vedem în aceasta lepădarea Sf. Ortodoxii și trecerea în ceata dușmanilor ei… Nu putem nici să ne împărtășim cu Sfintele lui Hristos Taine împreună cu ereticii, care pervertesc dogmele Credinței Creștine, și cu moderniștii, care subminează duhul patristic al credinței și al cucerniciei noastre.
Nu noi ne rupem de Biserica Universală, ci ei rup comuniunea cu ea, fiindcă Biserica Universală o compun nu doar cei ce trăiesc pe pământ, dar și sfinții proslăviți în ceruri şi bineplăcuți lui Dumnezeu, care ne-au lăsat poruncă, prin cuvânt și prin exemple din propria lor viață de mărturisitori, să păstrăm fără de schimbare Sf. Ortodoxie și să nu ne depărtăm de la ea chiar dacă pentru aceasta ne-ar amenința moartea mucenicească.
De dragul necontenitei comuniuni cu această Biserică Universală, biruitoare în ceruri, noi nu putem, având în față conștiința noastră să mergem pe urmele celor ce s-au lepădat de credință pe pământ, ci putem doar să ne rugăm pentru luminarea și întoarcerea lor la calea pe care au nesocotit-o – a Adevărului lui Hristos, așa cum se roagă pentru întoarcerea tuturor celor rătăciți Sf. Biserică în Săptămâna Ortodoxiei.”
(http://paterika.net/2016/03/08/cuv-averchie-de-jordanville-%E2%80%A01976-cea-mai-scumpa-pentru-noi-este-anume-sfanta-ortodoxie/)

23 iulie 2017, București
Duminica „Vindecării a doi orbi și a unui mut din Capernaum”
Dr. Gabriela Naghi

Sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/07/24/bucuria-marturisirii-adevarului-hristos/