Scrisoare deschisă adresată Mitropolitului Moldovei și Bucovinei cu privire la venirea papei în orașul ortodox Iași

papa.png

Patriarhia Română se pregătește să îl primească pe papa Francisc, în bătaia clopotelor, ca pe un episcop ortodox, în catedrala națională din capitala României.
Capitala spirituală a Ortodoxiei din Moldova, municipiul Iași, se pregătește de un pelerinaj la care vor participa peste 120.000 de catolici, fiind invitați să participe sau să asiste la el și credincioșii ortodocși.
Scrisoarea își propune să afle poziția oficială a Mitropolitului Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan, față de „bucuria” exprimată la nivelul Patriarhiei, într-un comunicat în duh ecumenist, cu privire la această vizită care ar întări relațiile între cele „două Biserici” și mai ales față de această manifestare fără precedent a unei comunități catolice de 200.000 de credincioși, în inima Ortodoxiei moldovene, metropola Iași, tronul mitropolitan care păstorește peste aproximativ 4 milioane de ortodocși români.
Respectând dreptul catolicilor din România de a-și exprima liber conștiința religioasă, considerăm nefirească această vizită „pastorală misionară și pastorală cu puternice valențe ecumenice” în teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Române și în orașe-simbol ale Ortodoxiei românești, precum București și Iași.
Își poate imagina cineva un pelerinaj de 120.000 de români ortodocși pe străzile Romei?

Înaltpreasfinția Voastră,

 

În aceste prime zile ale Sfântului și Marelui Post al Învierii Domnului, când Biserica noastră se pregătește să sărbătorească Duminica triumfului Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor din decursul istoriei, Vă adresez această epistolă prilejuită de anunțarea unui eveniment menit a produce tulburare în cugetele creștinilor ortodocși, care se așteaptă din partea ierarhiei Bisericii noastre să respecte separația dogmatică dintre Ortodoxie și erezie, trasată atât de clar de către hotărârile Sfintelor Sinoade ale Bisericii și sintetizată în Sinodiconul de condamnare a tuturor ereziilor ce se citește în Duminica Ortodoxiei în toată lumea ortodoxă.

Am luat la cunoștință încă de la începutul anului de faptul că papa roman Francisc va face o vizită oficială în România, la invitația Administrației Prezidențiale, a primului-ministru și a conducătorii cultului catolic din România. Informația a venit din partea presei laice, presa bisericească ortodoxă fiind foarte rezervată în această privință.

Aflăm din presă că președintele României a adresat o invitație papei Francisc de a face o vizită în România, că cu prilejul acestei vizite va fi vizitat Palatul Patriarhal, că Preafericitul Patriarh Daniel va avea o întâlnire cu papa, că acesta din urmă va discuta și cu membrii Sfântului Sinod, și că “cei doi conducători ai Bisericilor Ortodoxă Română și Catolică vor rosti o rugăciune comună în Catedrala Neamului, momentul fiind deschis publicului[1].

Informațiile din presa laică sunt confirmate, cu excepția rugăciunii comune, și de către Patriarhia Română, de către purtătorul de cuvânt al instituției, care afirmă, într-un duh pur ecumenist, că:

Ne bucurăm că vizita a fost confirmată şi în virtutea vechilor şi bunelor relaţii dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică, relaţii întărite de vizita Papei Ioan Paul al II-lea din anul 1999 şi reînnoite acum prin apropiata vizită a Papei Francisc. Acesta va fi primit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul unei întâlniri al cărei program urmează să fie anunţat. Bunele relaţii dintre cele două Biserici au fost şi sunt manifestate inclusiv prin ospitalitatea de care se bucură comunităţile de români din multe ţări, mai ales din Italia, unde multe dintre parohiile româneşti îşi oficiază slujbele religioase în biserici puse la dispoziţie de comunitatea catolică locală. Precizăm că vizita Papei Francisc în România are loc în urma invitaţiilor oficiale adresate Sanctităţii Sale de Conferinţa Episcopilor (Catolici) din România, de preşedintele României şi prim-ministrul României[2].

Dacă presa laică nu are nicio problemă în a numi Biserica Ortodoxă a lui Hristos și cultul catolic “cele două Biserici”, surprinde extrem de neplăcut faptul că Patriarhia Română, la cel mai înalt nivel, folosește această denumire inacceptabilă sub aspect teologic.

Din bucuria exprimată de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei deducem că președintele României a avut acordul (cel puțin tacit) al Patriarhiei Române pentru a lansa invitația acestei vizite.

Consider condamnabilă justificarea de către Patriarhia Română a acceptării vizitei conducătorului celui mai mare cult heterodox de inspirație creștină într-o țară ortodoxă și în jurisdicția canonică a unei Biserici Ortodoxe locale prin recursul la “ospitalitate” și la eternul argument, folosit abundent și pentru a explica acceptarea denumirii de “biserică” dată ereziilor și schismelor de către sinodul ecumenist din Creta (aplicată în sens strict eclesiologic în comunicatul patriarhal, unde Biserica Ortodoxă și “Biserica Romano-Catolică” sunt puse pe picior de egalitate), potrivit căruia papa este primit în România pentru a răsplăti ospitalitatea catolică arătată față de românii din spațiul occidental de către comunității cultului catolic, în condițiile în care atât primirea „ospitalității” catolice de către românii ortodocși din Diaspora, cât și întoarcerea acesteia prin acceptarea vizitei papei în România cad sub sancțiunile canonice grave aplicabile celor ce întrețin legături cu ereticii, participă la slujbele acestora sau chiar slujesc în lăcașurile de cult ale acelora (can. 45, 64 ap., 6, 9, 33, 37 Laod., 9 Tim. Alex.).

Presa laică ne informează și că clopotele catedralei mântuirii neamului vor fi trase pentru prima dată cu ocazia venirii papei Francisc[3]. Sursa ne spune că Patriarhia a decis finalizarea instalării clopotelor până la sfârșitul lui mai, cele șase clopote ducând vestea venirii papei în catedrala mântuirii neamului pe o distanță de 15 km. Aceasta înseamnă că papa va fi primit ca episcop al Bisericii lui Hristos în catedrala construită pentru a simboliza Ortodoxia românească, în condițiile în care tronul episcopal al Romei se află în afara Bisericii de un mileniu.  

La rândul lor, autoritățile comunității catolice din România ne informează că vizita papei “va avea în primul rând un caracter pastoral”[4], ceea ce ne face să ne întrebăm ce drept legal au avut autoritățile statului român să pună la cale o vizită ce va avea un caracter pastoral și ecumenic, și doar în ultimul rând politic (papa este șef de stat), când art. 9 (2) din legea cultelor 489/2006 le obligă să nu aibă nicio atitudine părtinitoare față de vreun cult anume din România?

Din siteul arhiepiscopiei catolice[5] din Iași mai aflăm că:

  1. Vizita papei va avea importante valențe ecumenice, întâlnind creștinii catolici și oameni de bunăvoință (această expresie apare peste tot în comunicatul arhiepiscopiei, el desemnând cel mai probabil populația majoritară ortodoxă, pe care în Iași o păstoriți Înaltpreasfinția Voastră, din rândurile căreia cei mai mulți, educați ecumenist în ultimele decenii, sunt “oameni de bunăvoință” față de conlucrarea ereziei cu Ortodoxia și față de considerarea ereziei ca “soră” a Bisericii lui Hristos).
  2. Tema ecumenistă a vizitei papei va fi “Să mergem împreună”, iar logoul vizitei îi prezintă pe credincioșii catolici și pe “oamenii de bunăvoință” uniți în jurul unei cruci catolice.
  3. Episcopii catolici din România îi îndeamnă pe credincioși și pe toți “oamenii de bunăvoință” să se unească în rugăciune pentru ca vizita papei să aducă roade bogate în viața spirituală a creștinilor…
  4. În România vine “urmașul Sfântului Petru”, care urmează a aduce inspirația de “a uni tot ceea ce este bun și valoros în favoarea țării și a bineului comun”, “să putem regăsi voința dialogului între Bisericile creștine, pe baza respectului alterității, care să unească energiile creștinilor…”.

Am luat notă, în acest context, cu deosebită îngrijorare de afirmațiile primarului Municipiului Iași, potrivit căruia, cu ocazia papei Francisc în România și a venirii acestuia la Iași, “Iașul va deveni unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj ale credincioșilor de rit catolic”, fiind așteptați în capitala Moldovei și a Mitropoliei pe care o conduceți 120.000 membri ai cultului romano-catolic, care să se întâlnească cu conducătorul lor[6].

https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/embed/#?secret=okQHy5IMlH

În acea luare publică de poziție, primarul Iașului și-a manifestat încântarea că în Iași vine un „reprezentant al celei mai influente Biserici din toate timpurile”, că acest eveniment va face ca „în toate colțurile lumii să se știe că papa este la Iași” și că „toată lumea va afla unde este Iașul, ce reprezintă Iașul pentru România și Europa”.

Vorbind despre pelerinii care vor veni la Iași, primarul municipiului a spus: “Așteptăm prezența unui număr foarte mare de persoane de cult catolic care vor veni din Ucraina, Moldova, Polonia, din celelalte regiuni ale României și probabil foarte mulți ortodocși. Din punctul nostru de vedere, va fi o prezență care va depăși de departe 100.000-120.000 de persoane”[7].

Hotelurile din Iași, ne informează presa, sunt deja rezervate aproape în întregime, în condițiile în care o cameră de hotel costă în acea perioadă în medie 1600 de lei[8].

Tot din presă aflăm că s-au deschis liste de participanți și că se eliberează bilete celor ce vor „să fie cât mai aproape de Sfântul Părinte”, că papa se va întâlni cu credincioșii (nu știm și dacă cu „oamenii de bunăvoință”) în fața Palatului Culturii, că “mulți tineri își doresc să fie voluntari și să ajute la organizarea evenimentului”, care “va intra în istoria orașului[9]. De asemenea, televiziunile au început o campanie foarte puternică de prezentare a evenimentului populației ortodoxe, invitată să meargă să îl vadă pe papa la Iași.

Organizatorii catolici ai evenimentului afirmă că: “Ne dorim ca evenimentul să fie cât mai deschis pentru toată lumea, nu doar pentru catolici… Foarte mulţi creştini doresc să participe”[10]. “Aşteptăm din partea parohiilor o informare, o manifestare a dorinţei, să vedem unde ne aflăm, câţi vor dori să participe la întâlnirea cu Sfântul Părinte, şi apoi vom lua o decizia la nivel de organizare care să nu presupună doar prezenţa catolicilor, ci şi a ortodocşilor şi a persoanelor de alte confesiuni care doresc să asiste.”[11]

Toate aceste pregătiri și mai ales cuvintele edilului Iașului par a fi spuse într-un oraș catolic, în care nici măcar nu există Biserica Ortodoxă. Se propune ca în toate colțurile lumii să se afle că Iașul ortodox este un centru de pelerinaj catolic mondial, o citadelă a acestui cult.

Suntem conștienți și respectăm faptul că legile statului român impun o conviețuire pașnică între culte și dreptul unui cult de a-și manifesta liber și public forma sa de exprimare a sentimentului religios, că papa Francisc are garantat dreptul la liberă circulație (în măsura în care legile Uniunii Europene sunt convergente cu cele ale Statului Vatican), motiv pentru care nu așteptăm din partea nimănui să militeze pentru interzicerea oficială, legală, a vizitei papei în România sau a întâlnirii cu coreligionarii.

Îi respectăm pe concetățenii noștri membri ai cultului romano-catolic și nu dorim să îi discriminăm, să îi insultăm, să le încălcăm dreptul la conștiință religioasă sau să instigăm contra lor sau a conducătorului cultului pe care îl profesează.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/petitie-impotriva-venirii-papei-in-romania/embed/#?secret=snPE5T5opc

Toate demersurile noastre, inclusiv petiția contra venirii papei în România, publicată pe siteul Mărturisirea Ortodoxă, au ca scop conștientizarea credincioșilor ortodocși că această relație de “ospitalitate reciprocă” propusă lor cu ocazia acestei vizite este contrară tradiției și practicii canonice ortodoxe, întrucât teologia romano-catolică a fost condamnată ca eretică de cel puțin două sinoade ale Bisericii Ortodoxe (desfășurate în secolul al IX-lea și în secolul al XIV-lea), rămase în conștiința ortodoxă ca ecumenice, iar pretinsa ridicare a anatemelor din 1965 dintre Biserica Ortodoxă și Roma catolică este considerată un act ecumenist (sancționat la acea vreme de personalități precum Sfântul Paisie Aghioritul, episcopii Ținuturilor Noi din Grecia prin întreruperea pomenirii patriarhului ecumenist Atenagora) care nu justifică în vreun fel această apropiere dintre Ortodoxie și catolicism și cu atât mai puțin considerarea cultului catolic ca “Biserică soră”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/embed/#?secret=68mQ11CDoY

Îi respectăm, sub aspectul conviețuirii pașnice în societate, pe concetățenii noștri de confesiune romano-catolică, dar adevărul teologic nu poate fi negociat sau eludat, așa cum nu poate fi nici dreptul nostru, al creștinilor ortodocși, de a protesta democratic, civilizat și în cadrul legal față de această vizită, pe care o considerăm inoportună, deoarece își propune încă din sloganul sub care se desfășoară un program prozelit de tip ecumenist, lucru ce rezultă și din comunicatele oficiale ale autorităților catolice, adresate, după cum s-a văzut mai sus, “oamenilor de bunăvoință” sau chiar direct ortodocșilor.

Pentru toate aceste motive, respectuos Vă întreb, ca pe cel ce ați primit de la Hristos însărcinarea de a păzi turma credincioșilor din Moldova de toate amenințările la adresa credinței ortodoxe și de “lupii înțelegători” de tot felul:

  1. Sunteți de acord cu poziția exprimată de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, care a vorbit despre “relațiile dintre cele două Biserici”, punând pe picior de egalitate Biserica Ortodoxă, Biserica unică a lui Hristos, cu o comunitate religioasă scoasă în afara acesteia pentru erezii dogmatice grave, în urmă cu 1000 de ani?
  2. Cum se împacă asigurările pe care credincioșii le primesc din partea ierarhilor după sinodul din Creta, că Biserica Ortodoxă nu a recunoscut niciun fel de bisericitate ereziilor și schismelor, că nu se face nicio concesie ecumenismului, cu acest discurs ecumenist al Patriarhiei Române, în care cultul romano-catolic este numit “Biserică”?
  3. Ce fel de simbol al Ortodoxiei românești este catedrala mântuirii neamului, dacă clopotele ei vor bate pentru prima dată pentru a primi ca pe un episcop ortodox pe conducătorul unei grupări religioase tăiate de la trupul Bisericii în urmă cu o mie de ani și aflate în afara Bisericii până în zilele noastre din pricina unor învățături eretice condamnate de două sinoade ecumenice, cel al Sfântului Fotie din secolul al IX-lea, și cel al sfântului Grigore Palama, din secolul al XIV-lea?
  4. Care este poziția oficială a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei față de întreaga vizită a papei în general și față de pelerinajul de la Iași, în mod special, desfășurate sub sloganul ecumenist “Să mergem împreună!”, adresat în mod evident și ortodocșilor moldoveni pe care îi păstoriți?
  5. Care este poziția Mitropoliei Moldovei față de eforturile autorităților locale de a prezenta Iașul întregii lumi ca pe un centru mondial de pelerinaj catolic? S-au discutat la nivelul de cooperare între autoritățile locale și Mitropolie implicațiile acestui eveniment?
  6. Are Mitropolia Moldovei și Bucovinei o evaluare a impactului pe care l-ar putea avea asupra populației ortodoxe o vizită de asemenea magnitudine, mai ales în contextul în care Biserica noastră folosește la cel mai înalt nivel un limbaj ecumenist în care catolicismului îi este recunoscut statutul de “biserică” și chiar de “biserică soră”?
  7. Are Mitropolia Moldovei și Bucovinei o strategie misionară prin care credincioșilor ortodocși să li se prezinte realitatea dogmatică despre catolicism și mai ales prevederile canonice referitoare la colaborarea cu acest cult, aflat în afara Bisericii lui Hristos, pentru a-i putea ajuta să se orienteze corect față de acest eveniment?

Știm că uzanțele actuale fac ca relațiile bisericești să fie privite de către actorii implicați ca relații socia-politice oarecare. Un episcop este totuși un conducător al Bisericii lui Hristos în anumit teritoriu, având o datorie sacră față de turma încredințată spre păstorire, indiferent de mentalitățile sociale din anumit moment istoric.

