Către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române
SUBIECT: Referitor la reacția din 15.01.2020 a Patriarhiei Romane la noile buletine cu cip, propuse de MAI
„Dacă nu vi se spune în Biserică ceea ce trebuie
să vi se spună, sunt plătiți, să știți, la ora aceasta sunt
plătiți oameni ca să tacă!” – Părintele Iustin Pârvu
Domnule Vasile Bănescu,
Ca student al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București, anul 3, promoția 2014 – 2018, programul de studii universitare de licență, secția „Pastorală”, îndrăznesc cu respect a vă aduce la cunoștință indignarea mea în urma aflării poziției BOR prin cuvintele dvs, din data de 15.01.2020 referitor la impunerea în plan legal a noilor buletine cu cip propuse de MAI, la nivel național.
S-au scurs deja 11 ani de la primul Apel al Cuviosului Părinte Mărturisitor Justin Pârvu împotriva actelor cu cip “SEMNUL Ortodoxiei ca răspuns la semnul fiarei!” apel inițiat la Mănăstirea Petru Vodă în 14 Ianuarie 2009.
În Apelul mai sus menționat, Părintele Mărturisitor cerea autorităților române să abroge (anuleze) legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut[1]. Părintele Justin sublinia că „noi nu avem nevoie de sisteme de control – de acte de identitate electronice, de cărți de identitate, de carnete de conducere electronice, ș.a.m.d. Controlul nostru este Adevărul și Dreptatea cu care ne-am născut din liberul arbitru cu care ne-a creat bunul Dumnezeu. Noi credem că fiecare poate să-și păstreze conștiința fără să atace caracterul neamului românesc.”[2]
De cele mai multe ori, credincioşilor care se pronunţă împotriva codificării electronice, li se spune: „Ce legătura are această operaţie tehnică, formală de atribuire a unui act cu cip sau a altor identificatori electronici cu religia, cu sfera moral-spirituală?” Totul devine clar atunci când se descoperă sensul duhovnicesc al acestei “operaţii tehnice”. Asumarea pe viaţă a unui asemenea act electronic este, de fapt, înlocuirea numelui propriu cu numărul, înlocuirea substantivului cu numeralul. Să comparăm: Petre – cine; 123 – al câtelea? Adică al câtelea eşti, care îţi este numărul? Toate acestea vorbesc despre depersonalizare, despre pierderea personalităţii şi a numelui de aici rezultând și pierderea vieţii veşnice. Numărul personal înregistrat în cip are strictă legătură cu numărul fiarei din Apocalipsa, „666”. Detalii tehnice găsim în lucrarea “Apocalipsa 13” scrisă de domnul Inginer Mircea Vlad în 2004, cât și în cartea “La apusul libertății” a Ierom. Hristodul Aghioritul. Acel număr personal se dă de sistemul digital-computerziat şi se utilizează peste tot în viața socială pentru ca numele omului pentru totdeauna să se șteargă din Cartea Vieţii.
„Numele presupune o personalitate sau alta. Despre cuvânt putem vorbi referindu-ne la orice obiect; despre nume însă – doar cu referinţă la personalitate sau în genere la un obiect personalizat” – susținea filozoful, filologul și culturologul rus, Aleksei Fedorovici Losev (1893 – 1988). Pierderea numelui are legătură directă cu pierderea personalității, în sens spiritual. De aici deducem că omul se identifică cu animalul prin renunțarea la statutul ființial de personalitate.
Creștinul ortodox aflat în BOR, instituție în cadrul căreia sunteți purtător de cuvânt din data de 16 noiembrie 2015, este botezat în numele Sfintei Treimi, primind Harul Duhului Sfânt și un nume. Aceasta îl deosebește pe om de animal și îl poate identifica după har cu Dumnezeu întreit în Persoane.
