Pentru întreruperea pomenirii, Părintele Vasile Savin de la Dochia, Neamţ, cadorisit de către MMB de ziua de naştere cu destituirea

preot-Vasile-Savin-parohia-Dochia-Piatra-Neamț-_-ortodoxinfo.jpgÎn seara zilei de 8 martie 2017, o delegaţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, condusă de preotul inspector Florin Chirilă şi de vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, preotul Marian Timofte, au descins la Parohia Sfinţii Voievozi din Dochia, Neamţ, unde i-au adus Părintelui Vasile Savin un cadou de ziua de naştere”: destituirea din oficiul de preot paroh, în care a fost numit un preot proecumenist, şi mutarea în funcţia de preot II, în parohia pe care a slujit-o cu devotament timp de 19 ani.

Motivul invocat a fost cel al necesităţilor misionare”, însă momentul ales poate fi uşor interpretat ca o reacţie disproporţionată şi necanonică faţă de decizia părintelui Vasile Savin de a întrerupe, în data de 19 februarie, pomenirea ierarhului pentru părtăşia acestuia la hotărârile eretice ale sinodului din Creta. Mai ales că în decizia de înlocuire din funcţia de paroh şi de numire ca preot II nu se specifică niciun motiv care să impună această măsură cu aspect de sancţiune disciplinară.

Părintele Vasile Savin a întrerupt pomenirea după o îndelungă chibzuinţă şi cercetare a conţinutului documentelor aprobate de către sinodul din Creta, perioadă în care i-a lăsat suficient timp ierarhului moldav să revină asupra deciziei luate în urmă cu opt luni şi să se dezică de documentele respective.

În momentul în care Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a decis să rezolve problema”, într-o manieră care să nu implice nicio referire la problema sinodului din Creta şi la întreruperea pomenirii, părintele Vasile îşi pregătea cu seriozitate credincioşii pentru a înţelege necesitatea pentru mântuire a gestului pe care sfinţia sa l-a făcut, urmând ca, după aceea, să anunţe public întreruperea pomenirii.

În conformitate cu art. 4, litera d) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, destituirea din oficiul de paroh este una dintre sancţiunile aplicabile în cadrul sistemului juridic bisericesc.

În conformitate cu art. 5 al Regulamentului, pedeapsa destituirii din oficiul de paroh este o sancţiune fără drept de constestare, deoarece este considerată o pedeapsă mai uşoară faţă de altele, care au un caracter permanent, precum destituirea din slujirea de preot sau caterisirea.

Acelaşi art. 5 precizează că destituirea este o sancţiune ce poate fi aplicată de către Chiriarhul locului, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului Eparhial, în baza unei anchete regulamentare, a unui raport sau referat al organismelor administrative din subordine.

Aşteptăm clarificări din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei atât legate de motivele destituirii, cât şi de modul în care au fost urmaţi toţi paşii procedurali descrişi de art. 5 al Regulamentului instanţelor de judecată ale BOR.

Prezentăm în continuare

  1. Scrisoarea deschisă a Părintelui Vasile Savin, prin care îl anunţă oficial şi public pe Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, că a întrerupt pomenirea Înaltpreasfinţiei Sale;

  2. Scrisoarea deschisă a Părintelui Vasile Savin adresată credincioşilor şi confraţilor preoţi, în care le explică gestul sfinţiei sale;

  3. Procesul verbal, încheiat de către funcţionarii MMB, în care Părintele Vasile îşi face pentru prima oară mărturisirea de credinţă antiecumenistă;

  4. O filmare a modului în care a decurs vizita oficialilor MMB la Parohia Dochia.

 

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Subsemnatul, preot Vasile Savin, de la parohia Dochia, Protopopiatul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, cu smerenia datorată Vă aduc la cunoştinţă următoarele:

1. Am luat şi eu act de hotărârile „sinodului” din Creta 2016 şi de hotărârile lui, ca fiind obligatorii. Le-am studiat îndelung şi, după 8 luni de zile, cu strângere de inimă, am luat decizia de a opri pomenirea numelui Înaltpreasfinţiei Voastre la slujbele bisericeşti pe care le săvârşesc, începând cu ziua de duminică, 19 februarie 2017, şi urma ca, în timpul cel mai scurt, să Vă fac cunoscută decizia mea.

Motivul acestei decizii este participarea Înaltpreasfinţiei Voastre la „sinodul” din Creta 2016 şi semnarea documentelor în care s-ar fi putut face o mărturisire de Credinţă ortodoxă completă, dar, din motive pe care nu le cunosc, nu aţi reuşit acest lucru şi, implicit, sunteţi în comuniune cu cei care, poate din convingere, le-au semnat. Prin pomenire ne facem părtaşi cu toţii la această erezie: ecumenismul.

Prin urmare, am oprit pomenirea. Ea va fi reluată în momentul în care Înaltpreasfinţia Voastră vă veţi dezice public, ca mărturisire de Credinţă, de această semnătură.

2. Am luat act de decizia Înaltpreasfinţiei Voastre de a numi alt preot în locul meu pe postul de preot paroh, eu fiind numit pe postul II, de preot coslujitor, fără a se menţiona vreun motiv pentru această destituire. De aceea, contest această decizie, pe care aţi luat-o în mod arbitrar, şi pe care, din bunăcuviinţă şi ascultare, am semnat-o.

Ale mele sunt două: una – ascultarea de Dumnezeu şi de Înaltpreasfinţia Voastră, în măsura în care urmaţi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, şi cealaltă – mărturisirea pe faţă, „cu capul descoperit”, a Adevărului de Credinţă Ortodox.

3. Din discuţiile cu cel pe care l-aţi numit în locul meu ca preot paroh, de faţă fiind şi reprezentanţi ai MMB, respectiv P.C. Preot Inspector Florin Chirilă, P.C. Pr. Vicar Administrativ Marian Timofte şi P.C. Preot Protopop Valentin Tofan, am constatat că acesta are orientare ecumenistă, pe care eu o refuz. Nu sunt de acord cu această lucrare zis bisericească şi, de aceea, nu putem sluji împreună. Nu accept această împreună slujire, această intercomuniune. Nu pot sluji la doi domni.

4. Din acest motiv, propun rezolvarea acestei probleme în următoarea manieră: să slujim pe rând fiecare în câte o duminică, separat.

5. Am cunoscut în ultimul timp foarte mulţi creştini care refuză categoric hotărârile „sinodului” din Creta şi ale ecumenismului în general. Aduc mărturie că cei mai mulţi dintre ei sunt foarte evlavioşi, foarte bine educaţi de duhovnicii lor, foarte bine intenţionaţi şi buni cunoscători ai învăţăturilor Bisericii. A-i izgoni pe aceştia din bisericile în care ei vor să meargă, este o mare greşeală. A-i prigoni tocmai pe aceştia arată că suntem în vremurile de pe urmă, chiar înaintea instalării lui Antihrist. SĂ LUĂM AMINTE!!

Aceşti creştini nu doresc să mai meargă la bisericile unde se pomenesc ierarhii ecumenişti. Acesta este un semn că cei care vor să se mântuiască nu mai acceptă ca ierarhii şi preoţii ortodocşi să participe la lucrarea ecumenistă. SĂ LUĂM AMINTE!!

Dacă în numele dragostei pentru eterodocşi ne prigonim tocmai copiii noştri (preoţi, ieromonahi, monahi, monahii, creştini) cei foarte râvnitori pentru Adevăr, este un semn rău, apocaliptic chiar.