Pe tronul Mitropoliei Moldovei au stat mitropoliți pe care, pentru viața lor și pentru modul în care au păstorit turma, Biserica i-a canonizat în rândul sfinților. Unul dintre aceștia este și Sfântul Mitropolit Iosif cel Milostiv, pe care Biserica noastră l-a trecut în rândul sfinților în 2018 și îl prăznuiește la 26 ianuarie în fiecare an.

În perioada în care am lucrat la Iași, am auzit o istorie foarte interesantă de la un avocat octogenar foarte cultivat, ca mulți dintre locuitorii pitorescului oraș, mai ales în ceea ce privește bogata istorie a urbei.

Istorisirea sa se referă la o întâmplare din viața sfântului mitropolit Iosif cel Milostiv. V-o relatez, cerându-Vă iertare dacă ați citit-o deja în paginile portalului Mărturisirea Ortodoxă:

La Iași, în perioada interbelică, a venit Regele României într-o sâmbătă seara la un banchet oferit în cinstea unui eveniment special. Bal mare la Palatul Roznovanu, din centrul Iașului. La un moment dat, își dă seama regele că mitropolitul nu se află în sală și întreabă într-o doară: „Înaltpreasfințitul nu a fost invitat?”. În stilul servil specific, autoritățile locale au trimis imediat pe cineva la mitropolie, la chilia mitropolitului. „Regele a întrebat de înaltpreasfinția voastră, veniți repede la bal, numaidecât, e foc etc.”. Mitropolitul a ieșit din chilia sa și le-a spus: „Rugați-l pe Majestatea Sa să mă ierte, dar mâine am Sfânta Liturghie și trebuie să mă pregătesc”.

Amploaiatul s-a întors speriat în bal, i-a spus, alb la față, regelui că mitropolitul nu vine pentru că are slujbă. Regele a întrerupt distracția și a zis: „Domnilor, pentru că Înaltpreasfințitul are slujbă mâine, vă rog să ne risipim acum și să ne revedem mâine după amiază”. Balul s-a destrămat pe loc, regele s-a dus și s-a pregătit și el pentru a participa la slujbă, a participat, iar a doua zi, după amiază, balul a fost reluat, mitropolitul a venit a salutat pe toată lumea și a binecuvântat evenimentul care l-a cauzat, apoi s-a retras, așa cum cere legea canonică, iar ceilalți și-au continuat distracția.

Această istorioară ne arată relația sănătoasă existentă în Iașul acelor vremuri între un mitropolit ortodox și un rege născut în cultul romano-catolic. Fie ca ea să Vă inspire în a lua decizia corectă față de problemele delicate pe care le ridică vizita papei în România și mai ales în Iași și de a reaminti autorităților locale ieșene că în Moldova există, pe lângă cei 200.000 de romano-catolici, aproximativ 4 milioane de ortodocși[12], pe care îi păstoriți, motiv pentru care un asemenea eveniment nu se poate realiza fără acordul și, mai ales, împotriva voinței Bisericii majoritare, de ca și când aceasta nu ar fi existând.

 

Cu deosebit respect,

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Note:

[1] https://www.qmagazine.ro/exclusiv-q-magazine-papa-francisc-si-patriarhul-daniel-se-vor-ruga-impreuna-pe-31-mai-la-catedrala-nationala/

[2] https://www.stiripesurse.ro/patriarhia-romana-face-precizari-despre-vizita-papei-francisc-ce-au-decis-patriarhul-daniel-i-suve_1317104.html.

[3] https://www.click.ro/news/national/clopotele-catedralei-mantuirea-neamului-vor-fi-trase-pentru-prima-oara-la-sosirea.

[4] http://infosapientia.ro/comunicat-de-presa-papa-francisc-in-vizita-in-romania-vine-la-iasi/.

[5] Idem.

[6] https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/.

[7] https://www.libertatea.ro/stiri/la-iasi-au-inceput-pregatirile-pentru-vizita-papei-francisc-autoritatile-estimeaza-120-000-de-turisti-hotelurile-sunt-rezervate-aproape-integral-2521537.

[8] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/vizita-papei-francisc-aglomereaza-hotelurile-la-iasi-1067256.

[9] https://observator.tv/eveniment/vizita-papa-francisc-iasi-inscrieri-283480.html.

[10] https://www.dcnews.ro/papa-francisc-in-romania-cand-se-va-intalni-la-iasi-cu-credinciosii_634458.html.

[11] https://www.cotidianul.ro/vezi-noi-detalii-despre-vizita-papei-francisc-in-romania/.

[12] https://ro.wikipedia.org/wiki/Portal:Moldova/Introducere.

 

Citiți și:

https://www.marturisireaortodoxa.ro/printul-bisericii-mitropolitul-teofan-incurajat-sa-participe-la-implinirea-idealului-religios-al-mozaismului/embed/#?secret=NXci9JI1kV

 

https://www.marturisireaortodoxa.ro/scrisoare-deschisa-adresata-mitropolitului-moldovei-cu-privire-la-venirea-papei-in-orasul-ortodox-iasi/

Victorie uriașă pentru Schitul Orășeni: Judecătoria Suceava respinge cererea de evacuare formulată de MMB

ioan.jpg

Parohia Schit Orășeni câștigă în primă instanță procesul intentat de MMB pentru evacuarea de urgență a părintelui Ioan Ungureanu. Instanța din Suceava a decis că cererea MMB este nefondată și a respins-o.
Parohia Schit Orășeni este singura parohie din țară în care preotul și credincioșii rezistă atât persecuțiilor crunte ale angajaților MMB, cât atacurilor nedemne și trădărilor unora dintre cei care au pornit în aceeași luptă contra ereziei acum trei ani, dar între timp au căzut în rătăciri schismatice.
După căderea schitului nemțean Rădeni și risipirea tuturor celor care luptau acolo, Schit Orășeni rămâne singura cetate de luptă antiecumenistă din Moldova, mărturisind cu curaj în fața tuturor preoților din Patriarhia Română, pe care îi încurajează să mărturisească deschis împotriva ereziei ecumeniste și să țină neclintită dreapta credință ortodoxă.

 

În urmă cu aproximativ un an, Mitropolia Moldovei și Bucovinei a depus la Judecătoria Botoșani o cerere de evacuare de urgență a părintelui Ioan Ungureanu, preotul parohiei Schit Orășeni, pe motiv că părintele a fost caterisit și în locul sfinției sale a fost instalat preotul Constantin Bolohan.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/preotul-ecumenist-constantin-bolohan-serbeaza-botezul-domnului-pe-4-ianuarie/embed/#?secret=FJur6fGC5Z

În sprijinul cererii sale, MMB a adus decizia de caterisire a părintelui Ioan Ungureanu, aplicată în mod necanonic pentru întreruperea pomenirii ierarhului semnatar al documentelor eretice din Creta, în cadrul unor simulacre de procese în care episcopul și-a judecat propria cauză, cu concursul unui complet de judecată bisericesc total aservit.

MMB a insistat și pe o interpretare eronată a canonului 13 Laodiceea, încercând să convingă instanța, se pare fără succes, de faptul că poporul credincios nu are niciun drept asupra parohiei sale, că episcopul poate face și desface ce dorește, indiferent de voința poporului credincios.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/mmb-ii-considera-si-ii-trateaza-pe-credinciosii-ortodocsi-proprii-ca-pe-o-plebe/embed/#?secret=yXNAng2jwu

Cererea de evacuare de urgență a survenit după ce, în 11 noiembrie 2017, angajații MMB au încercat să îl înlăture pe părintele Ioan Ungureanu cu ajutorul unor indivizi necunoscuți, aduși pentru a sparge ușile bisericii și a-l bate pe preot, sub privirile  Jandarmeriei, care au amendat ulterior pe credincioșii prezenți la ora asaltului în biserică, pentru că au încercat să își apere preotul.

Abia după acest episod barbar autoritățile locale și MMB au început să își pună problema obținerii unei hotărâri judecătorești de evacuare a părintelui Ioan.

Vandalizarea bisericii din Schit Orășeni a avut ca urmare o plângere penală depusă contra celor ce au intrat cu forța, fără niciun drept, peste credincioșii aflați în biserică la acea oră, la care se desfășurau slujbele de duminică dimineața. În acest proces este posibil să fie audiat și Mitropolitul Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan, în numele și cu autorizarea căruia pretind că au acționat cei ce au spart biserica.

Procesul legat de evacuarea de urgență a părintelui Ioan a fost demarat la Judecătoria Botoșani, membrii parohiei care îl susțin pe părintele Ioan introducând toți un număr de 324 de cereri de intervenție accesorie, pentru a arăta justiției că ei sunt adevărații proprietari ai bisericii și doresc să rămână alături de preotul lor paroh.

Cererile s-au judecat la judecătoria și tribunalul Botoșani, fiind respinse de un complet din care a făcut parte și un judecător care avea legături strânse cu MMB, fiind absolvent de seminar și prezentat în termeni elogioși pe siteul mitropolitan Doxologia. Împotriva completului care a pronunțat acea decizie s-a formulat o plângere la Inspecția Judiciară, cei 324 de reclamanți considerând că sentința a fost viciată, iar completul și-a depășit atribuțiile în decizia pe care a luat-o.

Ca urmare a acestei situații, dar și a faptului că la nivelul județului Botoșani s-a format un fel de „jamahirie MMB”, cu concursul multora dintre autoritățile locale, de la primarul MMB-ist al Comunei Cristești, Lucian Borfotină, care se comportă în localitate ca un angajat al Mitropoliei, nu al statului român, până la prefectul județului, părintele Ioan Ungureanu a cerut strămutarea procesului la Suceava, unde, astăzi, 12 martie 2019, Judecătoria Suceava a decis să respingă cererea de evacuare forțată ca fiind nefondată. MMB are posibilitatea să declare apel în termen de 5 zile de la pronunțare.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ortodocsii-nepomenitori-sustinatori-ai-rezolutiei-din-ianuarie-2018-cine-suntem-si-cum-luptam-contra-ecumenismului/embed/#?secret=4smrANeY0J

Dacă sentința se va menține și în calea de atac, parohia Schit Orășeni va rămâne singura parohie din cadrul Patriarhiei Române în care preotul, alături de credincioșii săi, luptă cu succes, în mod canonic și patristic, de trei ani împotriva ecumenismului și a sinodului eretic din Creta, îndurând atât persecuțiile crunte ale binomului MMB-autorități locale, cât și trădarea succesivă și atacurile nedemne din partea unora care au pornit pe aceeași cale a luptei antiecumeniste acum trei ani, dar au deviat între timp de la aceasta în diverse rătăciri schismatice.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/calugarul-filostilist-sava-batjocoreste-lupta-antiecumenista-a-parintelui-ioan-ungureanu-si-a-satenilor-din-oraseni/embed/#?secret=GPwEeEgeH2

Victoria acestei parohii, cumulată cu decizia CEDO din speța Tothpal & Szabo vs România, în care CEDO a decis că preoții caterisiți, dar susținuți de parohiile lor, nu pot fi condamnați penal, pentru că aceasta ar fi o violare a libertății de exprimare religioasă a celor care îi doresc preoți în continuare, ar trebui să dea curajul tuturor preoților ortodocși români să întrerupă pomenirea ierarhilor semnatari în Creta sau măcar să mărturisească deschis contra ereziei la care s-au făcut părtași episcopii lor, mai ales în condițiile în care Patriarhia Română s-a declarat încântată de anunțata vizită a papei eretic al „bisericii catolice surori”  și se pregătește să îl primească cu primele bătăi de clopote ale catedralei naționale din București, în timp ce Mitropolia Moldovei și Bucovinei asistă fără nicio reacție la o manifestare uriașă de simpatie și adeziune față de papă organizată de autoritățile locale în inima Moldovei ortodoxe, păstorite de mitropolitul care își dorește cu ardoare să îl alunge din parohie pe singurul preot mărturisitor antiecumenist rămas în Moldova.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/embed/#?secret=Kq6MHw8GPi

/

https://www.marturisireaortodoxa.ro/victorie-uriasa-pentru-schitul-oraseni-judecatoria-suceava-respinge-cererea-de-evacuare-formulata-de-mmb/

„Minunata” noua lume ecumenistă, tot mai aproape de Ortodoxie (VI) – răspunsuri și completări

teatru-shutter-500x349.jpg

Partea VI. Răspunsuri la comentariile cititorilor și completări.

 

„Dați-i unui om o masca și el vă va spune adevărul.”

Oscar Wilde

 

Intentionasem sa las din partea a V-a ultima, insa zecile de comentarii adresate de cei care au citit articolele pe principalele 3 site-uri unde au fost publicate m-au determinat sa le raspund. Cu ocazia faptului ca astazi a randuit Dumnezeu sa am o zi libera, am facut un demers cat am putut eu de organizat, care insa nu e deloc scurt.

Imi cer iertare ca din ratiuni tehnici si de timp am scris acest articol pe un laptop imprumutat, care nu are tastatura in romana, prin urmare acestui articol ii vor lipsi multe diacritice.

 

Asadar, voi raspunde comentariilor care mi s-au parut interesante si mai ales unora din cele care au adresat intrebari si mai ales doresc si eu sa adresez niste intrebari unora din comentatori. Asadar, exista 3 locuri principale unde au fost publicate articolele si au inregistrat comentarii. Le-am dispus in acest tabel cu numere, ca sa se stie clar la ce ma refer. Cu aceasta ocazie, multumesc celor care s-au ostenit sa publice articolele mele si cititorilor care au fost intelegatori cu   erorile mele de redactare. Intre paranteze sunt numarul de comentarii inregistrate conform contorului automat al site-ului la data cand scriu acest articol.

 

Marturisirea Ortodoxa Ortodoxia Marturisitoare Ortodox Info
I. Non-minunea ”sfințirii” apei plate necarbogazoase de Bobotează în ritm de folk 1 (4) 6 (37) 11 (17)
II. Ecumenism în ritm de diaspora. 2 (6) 7 (5) 12 (16)
III. Problemele cotidiene ale evitării ecumeniștilor în Ortodoxia României 3 (10) 8 (23) 13 (9)
IV. La caracter ales, tratament ales. 4 (2) 9 (20) 14 (5)
V. Concluzii 5 (4) 10 (3) 3

 

1 Raspuns la comentariul Gabrielei Naghi:  “Multi oameni sunt ispititi sa isi imparta vietile in doua categorii distincte: viata cotidiana pe care o ducem la serviciu, cu prietenii lumesti, in afacerea noastra lumeasca, si ortodoxia, pe care o traim Duminicile si in alte zile ale saptamanii, cand avem timp pentru ea. “

>> Trairea unei vieti crestine se face in viziunea mea, pe deoparte, prin implementarea unor principii crestine in toata viata (de exemplu, cum ma comport cu oamenii pentru care lucrez, cu prietenii, cu familia) si prin practica unor obiceiuri crestine (de exemplu, rugaciune zilnica, post, ascultarea de audiobookuri ortodoxe etc.). Desigur ca in ziua de duminica si in sarbatorile cu cruce rosie imi fac mai mult timp pentru obiceiuri suplimentare, cum ar fi: participarea la slujbele Bisericii, citirea din cartile sfinte, discutii despre credinta cu prietenii, pentru ca in acele zile nu lucrez (decat daca este ceva urgent, ceea ce se intampla rar). Acesta este un trai specific mirenilor si de aceea au ales sa fie mireni, pentru ca nu au simtit o chemare mai speciala care sa-i determine sa fie calugari sau preoti. In Italia, preotii pun des accentul pe nevoia de a pastra stilul de viata crestin si in restul zilelor saptamanii si, acolo unde se poate, Biserica vine in intampinarea crestinilor organizand slujbe in acele zile de sarbatoare din timpul saptamanii. In acelasi timp, este adevarat si ca cine vrea poate, si ca majoritatea din cate am observat si auzit nu reusesc sa faca asta pentru ca le este frica de conditionarea celor care ii angajeaza. Mie nu mi-e frica sa ii notific pe cei pentru care lucrez cand lucrez si cand aleg sa nu lucrez si prin urmare sa nu fiu platit si ii incurajez pe tot mai multi sa faca la fel, respectand si pe cei care pot si pe cei care nu pot. In acelasi timp, nu am de gand sa imi cer scuze pentru ca mai mult lucrez in timpul zilelor saptamanii decat ma rog. Chiar daca am o libertate mai mare decat marea majoritatea romanilor care lucreaza (partial) in Italia, am nevoie sa muncesc ca sa traiesc, iar eu nu am ales sa fiu teolog si nici nu consider ca am aplecare spre asta.