Aşadar, am convingerea că dvs cunoașteți foarte bine relația dintre pecetea harului Duhului Sfânt primit la Taina Sfântului Botez și numele celui botezat, nume cu care se va prezenta în fata Domnului în ziua judecății personale cât și în cea de obște, la a doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În Apocalipsă, numele “numeric” este redat ca nume “al fiarei”, nume “animalic”. Demnitatea asemănării cu Dumnezeu este înlăturată, odată ce se pune problema depersonalizării ființei omenești, prin asemănarea cu o ființă dobitocească, o fiară, devenind o anexă a sistemului impersonal computerizat într-un mecanism dirijabil, compus din niște cifre neînsuflețite, adică de ceva “numeric”. Dacă omul își asumă un nume prin care își certifică personalitatea și astfel apartenența la Dumnezeu, atunci denumirea de “numeric” este atestarea pierderii personalității, negării apartenenței la Dumnezeu.
Prin nume omul se prezintă drept persoană, iar prin număr – drept obiect. În Roma Antică, de exemplu, robii nu aveau nume proprii, fiind considerați “obiecte vorbitoare”. Acești robi erau niște obiecte etichetate care puteau fi manipulate ca pe mărfuri, factori de producție de către stăpânii lor, în toate nișele economice – comerciale existente atunci. Istoria se repetă, doar că azi, infrastructura de gestionare a robilor, adică a oamenilor-android etichetați prin actele cu cip ce se vor implementate pe plan național, este una informatică de sistem binar, prin care omul își pierde legătura cu Dumnezeu devenind obiect informațional.
Prin aceasta se încalcă demnitatea personalităţii umane. De aceea, ar fi o mare autoamăgire să considerăm un asemenea fenomen, cum ar fi asumarea identificatoarelor numerice (buletinul cu cip) ca ceva fără relevanță spirituală, religioasă, precum ați afirmat ieri în presă.
Pe pământ, această idee satanică o pun în practică nefericitele slugi ale diavolului şi liderii “tainei fărădelegii”[3] – sioniştii şi masonii, făuritorii noii ordini mondiale anticreştine – împărăţia “fiarei”[4]. Este binecunoscut faptul că “tatăl satanismului modern” Alister Crowley (1875-1947) se numea pe sine “fiara din Apocalipsă”.
Necuratul este primul care a refuzat viața personalității sale și care se străduie de mai bine de 7000 de ani să-i depersonalizeze pe toți oamenii, coroana creației dumnezeiești. El este primul sinucigaș din asta născându-se și un ucigaș de suflete. De aceea, satana îi privește pe oameni ca pe niște obiecte, lucruri impersonale și îi îndrumă pe aceștia spre depersonalizare în asemănarea cu el.
Atâta timp cât știm că fără dragoste nu există comunicare reală între două persoane, două personalități, în cele din urmă, două creații ale lui Dumnezeu, nu pot înțelege cum vă puteți face părtaș acestui asalt demonic îndreptat către sufletele românilor, ținând adevărul în ascuns, în calitate de purtător de cuvânt, adică de oglindă a Patriarhiei Române. Ușurința cu care v-ați identificat cu poziția BOR privind procesul național de depersonalizare a românilor, propus de MAI, îmi dă de înțeles că în Patriarhia Romană “misticismul” invocat de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, în trecut, la catedra Facultății de Teologie Ortodoxă din București, ca fiind seva de la care se poate porni către studiul teologic autentic, a devenit un tabu condamnabil, în contextul unității în diversitate (dogma oficială a ereziei ecumenismului lucid). Părintele Profesor Stăniloae invoca “misticismul” apărându-se de provocările verbale ale unor colegi mai invidioși și cu grade, care nu erau mistici, decât doar atunci când se spovedeau pe ascuns pe la mănăstirile de pe lângă București, după cum Părintele Profesor povestea spre sfârșitul vieții.
Ce relație în duhul iubirii poate exista între doi oameni cărora li se fură personalitățile prin înlocuirea numelui cu un cod, 666 notat în sistem computerizat într-un cip, care va fi componenta de bază a viitorului buletin de identitate?