Iertaţi-mă,
Preot Vasile Savin

Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Iubiţi fraţi preoţi,
Iubiţi credincioşi,

Sunt preotul Vasile Savin, preot al Parohiei „Sfinţii Voievozi” din Dochia, Protopopiatul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ.

Slujesc la această parohie din luna februarie 1998, făcând cele ale preoţiei cu dragoste şi ascultare. Întotdeauna am slujit cu mare drag şi i-am iubit pe toţi oamenii, învăţându-i, după a mea slabă putere, să părăsească păcatele şi să se apropie de Dumnezeu. Niciodată nu am pretins vreo sumă de bani pentru servicii religioase, ci am îngăduit întotdeauna pe fiecare să contribuie cu cât poate. Bănuţii bisericii i-am investit cu multă atenţie, nimănui să nu-i fiu dator: nici statului, nici Mitropoliei, nici celor de sus, nici celor de jos; mai-marii mei bisericeşti pot confirma adevărul acestor spuse. Martor îmi sunt Dumnezeu şi toţi cei cărora le-am slujit: Biserica şi familia.

Pe cât am putut, m-am îngrijit ca biserica, locaş de închinare, să fie frumos împodobită, ca o mireasă plăcută lui Dumnezeu. Mulţumesc celor care au contribuit la toate acestea.

Mi-a dăruit Dumnezeu o soţie preoteasă bună şi evlavioasă şi 9 copii „sănătoşi şi întregi la minte”, pe care i-am crescut şi educat cu mare drag. În acest moment, 3 sunt căsătoriţi, iar 6 necăsătoriţi, fiind studenţi şi elevi de liceu. Toţi au învăţat carte; 6 din 9 au fost sau sunt studenţi la facultate. Mulţumesc lui Dumnezeu!

Singurul lucru care a mai stârnit mânia unora a fost fost faptul că, în timpul celor 30 de ani de preoţie (la 3 parohii), am vorbit foarte deschis, pe faţă, vertical, împotriva păcatului şi a neorânduielilor acestei lumi. De aceea, mulţi m-au îndrăgit şi mă îndrăgesc, iar alţii m-au urât şi mă urăsc. Nu le ştiu numărul, nici la unii, nici la alţii. Dumnezeu îi ştie pe toţi. Şi inima fiecăruia. Pe cei cărora le-am greşit cu ceva, îi rog să mă ierte, că sunt păcătos şi neputincios.

Am spus mai sus că întotdeauna am vorbit deschis, pe faţă, vertical, nefiindu-mi frică de nimeni, pentru că Adevărul trebuie mărturisit pe faţă, public.

Două lucruri care se petrec în societatea noastră, în Biserică, m-au sensibilizat la maximum: introducerea actelor biometrice obligatorii pentru toţi oamenii şi ecumenismul sincretist religios. Împreună, acestea două slăbănogesc credinţa omului şi-l duc la apostazie. Ceea ce se şi petrece.

Ce este ecumenismul religios? Este o lucrare care trebuie să ducă la amestecul Bisericii Ortodoxe cu celelalte culte, cu dispariţia Bisericii Ortodoxe în final, ceea ce nu se va întâmpla, deoarece Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos, este Biserica întreagă şi ea va dăinui până la sfârşit. Biserica Ortodoxă este Adevărul, iar Adevărul este Hristos. Cine mărturiseşte şi va mărturisi Adevărul este şi va rămâne în Biserica lui Hristos.

Ecumenismul, ca mişcare de amestecare a tuturor credinţelor într-una singură, inclusiv a Ortodoxiei, este panerezia timpului nostru, pe care au înfierat-o Sfântul Justin Popovici, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Nicolae Velimirovici şi alţi Sfinţi ai Bisericii, Părintele Prof. Dumitru Stăniloae, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Cleopa, Părintele Justin Pârvu şi alţi Părinţi mărturisitori.

Citind cu atenţie scrierile lor, la mişcarea de contestare a ecumenismului m-am alăturat şi eu, vorbind pe faţă că trebuie să ne îngrădim de această panerezie (erezia tuturor ereziilor) luând, cu multă strângere de inimă, hotărârea de a întrerupe pomenirea la slujbele religioase a numelui ierarhului nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, începând cu data de 19 februarie 2017. Am luat această decizie şi după o consultare cu părinţi aghioriţi din Muntele Athos, precum Iulian Prodromitul, Avva Gavriil şi alţii.

Menţionez că această întrerupere a pomenirii numelui ierarhului la slujbele religioase este doar o atenţionare a ierarhului, prin care îi spun că participarea la „sinodul” din Creta şi mai ales semnarea documentelor reprezintă un compromis care nu face bine Bisericii Ortodoxe. Dimpotrivă. Şi-l rog să se dezică de această participare şi de semnarea documentelor neortodoxe. Iar în măsura în care va face public o decizie în acest sens, eu, preot slujitor, voi relua pomenirea.

De ce spun acestea? Pentru că această semnătură pe documentele amintite îl face pe ierarh cel puţin părtaş la erezie şi, prin pomenire, mă face şi pe mine, preot în comuniune cu el, părtaş la erezie. Ceea ce eu nu primesc. Cu părere de rău, dar nu primesc!

Ca urmare a acestei decizii şi a punerii ei în aplicare, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei m-a destituit din funcţia de preot paroh în seara zilei de 8 martie 2017, ziua mea de naştere, decizia fiind adusă pe înserate, de o delegaţie formată din: P.C. Preot Inspector Florin Chirilă, P.C. Pr. Vicar Administrativ Marian Timofte, P.C. Preot Protopop Valentin Tofan, însoţiţi de Preotul Cătălin-Constantin Chifu, de la parohia vecină Bahna-Dochia, de alt preot tânăr pe care nu-l cunosc (din alt Protopopiat probabil) şi de vreo 2-3 cântăreţi de strană de la biserici din Piatra-Neamţ.

Delegaţia amintită l-a prezentat pe cel nou-numit preot paroh în locul meu, care a fost instalat în timpul unei slujbe (Sfântul Maslu) la care au participat vreo 15 enoriaşi din parohie. Momentul a fost bine ales, în sensul că, fiind într-o zi de lucru din timpul săptămânii şi pe înserate, au fost prezenţi foarte puţini credincioşi, fără să li se spună motivele pentru care s-a făcut această destituire. Bineînţeles că „în numele dragostei”… În decizia dată nu mi s-au specificat nici mie motivele care au condus la destituirea mea şi înlocuirea din slujirea de preot paroh.

În realitate, motivul poate fi unul singur: refuzul meu de a îmbrăţişa erezia ecumenismului.

Cu mare grabă şi foarte iute dusă la îndeplinire această lucrare, am fost „retrogradat” pe postul II, înfiinţat în aceeaşi zi de 8 martie 2017 la cancelaria Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, zice-se „pentru nevoi misionare ale parohiei”, după spusa delegaţiei oficiale.

În acelaşi timp, a apărut o problemă deosebită, inedită, cel puţin din punctul meu de vedere: părintele numit în locul meu (dar oare a fost vreun concurs pentru ocuparea acestui post?) nu are un cuget curat ortodox, îmbrăţişând convingerile ecumeniste şi, din acest motiv, nu putem sluji împreună.

În încheiere, mulţumesc celor care m-au ajutat ca aceste gânduri ale mele să se facă cunoscute „pe faţă, cu capul descoperit” (canonul 15 I-II Constantinopol). Nădăjduiesc că nu supăr pe nimeni. Îi rog pe toţi să mă înţeleagă şi pe mine că nu pot accepta această erezie a ereziilor şi nu pot fi în comuniune cu cei care o susţin şi cu cei care n-o tăgăduiesc(ambele, forme de lepădare).