Raspuns la comentariul Pr. Vasile Iovita: “Ceea ce face in biserica, e revoltator. Acesta, in vremuri normale, ar trebui trimis acasa sa se ocupe cu altceva. “

>> Parinte, va multumesc de aceasta confirmare. Intr-adevar, mie mi se parea acest comportament al preotului B complet neobisnuit. In acelasi timp am fost invatat de mic sa nu pun la indoiala ce fac preotii, sa nu judec stiind ca “daca vezi un preot beat in sant, te duci si ii spui: sarumana, parinte”, fara sa-l vorbesti de rau. Sa ma trezesc brusc la dimensiunea intregii probleme a fost socant pentru mine. Este important sa intelegeti ca marea majoritate a romanilor care se duc la Biserica cel putin in zona Z unde sunt eu, au incredere in preot si considera ca ce face el este bine, pentru ca alta varianta si model considera ca nu au: sunt printre straini si se agata de aceasta insula de romanism si spiritualitate care este preotul in jurul careia se formeaza comunitatea. Cei mai multi care barfesc preotul prefera mai degraba sa nu se duca la Biserica ori se duc din an in Paste. A contrazice preotul sau a-i pune la indoiala prestatia este un act insotit de o mare rusine pe care putini indraznesc sa-l faca in public fiind sustinuti de argumente. Desigur ca si multi sunt naivi, ar fi in stare sa se duca la un asemenea preot si sa-l intrebe: “parinte, nu-i asa ca nu sunteti ecumenist?”. Si la care preotul probabil ca il va mangaia pe crestet parinteste cu cuvinte reconfortante, tot la fel cum lupul magaie oaia care intreaba daca nu cumva vrea sa o manance.

 

  1. 2. Raspuns la comentariul pr. Claudiu Buza: “Patriarhia Moscovei, în contradicție cu toate celelalte Biserici Ortodoxe Locale, nu consideră Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi (lipovenească) ca fiind eterodoxă. Asta nu înseamnă că noi avem comuniune cu ei. E bine să-i evităm. Mai ales că în România, lipovenii au întrerupt comuniunea cu mitropolia lipovenească de Moscova.

>> Da, este bine sa-i evitam, daca avem alta alternativa, asa cum sunt, in Romania. Explicatia din comentariul dvs. probabil explica de ce preotul lipovean roman din Romania cu care am vb cand am fost in orasul Y mi-a spus ca nu ar fi de acord sa ma primeasca sa particip la Sf. Liturghie slujita de ei in eventualitatea in care IPS Daniel ar recunoaste tomosul de autocefalie al ucrainenilor. In acelasi timp, preotul rus din Italia, E, la Biserica Ortodoxa Rusa de Rit Vechi m-a primit cu bratele deschise, randuindu-mi un loc unde sa stau in spate, in biserica, dupa ce i-am spus necazul meu cu ecumenistii pe care si el ii evita. Din ce am citit pe wikipedia despre istoricul acestei probleme si din ceea ce mi-a spus parintele meu duhovnic, A, nu am gasit niciun motiv canonic sau dogmatic pentru care noi ar trebui sa-i respingem pe ei sau ei pe noi (ma refer la staroverii ce apartin de factiunea rusa, nu la cei din Romania). Desigur, eu nu am preferat sa merg la slujbele tinute de preotul E. Eu m-am simtit nevoit sa fac aceasta abia la inceputul lui ianuarie 2019, cand nu am mai avut niciun fel de alta alternativa:

  • nu vreau sa ma rup de Biserica rugandu-ma doar acasa in zilele de sarbatoare
  • nu am bani sa calatoresc mai mult de 200 de km in fiecare duminica si zi de sarbatoare,
  • pe la slujbe tinute de ecumenisti parintele meu duhovnic m-a legat sa nu ma mai duc si nici nu mai vreau sa mai fac asta.
  • Marea majoritate a radiourilor ortodoxe care transmit pe internet slujbele din Romania sunt gestionate de ecumenisti. Stiti dvs. vreounul care transmite slujbe ale unor dreptmarturisitori antiecumenisti? Dati si mie linkul, sa-l ascult si eu!

Daca gresesc, atunci va rog, calauziti-ma, parinte, cum este mai bine sa fac, unde gresesc si de ce, pentru ca doresc sa ma aflu in Adevar.

Exista pentru unii riscul ca fugind de ecumenismul din ierarhia bisericeasca romaneasca sa mearga la stilisti, care sunt schismatici. In acelasi timp, tin sa atrag atentia sa nu ii bagam pe staroveri (lipveni) in aceeasi oala cu stilistii, pentru ca nu au nicio legatura.

Daca este cineva care stie altceva, va rog corectati-ma, invatati-ma, ca sa stiu sa spun si eu la altii cu argumente.

Citez din comentariul pr. Matei Vulcanescu: “În 1971, Patriarhia Moscovei a revocat anatemele asupra vechi-credincioşilor încă din secolul al XVII-lea, dar majoritatea comunităţilor de vechi-credincioşi nu s-au reîntors încă la Comuniunea cu celelalte Biserici”.

Asadar, sfintiti preoti, luand in considerare cazul meu particular, vreti va rog sa imi dati niste intrebari pe care sa i le pun preotului E. ca sa ma lamuresc cu privire la aceasta problema specifica? Cred ca e un subiect care a starnit interesul nu doar pentru mine si merita un articol teologic corespunzator.

 

  1. 3. Raspuns la Creanga Teofil. “de ce nu luați canon pentru partea de la Dumnezeu de la preotul care doriți?”:

>> Am luat. Canonul a fost asa: 40 de zile de citit urmatoarele rugaciuni:

L, Mr, V Ac. Sf. Nicolae https://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-nicolae-67130.html

Ma, J, S – Ac. Sf. Spiridon se zic rugaciunile incepatoare si apoi https://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-spiridon-67132.html

 

in fiecare seara:

Psalmii 37, 67, 142, 50

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=37

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=67

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=142

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=50

 

Paraclisul Maicii Domnului

https://doxologia.ro/ceaslov/paraclise/paraclisul-preasfintei-nascatoare-de-dumnezeu

 

Canonul de rugaciune catre sfantul inger pazitor al vietii omului (deci nu acatistul catre ingerul pazitor) https://doxologia.ro/canon-cantari/canonul-de-rugaciune-catre-ingerul-pazitor-al-vietii-omului

Am facut acest canon. Nu s-a legat nimic. Alt calugar (nu cel care mi-a dat canonul), dupa ce m-a ascultat pe indelete, mi-a spus ca e mai bine sa ma concentrez pe aspectul profesional o vreme mai indelungata. Pentru un timp, prefer sa raman putin circumspect in legatura cu solutia magica: “te rogi si-ti pica nevasta in brate”.

 

Raspuns la comentariul Gabrielei Naghi: “Solutii omenesti in cazurile prezentate de domnul Mihai, nu exista, intrucat este implicata libera alegere a tuturor celor implicati si glasul constiintei lor, pe care le respectam.”

>> Eu cred ca Dumnezeu ajuta pe fiecare crestin in masura in care el face eforturi cat poate. De aceea, exista in indreptarul de spovedanie scris de Nicodim Mandita “415. M-am lenevit în rugăciunile mele, am aşteptat a-mi veni cele trebuincioase sufletului şi trupului, fără a munci serios pentru a le dobândi.”. Deci fiecare mirean poate sa caute solutii in contextul ecumenismului chiar si in diaspora:

  • sa mearga la Biserica Ortodoxa la o biserica avand slujire in alta limba, care apartine de alta tara, dar care este in comuniune cu Biserica Ortodoxa
  • sa calatoreasca pana mai departe ca sa gaseasca un preot neecumenist
  • sa discute cu preotul locului ca sa-l convinga, sa-l lamureasca, sa-l lumineze

Acestea sunt solutii omenesti care, desigur, fara rugaciune, nu dau rezultate, caci fara voia si pronia lui Dumnezeu nimic bun si durabil nu se face. In acelasi timp, din punctul meu de vedere intre “solutii omenesti” si “solutii de la Dumnezeu” nu exista o dihotomie, ci o conlucrare.

Problema de care eu am devenit constient nu atat prin relatarile pe care le-am facut in aceasta serie asupra unor zone limitate, ci prin confirmarile din partea unor comentatori ale acestor articole, este ca si in alte tari din Europa Occidentala lucrurile stau la fel si este foarte ingrijorator. Pana in decembrie 2017, aveam increderea ca Biserica Ortodoxa, prin toate vlastarele ei (romanesti, ruse, grecesti, etc.) are o retea pe care crestinul poate sa conteze in primul rand in marturisirea dreptei credinte, temelie a Ortodoxiei. Pentru mine, este ca si cum mare parte din aceasta retea a fost anihilata de pe harta Europei, lasand loc unei foarte mari neincrederi. Pentru un mirean, sa se trezeasca peste noapte cu o schimbare a asteptarilor la 180 de grade in ceea ce priveste viata lui spirituala nu e putin lucru.

La Judecata de Apoi, fiecare crestin se intalneste cu parasul sau, constiinta. Constiinta pe parcursul vietii mai poate fi adormita, dar si cand se trezeste, obliga pe crestin la niste decizii care pot parea radicale privite din exterior. Insa aceste decizii sunt adaptate la realitatea constatata, despre care am scris, fata de care consider ca nu ne putem ascunde dupa deget.

Apreciez foarte mult sacrificiile facute de tinerii care au calatorit si care fac efectiv minuni in drumurile lor pentru a lamuri preotii, despre care se poate citi aici. Sa le dea Dumnezeu cat mai mult har si putere de convingere sa aduca la trezvie constiinte adormite. Mi-as dori si eu sa am o cultura apologetica care sa-mi permita sa fac asta si timp si rabdare pentru o asemenea lucrare, numai ca astea nu se dobandesc peste noapte, iar cu mine nu a stat niciodata cineva deoparte sa-mi explice:

  • Uite care-i treaba, crestine! Vezi tu, preotii despre care crezi ca isi fac treaba si poti sa ai incredere in ei, ca marturisesc drept pe Hristos? Ei bine, o sa vina o vreme in care multi dintre ei isi vor intuneca mintile si prin urmare nu conteaza ca tu n-ai vrut sa te faci teolog, TU va trebui sa te duci sa-i lamuresti cum sta treaba, asadar las-o mai moale cu ce voiai tu sa inveti si pune mana pe apologetica, pt ca va trebui sa-i lamuresti pe unii din acestia mai ceva ca pe sectanti daca vrei sa ai unde sa mergi la Biserica atunci cand ai sa fii mare! Ah, si daca tot esti acolo, invata si ceva detectivistica pentru a reusi sa-ti dai seama fara prea mari eforturi cu cine nu e cazul sa-ti pierzi timpul in prima instanta!

Oare asta e genul de discutie pe care ar trebui sa-l aiba fiecare parinte cu copiii lui in aceste vremuri?

 

  1. 5. Raspuns lui Abrudan Cornel: “NOI MIRENII, CUM VOM ŞTI, DACĂ PREOTUL, A RĂMAS ORTODOX.”

Cele trei întrebări pe care eu le-am folosit si le recomand sunt:

  • Părinte, sunt unii care consideră că întâlnirile și rugăciunile ortodocșilor împreună cu catolicii reprezintă o formă de mărturisire și demonstrare a frumuseții ortodoxiei. Sunt alții care consideră că sunt o formă de trădare a ortodoxiei. Unde este adevărul?
  • Părinte, sunt unii care consideră că sinodul din Creta ar fi canonic pentru ortodoxie, sunt alții care consideră că acolo s-a produs o trădare a ortodoxiei. Dvs. ce credeți?
  • Părinte, au fost unii preoți ortodocși în România care au fost caterisiți de către BOR pentru faptul că au încetat să pomenească pe ierarhii lor după sinodul din Creta, invocând ecumenismul acestora. Credeți că respectivele caterisiri sunt valabile sau nu?

Raspunsurile corecte sunt: tradare; tradare; nu sunt valabile. Preotul poate sa raspunda sau sa se eschiveze. Daca se eschiveaza, trebuie insistat cu diplomatie, asa cum am facut eu cu preotul D. Daca spune ceva radical diferit fata de raspunsurile corecte sau “o scalda” nuantat, nu e de bine. Am formulat aceste intrebari dupa cum m-a dus capul, altii daca prefera pot pune alte intrebari, insa mie mi se pare ca sunt destul de lamuritoare pentru ca nu influenteaza in niciun fel preotul sugerandu-i vreun raspuns. In plus, sunt politicoase, clare si economisesc timpul.

 

  1. 6. Raspuns la comentariul Gabrielei Naghi: “Mai putem vorbi de crestini ortodocsi in aceasta parte a diasporei? Ce pot intelege acestia despre erezii,ecumenism si schisme? Se pare ca la nivelul sinodal se cunoaste bine acest lucru si special sunt lasati in necunostinta, necatehizati, pentru a putea fi usor manipulati, dresati, ametiti, caci implementarea ecumenismului adanc in Trupul si Madularele Bisericii necesita liniste, armonie si pace, fara impotriviri, contestatii si negari. “

>> Eu caut sa nu generalizez. Eu am dat marturie pentru ceea ce am constatat acolo unde am intrebat si am cercetat: in zona Z, in orasul Y. Eu nu spun ca e asa in toata Italia, pentru ca nu am fost in toata Italia si nu am cercetat despre toata Italia pentru ca nu a fost cazul. Eu nu spun ca e asa in tot Occidentul, pentru ca nu am fost in tot Occidentul. Cine are rabdare, poate sa ia cu rabdare site-urile episcopiilor Romanesti din strainatate si sa verifice parohie cu parohie, preot cu preot, folosind motorul de cautare google (care va fi cu siguranta prietenos sa dea rezultate corecte politic) si sa publice despre care exista dovezi ca s-au rugat cu catolicii inclusiv si mai ales de pe site-urile catolice, ca sa stie credinciosii sa-i evite. Sunt tare curios de un raspuns al Patriarhiei la o asemenea lista cu dovezi. Dar asta nu mi se pare munca de un singur om, iar eu am alte urgente si prefer sa ma limitez la ce ma pot angaja ca pot face.

Exista credinciosi ortodocsi acolo unde exista Biserica, iar Biserica va continua sa traiasca acolo unde sunt credinciosi ortodocsi, deci despre asta cred e bine sa nu ne pronuntam ca “sunt acolo” sau “nu sunt deloc acolo”. Dumnezeu ii stie pe fiecare cat si cum este. Poate si din cauza acestor putin care sunt, unde sunt, inca n-au invadat musulmanii mai cu spor. Tendinta generala, da, este ingrijoratoare, si tocmai de aceea am considerat ca este o datorie de constiinta, sa scriu si sa public aceste articole (in ciuda lipsei mele de cultura teologica si apologetica), nu pentru ca nu exista oameni care sa stie acestea, ci ca sa fie mai multi cei care le stiu. Daca si cum se vor folosi aceste informatii, pot gasi mai departe idei crestinii ortodocsi din Romania care sunt mai bine organizati si sfatuiti duhovniceste decat cei din diaspora.

 

  1. 7. Raspuns la comentariul scris de Gabriela Naghi: “Motivele care pot duce la stricarea aghiasmei pot fi diverse: preotul nu a săvârşit toată slujba de sfinţire a apei, vasul în care s-a sfinţit apa nu a fost curat, sticla în care s-a turnat aghiasma după sfinţire nu a fost curată, şi cel mai des întâlnit motiv, aghiasma a fost turnată în sticlă cu tot cu resturile de busuioc.”

>> Ei bine, iata, eu nu stiam aceste lucruri. Multumesc mult ca le-ati impartasit. Eu nu am facut nici poze, nici inregistrari video cu lichidul care mi-a ridicat intrebari, nici nu l-am dus sa-i fac analize de laborator ca sa vad ce mai e sau ce nu mai e pe acolo, deci nu bag mana in foc cu privire la care o fi fost cauza si efectul detaliat. Totusi, acest aspect este important, tocmai pentru ca pentru mine, a fost “picatura care a umplut paharul”. Mai e un detaliu important pe care am uitat sa-l mentionez pe langa observatiile din articol: dupa ce preotul B a facut sfestanie la mine acasa in ianuarie 2018, am vorbit cu cantaretul de la Biserica ce l-a asistat si l-am intrebat daca aghiazma aceea cu care a fost la mine acasa e aghiazma mare si a zis ca da. L-am intrebat: “atunci de ce ati inmultit-o? Eu stiam ca aghiazma mare nu se inmulteste, ca aghiazma mica”. El a raspuns, oarecum deranjat, ceva de genul: “ei, noi mai facem si exceptii”. La comportamente exceptionale, rezultate exceptionale!