Înregimentarea electronică, fiind acceptată azi, care în mod clar presupune depersonalizarea și îndobitocirea aproapelui, se traduce prin lipsa dragostei lui Hristos în inimile noastre. Atunci ce va sălășlui în noi, în loc? Dragostea inversă a satanei, a cărui număr îl vom purta în locul numelui, chiar în suflet…
Hristos se sălășluiește doar în inima iubitoare, în care este durere pentru aproapele, suferință și compătimire. De exemplu, Sfântul Paisie Aghioritul își semna epistolele sale despre semnele vremurilor de pe urmă astfel: „Cu multă durere și dragoste întru Hristos”.
Este cunoscut faptul ca în secte, mai ales în cele totalitariste, oamenii se depersonalizează. La aceleaşi consecinţe conduc şi toate ideologiile antihristice, al căror izvor este „fântâna adâncului”[5], de exemplu, marxismul. În anul 1918 Sfântul Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, a trimis bolşevicilor o adresare în care erau şi aceste cuvinte: „Da, noi trăim în vremurile groaznice ale stăpânirii voastre şi ea nu se va şterge mult timp din sufletul poporului, întunecând în el chipul lui Dumnezeu şi pecetluind în el chipul fiarei”.
În Apocalipsa, capitolul 13 stă scris: „Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”[6] Sunt aceste rânduri alegorice, pline de simboluri greu de descifrat?!
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (+1994) spunea: „astăzi, a citi cineva proorociile este ca și cum ar lectura ziarul, așa de clar sunt scrise. Este însă nevoie de multă atenție și de minte limpede, luminată, pentru a putea desluși semnele vremurilor, deoarece toate acestea se fac în așa fel încât să nu le poată pricepe cei ce nu se îngrijesc de curățirea inimii lor, având lesne drept rezultat amăgirea. (…) Cine se așteaptă ca lucrurile să se petreacă printr-o minune, apoi acela se amăgește, deoarece nu s-a îngrijit să între în duhul Scripturilor…”[7]
După cele deja scrise, observ întristat în declarația dvs publicată ieri pe Mediafax.ro, două aspecte contrare Învățăturii de Credință Creștin Ortodoxă, două derapaje care scot la lumină duhul minciunii în care se scaldă conducerea BOR de mult timp, faptic și declarativ, de la rușinoasa lepădare de Credință din Creta 2016 încoace, prin semnăturile date pe documentele profund antihristice.
<<Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei: „Nu se pune nicio problemă. Problema cipurilor nu e o problemă cu relevanţă spirituală, religioasă, deci din această perspectivă nu există o poziţie negativă a Bisericii. A bisericilor. Adică nu am cunoştinţă ca vreo biserică din cele prezente să aibă vreo poziţie critică.” >>[8]
Pe lângă prezentarea vasalității conducerii BOR fată de mai marii zilei, prin luarea unei poziții deloc potrivnice acceptării buletinelor cu cip, ați subliniat din nou, în mod foarte subtil dar cu bătaie lungă, denumirea de “biserici”. Prin această denumire reafirmați erezia prin care Biserica Ortodoxă nu ar fi deplină, aliniindu-vă din nou, în duhul ereziei ecumenismului, erezie pătrunsă în Biserică în mod oficial deja de 4 ani. Prin aceasta se înțelege că drumul conducerii BOR este deja bătătorit înainte de către cei care nu îl iubesc pe Hristos de mai bine de 2000 de ani. Aceștia din urmă vor îngroparea Adevărului în conștiința umană, ajungându-se astfel la periclitarea mântuirii sufletelor membre ale Bisericii celei Una.
Problema privind actele biometrice cât și erezia ecumenismului au fost ani de zile disputate și criticate de atâția mari duhovnici cu viață sfântă din multe țări ortodoxe. S-au scris cărți, articole, s-au ținut conferințe. Toate acestea fiind însoțite cu argumente solide din textul scripturistic, patristic, dar și din sfera tehnică.