Cu dragoste în Hristos,
Preot Vasile Savin
Parohia „Sf. Voievozi” – Dochia
Judeţul Neamţ

PROCES VERBAL

Încheiat astăzi 8.03.2017, cu ocazia instalării P.C. Preot Andrei Todiraşcu în funcţia de paroh al Parohiei Dochia şi a numirii P.C. Preot Savin Vasile în funcţia de preot coslujitor la aceeaşi parohie.

Preotul paroh Andrei Todiraşcu a preluat de la P.C. Pr. Savin Vasile în prezenţa P.C. Preot Vicar Administrativ, al P.C. Inspector şi al P.C. Părinte Protopop, cheile bisericii.

Inventarul parohiei va fi preluat în zilele următoare.

Pr. Andrei Todiraşcu Pr. Savin Vasile Pr. Tofan Valentin Pr. Florin Chirilă

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

Subsemnatul Preot Savin Vasile, preot al Parohiei Dochia, jud. Neamţ, consider că această înlocuire a mea din postul de preot paroh s-a făcut într-o manieră cu totul nepotrivită nearătându-se nici un motiv care să îndreptăţească Mitropolia Moldovei şi Bucovinei la această decizie. Cer Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan să analizeze această acţiune şi să spună public motivele pentru care a făcut această înlocuire a mea din postul de preot paroh.

Mi s-a făcut o mare nedreptate şi consider că singurul motiv pe care îl invocă Mitropolia Moldovei şi Bucovinei este acela că eu, preotul Savin Vasile, nu sunt de acord cu ecumenismul şi cu hotărârile Sinodului din Creta (2016), şi pe care eu le consider a fi cu totul neortodoxe, chiar eretice, şi care mi se impun.

Rog pe reprezentanţii Mitropoliei, oficialii ei, să cugete adânc că ecumenismul propovăduit şi susţinut public este panerezia timpului nostru aşa cum ne-au învăţat Sfântul Justin Popovici, Părintele profesor Dumitru Stăniloae şi alţi părinţi ai Bisericii.

Dacă ecumenismul este refuzat de creştinii ortodocşi – şi este – de ce sunt prigoniţi monahii, monahiile, preoţii şi alungaţi din mănăstiri şi din parohii?

Deci: înlocuirea mea din postul de preot paroh este o nedreptate, o prigonire.

azi 8 martie 2017, de ziua mea de naştere, Preot Savin Vasile

Sfârşitul îmi aparţine

Au fost confiscate
cheile preotului bisericii
fără a fi predat inventarul

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/03/09/pentru-intreruperea-pomenirii-parintele-vasile-savin-de-la-dochia-neamt-cadorisit-de-catre-mmb-de-ziua-de-nastere-cu-destituirea/

Anunțuri

Apel pentru tipărirea Broșurii care conține 40 de argumente că ”Sinodul” din Creta nu a fost în duhul Sfinților Părinți

După multă trudă este gata de tipar această broșură, care pe coperta 1 arată așa:

Coperta-1

Iar coperta 4 este așa:

Coperta-4

 

Broșura este editată în format A5, deci jumătate de coală A4, interiorul este alb-negru, iar coperțile, după cum se vede, sunt color.

Cuprinsul ei (48 de pagini) este următorul:

Argumente scripturistice

Binecuvântarea Maicii Domnului prin părinții athoniți

40 de argumente că „Sinodul“ din Creta NU a fost în duhul Sfinților Părinți ai Ortodoxiei

1. Introducere

2. Ideea de “Sinod panortodox”

3. Pregătirea presinodală

4. Regulamentul de organizare al adunării cretane

5. Desfășurarea lucrărilor “adunării” interortodoxe dn Creta

6. Receptarea hotărârilor din Creta de către Bisericile Ortodoxe neparticipante

7. Lupta antiecumenistă românească

8. Prigoana ecumenistă împotriva noastră

9. Recomandări pentru a păstra o cale echilibrată în privința mărturisirii ortodoxe

10. Soluții și perspective pentru viitorul B. O. R.

Expresia conștiinței noastre

Să ne întărim în credința neprihănită a Sfinților Părinți

Sinteză istorico-teologică despre Sinoadele Ecumenice

Declarație antiecumenistă

Autorii broșurii sunt trei:

preot Claudiu Buză

preot Ciprian-Ioan Staicu

jurist Cristian-Nicolae Bucuroiu

Marți, 14 martie 2017, vrem să o băgăm la tipar. Deja se fac ultimele corecturi la tipografie.

Broșura va fi împărțită GRATUIT.

Avem nevoie de susținere financiară pentru editarea ei. La 2.000 de exemplare ne trebuie cam 4.000 de lei, la 5.000 de exemplare, aproximativ 7.000 de lei, iar pentru 10.000 de exemplare sunt necesari cam 3.000 de euro. Nădăjduim măcar 5.000 de broșuri să scoatem.

De dvs depinde acum. Noi am muncit câteva săptămâni, adunând esența problemei ”Creta”, în cuvinte simple, după principiul: ”punct ochit, punct lovit.”

Nu vom trimite apoi prin poștă câteva exemplare, ci le vom da persoanelor noastre de încredere, care să le distribuie – personal sau prin prieteni – apoi în țară și în străinătate (la românii din diaspora). Vor ajunge la toți doritorii. Iar cine dorește, poate să o multiplice personal la xerox.

Încercăm să facem și o variantă în engleză și una în franceză, pentru frații noștri ortodocși vorbitori ai acestor limbi.

Modalități de susținere (nu vom pune pe site conturi, pentru a nu transforma acest site în ceea ce nu se dorește a fi):

1. Primul pas este ca cei doritori să ajute să sune la nr. 0740788876 (pr. Ciprian); în caz de apel nepreluat, lăsați sms sau trimiteți mail la ciprioan@yahoo.com

2. Dacă suma este mai consistentă, atunci vă vom spune contul tipografiei, pentru a trimite direct acolo suma donată.

3. Sumele mai mici le vom aduna probabil prin modalități nebancare (mandat poștal, curier, personal etc), iar apoi vom vira suma totală tot în contul tipografiei.

Mulțumim frumos de sprijin. Hristos este cu noi toți, cei iubitori de adevăr!

Doamne ajută!

Cu respect,

autorii broșurii

,,De la Ana la Caiafa!”

jesusbeforecaiaphasduccio1308-11crop1După ,,Cuvântul Pastoral” al Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, prin care se anunța ,,caterisirea” mea, fac public, pentru cei interesați,  Recursul către Sinodul Mitropolitan prin care ,,solicit constatarea lipsei de temei canonic a Hotărârii nr. 1/2017 a Consistoriului eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor şi anularea pedepsei de caterisire”.

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Subsemnatul, Claudiu Buză, preot II la Parohia “Sfânta Treime”, Protopopiatul Urziceni, Judeţul Ialomiţa, domiciliat în Urziceni, în calitate de parte care a declarat recurs împotriva Hotărârârii nr. 1/2017 pronunţată de Consistoriul Eparhial al Sfintei Episcopii a Sloboziei şi Călăraşilor, prin care am fost condamnat cu pedeapsa caterisirii, prevăzută de art. 5, paragraful (B), alin. (1), lit. e) al Regulamentului autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale BOR, depun în 3 exemplare:

Motivele de formă:

Adresa nr. 593/17 februarie 2017 prin care mi se aduce la cunoştinţă Hotărârea nr. 1/2017 lasă să se înţeleagă că Hotărârea are caracter definitiv şi executoriu, în ciuda faptului că Consistoriul eparhial este prima instanţă de judecată, iar hotărârea nu are caracter definitiv decât după epuizarea ultimei căi de atac.