 

Raspuns la comentariul lui Manu: “ecumenistii de la Bucuresti si MMB profita:adauga substanta care conserva aghiasma mare,mi se pare,ca e ceva de genul lichidului de parbriz “

>> Asta mi se pare strigator la cer! Sunt curios ce dovezi exista in acest sens. Biserica Ortodoxa Romana pune la dispozitia credinciosilor doua lichide principale cu scopul de a fi consumate de potential orice credincios: aghiazma (mare si mica) si Sf. Impartasanie. Daca ceea ce spuneti este adevarat, atunci ce ar trebui sa facem, noi mirenii, sa ne punem problema sa luam mostre din acestea si sa le ducem la laborator, sa facem analize? Sa faca, cine vrea, numai ca mi se pare exagerat! Aici este vorba nu numai despre o problema de credinta, ci si de sanatate publica! Nu stiu ce substante or fi in lichidul de parbriz si nici ce efecte or avea asupra sanatatii la dilutia in care s-or fi gasind, numai ca asta mi se pare o acuzatie grava care merita explorata si daca este adevarata, data in vileag!

Adica, solutie de dezghetare a drumurilor in mozarella si cauciuc in cascaval mai inteleg sa se gaseasca in supermarketurile romanesti, dar lichid de parbriz in aghiazma de la Biserica… am trait ca s-o citesc si pe asta… Orice e posibil.

 

Raspuns la al doilea comentariu al lui Manu: “Putem afla pe facebook.Sau cineva din cadrul comunitatii poate sa-i orienteze pe romanii ortodocsi spre acel preot cinstit care duce greul.”

>>  Inteleg raspunsul tau si hai sa-ti explic de ce e naiv:

  1. Nu toate bisericile romanesti au comunitati pe Facebook. Stiu, pare strigator la cer, dar ce sa le faci, da-le in judecata!
    1. Ce se scrie pe Facebook in comunitatile respective si ce se intampla sunt lucruri foarte, foarte diferite. Deci de pe faceboook nu poti sa-ti dai seama de mare lucru, e pierdere de vreme. Iti spun pentru ca am incercat. Daca crezi ca gasesti prin munca detectivistica altceva, te invit sa scrii si tu o serie de articole, sunt curios sa o citesc!
    2. Ceea ce scriem noi aici si toate informatiile despre preotii nepomenitori care sunt publice pe internet nu sunt citite doar de noi, sunt citite si de reprezentanti ai Patriarhiei care stau la butoane sa afle pe cine sa mai “arda”. Daca sunt preoti si calugari care tremura sa raspunda la o intrebare cand ii intreb fata in fata, de frica sa nu fie inregistrati, crezi ca vor fi deschisi sa-i orienteze public pe romanii ortodocsi spre acel preot cinstit: “Sf. Litughie slujita de un preot nepomenitor neecumenist in orasul cutare la ora cutare”? Tu crezi ca parintele meu duhovnic de prost mi-a spus sa public seria asta si sa protejez numele preotilor implicati sub pseudonim? Nu, pentru ca stiu ca ecumenistii care se lupta din interiorul ierarhiei bisericesti cu dreptmarturisitorii au mai multe resurse si parghii ca sa le puna bete in roate decat au acestia din urma sa se organizeze. Si atunci fiecare din acestia, care stie despre o asemenea comunitate, trebuie sa puna bine in balanta responsabilitatea unei asemenea informatii: daca o da mai departe cu prea multa deschidere cui nu trebuie, risca sa pericliteze intreaga comunitate. Crestinii care vor sa gaseasca raspunsuri, gasesc. “Bateti si vi se va deschide”.

 

Raspuns la al treilea comentariu al lui Manu: “Chiar pana prin 2005, pana a se inmulti numarul de acorduri intre pseudopatriarhia ecumenica si CMB, nu am auzit ca romano-catolicii si ceilalti sa fi pus vreo conditie ortodocsilor.”

>> Aceste conditii nu se exprima direct: “daca nu faci asta, atunci noi facem asta”. Nu este ca si cum in contractul de chirie scrie “atatea conslujiri impreuna cu catolicii”. Dupa cum mi-a explicat preotul E, este o consecinta care se observa in timp: comunitatea respectiva este rugata sa-si faca bagajelul si sa se duca cu tot cu parohie dintr-o parte intr-alta. Despre aceasta presiune implicita au insinuat unii preoti cu care eu am vorbit. Este cum se facea in jurnalismul din anii ’90 in Romania: publicitarii nu conditionau explicit ziarele ce se scrie cu contractele de publicitate: acestea incepeau pur si simplu sa curga atunci cand ziarele scriau “ce trebuie” si se opreau, ca o coincidenta, cand nu mai scriau “ce trebuie”. Tocmai de aceea eu am folosit cuvantul “coincidenta” de multe ori in relatarile mele, pentru ca despre asta nu se aude, pentru ca nu se vrea sa se auda.

“Cati bani trebuiau sa aiba romanii din diaspora sa isi faca de un loc de teren ca sa nu depinda de altii?”

>>Intr-un orasel mic cu mai putin de 100.000 de locuitori, cam vreo 200.000-250.000 de euro. Imparte asta la vreo 100-150 de familii care vin regulat la Biserica in cel mai bun caz. Intr-un oras mai mare, cu peste 500.000 de locuitori, se apropie cel mai probabil de 1 milion de euro. Asta doar constructia deja existenta, nu vorbim despre teren. Nu stiu cat a costat spatiul reamenajat de preotul E. drept biserica in orasul X.

 

Raspuns la comentariul lui Ciprian P. : “da cine i-o pus pe romani sa se duca atatia in Italia ? sau alte tari ? goana dupa un trai bun …idolul pantece  sa aiba un trai mai bun..ca deh…saracia intr-u Hristos nu le place ! nu-s multumiti cu minimum pe economie din Romania si se duc pt de 10 ori mai mult in tari straine !” “daca erau mai romani adevarati..preferau sa stea in Tara noastra saraca si prigonita”.

>> Acest comentariu chiar m-a enervat. Hai sa-ti explic, Ciprian P, ce caut eu in Italia, ca nu vorbesc in numele altora.

In Romania, din 2013, se face card national cu cip biometric pentru serviciile de sanatate pe care vrei, nu vrei, angajatorul ti le plateste. In plus, Fiscul din Romania impartaseste baza de date cu CNAS, ceea ce inseamna ca automat daca ai venit, indiferent din ce sursa, CNAS iti emite card de asigurat. Stiu ca se poate sa refuz cardul acela de asigurat, presupunand ca CNAS-ul chiar este in stare sa ti-l trimita prin posta acasa si nu il rataceste pe undeva in sistem. Deci eu daca vreau chiar sa refuz acel card de sanatate, conform legii, mai intai trebuie sa-l vanez prin sistemul CNAS, sa-l duc si sa-l predau, apoi sa merg din trei luni sa-mi iau adeverinta.

In Italia, acest sistem a fost implementat putin mai tarziu fata de Romania si exista in plus (inca), posibilitatea ca cineva sa se angajeze (cu anumite tipuri de contracte) fara sa primeasca acel card de sanatate cu cip pe numele sau. In Italia, mi se pare ca asigurarea de sanatate inca este un beneficiu, nu o obligatie pe care statul ti-o baga pe gat ca pe o taxa.

Ori daca eu am putut sa-mi reziliez contractul cu CNAS-ul ca fiind de drept abuziv, sa resping crearea cardului national de asigurat pe numele meu si sa-mi platesc eu serviciile medicale in privat (in Romania sau in Italia, unde am eu nevoie si chef), de ce sa ma supun eu acestui supliciu umilitor si anticrestinesc?

In al doilea rand, in Romania, platile cu cardul si in conturi bancare au o mult mai mare amploare decat in Italia, cel putin in zona Z. Fiscul roman vaneaza chiar si depozitele bancare la care cineva primeste dobanda si e in stare sa-ti puna taxe de 7 ori mai mari decat ai castigat. O prietena de-a mea din Romania mi-a spus ca pe ea angajatorul o conditioneaza sa-si primeasca salariul pe contul la care are card cu cip, nu are voie sa isi faca doar cont bancar la alta banca si sa primeasca salariul acolo. Stiu, este un abuz si nu o generalizare, insa in Italia sunt mai putin probabile asemenea cazuri. Cel putin in zona unde stau eu, inca se pot face plati mari in numerar, fiecare isi poate face cont bancar fara sa-l conditioneze tellerul de la banca sau sa-l bata la cap sa-si faca un card, iar cardurile bancare pot fi si nenominale. Daca un cetatean strain care lucreaza in Italia castiga sub o anumita suma de bani in fiecare an, statul chiar ii mai poate si da bani ca sa-l ajute, adica fix opusul fata de Romania.

In al treilea rand, chiar daca nu castig mult mai mult decat as castiga lucrand in Romania (si nicidecum de zece ori mai mult cum sugereaza comentariul), cu banii pe care ii castig lucrand in Italia si din Italia, pot sa am mai mult timp (de exemplu sa scriu aceasta serie de articole, ceea ce nu s-ar fi putut intampla ca ragaz de timp cat stateam in Romania) si sa beneficiez de o calitate mai buna a vietii (de exemplu mancarea este mai de calitate pentru ca exista legi care chiar protejeaza consumatorii si chiar sunt implementate, aerul e mai putin poluat si oamenii traiesc mai mult). Uneori, va dati seama cata avaritie la mine, chiar sa imi permit luxul sa pun bani deoparte pentru jumatatea de an in care aleg sa locuiesc in Romania astfel incat sa nu trebuiasca sa fac datorii.

In al patrulea rand, locuind in Italia, chiar si acea jumatate de an in medie, inregistrez mai mult respect si incurajare din partea unor italieni pentru alegerea de a locui in tara lor pastrandu-mi credinta mea decat din partea unor conationali de-ai mei care stau si ma judeca: “de ce am plecat din tara mea”. Am intalnit mai mult respect din partea unor mireni catolici pentru manifestarea si practicarea ortodoxiei decat din partea unor asa-zisi ortodocsi care radeau de mine ca-s “exagerat”. Nu-mi cere nimeni sa ma lepad de ortodoxie daca vreau sa traiesc in Occident, si aici insist pe “traiesc”, nu “subzist”.

Aleg sa petrec in medie jumatate de an in Italia (uneori mai multe, alteori mai putin) pentru ca aici nu ma simt inca atat de conditionat de lagarul electronic pus la cale pentru subjugarea crestinilor si aici am timp (putin, ce-i drept) sa scriu articole la care Ciprian P. sa-mi raspunda cu comentarii pline de judecata, ca poate o fi el mai drept decat milioanele de romani care locuiesc in strainatate.

Doar pentru faptul ca a randuit Dumnezeu sa ma nasc in Romania nu inseamna ca am dat la nastere juramant de fidelitate oarba sa raman pe veci in Romania. Pana si sfinti au fost exilati din tarile lor in vremuri rele si au facut pentru ortodoxie mai mult in alte locuri decat cele in care s-au nascut.

Sunt curios sa ne spuna Ciprian P. cum a reusit el sa traiasca din salariul minim pe economie, sa-si traiasca saracia intru Hristos fara carduri si acte cu cipuri biometrice pe numele lui si sa fie un bun profesionist in aria in care lucreaza pe cont propriu, si sa participe la actiuni de protest impotriva legilor abuzive ale statului roman (cum ar fi legalizarea obligatitivtatii actelor biometrice) si sa alerge dupa preoti neecumenisti. Asta chiar ca e un subiect pe care as vrea sa citesc articole, asa, cu desfasuratorul financiar al cheltuielilor, veniturilor si taxelor pe fiecare luna ca sa ne lamurim intru Adevar!

Eu prefer sa fiu ortodox inainte sa fiu roman si cred ca am libertatea sa fiu ortodox si in alta tara, daca aleg.

“de fapt nici nu s-o gandit la ce o fii cu mersu la Biserica….s-au gandit pt altceva”

>> Eu am gandit ca e important sa fiu intr-un oras cu biserica ortodoxa romaneasca, am avut tupeul inimaginabil sa sper ca pot sa gasesc preoti dreptmarturisitori doar pentru ca apartineau de Biserica ortodoxa Romana. Iti dai seama, ce iluzie, trebuia sa ma gandesc de la bun inceput, acum multi ani, la ce a zis Ciprian P si imediat cum am constatat dificultati, hop-top, hai inapoi in Romania, ca si cum pot peste noapte sa-mi mut intreaga viata!

 

Raspuns la al doilea comentariu al lui Ciprian P. : “un ucenic teolog..parca si preot sau nu , nu stiu …s-a dus la duhovnicul său , pr. Arsenie Papacioc sa-i zică sa-i dea binecuvantare sa se duca in Italia sa propovaduiasca Ortodoxia acolo… “

>> Fiecare primeste sfat personalizat de la duhovnic in chestiunea care il preocupa. Eu nu i-am cerut binecuvantare parintelui meu duhovnic sa propovaduiesc Ortodoxia in Italia, eu am primit binecuvantare de la el sa locuiesc aici un timp, pe portiuni.

 

Raspuns la al treilea comentariu al lui Cristian P: “pai cum sa ajung in lecce ca preot..unde nu sunt romani? pai ce sa caut acolo? cum adica sa te trimita asa aiurea?”

>> e o idee buna sa mai faci si o verificare a realitatii inainte sa comentezi http://episcopia-italiei.it/index.php/it/parrocchie/4555-lecce

 

Raspuns la al patrulea comentariu al lui Manu: “Si vor cauta sa anihileze aici, prin santaj,anularea tuturor canoanelor, toata influenta Rusiei pe filiera ortodoxa, facand din ecumenism o unealta de corupere totala a lumii ortodoxe.Asa ca,ne asteptam,ca de acum ,la porunca americana,toate patriarhiile, Athos si Arhiepiscopia Atenei se vor alinia, vrand-nevrand si vor recunoaste:scismele din Ukraina (si viitoarele din Muntenegru, Macedonia, din fosta URSS, diaspora rusa,primatul absolut si totalitar al Patriarhiei Ecumenice care va actiona absolut de una singura,deci,sa nu ne mai asteptam la conglasuiri si sfarsindu-se cu primatul dictatorial sub un papa fascist pe fata(toate aceste lucruri,desfasurandu-se fenomenal de rapid si fara cracnire de nicaieri,pe moment ce vorbim de dicteul ciznei militare americane aici,cu desavarsire).Deci,libertatea de acum de exprimare in articole si comentarii,mai ales pe site urile ortodoxe va fi mit si o vom uita.Clasicele comunicari prin biletele cum era odinioara in Rusia,este varianta care ramane pe masa. “

>> Multumesc frumos ca ai legat cu sfoara toate droburile de sare si le-ai tras in capul cititorilor deodata, daca mai citesc multe asemenea comentarii, mai-mai c-o sa las deoparte nadejdea in Hristos si in pronia divina si-am sa fug in munti ca vine antihristul maine. 🙂 Glumesc. Intotdeauna este incurajator sa intalnesc oameni mai pesimisti ca mama, imi dau seama ca se poate si mai rau.

 

  1. 8. Raspuns la comentariul pr. Claudiu Buza: “E bună și puțină “gălăgie”! Nu e suficient, pentru aceste vremuri, să demontezi, din chilie, pseudoînvățăturile ecumeniștilor. Părintele Arsenie Papacioc, ca și alți mari duhovnici, a lucrat minunat arătând că “Singur Ortodoxia”. Acum e nevoie să ieșim cu lumina Ortodoxiei și să ajutăm poporul. E nevoie și de “protestul lecuitor” prin care să zdruncinăm șandramaua ecumenistă! “

>> Aceasta “galagie” dupa parerea mea este important sa se faca (formularea preferata a romanilor, “sa se faca”, nu “sa fac eu”):

  • intru cateheza, cunoscandu-se argumentele si contraargumentele cu care crestinii care fac aceasta galagie trebuie sa se familiarizeze.
  • Cu o estimare corecta si realista a timpului si a celorlalte resurse pe care un asemenea demers le implica pe termen lung (la inceput multi se gasesc entuziasmati, cand vine greul cati raman?): sa invatam de la Coalitia pentru Familie, care a lucrat 3 ani si chiar si atunci rezultatul a fost un mare esec la nivelul societatii
  • intr-o maniera strategica, planificata, fara naivitati, pentru ca dusmanii ortodoxiei nu lucreaza de azi pe maine, ei lucreaza in decade si ce nu reusesc pe fata anul asta cauta sa bage pe sub usa la anul
  • protejand preotii care dreptmarturisesc credinta si oferindu-le si mai multe resurse ca sa continuie asta pe termen lung, fiecare cum poate, nu tragand de ei pe principiul “in calul care trage cel mai tare, in ala dai”. Nu sunt multi preoti cum e F din cazul seriei mele de articole, e cazul sa avem grija sa nu ramanem fara ei!