În urma celor de mai sus, elegant ar fi să prezentați public argumentele pe care vă bazați. Dacă aceasta este poziția oficială a BOR și, în acest aspect deosebit de important și arhidiscutat în România de ani de zile, conștiințele românilor rămân în adormire, calea va fi deschisă în continuare spre închisoarea electronică ce se întrevede pe plan global.
Valentin Bucur
16. 01. 2020
[1] https://www.atitudini.com/2009/01/apelul-parintelui-justin-parvu-impotriva-actelor-cu-cip/.
[2] https://rafaeludriste.blogspot.com/2009/03/cuvantul-parintelui-catre-senatorii.html
[3] Biblia sau Sfînta Scriptură (Pavel – Tesaloniceni 2,7).
[4] Biblia sau Sfînta Scriptură (Ioan 20,10).
[5] Biblia sau Sfînta Scriptură (Apoc 9,2).
[6] Biblia sau Sfînta Scriptură (Apoc. 13, 16-17).
[7] Ieromonahou Hristodoulou Aghioritou, „Skevos ekiloghis”, Aghios Oros, Salonic 1996, p. 206.
[8] https://www.mediafax.ro/social/reactia-patriarhiei-la-noile-buletine-cu-cip-propuse-de-mai-cum-vor-arata-documentele-18712358.
Ortodoxia mărturisitoare 
Doamne ajuta!
Frumoasa „marturisire de credinta”, frate Valentin! Desi „ai sunat din trambita”, nu sunt urechi deschise sa te auda tocmai de acolo „din deal”, pentru ca…
Lor le zumzaie vazduhul,
Cu ai sai „zumzaitori”,
Ne-lasandu-le lor duhul,
De-a fi „treji si lucratori”!
ApreciazăApreciază
*Sfântul Ioan Gură de Aur scrie : „Nu e nevoie de legi întortocheate, de vorbe multe sau de o învățătură meșteșugită, voința ta să fie lege. Vrei să ți se facă binele? Fă-l și tu altuia. Vrei să ai parte de milă? Ai și tu milă de aproapele. Vrei să fii lăudat? Laudă și tu pe altul. Vrei să fii iubit? Iubește. Vrei să ai parte de întâietate? Fă loc întâi altuia să ajungă la ea. Tu să fii judecator, tu să fii legiuitor al vieții tale. Prin legea aceasta din urmă ne îndeamnă a ne feri de păcat; prin porunca cea de mai înainte, să facem binele. Ceea ce ție nu-ti place, altuia nu face! Nu-ți place să fii batjocorit? Nu batjocori nici tu pe alții. Nu-ți place să fii pizmuit? Nu pizmui nici tu. Si într-un cuvânt, în toate împrejurările, dacă ținem în minte aceste ziceri, nu vom avea nevoie de altă învățătură. Căci cunoașterea virtuții, Dumnezeu a sădit-o în firea noastră, însă făptuirea și îndreptarea a încredințat-o slobodei noastre voințe.”
Da, actele biometrice cu sau fără cip RFID pregătesc dependența și robia voită! a omului de un sistem politic-economic-social-educațional-medical și alimentar bazat pe niște legi din ce în ce mai anticreștine și antiumane, sistem care va restrânge treptat multe din libertățile personale sub pretextul siguranței (inter)naționale și chiar globale. Mai întâi, ele ne-au fost oferite, iar acum ni se impun, ca un ”cadou” din partea sistemului care ne vrea binele mai bine decât noi. Concluzia este clară: ele trebuie evitate și respinse cu aceeași măsură cu care evităm și respingem toate păcatele…
Documentele biometrice reprezintă așa cum s-a spus doar o etapă pregătitoare venirii lui antihrist.
Ar fi fost de dorit ca toţi Păstorii de suflete din BOR, să-i atenţioneze pe credincioşi, cu mult tact pastoral şi cu înţelepciune duhovnicească, despre scopul final al acestei acțiuni, care va condiționa existența omului de supunerea oarbă și discreționară de o persoană, de un sistem sau de o ideologie totalitară, așa cum este profețit în Apocalipsa 13-14.