Într-o intervenţie publică, PS Vincenţiu, Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, a vorbit despre mine, în termeni viscerali, numindu-mă “domnul Claudiu Buză”, „un nou Iuda”, m-a comparat cu un demon (a cărui voinţă este “întărită în rău”), şi a proclamat public, în faţa întregii episcopii, caterisirea mea ca pe un fapt definitiv împlinit, ignorând faptul că Hotărârea nr. 1/2017 este atacabilă cu recurs, şi că devine definitivă şi executorie numai după epuizarea ultimei căi de atac.

Prin aceste atitudini, mă consider lezat în dreptul meu de recurs faţă de decizia dată în prima instanţă de judecată.

Motivele de fond:

ÎN FAPT:

Abaterile în baza cărora am fost judecat şi condamnat nu reflectă faptele pentru care am fost trimis în judecată.

Încadrarea canonică a faptelor care mi se impută este cu totul eronată.

A fost ignorat principiul canonic impus de canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, care permit preotului să oprească pomenirea ierarhului, atunci când acesta este convins că ierarhul profesează o erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau Sfinţii Părinţi.

Au fost ignorate limitele impuse de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe ascultării faţă de autoritatea ierarhului.

ÎN DREPT:

Am fost acuzat de manifestare a schismei prin refuzul de a pomeni ierarhul la sfintele slujbe, în baza unor sfinte canoane şi regulamente bisericeşti. Acuzaţia este nefondată, întrucât toate canoanele şi regulamentele invocate se referă la situaţia în care preotul întrerupe pomenirea ierarhului pentru orice alt motiv decât participarea ierarhului la o erezie.

Canonul 31 apostolic cere caterisirea preotului care s-a despărţit prin nepomenire de episcopul său, “nicio vină ştiind asupra episcopului întru buna credinţă şi întru dreptate”, adică dacă întrerupe pomenirea pentru alt motiv decât părtăşia la erezie sau nedreptatea episcopului. Tâlcuirea canonului spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de sinodiceasca cercetare pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau vreun eres, unii ca aceştia nu numai că certării celor mai de sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după Canonul 15 al celui 1 şi 2 Sobor”[1]. Profesorul de Drept canonic arhid. prof. dr. Ioan N. Floca tâlcuieşte canonul 31 apostolic astfel: “Se apreciază că şi complicii clericilor schismatici cad sub aceeaşi pedeapsă, bineînţeles dacă aceştia nu se despart de episcopul lor din motive întemeiate, cum ar fi abaterea episcopului de la dreapta credinţă şi de la comportarea după dreptate. Din textul canonului rezultă că, în asemenea cazuri, clericii sunt liberi să se despartă de episcopul lor, adică să iasă de sub ascultarea lui. În alte texte canonice se prevede că dacă un cleric constată că episcopul său profesează vreo erezie, este liber să se despartă de acesta fără nicio formalitate (can. 15 I-II), pentru că nu se desparte de un episcop, ci de o erezie[2].

Din acest canon rezultă că în cazul în care episcopul a propovăduit o erezie în public, preotul poate întrerupe pomenirea. În speţă, deciziile eretice ale sinodului din Creta.

Deşi admite, în mod corect, că preotul poate face ruperea comuniunii cu episcopul în anumite circumstanţe clare, în speţă în momentul în care episcopul devine părtaş la erezie, Consistoriul eparhial refuză să înţeleagă faptul că acel canon nu impune preotului să depună o acuzaţie contra episcopului, iar declararea publică a motivelor întreruperii pomenirii nu reprezintă o acuzare a episcopului, ci doar o justificare a motivelor întreruperii pomenirii, pentru a se evita acuzele de schismă.

Toată procedura din care rezultă că preotul trebuie să facă petiţie la sinod şi să nu se separe de episcop înainte de judecată nu are nicio bază în prevederile canonice ale canoanelor 31 apostolic şi 15 I-II, fiind adaptată după modelul plângerilor contra episcopilor pentru orice altă vină decât participarea la vreo erezie.      

Canonul 74 apostolic vorbeşte despre învinuiri aduse episcopului şi despre modul în care se soluţionează pâra adusă episcopului şi nu are nicio legătură cu acuzaţiile aduse mie, deoarece eu nu aduc nicio pâră episcopului, ci îl înştiinţez doar că am întrerupt pomenirea pentru motiv de participare a sa la erezie. Din alte canoane invocate pe tema pârii aduse episcopului rezultă că aceste canoane se aplică doar în cazul acuzaţiilor aduse pe diverse motive obişnuite, nicidecum pentru participarea sa la erezie.

 Canonul 6 al sinodului al II-lea ecumenic prevede ca atunci când asupra episcopului se aduce o “bisericească pâră”, să se caute la faţa pârâtorului, iar dacă acesta nu este eretic, sau schismatic, sau oprit de la cele sfinte pentru vreo pricină, atunci pâra să se judece de instanţele de judecată, iar dacă pârâşul îl nedreptăţeşte pe pârât, adică pe episcop, să primească pedeapsa pe care o cerea pentru episcopul respectiv. Tâlcuirea ne vorbeşte despre natura plângerilor la care se referă canonul: “furarea celor sfinte, sfinţita lucrare în afara hotarelor şi altele”[3], de unde rezultă că nici una nu are legătură cu părtăşia la erezie a episcopului respectiv. Oprirea pomenirii episcopului pentru situaţia în care episcopul este părtaş la erezie nu este o pâră introdusă împotriva episcopului într-o instanţă bisericească, ci o îngrădire de erezia propovăduită de acesta, iar motivarea acestei decizii prin mărturisire publică are doar scopul de a arăta că oprirea pomenirii are o motivaţie canonică, nu de a introduce o anumită pâră împotriva episcopului.

Nu am introdus nicio pâră împotriva episcopului datorită faptului că, potrivit canonului 15 I-II Constantinopol, preotul poate să constate că episcopul său propovăduieşte o erezie şi să ia măsură întreruperii pomenirii. Canonul nu stipulează nicăieri că preotul este dator sau că are dreptul să introducă o pâră bisericească contra episcopului pe lângă Sfântul Sinod. Faptul că eu nu am introdus nicio pâră contra episcopului şi prin urmare nu mi se aplică nici acest canon, nici altele referitoare la acuzaţii oficiale aduse episcopului, este consemnat şi de către Hotărârea 1/2017, în care, la fila 5, se spune: “preotul suspendat îl acuză pe chiriarh în mass-media… dar nu-l reclamă Sfântului Sinod, potrivit regulamentului şi canoanelor…”.

Consistoriul eparhial reţine corect că sinodul este singurul în măsură să îl declare oficial eretic pe episcop, însă interpretarea că preotul poate să întrerupă pomenirea doar dacă episcopul persistă în învăţătura eretică după ce a fost condamnat nu are niciun fundament, fiind contrară prevederii canonului 15 I-II, care spune că preotul se poate îngrădi prin nepomenire de episcopul eretic înainte de cercetarea sinodicească a episcopului. Din acest motiv, nu trebuia să aştept judecata sinodului pentru a întrerupe pomenirea episcopului, motiv pentru care acuza că aş fi judecător de episcop nu are niciun temei.  

Canonul 14 Sardica prevede instanţele de apel ale preotului caterisit şi afurisit de episcop şi faptul că preotul trebuie să aştepte cu cuviinţă hotărârea apelului, fără a cârti contra episcopului. Acest canon se aplică mai bine situaţiei prezentului apel decât acuzaţiei că aş fi creat schismă.   