 

Raspuns la comentariul lui Manu: “Pr Staniloaie, este printre Sfintii nostri romani, acest titan al ortodoxiei care a purtat o cruce grea vreo 40 de ani (ortodoxia, la noi la romani). Ma revolta cand vad cu cata usurinta i se da cu piciorul. Nu merita asa vorbe.”

>> Referirea mea la teologia parintelui Staniloaie se face in comparatie cu teologia pe care eu cred ca este bine sa si-o insuseasca crestinul ortodox prin apologetica mai ales in aceste vremuri. Eu cunosc personal o crestina care pana acum cativa ani nu era deloc ortodoxa traitoare chiar daca fusese botezata. Desi lipsita de cultura teologica, a luat incetul cu incetul cartile sfinte si chiar daca trebuia sa stea cu dictionarul la indemana ca sa intelega o multime de termeni bisericesti, a ajuns pana la a citi si a se delecta cu Filocalia a III-a, si cine cunoaste Filocaliile stie despre ce vorbesc. Aici este vorba despre nivelul de intelegere care este necesar pentru a intelege scrierile parintelui Staniloaie in comparatie cu nivelul de intelegere care este necesar pentru a intelege scrierile sfintilor parinti din primele 4 secole ale crestinatatii si mai ales scrirerile care contin argumentele dogmatice, teologice si canonice impotriva ecumenismului. In vremurile de apostazie, armele crestinului trebuie sa fie mai rafinate, dupa parerea mea. Ceea ce am afirmat consider ca nu minimizeaza nicidecum importanta celui mai mare teolog roman al secolului al XX-lea, ci afirma prin comparatie importanta scrierilor ce solicita mai multa cateheza. Ori daca un crestin zice ca pr. Dumitru Staniloaie este “prea avansat” si nu se osteneste sa desluseasca scrierile sale, mergand pe mana unui preot care lauda ecumenismul IPS Daniel, acel crestin foarte probabil nu va ajunge nici la intelegere cu privire la de ce sinodul de la Creta este antiortodox, nici de ce tomosul de autocefalie al factiunilor schismatice este un pericol. Eu nu i-am spus femeii aceleia “inapoia mea, Satano!” doar pentru ca nu-l intelege pe pr. Dumitru Staniloaie. Am prezentat mai multe argumente intr-un context suficient de larg incat sa se inteleaga alegerea mea.

Cred de asemenea ca este bine sa nu judecam niciodata, pentru ca nu se stie ce resorturi interioare pot determina schimbarea atitudinii unui om intr-o clipita. Avem exemplul cu talharul de pe cruce care a fost unul din primii care a mostenit raiul impreuna cu Hristos. Avem in vietile de sfinti atatea cazuri extreme care s-au intors la credinta, prin urmare nu se cuvine sa subestimam puterea transformatoare a credintei.

In acelasi timp, “cata apa de mare iti trebuie sa bei ca sa-ti dai deama ca e sarata?”. Eu am dat aceste exemple ca sa identific o problema despre care am banuiala ca o au si altii. Eu m-am rugat pentru acele femei si pentru multe altele, numai ca pana acum nu am observat ca Dumnezeu sa fi facut vreun miracol in schimbarea inimii vreounei femei pe care o cunosc in directia de credinta ca urmare a rugaciunilor mele si ale preotilor care s-au rugat in acest sens. Nu cred ca ar fi vorba ca n-ar fi voia lui Dumnezeu sa se intample asta, ci ca nu e voia acelor persoane sa se schimbe! Ma doare inima sa las unele asemenea suflete in inselarea lor pentru ca tin la ele si doresc sa se mantuiasca, in acelasi timp tin mai mult la copiii care ar putea sa iasa din constructia unei familii, pentru sufletele carora consider ca sunt partial raspunzator. Cum sa-i explic intr-un eventual viitor unui copil de-al meu: “stii, mamica si cu mine avem perspective diferite asupra credintei: ea merge la ecumenisti, eu merg la nepomenitori, si eu stiam ca exista problema asta inca de cand am cunoscut-o, dar am zis ca lasa, ca merge si-asa”. De-asta am scris ca este important chiar daca nu exista informare corespunzatoare (ca nu s-a nascut nimeni invatat despre sinodul de la Creta), sa exista macar deschiderea spre dialog si argumente.

Una din problemele pe care am vrut sa le scot in evidenta este ca, spre exemplu, cineva care nu merge la Biserica macar poate sa stie ca are o anumita distanta de Adevar si poate sa hotarasca sa se apropie intru dreapta marturisire in loc de ecumenism. Insa cineva care crede ca se afla in Adevar si se afla de fapt in inselarea ecumenismului nici macar nu are constienta ca-i lipseste ceva, ba chiar poate ii mai si prigoneste pe dreptmarturisitori. Aceasta ruptura nu este necesara, nu e obligatorie: ea este optionala, tine de libertatea fiecaruia. Numai ca atunci cand ruptura este evidenta, trebuie recunoscuta. Schimbam ce putem cu resursele pe care le avem, daca “terenul sufletesc” permite.

 

  1. 9. Raspuns la comentariul lui Florin Dragnea: “Foarte frumoasă descrierea evenimentelor: schimbarea preotului, efortul pentru a merge la un preot credincios etc. Modul în care a fost redactat articolul este plăcut la citire și te ajută să înțelegi atmosfera celor petrecute. Mulțumesc încă o data pentru efortul de a scrie și publica acest articol, este unul dintre cele mai bune pe care le-am citit anul acesta.”

>> Multumesc si eu si dvs. si celorlalti cititori care mi-au scris incurajari si aprecieri, este o confirmare care ma bucura, prin raportare mai ales la efortul interior. A fost dureros pentru mine sa contat cele scrise si sa le retraiesc istorisindu-le. Si multumesc si preotilor si prietenilor care m-au incurajat sa scriu aceasta serie de articole inca inainte sa existe. Calitatea si cantitatea comentariilor generate, precum si numarul vizualizarilor, ma intareste sufleteste. In acelasi timp, tin sa mentionez ca m-as bucura daca si mai multi crestini ortodocsi si-ar dedica timp pentru a face asemenea analize. Ei exista si ii citesc cu interes, numai ca dimensiunea ecumenismului la care s-a ajuns este atat de mare si din cauza ca cei care ar putea sa vorbeasca tac si cei care ar face bine sa taca vorbesc. Mantuitorul a spus la un moment dat despre oameni din popor: “daca acestia vor tacea, pietrele vor vorbi”. Asadar, va invit si pe voi, avizi comentatori, sa scrieti despre ce vedeti, cu dreapta masura si discernamant, intru apologetica! Nu e cazul sa asteptam Judecata de Apoi ca sa se vadeasca toate cele facute cu nedreptate, mai ales ca multe din acestea se fac deja la lumina zilei, fara rusine.

 

Raspuns la comentariul emei: “as bate si 200 km numai daca ai gasi undeva un preot care sa tina slujba asa cum o stim ca trebuie sa fie si sa plec din biserica fericita si nu suparata cind vad ce se intimpla.”

>> Mi se pare foarte grav ce se intampla si sunt in asentiment. Eu am ajuns sa fac acest periplu tocmai pentru ca nu am mai suportat aceasta stare pe care o aveam participand la slujbe si vazand atat de multe lucruri straine de ortodoxie. Din pacate, nestiind care si cat de straine sunt, nu am indraznit sa pun mai multe intrebari pana ce nu a fost episodul cu stricarea aghezmei. In parohii diferite, exista obiceiuri diferite, iar fara o pregatire teologica corespunzatoare in cele ce priveste tipicurile si regulile bisericesti, este dificil a stabili o limita: “pana aici este diferenta de obicei, de aici incepe erezia”. Deci sunt altii si in situatii mai rele decat a mea, inteleg ca nu e cazul sa ma plang cu aceasta ocazie. Sunt constient ca aici unde sunt nu se poate ramane pe termen lung, insa nici in alta parte nu stiu unde ar trebui sa merg.

 

Raspuns la comentariul lui Mihai: “ceea ce se petrece in Italia este pe intreg cuprinsul Europei vestice, chiar de una zi vazusem o filmare ce coada era in a saruta mina lui Francisc, printre aceia si IPS Serafim Joanta, sa vedeti cum deja ei oficializeaza slujbe de inmormantari la incinerari”

>> Si daca s-ar adresa intrebari Patriarhiei in legatura cu fiecare asemenea caz semnalat, de catre mai multi credinciosi, nu de unul si acelasi, oare ce atitudine diferita ar avea Episcopia Italiei?

 

Raspuns la comentariul Otiliei: “Adrian Fageteanu intrebat ce e de facut (inainte de Creta) a zis: Nu e o solutie care sa poata fi aplicata tuturor si a adaugat “e vremea lui scapa cine poate”

>> Cred ca e vremea lui “scapa cine vrea sa poata”, ca fiecare poate daca il ajuta Dumnezeu si il ajuta Dumnezeu daca lucreaza si voia proprie a omului. Inca mai e timp de cateheza, de apologetica, de pregatire. Asa sper eu.

 

  1. 11. Raspunsuri la comentariile lui Bulgaru: comentariul°1, comentariul°2, comentariul°3, comentariul°4,

“Eu,traiesc in Italia in Roma Si nimic din ce spune acest”jumatate român, jumatate italian nu se petrece aici si nici in ale orase din Italia unde slujesc preoti români ortodocsi.”

>> E normal. Prima etapa a trezirii e negarea: nu exista, nu am vazut, n-am auzit, nu stiu nimic. Apoi urmeaza contrarierea cand iti dai seama ca unii din cei care credeai ca poti sa contezi nu-si fac treaba cum trebuie (sau treaba lor e chiar opusa la ce te asteptai) si apoi acceptarea dureroasa.

“Ma numesc Bulgaru Lucica si sunt in Roma3 Parohia Nasterii Maicii Domnului,si aici totul se petrece cat se poate de normal si adevarat. “

>> Parohia Nasterea Maicii Domnului, mai exact Parohia Roma 2, cu preot paroh Ioan Ivan, nu? Asa scrie pe site-ul Episcopiei Italiei. Dam search pe google: „Ioan Ivan” preghiera, gasim primul rezultat. S-a rugat cu catolicii, in 2017.  Ia un minut sa verificam realitatea, cati ani pentru a trai in inselare? Cu acesta a mers repede, altii se ascund mai bine. Urmatorul preot la verificat!

“Este foarte usor sa smintiti lumea cu acest gen de a critica. De ce nu se spune exact locul unde se petrece si cum se numesc acei preoti așa reusim sa vedem,daca este adevarat.”

>> Da, acest gen de a critica poate fi foarte nociv daca nu e sustinut de fapte si dovezi. Nu e cazul sa spun unde se petrece, mi se pare ca e cazul dvs. sa verificati unde NU se petrece. Sunt site-urile catolice pline de participarile preotilor ortodocsi la rugaciunile comune, ajunge doar sa cautati.

“Daca ne place sa cautam pietre pentru a arunca ,este usor. “

>> Cate minute v-au luat ca sa scrieti aceste comentarii si cate minute va ia ca sa verificati realitatea? Tot nu credeti? Mergeti si puneti cele 3 intrebari despre care am scris mai sus preotilor respectivi! Mi se pare mai usor si mai repede de verificat realitatea in acest caz decat sa negam.

“ vad ca toti ati sărit pe mine,acum chiar ma gandesc că mai bine nu citean acest articol si nici sa scriu nu trebuia.”

>> adica tactica strutului care baga capul inapoi in nisip ca nu-i convine ce aude: see no evil, hear no evil, speak no evil. Da, inteleg din plin aceasta negare a adevarului initiala, si eu am trecut prin ea. Din fericire, am trecut de aceasta etapa. Va urez si dvs. aa va treziti cat mai repede.

 

  1. 12. raspuns la comentariul lui Teodoros: “Aghiazma se impute din mai multe motive. Nu e un criteriu solid.”

>> De acord. Tocmai de aceea, am prezentat pe parcursul unei serii de 5 articole mai multe elemente.

 

Raspuns la comentariu lui R: “am fost învățați să nu criticăm preoții, ceea ce e foarte bine, dar lumea și-a însușit atât de bine acest lucru, încât acum, când vedem ce amploare a luat ecumenismul în rândul preoțimii, nimeni nu îndrăznește să spună nimic, cu foarte puține excepții, și lumea crede tot ceea ce spun preoții, și îi urmează necondiționat, crezând că aceștia îi învață numai și numai Adevărul de credință NEMODIFICAT.”

>> Bine. Ce-a fost a fost. Invatam acum sa ne adaptam. Intrebarea este: ce sa le spunem acum copiilor pentru a-i pregati pentru vremurile care vor veni? Cu cat mai mult devine obligatorie cultura apologetica cu dreapta masura, astfel incat nici sa critice pe nedrept preotii, nici sa se lase pacaliti de impresii?

 

Raspuns la al doilea comentariu al lui Teodoros: “Sunt preoți ce consideră că ei înțeleg (practică) ecumenismul într-un sens bun. E ca și cum ai spune că trădarea sau minciuna ar putea aduce roade bune. Absurd.“

>> In primul rand, ca sa raspund continutului, recomand cartea lui Andrei Kuraev, “Provocarile ecumenismului” aparuta in romana in 2006, care nuanteaza 10 viziuni asupra ecumenismului. Sa tinem minte ca doar unele din aceste viziuni reprezinta o forma evidenta de tradare a ortodoxiei. Aceasta nuantare implica mai multe: 1. implica faptul ca unii preoti care se pronunta in favoarea ecumenismului ar deveni impotriva lui daca ar intelege mai clar ce inseamna si ce implica raportat la ce i se cere – unii mai usor decat altii 2. a pune in aceeasi oala pe toti cei care considera ca practica ecumenismul din considerente ideologice risca sa incurajeze ratacirea de tip Sava-Staicu-Radeni si contraargumentele unor reprezentanti ai Patriarhiei ca “daca nu e alba, e neagra”, de genul: “pai cum sa nu vorbim cu catolicii, dar cum se cuvine sa ne comportam cu ei, sa le dam in cap?”. Trebuie sa tinem minte ca aceeasi radacina linvistica este si in conlucrarea ecumenica a Bisericilor Ortodoxe nationale si sunt unii care fac aceasta confuzie. De aceea, contra-argumentarea se poate face doar cunoscand in primul rand palierul si motivatiile unde se incadreaza afirmatia fiecarui preot care considera ca slujeste Ortodoxiei prin ecumenism. Ecumenismul are multe trepte. Ce am descris eu reprezinta lucruri grave, la care s-a ajuns prin depasirea unor etape. Cine ajunge ecumenist, nu ajunge peste noapte. Eu pot sa dau un exemplu de preot care crede ca practica ecumenismul intr-un sens bun si chiar il practica: vorbeste frumos cu catolicii, insa nu se roaga cu ei. Participa la intalniri cu ei, dar nu in Biserica. Discuta despre idei sociale, stiintifice, etc., dar nu admite ca ar exista Adevar de credinta la ei. Trebuie explicat de unde asta anume asta poate deveni o problema, caci granitele sunt fine intr-adevar.

“Tradarea sau minciuna ar putea aduce roade bune.”

>> In al doilea rand, raspund mijlocului. Iti recomand sa citesti cartea “Istoria tradarii la romani” de Mircea Balan. Daca n-o stii, vei intelege in cuprinsul ei ca toata Romania s-a construit inclusiv si mai ales pe tradarile unor mari domnitori. Faptul ca Stefan cel Mare sau Vlad Tepes au tradat intelegerile cu turcii chiar au adus roade bune, de care si noi ne bucuram acum. Intrebarea este: pe cine tradezi, pentru ce? Iarasi, cu privire la minciuna, exista multe exemple de sfinti care au preferat sa minta (sa faca un pacat mic) pentru a salva un suflet dintr-o primejdie mai mare. Asadar, nu e un adevar general valabil: in principiu suna bine ce spui tu. In realitate, lucrurile sunt mai nuantate, nu ca m-as face eu frate cu dracul, ci pentru ca chiar asa sunt si trebuie sa admiti asta cu atat mai mult cu cat vrei sa combati anumite argumente pe care se cuvine sa le intelegi inainte.

 

  1. 13. Raspuns la comentariul lui abc°1: “cat priveste femeia, familia, exagerezi si ceri prea mult. Eu zic ca ajunge femeia sa fie ortodoxa, sa creada si sa-L caute cu nevinovatie pe Dumnezeu si apoi vin toate de la sine.”

>> defineste ortodoxa: ce inseamna ortodoxa, ajunge ca a fost botezata? Trebuie sa fie practicanta, traitoare? Ce inseamna asta? Cum verifici?

Sa creada: sa creada ce? In ziua de azi fiecare crede ce vrea si apoi ii lipeste ce eticheta vrea.