Din punct de vedere civic şi religios introducerea cipurilor biometrice este, fără îndoială, un scandal, o jignire şi o umilință adusă persoanei umane. Sub nici o formă neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, ci, mai întâi de toate, trebuie privită ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări electronice forţate într-un sistem de supraveghere suspect.
De aceea suntem pe deplin convinşi”Căci dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după adevăr!”(cartea lui Tobit 4;6)
Refuzul acestor acte este o dovadă vie a credinţei noastre în Adevărul Hristos şi o mărturisire a neclintirii în faţa provocările viitoare ale epocii antihristice cu care ne confruntăm deja, conforme profeţiilor cunoscute.
Cine caută să cunoască va şti cum să lupte şi va reacţiona ca atare, cine refuză va pierde.
În acest mod, fiecare dintre noi va fi capabil să facă la fel şi în faţa pecetluirii, dacă în tot acest timp înaintează şi se întăreşte duhovniceşte, întrucât „Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.” (Luca, 16;10)
*Pr Ilarion V Felea – Spre Tabor vol. II Curatirea, pp. 210-211
ApreciazăApreciază
Mulțumim pentru cuvintele frumoase, mângâierea și îndemnul adresate pe această pagină! Într-adevăr, trebuie să vedem realitatea cu ochi duhovnicești și SĂ FIM ORTODOCȘI, nu doar să ne numim ortodocși!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Dupa Ucraina urmeaza Macedonia https://oukraniko.blogspot.com/2020/01/blog-post_15.html
ApreciazăApreciază
un articol scris cu cateva luni inainte de „Sinodul” din Creta, de un preot pensionar, fost protopop al Vișeului, distins cu Crucea Patriarhală a BOR: „Meditație despre starea actuală a Bisericii Ortodoxe Române: Zidul despărțitor” : ” [..] S-a ridicat un zid despărțitor uriaș între ierarhie și între cler și popor….[..] … Biserica Ortodoxă este bogată financiar, dar săracă și pustie pe dinăuntru”….
Meditație despre starea actuală a Bisericii Ortodoxe Române: Zidul despărțitor
ApreciazăApreciază
Asociația Pentru Libertatea Românilor și încă 13 ONG-uri solicită într-un memoriu trimis către M.A.I. să se păstreze formatul actual de carte de identitate simplă pentru cetățenii care refuză cartea electronică de identitate pe motive de securitate și/sau libertate de opinie.
De ce Patriarhia BOR prin purtătorul ei de cuvânt, dl.Bănescu, nu a fost solidară cu cetăţenii acestei ţări, căci are obligaţia si datoria morală, să dea dovadă de cea mai aleasă „omenie”, asa cum propovăduieşte în săptămâna de rugăciune ecumenistă pentru unitatea creştinilor, împreună cu celelelalte culte religioase.
Cunoştea bine, prin slujbaşii din subordine, ce se întâmplă prin acest demers al statului care încalcă regimul de protecție al dreptului de respectare a vieții private, a familiei, modul în care este afectată libertatea noastră de gândire prin digitalizarea elementelor de identitate fizică(imagine facială sau/și amprente), modul în care ca cetățeni europeni nu mai avem drept de circulație liberă în statele UE., dacă nu acceptăm actele biometrice.
De exemplu, o persoană poate fi nevoită să renunțe la libertatea de circulație, la păstrarea unui loc de muncă sau la urmarea unui tratament medical în străinătate dacă nu dorește să fie identificată printr-o secvență de date electronice.
Suntem martori la cât de mult îşi iubeşte şi îşi respectă Patriarhia BOR prin purtătorul ei de cuvânt, dl.Bănescu, fiii, pleroma naivă si amețită, care nici măcar acum nu este în stare să ia o atitudine hotărâtă împotriva acestui atentat la libertate şi asociere la sclavia antihristică.
“Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.
Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită.”(ps.36;27,28)
Încă un motiv de tulburare a adus în locul păcii pe care o predică, conducerea Bisericii poporului dreptcredincios, păstrând tăcerea şi lăsând neştiința diavolească să sădească în mintea unora, începutul unor devieri de la credința ortodoxă, către un haos sectar, păgubos şi primejdios.
Să ne reamintim înțeleptul îndemn al Sf.Lavrentie al Cernigovului, care ştia că “nu este durere mai grea a sufletului decat defăimarea, fie că-ți defaimă cineva credința, fie că viața”:
“Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!..mai bine să vă rugaţi mai mult şi să umblaţi la biserică atâta timp cât încă se mai poate, şi mai ales să veniţi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediţi cât mai des şi să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, şi Dumnezeu vă va întări…”
ApreciazăApreciază
Îndemnul plin de dragoste şi durere al Cuviosului Părinte Justin Pârvu , adresat in 2009 clerului şi fiilor ortodocşi ai neamului nostru strămoşesc:
Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,
Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.
De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă:
„Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apoc. 13:16-17).
Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane.
Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi.
La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate – ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.
Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele.
Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.
Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut. Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.
Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.
Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.
Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!
Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.
Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith
Arhimandrit Justin Pârvu
ApreciazăApreciază
Actual! De luat aminte… măcar acum!
ApreciazăApreciază
Apostazia este îngăduită de Dumnezeu: nu încerca să o opreşti cu mâna ta cea neputincioasă!
Îndepărtează-te, păzeşte-te pe tine însuţi de ea ! -Sf.Ignatie Briancianinov
ApreciazăApreciază
Cât de sigure sunt cărțile electronice de identitate cu date personale biometrice? Un hacker a reușit să falsifice amprentele ministrului german al apărării bazându-se pe un soft comercial și două fotografii
ApreciazăApreciază
*”Sfântul Simeon Noul Teolog scrie: „Acum însă suntem atât de stăpâniți de patimi și am ajuns într-o asemenea întunecare și neștiință, încât nu mai simțim nici măcar lucrurile în care ne aflăm și nu mai cunoaștem nici măcar că făptuim cele rele”.
„Iar cel ce se lasă dus în chip conștient spre un păcat oarecare cade cu totul din curăție.”
Păcatul este, în realitate, cădere din slava lui Dumnezeu și pierdere a demnității cerești.
Viața firească a omului este să îmbrace veșmântul care este strălucirea Sfântului Duh; să rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu în noi, să fim dumnezei după har și copii ai lui Dumnezeu și să fim însemnați în lumina cunoașterii lui Dumnezeu. Astfel, a nu păcătui nu este lucrarea legii, ci păzirea nealterată a chipului și demnității cerești. Prin acestea se înțelege că păcatul este de fapt căderea din comuniunea și unitatea cu Dumnezeu.”
Trăim vremurile profețite de Sfinții Părinți în care asistăm cu dezamăgire și tristețe la prăbușirea civilizației occidentale tradiționale, a valorilor creștine în Europa si în întreaga lume, iar la noi constatăm că cei care se consideră creștini, refuză să-și valideze această titulatură de mare onoare și cinste, să ia o atitudine hotărâtă împotriva buletinelor și a tuturor documentelor biometrice despre care se tot vorbește de 11-12 ani.
Cu anumite excepții, toți cunosc importanța refuzului categoric a acestor acte și totuși numărul celor care au semnat Petiția alcătuită de dl.teolog Mihai Silviu Chirilă nu este nici pe departe cel așteptat.
Dezinteresul față de însăși viața lor, față de înregimentarea într-un sistem de control și supraveghere permanentă, dezinteresul față de propria persoană, față de celălalt și suferința prin care acesta trece, nu pot fi trecute cu vederea. Gândul de a nu mai putea călători în afara țării în interes turistic, medical, pentru un loc de muncă, i-a determinat pe mulți să nu ia nici un fel de atitudine, având de partea lor și pe cei apropiați.
Pe asta au mizat, printre altele, oamenii sistemului, care au știut din informațiile pe care le dețin, că opoziția va fi modestă. De menționat că aceste cărți de identitate sunt prezente și în alte țări ale Uniunii Europene precum Belgia sau Germania……dar nu în toate.