Canonul 13 I-II prevede despărţirea de episcop “pentru oarecare vinovăţii”. Din păcate, la fila 5 a Hotărârii 1/2017 ni se spune că membrii Consistoriului Eparhial au reţinut ideea de “osândire a episcopului”, dar nu şi expresia esenţială “pentru oarecare vinovăţii”, care face ca, pentru orice altceva în afară de erezie, preotul să se abţină de la aduce acuze episcopului sau să le dovedească, dacă le aduce. Expresia “pentru oarecare vinovăţii” este explicată în tâlcuirea canonului 15 I-II, unde se spune: “pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem sau ierosilii (furare de cele sfinte) şi altele ca acestea[4].

Spre deosebire de aceste învinuiri pentru fapte ordinare, partea a doua a canonului 15 I-II introduce o excepţie, “excepţia de erezie”, pe care tâlcuirea din Pidalion a canonului o exprimă astfel: “Iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor s-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de ei mai înainte de sinodiceasca judecată pentru eresul acela, unii ca aceştia despărţindu-se de unii ca aceia nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenită ca nişte dreptslăvitori sunt vrednici. Că nu au pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schismă şi eresul minciuno-episcopilor acelora[5]. Din această argumentare rezultă că acuzaţia de schismă pentru situaţia în care preotul opreşte pomenirea pentru participarea la erezie a ierarhului nu de temei canonic. De aceeaşi opinie este şi profesorul Ioan N. Floca, în cartea sa despre canoanele Bisericii Ortodoxe, în care canonul 15 I-II este prezentat în maniera următoare: “Canonul 15 (Osânda schismei). Schisma faţă de patriarh. Care despărţire nu este schismă?” (s.n.). Vorbind despre partea a doua a canonului, cunoscutul profesor de Drept afirmă: “În cazul în care superiorul propovăduieşte în public în biserică vreo învăţătură eretică, atunci respectivii [clericii – n.n.] au dreptul şi datoria de a se despărţi imediat de acel superior. În acest caz, nu numai că nu vor fi sancţionaţi, dar vor fi şi lăudaţi, pentru că au osândit legal pe cel vinovat şi nu s-au răsculat împotriva acestuia” (s.n.)[6].

Din toate aceste interpretări rezultă că potrivit canonului 15 I-II preotul are dreptul să constate că episcopul său propovăduieşte erezia înainte ca sinodul să sesizeze şi să judece starea de erezie a episcopului respectiv, prin aceasta neconsiderându-se şi nefiind “judecător de episcop”, cum eronat reţine Consistoriul în fila 5 din Hotărârea 1/2017. Modul în care interpretează Consistoriul aceste canoane le anulează de drept conţinutul.

Dreptul preotului de a constata erezia derivă din capacitatea sa de a compara învăţătura falsă a episcopului cu învăţătura ortodoxă şi de a constata că învăţătura eretică a episcopului a fost condamnată anterior de către Biserică prin Sfintele Sinoade sau de către Sfinţii Părinţi. În cazul de faţă, ideile eretice ale ecumenismului au fost condamnate de către Sinoadele Ecumenice, care au statuat că nu există decât o singură Biserică, Biserica Ortodoxă, că dialogul cu ereticii este posibil numai în condiţiile în care ereticul doreşte îndreptarea şi revenirea la Ortodoxie, nu pentru “refacerea unităţii creştine”, că unitatea creştină este deplină în Biserica Ortodoxă, iar în afara acesteia se află doar secte şi erezii, care nu pot fi numite “biserici” în niciun fel, că doar Biserica Ortodoxă are Sfinte Taine, că este interzisă căsătoria ortodoxului cu ereticul. De asemenea, Sfinţii Părinţi ai secolului XX, reprezentând cea mai curată formă de conştiinţă creştină a veacului, datorită vieţii lor îmbunătăţite, au condamnat la unison ecumenismul, iar sinodul Bisericii Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) l-a anatemizat în mod oficial, iar această decizie sinodală a fost împropriată şi de către Biserica Ortodoxă Rusă, în momentul fuziunii cu ROCOR. Mitropolia Pireului a anatemizat chiar şi în Duminica Ortodoxiei de anul acesta sinodul din Creta.

Canonul 34 Trulan legiferează contra uneltirilor la adresa episcopilor şi nu mi se poate aplica în niciun fel, deoarece eu nu am făcut decât să opresc pomenirea ierarhului părtaş la erezie.

Canonul 6 Gangra prevede sancţionarea celor ce defaimă Biserica şi pe preoţii ei, neavând nicio relevanţă pentru situaţia mea, deoarece eu nu am făcut acest lucru.

Canonul 11 Cartagina prevede instanţele de apel pentru preoţii osândiţi de episcopi şi nu are nicio relevanţă pentru acuzaţia de schismă.

Canonul 5 Antiohia este o completare a dispoziţiilor canonului 31 apostolic şi, prin urmare, se referă la fapte săvârşite de preoţi care îşi defaimă episcopii pentru orice altă cauză decât participarea acestora la erezie.

Nu mi se poate imputa în niciun fel încălcarea dispoziţiilor art. 49, 50 din Statutul BOR, care prevăd drepturile şi obligaţiile preotului paroh.

Abaterea dogmatică de schismă prevăzută de art. 11, alin. (1) din Regulamentul instanţelor de judecată ale BOR nu mi se poate imputa, deoarece nu am interpretat în mod deosebit norme de disciplină, morală sau cult, ci doar am aplicat prevederile canonul 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol pentru situaţia în care episcopul este participant la o erezie, în speţă erezia ecumenistă a sinodului din Creta. De asemenea, am rămas ascultător faţă de autoritatea bisericească în toate celelalte aspecte care nu ţin de datoria mea directă de a-mi proteja conştiinţa şi turma de erezia propovăduită de către episcopul locului prin acceptarea documentelor sinodului din Creta.

Abaterea pastoral-liturgică prevăzută de către art. 28, alin. 2) nu mi se poate aplica, deoarece eu nu am slujit cele sfinte nici împreună cu ereticii, nici împreună cu schismaticii. Ideea că participarea mea la Sinaxa de la Rădeni ar putea fi interpretată ca o împreună-slujire cu schismaticii nu are niciun fundament, întrucât niciunul dintre preoţii sau credincioşii prezenţi în acea zi la Rădeni nu este condamnat ca schismatic de către Biserică, pentru faptul că niciunul dintre ei nu este schismatic, ci preoţi şi credincioşi care mărturisesc credinţa ortodoxă şi se opun, ca şi mine, în limitele permise de către Sfintele Canoane invocate mai sus, pătrunderii ereziei în Sfânta noastră Biserică, prin participarea ierarhilor ortodocşi români la sinodul din Creta şi aprobarea deciziilor eretice ale acestuia. Nu pot fi condamnat şi caterisit ca preot în baza unor păreri şi afirmaţii propagandistice.

Articolul 34, alin. 1), litera b) din Regulament se referă la răzvrătirea împotriva deciziilor autorităţii ierarhice superioare şi se întemeiază pe canoanele 18 de la sinodul al IV-lea ecumenic şi 34 V-VI ecumenic. Aceste două canoane osândesc conspiraţia şi tentativa de conspiraţie contra oricărui membru al clerului şi nu mi se pot aplica mie, deoarece eu nu am organizat nicio formă de conspiraţie contra episcopului. Afirmaţiile cuprinse în rapoartele preotului Bogdan Mihai Dărândău (fila 4 a Hotărârii 1/2017), potrivit cărora aş avea o susţinere media puternică şi aş intenţiona înfiinţarea unei parohii schismatice în Urziceni nu sunt susţinute de nicio probă.