“ sa-L caute cu nevinovatie pe Dumnezeu”: cu asta m-ai dat gata! Cum masori asta? Cum operationalizezi in intrebari? Ce anume ai nevoie sa observi in dovezi comportamentale? Si cum se demonstreaza contrariul: cum Il cauta cineva cu vinovatie pe Dumnezeu, si daca asa Il cauta, atunci ce?

“ apoi vin toate de la sine”: adica scandalurile despre educatia religioasa a copiilor si divortul, nu?

 

Raspuns la comentariul lui abc°2: “Ala e asa, nu a zis asa, fata aceea nu a auzit de Creta, inseamna ca nu tine dreapta credinta, etc. Ba sa ne separam de ei, sa ne izolam. Chiar,sa facem un chestionar ca la angajare. Daca cineva din familie a gresit un raspuns, gata scoatem bata si carpim la moalele capului. “

>> Exact asta e tipul de discurs au si atitudine au si unii preoti ecumenisti: “cum sa nu fim politicosi cu ereticii, ca doar n-o sa le dam in cap!”. Subiectul despre care era vorba este alegerea unui partener de viata, in legatura cu care mi se pare ca este normal fiecare sa fie cat de exigent vrea, luand in vedere importanta constructiei care se face. Mi se pare ca trebuie sa fim mai exigenti decat la angajare, deoarece daca un angajator nu se intelege cu un angajat, il mai poate da afara, dar nu la fel de usor rupi o casnicie cum rupi un contract de munca.

“ parintele l-a intrebat pe omul acela daca a tinut postul Pastelui, fiindca omul acela venisa la el de dupa pasti, dar imediat parintele s-a mustrat pe sine in gand ca l-a intrebat asta, stiind fiind ca el omul acela manca ce-i gatea sotia eretica, dar uite sfantul parinte nu i-a zis „pleaca de la ea ca este eretica”

>> Exemplele care se dau despre ce a facut parintele cutare in cazul cutare nu sunt bune de generalizat. Poate ca parintele s-a gandit ca oamenii aceia deja erau casatoriti iar femeia era eretica ca fapt deci data fiind situatia a aplicat iconomia. Numai ca este o diferenta intre a trai ca sot si sotie si a locui in aceeasi casa, dupa cum ai exemplificat tu. Sau ar trebui sa inteleg din comentariul tau ca de fapt e OK sa ai o sotie eretica atata vreme cat inca iti gateste ceva, orice-ar fi?

Exista, in viziunea mea, anumite aspecte care sunt nenegociabile si care merita verificate in prima instanta, altfel putem avea orice fel de alta comunicare decat sentimentala sau duhovniceasca. De exemplu, sa nu fie atee: asta e clar. Apoi, exista o serie de aspecte care tin de structura de personalitate si calitatile de caracter pe care le are sau nu le are acea persoana. Cum spun americanii in dictonul lor binecunoscut la angajare: “nu stii, te invatam; nu poti, te ajutam; nu vrei, te dam afara”. Pot lucra cu sau pentru persoane care nu sunt compatibile, putem sa fim prieteni, dar nu putem sa fim impreuna, nu daca nu exista macar o deschidere pentru a invata in adevaratul sens al cuvantului, nu doar teoretic. Lumea se misca astazi mult mai repede si e nevoie de multa trezvie duhovniceasca si informare. Eu nu pot garanta ca modul in care gandesc si actionez eu este unul sanatos pentru ca nu mi-am construit inca o familie a mea. Pot spune insa ca cel putin pana acum nu a dus la vreun divort, vreun avort sau alte tragedii. Am cunoscut prea multe persoane care regreta ca nu au facut asemenea evaluari INAINTE de a se casatori. Un om se documenteaza inainte sa aleaga un laptop, o casa, o masina, care sunt lucruri care vin si trec, oare nu se cuvine sa acordam cu mult mai multa importanta unei decizii atat de importante ca persoana cu care ne propunem sa ne intemeiem o familie? Eu imi doresc sa manifest toleranta si nu caut perfectiune. Am mentionat acest subiect deoarece am vrut sa atrag atentia asupra faptului ca atitudinea fata de ecumenism a devenit un criteriu important pentru mine si mi se pare ca tocmai deoarece este neglijat trebuie adus in discutie. Se cunosc exemple de familii in care atitudinea fata de sinodul din Creta si fata de schisma din Ucraina a adus tensiuni intre membrii cuplului. Inca n-a auzit de divorturi din cauza asta, dar dupa cum merg lucrurile, se pare ca situatia va degenera si ar fi o idee buna sa verific asta inaintea unei relatii, daca se poate. Chiar si daca o femeie are initial o atitudine ecumenista, daca exista dragoste si respect in onestitate, exista speranta de deschidere spre Adevar, dar daca ne ascundem dupa deget si mergem de la bun inceput pe mana celor ce relativizeaza credinta, unde ajungem?

Mihai ”1/2 Ro, 1/2 It”.
Italia, martie 2019

„Minunata” nouă lume ecumenistă, tot mai aproape de Ortodoxie (V)

Partea a V-a. Concluzii.

144230_mantuitorul

Un creștin într-o biserică, în timpul Sfintei Liturghii țipă alarmat: ”O bombă! Cineva a pus o bombă în biserică! Fugiți!”. Lumea se panichează și se îngrămădește să iasă din biserică, în afară de câteva persoane.

Creștinul îi spune apoi preotului: ”Gata, părinte. V-am scăpat de toți trădătorii din Biserică. Acum puteți continua Sfânta Litughie!”

 

Ascultându-mă despre schimbarea bisericilor la care merg, despre care am scris în partea I, partea II și partea III a acestei serii, un prieten mi-a spus că am ales să-mi fac o viață grea, complicată. Eu am ales, că așa mi s-o fi năzărit mie. N-are legătură cu alegerile individuale ale fiecărui preot care ar fi putut să își îndeplinească misiunea cu mai mult curaj.

Alt prieten mi-a spus: ”ce dacă slujbele sunt ținute de preoți ecumeniști? Doar au har în continuare!”. Da, așa este, harul a rămas în continuare în Biserica Ortodoxă Română. Nu, preoții care încă își pomenesc ierarhii în ciuda ecumenismului fățiș al multora dintre ei nu trebuie judecați, au libertatea să facă asta și regulile bisericești nu le impun (încă) să o facă, dar ar trebui după părerea mea să o facă conștiința.

Discernământul presupune a face deosebirea între bine și rău, adică a trasa limite. Dumnezeu nu ne trăznește cu viziuni ca să ne arate care e bun și care e rău, El respectă liberul arbitru al oamenilor. El a lăsat o serie de instrucțiuni pentru cei care vor să meargă pe drumul mântuirii. Aceste instrucțiuni sunt destul de clare, datorită intervenției Sale în Comuniunea celor care le-au scris. Dumnezeu a făcut lucrurile limpezi, dar oamenii au căutat multe dedesubturi ca să interpreteze după placul lor, or principiile se numesc așa pentru că le respecți și când nu-ți convine.

Eu nu am pretenția de a fi făcut vreun studiu reprezentativ ca să-mi permit să generalizez cu privire la majoritatea preoților ortodocși români, pot da mărturie doar asupra celor cu care am interacționat personal și despre care am găsit informații lămuritoare căutând pe google. Din ce am observat, dacă atât de mulți preoți ortodocși români se complac în compromisul ecumenismului interconfesional din diferite motive (unii chiar din convingere autentică), atunci pentru ei contează mai mult respectarea ierarhiei fără înțelegerea principiilor din spatele regulilor care au fost stabilite. În acest sens, oare cu ce se deosebesc structural ca personalitate de naziștii care au comis crime de război împotriva umanității? Conținutul este evident diferit, dar structura nu e similară, prin ascultarea orbească, necondiționată, de sistem? Am observat cum unii din cei care îndrăznesc să mărturisească opoziția față de tăvălugul ecumenismului sunt dați la o parte sau se retrag din proprie inițiativă.

Sistemul de operare al mentalității ecumeniste este deja instalat în creierul prea multor preoți români, iar loialitatea lor față de sistem este testată. Ceea ce urmează (slujbele comune, potirul de împărtășanie comun, declararea unei unice religii universale închinate anithristului) sunt doar versiuni diferite de software, update-uri, pentru că, nu-i așa, ”unde merge suta, merge și mia”?

Biserica (cea cu ”B” mare) nu se va rupe niciodată și nu rezidă în grupări autodeterminate și autodeclarate drept unice păstrătoare ale adevărului, Ea va rămâne vie prin preoții și credincioșii treji la minte și la suflet, care nu pot fi păcăliți cu doine folclorice, pelerinaje cu acte biometrice, sarmale, bomboane pentru copii și brădulețe strălucitoare. Aceste insule de credință chiar și în diaspora încă fac parte din Biserică, numai că ele vor fi tot mai puternic luptate, atât dinăuntru cât și din afară. Cine le caută, le găsește.

Luate separat, toate închisorile virtuale care se construiesc pentru mințile credincioșilor nu par foarte înspăimântătoare, iată câteva discursuri sau puncte de vedere din partea unor mireni:

  • ce dacă se pun cipuri RFID în acte biometrice? Doar nu se introduc în oameni (încă)!
  • ce dacă ortodocșii și catolicii participă la rugăciuni comune? Important este să nu conslujească!
  • ce dacă facțiunile schismatice din Ucraina (anatemizate la sf. sec. XX) care au promulgat tomosul de autocefalie își fac biserică în comun cu uniații catolici? Doar uniații sunt ”aproape ortodocși”, iar Patriarhul Constantinopolului nu a fost anatemizat, prin urmare hotărârile lui rămân în picioare!
  • ce dacă preotul ortodox se roagă cu unul catolic? Doar încă n-a fost condamnat de un sinod ecumenic!
  • ce dacă IPS Daniel hotărăște recunoașterea tomosului de autocefalie ucrainean? Atâta vreme cât IPS Bartolomeu n-a fost anatemizat într-un sinod plenipotent al Bisericii Ortodoxe, fiecare este liber să creadă ce vrea!
  • ce dacă cutare creștin meditează și face yoga, dacă se duce și la Biserică?
  • ce dacă se testează tehnologia 5G peste tot în lume, cu efecte distrugătoare asupra organismelor vii? Încă n-a ajuns în orașul nostru și încă n-a murit nimeni de la ele, prin urmare noi să trăim bine!
  • ce dacă se dau drepturi minorităților sexuale? Doar nu ni se impune să facem ca ei (încă)!
  • ce dacă se lasă câteva sute de mii de imigranți africani pe an în Uniunea Europeană, doar populația băștinașă e de câteva sute de milioane!
  • ce dacă se pulverizează cu chemtrails în marile orașe de nu se mai vede cerul? nu am înțeles cum îmi afectează mie sănătatea!
  • ce dacă au fost unii care au murit sau au avut probleme grave de sănătate imediat după vaccinuri? Ce mare scofală să bagi în copilul tău doze hexavalente? Dacă medicul zice că trebuie, bagă mare, încă 20, că industria famaceutică trebuie să supraviețuiască!
  • ce dacă sărbătorește, dom’le, copilu’ Halloween la școală? Uite ce distracție e să se costumeze! Dă să-i fac o poză, s-o pun pe Facebook!

Și dracu-i mare teolog!

Totuși, dacă le suprapui pe toate ca amenințări care se desfășoară încet, dar sigur și pe termen lung împotriva trupurilor, minților și sufletelor creștinilor, începi să îți pui serios problema unde și cum vei putea trăi fără să faci eforturi considerabile doar ca să păstrezi ceea ce deja ai: credința, libertatea și sănătatea.

Se spune despre generația de români emigranți în țări ale Occidentului că sunt o generație de sacrificiu. Dacă nu se îngijesc și de sufletele copiilor lor aducându-i la Biserică, nu doar la biserică, după părerea mea este o generație de sacrificiu degeaba.

Îmi pare rău că nu am avut timp să dezvolt mai bine, mai mult, acest material și nici să-l corectez, să-i aduc linkuri

Îmi pare rău că nu mai reușesc și să contribui la chiria pentru biserica părintelui F., și să plătesc pentru a merge la Biserică în Italia.

Îmi pare rău că asist atât de neputincios la atât de multe situații triste. Am crezut că pot facilita o schimbare la un nivel mai înalt, dar nu reușesc să fac o schimbare puternică nici măcar în viața mea.

Lista personajelor recurente la care am făcut referire în acest material:

  • preotul A – duhovnicul meu, în România, din ”orașul Y” (neecumenist, pomenitor)
  • preotul B – preotul paroh la biserica ortodoxă din orașul unde locuiesc în Italia (ecumenist)
  • preotul C – fost preot paroh la biserica ortodoxă din orașul unde locuiesc în Italia, actual protopop al regiunii ”zona Z”  (ecumenist)
  • preotul D – ultimul preot ortodox român neecumenist din regiunea ”zona Z”, fost paroh la o biserică din ”orașul X”, înlocuit la sfârșitul lui 2018 cu un preot ecumenist
  • preotul E – preot ortodox rus, slujitor la o parohie de staroveri din ”orașul X”
  • preotul F – preot ortodox român, slujește în ”orașul Y” din România, neecumenist, nepomenitor, caterisit pe nedrept.

L-am întrebat pe preotul A dacă să public acest material cu numele meu real sau sub un pseudonim. Mi-am dat seama, acum că l-am terminat, că dacă nu vreau ca cine știe ce ”binecuvântări” să mă caute pe mine sau mai rău, pe preoții A, D, E și F, bine ar fi să păstrez datele identificabile cât mai protejate.

Mihai ”1/2 Ro, 1/2 It”.

Italia, februarie 2019

https://www.marturisireaortodoxa.ro/minunata-noua-lume-ecumenista-tot-mai-aproape-de-ortodoxie-v/

 

 

„Minunata” nouă lume ecumenistă, tot mai aproape de Ortodoxie (IV)

778

Partea a IV-a. La caracter ales, tratament ales.

– Care este deosebirea dintre un politician și un hoț?

– Pe politician îl alegi tu, în schimb hoțul te alege el pe tine.

Continui seria începută revenind asupra constatărilor privind practicile ecumeniste ale unor preoți români și impactul lor asupra stilului de viață al mirenilor neecumeniști din diaspora. În prima parte, am scris despre cum am devenit conștient de mecanismele funcționării ecumenismului în ”zona Z” din Italia. În a doua parte, am scris despre dificultatea de a-mi reorganiza participarea la slujbele Bisericii Ortodoxe în România ținând cont de evitarea preoților ecumeniști.

La sfârșitul lui 2018, am revenit în Italia, participând la slujbele ținute în ”orașul X” în limba română de părintele D, paroh la o parohie românească ce aparține de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei (Diocesi Ortodossa Romena d’Italia). În prima săptămână în care l-am revăzut, tocmai fusese de curând în muntele Athos. L-am întrebat ce părere are despre criza religioasă din Ucraina. M-a lămurit foarte scurt: ”Ce părere să am? Se rupe biserica în două, masonii au planificat asta de mult timp!”, în timp ce strângea în grabă veșmintele preoțești și se pregătea să plece.

La scurt timp, preotul D a anunțat că va fi înlocuit de un alt preot, fiind repartizat în altă țară. Cu ocazia înlocuirii preotului, parohia respectivă a primit și un diacon. Țin minte cum cu chiu, cu vai, în 2018 venise la un moment dat un preot o dată de la sute de km depărtare ca să facă împreună cu preotul D. un Sf. Maslu (desigur, pe repede-înainte, că spațiul e închiriat doar până la o anumită oră și preotul trebuie să alerge ca pe scripeți să facă 7 slujbe și taine toate în aceeași zi). Foarte interesantă coincidență, nu s-a găsit un diacon atâta timp de când slujea la parohia respectivă și s-a găsit unul fix cu o săptămână înainte ca el să fie mutat. Interesant, mai ales în lanțul de coincidențe care urmează.

Diaconul nou-venit a ținut prima sa predică în timp ce preotul D spovedea. Cu ocazia aceasta, am constatat cum acest diacon nu știa corect nici măcar viața sfântului al cărui nume îl purta.