Înseamnă că majorității creștinilor le place să aibă un stăpân lumesc, refuză libertatea cu care i-a înzestrat Voitorul Milei, pentru a deveni supușii unui sistem antihristic. Schiieromonahul Rafail Berestov de Ia Muntele Athos, spunea:” Creștini Ortodocși, nu primiti codurile personale, nu dați datele biometrice, nu luați pașapoarte biometrice și alte carduri și documente electronice, nu luați cipuri!
Fiți credincioși Domnului nostru Iisus Hristos! Mântuiți-vă sufletele!
Ortodocși, auziți încă și încă o dată: nu luați codurile personale, nu dați acordul pentru preluarea datelor biometrice, nu luați actele biometrice! Nu schimbați veșnicia fericită pe o lingură de terci drăcesc! Aceasta e calea spre veșnica pierzanie a sufletului vostru nemuritor! Acesta e un mijloc pentru a vă prinde în cursele satanice și a vă despărți de Domnul Iisus Hristos!
Astăzi Ortodocșii trebuie să înceteze orice călătorii dacă plata pentru aceste călătorii este primirea pașaportului biometric, a vizei biometrice, a permisului de conducere biometric, primirea numărului și semnului fiarei, adică necredința și trădarea de Hristos!
Astăzi Ortodocșii care vor să-și păstreze sufletele pentru Hristos nu mai pot merge nici în Athos, nici în Ierusalim. Pentru a merge în Sfântul Munte este nevoie de pașaport cu trei de șase, viză biometrică sau pașaport biometric, trebuie primit diamonitirionul cu trei de șase. Pentru a merge în Țara Sfântă e suficient un pașaport simplu, dar pentru a ieși din Israel deja se solicită datele biometrice. Atenție, capcana se închide!..Masonii îmbrăcați în rasă aflați în funcții înalte au primit comandă de la masonii-sataniști să creeze o religie unică și „biserica” lui antihrist. Dogma pseudo-bisericii și pseudo-religiei lui antihrist este aceasta: un singur „dumnezeu” pentru toate religiile și popoarele, pentru „ortodocși” și alți „creștini”, pentru iudei, musulmani, buddiști, hinduiști, șamani și tot felul de vrăjitori….Ereticii-reformatori ai Bisericii aflați în funcții înalte, adică distrugătorii Bisericii, acționează cu curaj și îndrăzneală, iar episcopii care sunt chemați și puși de Dumnezeu să păzească Biserica și să păstorească oile lui Hristos, au căzut într-o frică mută. Preoții sunt nedumeriți: unii deschid ochii și devin mărturisitori și nu pomenesc pe ereticii-ecumeniști conform canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol și canonului 3 al Soborului III Ecumenic; alții nu numai că nu calcă pe calea mărturisirii, ci chiar devin prigonitori ai mărturisitorilor Ortodocși; alții continuă să fie în nedumerire și continuă să aștepte ceva…
Noi vedem cum roadele amare, otrăvitoare și întristătoare ale apostaziei – trădarea Credinței, ereziile, biruința duhului celui viclean, cuprind ca niște buruieni, ciulini și spini pe preoțimea care tace în fața apostaților ecumeniști.”
Dacă azi acceptăm dictatura electronică, ceea ce presupune, depersonalizarea şi îndobitocirea aproapelui, înseamnă că nu avem în noi dragostea lui Hristos.
Este o utopie să mai aşteptăm ca mai marii BOR şi clerul din subordine, să-şi îndeplinească misiunea sacră de a-i informa şi apăra pe creştinii din pleromă, care speră să primească îndrumare şi puțină omenie, din partea lor, cu care de altfel sunt datori în fața Celui Prea Înalt. „Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte!” (Ier. 17, 9), se înfricoşează Prorocul.