Art. 40, alin. 1) din Regulament prevede că preotul care slujeşte în altă parohie fără încuviinţarea preotului se sancţionează cu dojana sau destituirea din slujirea clericală. Eu am slujit la Rădeni cu aprobarea preotului paroh de acolo, deci nu pot fi sancţionat pentru acest fapt. Alin. 2) al articolului vorbeşte despre săvârşirea unei lucrări preoţeşti în altă eparhie fără încuviinţarea scrisă a ierarhului, dar se sancţionează numai pentru recidivă cu caterisirea, ceea ce nu este cazul.

Acuzaţia de neascultare faţă de autoritatea bisericească este nefondată, deoarece nu ţine seama de natura atitudinii mele, motivată de participarea ierarhului la erezia din Creta şi propovăduirea acesteia prin acordul dat documentelor semnate. Canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol şi cugetarea şi practica Sfinţilor Părinţi stabilesc limitele ascultării faţă de ierarhia superioară a Bisericii, stipulând că ascultarea este necondiţionată atât timp cât autorităţile bisericeşti propovăduiesc şi ţin dreapta credinţă ortodoxă. În momentul în care acestea devin părtaşe la o erezie, este un drept şi o obligaţie a preotului să continue să fie ascultător faţă de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, de care ierarhul părtaş la erezie nu mai este ascultător, rămânând din punct de vedere jurisdicţional în eparhia în care se află. Exact această atitudine am adoptat eu.

Pe lângă înţelegerea incorectă a limitelor ascultării faţă de ierarhie, Consistoriul face şi o încadrare eronată din punct de vedere canonic a pretinsei mele neascultări faţă de ierarhie.

Canonul 11 apostolic vorbeşte de împreună-slujirea cu un cleric caterisit. Nu mi se poate aplica, deoarece eu nu am slujit cu niciun cleric caterisit, iar motivarea Consistoriului Eparhial nu reţine o astfel de faptă în seama mea.

Canonul 12 apostolic se referă la situaţia unui cleric afurisit care merge fără scrisori de recomandare. Nu mi se aplică, deoarece nici eu nu sunt afurisit, nici cei ce m-au primit.

Canonul 39 apostolic vorbeşte despre obligaţia preotului de a nu face nimic fără încuviinţarea episcopului. Tâlcuirea sa din Pidalion arată ce fel de fapte nu poate săvârşi preotul fără încuviinţarea episcopului locului (a nu spovedi, nici ierta pe cei ce se pocăiesc…, a afierosi lui Dumnezeu pe fecioare…, a nu hirotonisi anagnost, sau monahi şi altele asemenea)[7]. Interpretarea pe care o dă acestui canon profesorul de drept Ioan N. Floca explică faptul că dependenţa strictă faţă de episcop din vremea în care a fost scris acest canon se datora condiţiilor Bisericii primare, în care “preoţii şi diaconii îndeplineau funcţii sacerdotale în dependenţă strictă faţă de episcop”. Profesorul continuă: “Când mai târziu, preoţii au dobândit unităţi pastorale, pe care le cârmuiau pe proprie răspundere, aşa cum este situaţia de azi, această dependenţă strictă de episcop cu privire la orice lucrare a preoţiei a încetat, ei rămânând totuşi supuşi supravegherii şi controlului din partea episcopului, căruia îi datorează ascultare canonică”[8] (s.n.). Ascultarea canonică pe care preotul o datorează episcopului este explicată de către profesorul Floca într-o notă de subsol, în care spune: “Canonul nu trebuie înţeles în sens unilateral, adică în sensul că într-adevăr preoţii şi diaconii nu ar putea să săvârşească nimic fără încuviinţarea episcopului, ci în acel sens mai larg în care canonul 34 apostolic îi obligă pe episcopi să nu săvârşească nimic mai important fără încuviinţarea întâistătătorului lor, mitropolit, arhiepiscop etc. Preotul însuşi este un păstor, deţinând puterea harică şi misiunea de a sfinţi viaţa credincioşilor şi de a-i duce la mântuire, iar această lucrare o desfăşoară pe baza dreptului său propriu, şi nu numai ca simplu delegat al episcopului” (s.n.). Această interpretare, care desfiinţează viziunea episcopocentrică cu privire la relaţia dintre episcop şi preot, arată că eu, în calitate de preot, am dreptul, în baza puterii harice conferite mie şi misiunii de a sfinţi vieţile credincioşilor şi a-i duce la mântuire, să iau decizii personale, mai ales în situaţii ca cea de faţă, în care erezia pune în pericol mântuirea credincioşilor. Prin urmare, invocarea canonului 39 apostolic mă exonerează de învinuirea de schismă care mi se aduce.

Canonul 41 apostolic statuează faptul că episcopul este supremul ocârmuitor al eparhiei. Nu văd în ce măsură se poate aplica situaţiei mele, de vreme ce eu nu am contestat niciodată acest lucru.

Canonul 18 al sinodului al IV-lea ecumenic se referă la vina conspiraţiei, eu nefiind vinovat de aşa ceva.

Canoanele 19 şi 27 V-VII se referă la obligaţia preotului de a predica şi de a purta haină clericală. Nu văd cum mi se pot mie aplica.

Canonul 4 Antiohia se referă la preoţi deja caterisiţi şi nu poate să îmi fie mie aplicabilă înainte de caterisire.

Canonul 15 Cartagina interzice apelul la instanţele civile, iar canonul 77 vorbeşte despre judecarea în absenţă.

Art. 25, alin. 1), lit. a) din Regulament sancţionează ocărârea şi defăimarea episcopului şi înţelege prin acest lucru defăimarea acestuia pentru orice acuză omenească posibilă, mai puţin pentru participarea la erezie, după cum reiese din canoanele 31 apostolic şi 15 I-II pe care se sprijină această abatere din Regulament[9].

Art. 100 din Regulament nu indică obligativitatea prezenţei la judecată, după cum reiese şi din art. 98, alin. 1), în care se stipulează că în lipsa unei părţi din proces acesta continuă în lipsă, cu condiţia ca partea lipsă să nu solicite amânarea, şi art. 99, alin. 3), care spune că o cauză se judecă, chiar dacă părţile lipsesc. De asemenea, lipsa de la un proces nu este trecută în Regulament ca abatere de vreun fel. În plus, fila 4 a Hotărârii 1/2017, consemnează faptul că am depus o apărare în scris.

Motivele de drept ale recursului

Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 152, alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) din Regulamentul Autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor bisericeşti de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.

Obiectul recursului:

Solicit constatarea lipsei de temei canonic a Hotărârii nr. 1/2017 a Consistoriului eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor şi anularea pedepsei de caterisire.

Probe

Ataşez prezentei cereri înscrisuri care îmi folosesc drept probe.

Data                                                                                                    Cu deosebit respect,

11. 03. 2017                                                                                        Preot Claudiu Buză

Preafericirii Sale Daniel, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei

[1]Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura “Credinţa Strămoşească”, 2007, p. 70.

[2] Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, f.e., Sibiu, 2005, p. 26.

[3] Pidalion, ed. cit., p. 180.

[4] Pidalion, ed. cit., p. 362.

[5] Ibidem.

[6] Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, op. cit., p. 347.

[7] Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, “Credinţa strămoşească”, 2007, pp. 79-80.

[8] Ioan N. Floca, op. cit., p. 32.

[9] Vezi nota 110 din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor bisericeşti de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, EIBMBOR, Bucureşti, 2015, p. 36.