Într-o duminică din decembrie 2018, preotul D a slujit împreună cu noul diacon și cu preotul care l-a înlocuit în poziția de paroh al locului. În ziua respectivă, se cinstea o sfântă despre a cărei viață l-am rugat pe părintele D să spună câteva cuvinte. Nu era cine știe ce mare efort, chiar și dacă n-ar fi știut nimic, putea să găsească viața ei pe scurt pe internetul de pe smartphone și să spună câteva cuvinte sau să roage pe doamnele de la cor să citească ceva. El m-a asigurat că diaconul va spune ceva și despre viața acelei sfinte. LOL. Diaconul nu a suflat nicio vorbă despre viața sfintei respective, în schimb a găsit timp și de cuviință, după predică, să transmită și un mesaj ecumenist enoriașilor, moment în care (ce coincidență!) s-a defectat stația de amplificare a sunetului. Tot ca o coincidență uimitoare, stația și-a revenit spre nedumerirea băiatului care s-a dus să vadă ce-i cu ea când a revenit la microfon preotul D, care s-a apucat să îl prezinte enoriașilor pe noul paroh care urma să-i ia locul. Pe respectivul preot eu deja l-am ”descusut” în dimineața respectivă, el mărturisindu-mi că după părererea lui între ortodoxie și catolicism nu sunt decât ”vreo câteva deosebiri de nuanță”.

Partea uimitoare s-a întâmplat abia după slujbă. Preotul C, care fusese cu 10 ani în urmă preot paroh la biserica din orașul unde locuiesc în diaspora (mai țineți minte? Cel care spunea că ”nu citim molitfele Sf. Vasile că nu suntem diavoliști”) a ajuns protopop al locului în ”zona Z”. Am observat de asemenea că a crescut în volum, mă întreb dacă o fi vreo legătură cu promovarea. Preotul C. l-a admonestat în public pe preotul D. Pentru că s-a apucat să îi facă prezentarea noului paroh în loc să îl aștepte pe el. Sigur că da, mai erau vreo 20 de minute până la ora la care biserica trebuia închisă cu cheie, nici nu mai era timp pentru vreo altă slujbă, trebuia strâns totul și se presupune că preotul D trebuia să stea să-l aștepte pe protopop până când acesta binevoia să ajungă. Hmmm, dacă mă gândesc mai bine… ar fi putut să le spună enoriașilor despre sfânta care era cinstită în ziua respectivă, care, ca o ironie, a fost martirizată chiar în timp ce avea de ajuns la Biserică…

Așadar, după ce preotul C l-a mustrat pe preotul D pentru neascultare, a început să facă elogierea parohului înlocuitor, despre care spera să fie ”de data asta alegerea bună” (a repetat această frază, probabil ca să scoată în evidență că preotul D a fost ”alegere proastă”. Așadar, ce am aflat despre parohul înlocuitor al preotului D de la protopopul ecumenist C? Discursul lui a fost extrem de impresionant și lămuritor:

  • în România a fost un politician de succes, având trei mandate de primar în satul lui
  • este mai bine ”ambientat”, ”știe la ce se poate aștepta”, se descurcă să ”facă ce a promis”
  • are mai multă ”adaptare, deschidere” în acest ambient cultural al diasporei
  • este familiar ”cu ce sacrificii trebuie făcute”

Imediat după asta, m-am dus la preotul paroh cel nou, să mai stau de vorbă cu el. Părea destul de grăbit și nu a avut răbdare să mă asculte, dar a găsit timp să mă întrebe dacă am citit Coranul și dacă sunt șanse să-l găsească în limba română în Italia. Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost că mă ia la mișto, dar mi-am dat seama că acest om avea o reală preocupare să-i înțeleagă pe musulmani. Ce frumos! Oare cum ar fi fost dacă ar fi avut o reală preocupare să mă înțeleagă pe mine, nu de alta, dar sunt creștin ortodox și am venit la el în Biserică. Și ce dacă?

Am așteptat puțintel să se elibereze și preotul C, care se bucura de atenție fiind înconjurat de mai mulți credincioși decât preotul nou. M-a lăsat să vorbesc cam un minut, după care mi-a tăiat vorba atrăgându-mi atenție asupra unui anumit comportament pe care l-a observat la mine, care când eram enoriaș în parohia lui nu l-a deranjat cu nimic și mi-a spus că pentru respectivul comportament în Biserică se cuvine să îl fac numai cu binecuvântare. Eu i-am răspuns foarte senin că am cerut și primit binecuvântare de la părintele paroh al locului (și din întâmplare aveam binecuvântare și de la părintele meu duhovnic). El a spus că nu, trebuie binecuvântare de la preotul protopop, adică de la el. Să înțeleg deci că binecuvântarea pe care mi-o dăduse când eram enoriaș în parohia lui expirase când devenise protopop? Măi să fie, dacă e așa, e cazul ca creștinii să-și verifice validitatea binecuvântărilor pe care le primesc de la preoți atunci când aceștia sunt promovați. Probabil că dacă mai patrulam pe acolo mult, deranjând cu întrebări bunul mers al lucrurilor orânduit de el, aș fi riscat să-mi ceară și o listă cu toți preoții din regiune care mi-au dat binecuvântare fără să ceară mai întâi aprobare de la el.

Desigur, varianta oficială a mutării preotului D. este că el dorea să petreacă mai mult timp cu familia. Nu are absolut nicio legătură cu faptul că era singurul preot ortodox român neecumenist din toată ”zona Z”. Este totul o mare coincidență. Sigur că preotul C. nu s-ar fi putut referi la bunul ecumenism al parohului înlocuitor pentru preotul D. în public, este totul o mare coincidență. La fel ca și chestia cu stația care s-a defectat și apoi și-a revenit. Așa să fie?

Distractiv, nu? Ei bine, hai să vedem ce implică toată această distracție în consecințe practice pentru mine. Înseamnă că am mai rămas cu o singură opțiune pentru a merge la Biserică în toată regiunea ”zona Z”, adică la preotul E, care slujește în rusă. Nu, nu înțeleg rusă. Ah, și slujba începe la ora 7 dimineața, ceea ce înseamnă că trebuie să mă trezesc la ora 3 sau 4 dimineața în fiecare zi în care merg la Biserică, să iau un alt tren (care costa mai mult) de la ora 5 și ceva și să schimb două mijloace de transport până în cartierul mărginaș unde e biserica. Deci mai trebuie să plătesc și bilete de autobuz cu cipuri RFID băgate în ele – bine măcar că nu sunt obligat să-mi fac card nominal cu cip ca să călătoresc (încă).

Trenurile de la primele ore sunt mai populate cu persoane de culoare, despre care bănuiesc, după obiceiurile și limba lor că sunt africani. Mai exact: ei sunt de la prima oră în gară (oare unii or fi dormind acolo, chiar dacă e închisă?), fac multă gălăgie vorbind în limbi pe care nu le înțeleg și nu prea cumpără bilet. Regula pentru „fraierii” europeni civilizați este că dacă ești prins fără bilet în timpul călătoriei cu trenul, trebuie să plătești o amendă de câteva sute de euro la controlor. Regula pentru africani este că sunt rugați politicos de controlor să se dea jos din tren la prima stație. La un moment dat, am asistat la o discuție între un controlor de tren și un african care nu dorea să se dea jos din tren și nici nu avea bilet. Se uita oarecum nedumerit la controlor care ținea ușile deschise în stație și îi spunea că trenul nu pleacă până când nu se dă el jos. Adică toți călătorii din tren trebuia să suporte întârzirea în timp ce controlorul făcea exercițiu de bune maniere cu africanul prins fără bilet. Fascinant spectacol, dar eu chiar aveam nevoie să ajung unde mi-am propus și nu aveam de gând să mă milogesc de mecanicul de tren precum un pensionar pe care l-am văzut care voia să prindă un alt tren la ”orașul X” ca să schimbe și avea câteva minute la dispoziție în gară și voia să recupereze întârzierea. Am adăugat pe un ton teatral: ”non e giusto!” și atunci probabil și-a pierdut și africanul răbdarea și s-a dat jos, probabil ca să încerce gratuitatea cu următorul tren.

Așadar, atenție, lecția de interculturalitate primită la biserică în diaspora românească este despre cât de mult contează să fim ambientați cu deschidere la sacrificiile care trebuie făcute și să mai lăsăm noi ce spun Sfinții Părinți despre dreapta credință și să punem mâna pe Coran, că altfel s-ar putea să fim priviți ca nepoliticoși și nu e creștinește. Creștinește o fi să te faci preș la orice zice protopopul sau ierarhul, dar numai când și cum zice el că se aplică regulile, așa pe principiul: ”în fața unui gard, popândăul sapă tunel pe dedesubt, caii sar, numai boii se opresc”.

Am vorbit cu un credincios din orașul în care locuiesc care obișnuia până anul trecut să  mai meargă din când în când cu mașina la ”orașul X” pentru a participa la Sf. Liturghie în ideea că dacă plătesc o parte din benzină, am putea să facem asta mai des. Însă de la începutul lui ianuarie, se aplică niște noi directive europene și în Italia, în ce privește anumite automobile care sunt considerate prea poluante, care sunt interzise în marile orașe. Și cum ideea de a merge până aproape de ”orașul X”, să lase mașina acolo și să folosim mijloacele de transport în comun nu-i surâdea, am rămas dependent de tren.

Cu ocazia participării la Sf. Litrughie în limba rusă în comunitatea staroverilor din ”orașul X”, am putut observa o comunitate care își respectă portul și obiceiurile, chiar dacă în comportamentul din timpul slujbei nu am observat mari diferențe față de ce am văzut în bisericile românești. Când am asistat la cafteala de Bobotează pentru agheazmă la lipoveni, deosebirea majoră față de români a fost că a început înainte ca slujba de sfințire a apei să se termine. Așadar, ca să fiu sigur că ajung fără vânătăi acasă, am rămas și în 2019 fără aghiazmă mare. Bine că mai am de anul trecut, și nu din aceea făcută de preotul B.

Ce m-a întristat cel mai mult cu această ocazie a fost ideea că mulți din acești credincioși care vin la Biserică, au posibilitatea de a participa în orașul lor, dar nu știu cât de prețios este acest dar: să poți să te duci la slujbe ținute de un preot credincios, dreptmărturisitor, care a făcut dovadă de verticalitate morală în fața unui întreg sistem conceput ca să îl frângă, într-o limbă pe care să o înțelegi, fără să trebuiască să faci un așa mare sacrificiu de bani și de timp. Cel mai probabil, înțelegerea acestei valori nu se face atunci când îți este la îndemână, ci atunci când te trezești că este amenințată.

Astfel se vădește cum spre sfârșitul vremurilor majoritatea clădirilor bisericilor vor fi poleite cu aur, dar în ele nu vor fi slujitorii lui Dumnezeu, ci ai lui antihrist.

VA URMA, în partea a V-a (ultima) din această serie.

Mihai ”1/2 Ro, 1/2 It”.

Italia, februarie 2019

https://www.marturisireaortodoxa.ro/minunata-noua-lume-ecumenista-tot-mai-aproape-de-ortodoxie-iv/

Schismaticii ucraineni sunt de acord cu crearea vicariatului românesc

313105.p
Biserica schismatică ucraineană, care a luat naștere la 15 decembrie și a primit tomosul de autocefalie la 6 ianuarie, nu a fost încă recunoscută ca fiind canonică de nici o altă Biserică Locală, alta decât Patriarhia Constantinopolului, care a creat-o.
Cu toate acestea, Întâistătătorul așa-numitei „Biserici Ortodoxe a Ucrainei” OCU, „Mitropolitul”, Epifanie Dumenko, într-un interviu acordat astăzi publicatiei Pravda, a declarat că biserica sa este dispusă să îndeplinească condițiile stabilite de Sfântul Sinod din România, enunțate în comunicatul recent cu privire la problema ucraineană.
Pe de altă parte, într-un interviu recent cu BBC Ucraina, el a respins posibilitatea ca preoții săi să fie re-hirotoniți, în ciuda faptului că mai multe Biserici Locale au exprimat fie respingerea totală a clerului, fie rezerve serioase de a sluji cu clerul care a fost hirotonit în timpul schismei.
În mod special, Epifanie consideră acceptabilă crearea unui vicariat românesc în OCU pentru credincioșii români care trăiesc în Bucovina.
Sinodul român a scris că, pentru a lua o decizie concretă cu privire la schismaticii ucrainieni, se va acorda prioritate celor 127 de parohii vorbitoare de limba română în Ucraina și că este necesar să se obțină garanții scrise de la autoritățile bisericești că etnia și limba română vor fi respectate și vor avea posibilitatea de a se organiza într-un vicariat românesc, pentru a-și cultiva legatura spirituală cu Patriarhia Română.
„Desigur, trebuie să negociem. Această declarație a fost făcută publică săptămâna trecută. Vom discuta totul; suntem pregătiți „, a spus Epifanie, menționând, la fel ca și Sinodul Român, că există un vicariat ucrainean în cadrul Bisericii Române. „De ce sa nu oferim românilor aceeași oportunitate?”, a întrebat el.
Epifanie Dumenko este sigur că problema va fi rezolvată, iar Biserica Română va recunoaște autocefalia schismatică. 
Cu toate acestea, el consideră că reorganizarea clerului său este imposibilă, deși Sinodul României a enunțat și acest aspect.
Problema legitimității hirotonirilor făcute de episcopii schismaticei „Patriarhii ai Kievului”  și ai „Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene” schismatice a fost soluționată atunci când Patriarhia Constantinopolului a primit tot clerul în rândurile sale pe 11 octombrie.
„Patriarhia Ecumenică, care avea dreptul să facă acest lucru, a acceptat apelurile noastre și a decis să ne primească cu hirotonirea pe care o aveam deja„, a explicat Dumenko. „Constantinopolul a recunoscut anatema ca fiind invalidă pentru Filaret – în consecință, tot ceea ce s-a întâmplat de atunci (în special, hirotonirile pe care le-a făcut) au fost recunoscute ca fiind valabile. Moscova nu poate limita acțiunea harului Duhului Sfânt „, a spus acesta.
Reamintim că întreaga Biserică Ortodoxă, inclusiv Patriarhul Bartolomeu, a recunoscut și a acceptat excomunicarea și anatematizarea ulterioară a lui Filaret.
Referindu-se la ideea re-hirotonirii cu participarea ierarhilor din Moscova și Constantinopol ca posibil compromis pentru rezolvarea situației, liderul schismatic a spus că „acest lucru este nerealist și imposibil” și nu va fi acceptat de poporul ucrainean.
Bisericile Sârbe și Poloneze au respins cu fermitate biserica schismatică ucraineană, menționând tocmai că preoții ei nu sunt cu adevărat hirotoniți. Bisericile Cipriote și Române au subliniat problema în declarațiile lor, iar ierarhii din Bisericile Greaca, Georgiana, Cipriota și Ceho-Slovaca au respins posibilitatea de a sluji cu schismaticii ne-hirotoniti.
Kiev, 4 martie 2019
Traducere Dr. Gabriela Naghi

„Minunata” nouă lume ecumenistă, tot mai aproape de Ortodoxie (III)

biserica_mobila_de_la_manastirea_optina_4

Partea a III-a. Problemele cotidiene ale evitării ecumeniștilor în Ortodoxia României

„După îndelungi căutări și analize, cercetătorii români au ajuns la concluzia că locul unde se găsește cea mai mare cantitate concentrată de vitamine este în farmacie”.

 

Am scris în partea a II-a acestei serii de articole cum am devenit conștient, cu ocazia experienței din Italia, că există trei întrebări care mă pot ajuta să mă lămuresc cu privire la poziția unui preot fără să intru în detalii sau să pierd vremea, așa că am început să le pun și preoților ortodocși români care slujesc în ”orașul Y”. Cele trei întrebări sunt:

  1. Părinte, sunt unii care consideră că întâlnirile și rugăciunile ortodocșilor împreună cu catolicii reprezintă o formă de mărturisire și demonstrare a frumuseții ortodoxiei. Sunt alții care consideră că sunt o formă de trădare a ortodoxiei. Unde este adevărul?
  2. Părinte, sunt unii care consideră că sinodul din Creta ar fi canonic pentru ortodoxie, sunt alții care consideră că acolo s-a produs o trădare a ortodoxiei. Dvs. ce credeți?
  3. Părinte, au fost unii preoți ortodocși în România care au fost caterisiți de către BOR pentru faptul că au încetat să pomenească pe ierarhii lor după sinodul din Creta, invocând ecumenismul acestora. Credeți că respectivele caterisiri sunt valabile sau nu?

Am constatat că foarte rar este cazul să pun toate cele 3 întrebări, pentru că răspunsul de la prima întrebare este atât de clar ecumenist, încât nu mai are rost să le pun pe celelalte două.