Sfântul Isaac Sirul: ,, Citeşte continuu şi cu nesaţ din cărţile învăţătorilor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu”

sf-isaac-sirul-2.jpg,,… păzeşte-te să nu citeşti dogmele ereticilor. Căci aceasta înarmează cel mai mult împotriva ta duhul hulei. Iar când ţi-ai umplut pântecele, să nu te apuci să cercetezi fără ruşine lucrurile şi învăţăturile dumnezeieşti, ca să nu te căieşti. Ia aminte ce-ţi spun: în pântecele plin nu e cunoştinţa lui Dumnezeu. Citeşte continuu şi cu nesaţ din cărţile învăţătorilor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru că acestea călăuzesc mintea, ca să vadă rânduiala făpturilor lui Dumnezeu şi a lucrurilor Lui şi o împuternicesc prin ele şi o pregătesc să dobîndească înţelesuri luminoase din subţirimea lor şi o fac să călătorească cu curăţie spre înţelegerea făpturilor lui Dumnezeu. Citeşte şi din Evangheliile cele dăruite de Dumnezeu, spre cunoaşterea întregii lumi, ca să iei merinde din puterea proniei Lui, arătată în fiecare generaţie şi mintea ta să se scufunde în cele minunate ale lui Dumnezeu. O astfel de citire ajută sufletului tău. Dar citirea ta să o faci liniştit din partea tuturor şi în vremea ei să fii liber de multa grijă pentru trup şi de tulburarea din partea lucrurilor, ca să te împărtăşeşti în sufletul tău de cea mai dulce gustare a celor dumnezeieşti, prin dulcea înţelegere cea mai presus de toată simţirea şi să le simtă sufletul în îndeletnicirea lui cu ele. Să nu-ţi fie cuvintele celor cercaţi, ca ale celor ce falsifică şi vând cuvintele dumnezeieşti, ca să nu rămâi în întuneric până la sfîrşitul vieţii tale şi să te lipseşti de folosul lor şi să fii tulburat şi lipsit de limpezime în vremea războiului şi să cazi în groapa cu chip de bunătate.”

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe

După ce Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Zisis a întrerupt pomenirea mitropolitului eretic-ecumenist Antim al Thesalonicului, urmează prigonirea sfinției sale.

pr zisisAzi, marți, 7 martie 2017, au fost trimise prin curier din partea Mitropoliei Thesalonicului două documente, având ca destinatar pe pr. prof. dr. Theodor Zisis.
Prin primul document i se interzice părintelui Theodor să slujească și să predice la biserica Sf. Antonie din Thesalonic, unde a slujit vreme de 24 de ani. Interzicerea este valabilă pentru toate bisericile din cadrul Mitropoliei Thesalonicului.
Prin al doilea document se anunță începerea urmăririi canonice, în scopul deferirii pr. Theodor Zisis către consistoriul bisericesc, pentru cinci acuzații:
a) schismă;
b) neascultare și disprețuire a autorității superioare bisericești;
c) scandalizarea credincioșilor;
d) injurie și calomniere;
e) apartenența la o grupare (nerecunoscută sau neacceptată de Biserică) (se referă la antiecumeniști, desigur; în curând așa ne vor cataloga, că NOI suntem schismaticii și ereticii – n.trad.).
Documentele acestea sunt aproximativ identice cu cele trimise acum câteva zile părintelui Nicolae Manolis, care întrerupsese și el pomenirea mitropolitului Antim al Thesalonicului.
Nu le-a fost de ajuns ecumeniștilor să hotărască a-i interzice părintelui Theodor săvârșirea oricărei slujbe și predicarea, ci l-au pedepsit și prin interzicerea împărtășirii și pierderea titlului de protopresviter (titlul onorific cel mai înalt pentru un preot, echivalent la noi cu cel de iconom stavrofor – n.trad.), iar în termen de 5 zile de la primirea documentului este somat să răspundă în scris la acuzațiile primite.

Sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2017/03/2_7.html#more

traducere din greacă:

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

PS – Noi spunem cu toții: VREDNIC ESTE ! Oricine mărturisește pe Iisus Hristos va fi prigonit. Aceasta este ”oferta” de aur a cerului. Cine este laș, o respinge, cine o primește, se va putea mântui. Să ne dea Dumnezeu tuturor gândul cel bun, mai ales preoților, să nu uităm că suntem chemați a sluji Domnului !

Sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/03/07/a-inceput-prigonirea-pr-prof-dr-theodor-zisis/

A se vedea și: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/03/05/pr-prof-univ-dr-theodor-zisis-a-intrerupt-pomenirea-mitropolitului-eretic-ecumenist-antim-al-thesalonicului/

Momentul istoric al întreruperii pomenirii Arhiepiscopului ecumenist al Tesalonicului de către Părintele Theodoros Zisis

 

Iată ce spune Părintele Theodoros Zisis în declarația de oprire a pomenirii:

„Din categoria episcopilor ecumeniști faceți parte și Înaltpreasinția Voastră Arhiepiscop al Salonicului domnule Antim, așa cum v-am explicat în scrisoarea pe care v-am trimis-o, răspunzând la scrisoarea părintească, în ghilimele, și învățătorească în care îmi spuneți să încetez a vorbi împotriva ecumenismului și a Sinodului din Creta, pentru ca să nu răscolesc conștiința oamenilor, a pleromei Bisericii.
Mi-ați arătat în modul cel mai clar (cu capul descoperit) identitatea Dumneavoastră cu erezia ecumenistă, prin primirea laudativă a Sinodului din Creta prin poziția pe care ați avut-o în Sinodul Ierarhiei Bisericii Greciei din 23-26 Noiembrie 2016 și prin ordinul de citire a mincinosul text intitulat „Către popor” în toate Bisericile din Salonic.
Oricât ați încerca Dumneavoastră și toți ecumeniștii ca să justificați Sinodul din Creta, nu aveți sorți de izbândă, pentru că acesta nu e nici Sfânt, nici Mare, nici Sinod, așa cum rezultă din mărturia pleromei Bisericii.
Pentru că am cazul episcopului care învață cu capul descoperit erezia, așa cum arată Canonul 15 de la I-II Constantinopol de pe timpul Sfântului Fotie cel Mare, rezumând toată tradiția apostolică și patristică a Bisericii, de aceea ÎNTRERUP POMENIREA NUMELUI DUMNEAVOASTRĂ la toate Sfintele Slujbe, începând de astăzi, simbolică fiind ziua aceasta, anume Duminica Ortodoxiei!
Nu poate să rabde conștiința mea preoțească, ca astăzi Biserica Sfinților Părinți și a Sfintelor Sinoade să condamne toate ereziile și pe iconomahi și în același timp să recunoască pe eretici ca biserici și să accepte că suntem împreună cuprinși cu (oferim eclezialitate) iconomahii, protestanții, papsitastașii și cu „Consiliului Mondial al Bisericilor”.
Pomenind numele Dumneavoastră ar însemna că (prin pomenire) aș declara ca aș fi și eu ecumenist, cum că aș avea aceeași credință cu Dumneavoastră și aș minți pe Hristos Dumnezeu care se află pe Sfânta Masă (în momentul pomenirii în Sfânta Liturghie), așa cum mințiți Dumneavoastră acum, și foarte mulți din Mitropoliții Greciei de Nord și Greciei de Sud, cum că Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Sinodul Greciei ar „Drept învăța Cuvântul Adevărului Tău ( a lui Dumnezeu)”.
M-aș bucura foarte mult dacă și Dumneavoastră ați respecta canonul 15 de la I-II Constantinopol, adică veți lăuda lupta mea pentru Dreapta Credință sau măcar mă ve-ți lăsa să continui lucrarea mea învățătorească și Sfintele Slujbe în Biserica unde slujesc, și anume Sfântul Antonie. 
Eu nu părăsesc Biserica Sfântul Antonie (slujesc aici fără a vă pomeni și nici nu voi pomeni vreun alt episcop în loc).
Aseară am fost sunat de un mitropolit care m-a rugat să nu opresc pomenirea pentru că se va face mare tulburare.

A venit timpul să se facă tulburare, să se trezească oamenii din somnul ecumenist!!!”

traducere preot Matei Vulcănescu, Mitropolia Pireului

nota mea: să ne dea Dumnezeu parte cu Părintele Theodoros Zisis, luptătorul prin excelență împotriva ereziilor al secolului acestuia.
Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat un astfel de luptător model pentru noi toți în această epocă lipsită de modele autentice.

Sursa: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2017/03/07/momentul-istoric-al-intreruperii-pomenirii-arhiepiscopului-ecumenist-al-tesalonicului-de-catre-parintele-theodoros-zisis/

 

Unde o să ne împărtășim?!

euharistie,,Să răspund la întrebarea doamnei: unde o să ne împărtășim?! Am spus că o să încercăm să găsim preoți care nu pomenesc pe patriarh și pe episcopi. Mulți vor spune că nu există din aceștia. Se vor găsi. Dar, Sfântul Atanasie cel Mare a scris despre creștini următoarele: dacă episcopii și preoții, ei înșiși ochii Bisericii, nu mai văd bine, atunci este interesul nostru să nu mergem în biserici, să ne adunăm singuri, în casele noastre și să ne facem rugăciunile. Aceasta n-o spun eu! O spune Sfântul Atanasie cel Mare. De ce? Pentru că atunci exista prigoană în Biserică. Pe vremea statului comunist ce se întâmpla? Dacă Biserica intră într-o perioadă de persecuții vor fi aceleași probleme pe care le vom întâmpina.

În Germania, un cunoscut al meu, profesor grec la o școală din Germania, căsătorit, cu 5 copii și nu are unde să meargă să se împărtășească. Copiii lui plâng și el plânge… Vă dați seama? Îmi spune:Unde să mă duc, părinte? Nu pot să mă duc nicăieri să mă împărtășesc pentru că toți în Germania sunt ecumeniști. Acolo, în bisericile din occident, sunt acceptați protestanții și ereticii la Sfânta Împărtășanie. Dar vă informez, Harul pe care îl are acest om, nu îl au oameni care se împărtășesc în fiecare zi! Este important să ne împărtășim pentru că fără împărtășire nu ne mântuim. Dar mai important este să-l mărturisim pe Hristos.142094_predica-de-pe-munte1 (1)

Și dacă nu ne împărtășim, din pricina mărturisirii noastre, în afară de faptul că Dumnezeu va găsi un mod ca noi să ne împărtășim, ne va socoti Dumnezeu ca mărturisire, pentru că important este să arătăm iubirea noastră către Hristos. Întemnițații din închisori pentru iubirea Lui Hristos, nu se împărtășeau, dar ei au devenit sfinți. Acolo o să ajungem noi. Noi ne vom urma credința, oricâte probleme vor apărea în calea noastră și Hristos care ține sub supraveghere Biserica, va găsi o solutie pentru noi. Poate va trebui să parcurgem mulți kilometri până să găsim preoți la care să ne spovedim. Este una dintre dificultățile pe care le vom întâmpina, dar dacă noi rămânem fideli hotărârii noastre, Harul Lui Dumnezeu va fi bogat asupra noastră. Această mărturisire pe care o s-o facem o să ne purifice, o să ne curețe. Mărturisirea curată de păcat, să nu uităm acest lucru.”

Gheron Sava Lavriotul

Sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2017/03/transcrierea-conferintei-de-la-roman.html

 

Credinciosul trebuie să fie luminător şi sare a lumii

99526_27-ioan.jpg„Văd că după Botez mulţi trăiesc în mai mare nepăsare decât cei încă nebotezaţi şi nu vădesc nici măcar un semn de viaţă creştinească. Iată de ce nici în piaţă, nici în biserică nu se poate face deosebire grabnică între credincioşi şi necredincioşi… Credinciosul trebuie să se vadă nu numai după dar, ci şi după viaţa înnoită. Credinciosul trebuie să fie luminător şi sare a lumii. Iar dacă nu luminezi nici ţie, dacă nu sărezi propria putreziciune, după ce să te mai cunoaştem că eşti credincios? După faptul că te-ai scăldat în apele sfinţite? Dar asta ţi se va face temei de pedepsire, căci mărimea cinstirii se face întru adaos de certare pentru cei ce nu vor să trăiască în chip vrednic de aceasta. Nu prin cele primite de la Dumnezeu trebuie credinciosul să strălucească, ci prin cele pe care le aduce de la sine, şi prin toate să se vădească: prin umblet, prin privire, prin înfăţişare, prin glas. Nu vreau să spun că trebuie să luăm ochii lumii, ci că trebuie să ne aducem la rânduială pe noi înşine spre folosul celor care ne văd.

Or, acum, dacă încerc să recunosc în tine creştinul, din toate părţile te arăţi tocmai pe dos de cum ar trebui: că dacă vreau să te recunosc după loc, te văd petrecându-ţi ziua la alergările de cai şi la spectacole şi în nelegiuiri, în adunările cele rele din piaţă şi în tovărăşia oamenilor stricaţi; dacă vreau să te recunosc după înfăţişare, te văd mereu râzând cu o înfăţişare dezmăţată, ca o curvă rânjită, ca o femeie pierdută; dacă vreau să te recunosc după haine, te văd îmbrăcat ca un comediant; dacă vreau să te recunosc după însoţitori, târăşti după tine paraziţi şi lingăi; dacă vreau să te recunosc după vorbe, nu aud de la tine nimic sănătos, nimic de trebuinţă, nimic folositor pentru viaţa noastră; dacă vreau să te recunosc după hrană, aceasta mai mare osândă îţi aduce.

Spune-mi, deci, după ce voi putea să te recunosc drept credincios, când toate cele spuse mai înainte arată cu totul altceva? Dar ce zic eu „credincios”?! Nu-mi pot da seama limpede nici măcar că eşti om: fiindcă atunci când dai din copite ca un măgar, împungi ca un taur, nechezi la femei ca un armăsar, te îmbuibi ca un urs, îţi îngraşi trupul ca un catâr, eşti ranchiunos ca o cămilă şi răpitor ca un lup, te mânii ca un şarpe, înţepi ca un scorpion, eşti prefăcut ca o vulpe, păstrezi veninul răutăţii ca o năpârcă, te războieşti împotriva fraţilor ca dracul cel rău, cum voi putea să te număr împreună cu oamenii fără să văd în tine semnele firii omeneşti? Căci iată, căutând să aflu deosebire între catehumen şi botezat, sunt în primejdie să nu mai aflu deosebire nici între om şi fiară. Dar ce zic „fiară”?! Fiara are una dintre aceste scăderi, în timp ce tu suferi de toate, întrecându-o cu dobitocia. Şi nici nu ştiu de ce te-am numit drac – căci dracul nici nu e rob tiraniei pântecelui, nici nu iubeşte avuţia. Aşadar, dacă ai mai multe scăderi şi decât fiarele, şi decât dracii, cum să te numim om, ia spune-mi? Şi dacă nu-ţi putem spune om, cum să te numim credincios? Şi – lucru mai rău – având o asemenea aşezare rea, nu ne gândim la sluţenia sufletului nostru, nici nu pricepem cât de urât este.”

Sfântul Ioan Gură de Aur