Mi-am luat timp în mod particular pentru a vorbi cu zeci de preoți și călugări de la biserici și mănăstiri din România pe acest subiect, în mod special din ”orașul Y” unde locuiesc. Nu m-am apucat să intru în dezbateri cu ei, am vrut doar să le aflu punctul de vedere. Răspunsurile pe care le-am primit au fost în mare parte nuanțe diferite de ecumenism. Am primit un răspuns vehement de opoziție la ecumenism de la doi preoți dintr-un cartier mărginaș, dintre care unul m-a întrebat dacă sunt trimis de la Patriarhie ca să-i înregistrez pe ascuns și să-i pârăsc. El mi-a împărtășit convingerea lui că există persoane care se dau drept credincioși ca să-i descoasă pe preoții de parohii și apoi să-i raporteze la Patriarhie. Această convingere a fost întărită și într-o discuție cu un fost stareț al unei mănăstiri de maici, care a afirmat că ar fi reperat ocazional asemenea ”intruși” cu ocazia slujirii Sfintei Liturghii în Biserică.

Unele răspunsuri nu au fost ecumeniste, ci doar prudente: spre exemplu, sfatul de a mă informa doar de pe site-ul basilica.ro deoarece tot ce apare acolo este ”aprobat” și astfel pot să aflu care este poziția Patriarhiei față de temele care mă interesează. Altul a spus că el face ascultare de ierahia bisericească și nu îl preocupă asemenea lucruri. Cu ocazia aceasta, m-am lămurit că cel puțin în ”orașul Y”, cel puțin la bisericile și mănăstirile la care am reușit să vorbesc cu preoții despre aceste subiecte, regula pare să fie o consimțire a ecumenismului, iar excepția mărturisirea fermă împotriva acestuia.

Unii mireni se așteaptă de la preoți să fie exemple de mărturisire în ceea ce privește credința cea adevărată. Dacă mulți preoți se tem să facă această mărturisire, ce se presupune că ar putea să înțeleagă creștinul de rând, mireanul?

În perioada în care am stat acasă în ”orașul Y” din România, m-am spovedit la părintele meu duhovnic, A, care este stareț la o mănăstire importantă din ”orașul Y”. De regulă, mireanul se duce la duhovnic ca să-i ceară sfatul. Am avut surprinderea într-una din zile să constat, vorbind cu el despre agravarea problemei ucrainene, că m-a întrebat el pe mine ce să facă dacă Patriarhia va recunoaște tomosul de autocefalie al facțiunilor schismatice din Ucraina. Soluția pe care și-a propus-o în eventualitatea unei asemenea situații este părăsirea poziției de stareț și retragerea în munți. Până atunci, el continuă să pomenească pe ierarhul său și să slujească cu ierarhi ecumeniști români, fără însă a-i judeca pe cei care s-au îngrădit prin nepomenire de ecumenism, fără a-mi interzice participarea la sfintele slujbe oficiate de preoți caterisiți pe nedrept pentru că au întrerupt pomenierea ierarhului locului. Mie mi-a interzis să mai particip la slujbe care sunt ținute de preoți despre care știu că sunt ecumeniști. Iar dacă sunt ecumeniști sau nu se lămurește de la caz la caz, cel mai bine printr-o discuție față în față.

Din fericire, în 2018, am cunoscut în ”orașul Y” pe preotul F, care a fost caterisit pe nedrept de către Biserica Ortodoxă Română pentru îngrădirea de ecumenism prin nepomenirea ierarhului locului. El venea de 2-3 ori pe lună pentru a sluji comunitatea care se întâlnea în tot felul de spații mici, înghesuite, ba prin curtea unuia, ba prin apartamentul altuia. Am început să merg la slujbele ținute de el. În restul zilelor de sărbătoare, mi-am făcut obiceiul să merg la bisericile unde știam sigur că slujesc  preoți care se pronunța clar împotriva ecumenismului. Paleta de alegeri era restrânsă la 3 parohii, aflate la distanțe foarte mari una de alta și de locul unde locuiam eu.

Preotul F mi-a dat răspunsuri teologice foarte clare și bine argumentate la toate întrebările cu care am venit și a avut multă răbdare cu mine, pentru că am avut multe zeci de întrebări și aproape după fiecare Sf. Liturghie căutam să vorbesc cu el. Sfătuirea cu el și cu părintele meu duhovnic, cu care am ținut legătura mai strâns, m-au menținut pe o linie duhovnicească ”de plutire”. În plus, un alt lucru uimitor s-a întâmplat fix în această perioadă în care am încetat să mai merg la slujbele oficiate de preoții ecumeniști și am căutat să merg la slujbe oficiate de preoți ortodocși dreptmărturisitori împotriva ecumenismului. Tatăl meu, care este alcoolic de mai bine de 40 de ani, s-a lăsat de băutură. Brusc și ferm. O fi o coincidență? Eu o consider o minune.

Efortul necesar de a bate mai mult drum, de a plăti mai mulți bani, de a petrece mai mult timp alocat strict pentru a ajunge să particip la Sf. Liturghie nu a devenit în timp mai mic sau mai ușor, ci mai mare și mai greu, din motive pe care urmează să le explic.

  1. Încrederea mea în preoți ca mărturisitori ai ortodoxiei, ca sfătuitori s-a ruinat. Ca urmare a discuțiilor avute cu zeci de preoți și a documentării făcute pe internet, am ajuns cel puțin deocamdată la concluzia că regula trebuie să fie prezumția de vinovăție: pornesc de la premisa că un preot pe care nu-l cunosc este ecumenist și eu trebuie să-l ”verific” dacă nu este, iar el prin răspunsul pe care mi-l dă, trebuie să-mi demonstreze clar că este drept mărturisitor. Ori asta ridică niște probleme sensibile, de exemplu:
  • dacă la un Sf. Maslu slujesc 7 preoți, ce fac, mă duc și-i întreb pe fiecare ce crede?
  • dacă un prieten să căsătorește, iar slujba este oficiată de un preot pe care nu-l cunosc din altă localitate, ce ar trebui eu să fac? Să bat drumul până în localitatea respectivă ca să am o discuție între patru ochi cu preotul respectiv, să-l descos ce crede și ce nu crede sau să refuz din principiu să particip la slujba cununiei, participând doar la nuntă?
  • dacă preotul neecumenist la care merg se întâmplă să slujească într-o zi de sărbătoare cu un preot ecumenist, eu ce fac? Mai stau sau nu la slujbă? Și dacă e să plec, unde merg, având în vedere că opțiunile mele de participare la slujbe și-așa au devenit foarte limitate?
  • cum fac atunci când vreau să merg la Biserică împreună cu un prieten care ține să meargă la o anumită biserică, dar la care eu nu cunosc preotul?
  • când să mă așez la coadă la moaștele SF Parascheva, Sf. Dumitru, Sf. Nectarie și alții, astfel încât să particip la Sf. Liturghie slujită de un preot neecumenist și să prind totuși rând la coadă ca să ajung să mă închin la Sfânt de ziua lui evitând slujba ținută de preoți ecumeniști?

Prin urmare, participarea mea la slujbele Bisericii a venit condiționată de un ghem de probleme pe care nici nu știam că este cazul să mi le pun. Trecute sunt vremurile în care puteam să mă duc într-o biserică sau o mănăstire oarecare și să mă simt la fel de confortabil închinându-mă la icoane și rugându-mă la Sfinți. Acum este bine să aștept un moment în care nu se face nicio slujbă și să mă grăbesc să mă închin cât încă mai este biserica deschisă pentru a reuși să fac acest lucru în tihnă. Bisericile ortodoxe, ca lăcașuri de cult sfințite, rămân în continuare Casa Domnului, dar nu știu câți dintre cei care le îngrijesc chiar Îi slujesc Domnului și mă simt descurajat constatând că sunt mai puțini decât credeam.

  1. Perspectiva de a interacționa pe plan sentimental cu o femeie cu care să-mi fac speranțe de a întemeia o familie creștină tocmai a mai primit un obstacol mare în cale. Astfel, există trei mari posibilități:
  • fie femeia respectivă este credincioasă, dar merge pe principiul ascultării orbești de preoți (și are un preot ecumenist),
  • fie este credincioasă și suficient de flexibilă încât să înțeleagă argumentele și perspectiva mea cu respect,
  • fie este suficient de informată încât să fie în comunitatea nepomenitorilor.

Zburăm ultima perspectiva ca fantasmagorică, luând în considerare profilul psiho-socio-demografic din comunitatea preotului F. În legătură cu a doua perspectivă, am rețineri. Luând în considerare că pe fosta mea iubită nu am putut s-o conving nici măcar de ce o chestie despre care scrie foarte clar în cărțile ortodoxe că e păcat chiar e păcat, nu știu în ce măsură se poate să conduc chiar și cu dragoste o creștină mai nelămurită în primă instanță către  importanța de a trăi în Biserică prin mărturisirea adevărului. Am să vă povestesc câte ceva mai mult despre prima categorie, căci m-am întâlnit mai curând cu aceasta.

La un Sf. Maslu, am cunoscut o tânără cu care m-am întâlnit ulterior la o plimbare prin parc, cu scopul de a o cunoaște mai bine. Nu era familiară cu ce s-a discutat în Creta în 2016, despre problema din Ucraina ce să mai vorbim? Și-a lăudat părintele duhovnic și m-a invitat la catehezele lui. Așa că m-am dus la preotul respectiv într-o duminică dimineață mai devreme… ca să-l descos în stilul meu caracteristic. M-am dus din timp, în așa fel încât să îl găsesc înainte să înceapă Sf. Liturghie și eu să am timp ulterior să ajung la biserica aleasă de mine, unde știam sigur că slujește un preot cu scaun la cap. Duhovnicul respectivei dudui, ca răspuns la întrebările mele, s-a lansat într-o halucinantă apologie politică a beneficiilor ecumenismului, lăudând înțelepciunea politică a Prefericitului Daniel care știe să apere cauzele ortodoxe, cum ar fi menținerea icoanelor în școli prin păstrarea de bune relații cu reprezentanții altor credințe (!?!). Drăguță ideea cu unitatea, atâta doar că se pune întrebarea: unitatea cu cine, împotriva ce? Ulterior, la o a doua întîlnire cu respectiva tânără, m-am lămurit că pentru ea scrierile părintelui Dumitru Stăniloaie par prea avansate (!!). Vorbim despre o tânără educată, cu studii universitare, cu o slujbă bună într-o corporație, cu o cultură religioasă și o viață duhovnicească activă, nu de vreo vânzătoare de margarete în piață. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Mai ușor să facă ce zice preotul ei duhovnic, de ce s-ar complica ea să citească pe Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe? Chestii prea avansate pentru unii.

După un alt Sf. Maslu, am cunoscut o altă tânără (medic), care până să ajungem cu discuția la ecumenism, m-a năucit cu părerea ei extrem de bună despre cipurile din actele biometrice, care venea… desigur, de la părintele ei duhovnic. Așa că m-am dus să vorbesc și cu părintele ei duhovnic. Om bătrân, cu barbă albă, cu privire ageră și voce fermă. L-am întrebat în legătură cu chestiunea actelor biometrice și a monitorizării electronice. Mi-a spus că el crede că este foarte bine chiar să se implanteze un cip, așa cum bine fac americanii cu unii deținuți, ca să știe tot timpul unde sunt și că sunt alte probleme mai arzătoare în Biserică decât flecuștețele astea. M-a încercat o mare mâhnire să stau să-l ascult aproape o oră pe omul ăsta gândindu-mă că el călăuzește spiritual pe enoriașii lui, inclusiv pe femeia cu care eu începusem să mă întâlnesc. Desigur, nu m-am mai întâlnit multă vreme cu ea.

Cu altă ocazie, pornind de la un forum creștin ortodox virtual, am intrat în comunicare cu o altă tânără, care avea o cultură teologică impresionantă și o activitate misionară activă. Era fiică de preot. Și nu orice preot. Un preot care a reprezentat BOR la nenumărate reuniuni ecumeniste internaționale încă de pe vremea lui Ceașcă. Ea fusese crescută de mică cu bucuria de a ajuta la pregătirea bagajului importantului preot, care lipsește ca tată de acasă ca să se ducă să mărturisească frumusețea ortodoxiei. De unde să încep să explic unei femei care a crescut cu această convingere în familie, care crede că ortodoxia și catolicismul sunt ”cei doi plămâni ai bisericii” sau cele două ramuri… Să o contrazic ar fi însemnat să-i spun că tatăl ei a lipsit de acasă… degeaba. S-a căsătorit ulterior cu un patron de farmacie.

Așadar, perspectivele mele de asumare a mântuirii împreună cu o femeie într-o familie se dovedesc sucombate chiar de unii preoți, într-o manieră indirectă.

Am sperat în trecut că deschiderea față de ceilalți, disponibilitatea de a învăța și disponibilitatea de a asculta într-un sistem reprezintă factori de personalitate care să predispună o femeie spre a face trecerea spre un stil de viață creștin care se bazează pe conștientizarea și mărturisirea dreptei credințe, căci dacă credem că și catolicii au dreptate, ce rost mai are să fim ortodocși? Totuși, constat cum în cele mai multe cazuri experimentate până acum pe cont propriu, pe baza multor interacții:

  • deschiderea se manifestă cel mai curând către ”iubirismul” tolerant al diversității de credință
  • femeia face ascultare de preotul duhovnic în ce-i convine, nu în ce nu-i convine, riscând să facă ascultare în ce nu e cazul și să nu facă ascultare în ce e cazul; și-așa la spovedanie poate alege ea ce să-i spună din ce i se pare ei că e păcat
  • disponibilitatea de a face ascultare loială într-un sistem există, atâta vreme cât acel sistem îi mângâiei ei orgoliul; așadar, impresia că cineva ar face schimbare a unui sistem cu alt sistem, înlocuind doar convingerile chiar și de dragul iubirii oricât de tentantă pare, nu am văzut-o materializându-se.

După cum mi-a spus un preot ortodox (fost catolic, convertit) din Occident, credința religioasă nu contează într-o căsătorie atunci când nu contează pentru niciunul din membrii cuplului. Nu mai trăim vremurile de început ale creștinismului, în care să zici că se aplică pogorământul lăsat de Sf. Apostol Pavel (care că veni vorba nici nu s-ar fi convertit de nu s-ar fi rugat Sf. Varnava la Dumnezeu pentru sufletul lui) care a lăsat scris că femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios. În ziua de astăzi, nu mai există scuză pentru neștiință. Dacă o întrebi pe o femeie dacă crede în Dumnezeu și merge la Biserică nu mai e suficient să zică ”da”, că dacă o întrebi cum Îl percepe ea pe Dumnezeu și să faci o colecție de asemenea percepții ajungi ca scenariștii care au scris versiuni diferite de personaj pentru fiecare din filmele ”Batman” și niciuna din ele nu se potrivește cu versiunea autentică. Această autenticitate, în cazul lui Dumnezeu, se găsește în Biblie și în scrierile Sfinților Părinți.

  1. Participarea la o altă biserică în ”orașul Y”, care să fie închiriată de enoriașii care țin să participe la slujbele oficiate de un preot nepomenitor (F) care a fost alungat din parohia sa pe nedrept de reprezentanții Patriarhiei, implică niște costuri. Desigur, nu te obligă nimeni să dai ceva dacă nu ai sau dacă nu vrei. Dacă se merge pe principiul acesta și nimeni nu este încurajat să contribuie, nu s-ar mai putea organiza respectivele slujbe. Cât despre a avea posibilitatea de a merge la o biserică ortodoxă în diaspora, din 2019, cheltuielile cu transportul se ridică la peste 100 de euro pe lună, iar dacă ne referim la lunile cu multe sărbători, de exemplu când pică Crăciunul și Paștele, se apropie chiar de 200 de euro. Ce bucurie pe capul meu, să mai adaug la cheltuielile lunare încă ceva, pe principiul: ”vrei Biserică? Plătește!”. Ne îndreptăm astfel spre situația din SUA, unde am citit că pentru fiecare serviciu religios oficiat de preot, el este obligat să ceară bani ca să-și acopere cheltuielile. Așadar, pe când unii preoți (ecumeniști) se huzuresc pe la conferințe internaționale pe banii Patriarhiei, alți preoți (dreptmărturisitori) stau și tremură de grija familiilor lor și a pozițiilor care le-au fost încredințate, stând între ciocanul ecumenismului ierarhilor și nicovala conștiinței lor, plătind în mare parte din banii lor și în mică parte a unui număr restrâns de contribuitori. Ei nu îndrăznesc să vorbească despre sacrificiile pe care le fac și nici despre abuzurile pe care le tolerează, pentru că demintatea și caracterul lor îi împiedică să riște să dea apă la moară celor care de-abia așteaptă orice ocazie să denigreze Biserica

Povestea nu s-a terminat. Să vedem ce se poate întâmpla când un preot are caracter și demnitate.  În partea a IV-a a acestei serii.

Mihai ”1/2 Ro, 1/2 It”.

Italia, februarie 2019

https://www.marturisireaortodoxa.ro/minunata-noua-lume-ecumenista-tot-mai-aproape-de-ortodoxie/