Faptul că suntem de acord cu viaţa în care aproapele nostru va fi identificat prin număr vorbeşte despre noi că privim lumea cu ochii diavolului, adică rece, înstrăinat, dintr-o parte‚ aproape animalic, fără a recunoaşte personalităţile apropiaţilor noştri, considerându-i astfel ca nişte obiecte sau lucruri.
Însă prin aceasta şi noi ne pierdem propria personalitate!Să ne amintim sfatul Sf. Ignatie Briancianinov: ‟Schimbă-ţi privirea asupra aproapelui‟. În aceste cuvinte se găsește chemarea de a vedea lumea cu ochii lui Dumnezeu, iar nu cu ochii satanei.
Tot ce trebuie să hotărâm este ce facem cu timpul care ne-a fost dăruit de către Dumnezeu.
Daca pronia Sa ne-a așezat pe toți acolo unde ne găsim fiecare dintre noi, aceasta înseamnă că avem datoria de a lupta pentru Adevăr în câmpul de luptă în care ne aflăm, fiecare după putere şi după darurile făcute fiecăruia dintre noi de către Mângâietorul.
*Hierotheos Vlachos, Spovedania și vindecarea sufletului, Ed. Doxologia, Iași, 2011
ApreciazăApreciază
Dezbatere Carte Electronica de Identitate 21 Ianuarie 2020
ApreciazăApreciază
Este o iluzie ca singura restrictie a celor fara noile buletine va fi doar interdictia de a calatori in strainatate ( ceea ce e deja o discriminare anti-constitutionala)… Scopul este de a face inacceptabilul, „acceptabil” pentru inceput … Inselarea victimelor este facuta prin tehnica „fierberii broastei la foc mic”: odata acceptata aceasta discriminare, va urma o alta si mai grava ( de ex, legata de asigurarile de sanatate), pt a culmina in final, cu imposibilitatea de a cumpara alimente sau orice bun strict necesar supravietuirii …
ApreciazăApreciază
Da, Victor, ai surpins esenta. Iar Sfintii au proorocit-o. Foarte ACTUALE sunt atentionarile P. Arhimandrit Tavrion (1898 – 1978) – urmatorul extras fiind relevant:
….” Dacă pentru patriarh și cler canoanele sunt relative, atunci relativ este și Hristos. Și dacă conducerea Bisericii se înfrățește în Hristos cu cei de altă credință și cu răstignitorii Fiului lui Dumnezeu, atunci fără îndoială se va înfrăți și cu Antihrist și va conduce către Antihrist întreaga turmă pe care o păstorește…”
ApreciazăApreciază
Parintele Justin Parvu: Rugati-va,rugati-va, sa nu cadeti in ispita inselarii
Romania azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlata de ele insele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Romanie libera pentru ca guvernul Romaniei este condus de marile puteri care stau ascunse in spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internationale. Democratia nu exista in realitate, ea este numai in aparenta si ne da noua impresia ca suntem liberi. A ramas doar o rezistenta formala a natiunilor, astfel incat sa le mai poti numi Romania, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar in mainile comitetului central care dirijeaza toata viata popoarelor. Este o evidenta inabusire a vointei popoarelor si o tendinta evidenta de amestecare a neamurilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creatie a lui Dumnezeu. Nu vedeti experimentele americanilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece culturile si obiceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru prostimea asta a lumii. Natiunile, la ora actuala, sunt descompuse.
Si cei care nu cred in aceasta falsitate a pacii lor cum sa se opuna?
Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majoritatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infiltreze oamenii lor ca sa le deturneze rostul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvratim si protestam. Noi avem impresia ca Europa are un sistem democratic la baza, dar Europa este tot sovietizata, o Europa sovietica. Este acelasi mare lagar sovietic al Moscovei decat cu alta sapca, iar dincolo, in Occident, avem de-a face cu lagarul capitalismului. In aparenta, intre rusi si americani pare a fi o diferenta politica si economica, dar in spatele lor este un singur stapan, care atunci cand isi va desavarsi puterea asupra tuturor statelor, se va incorona drept conducatorul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta putere dirijeaza si controleaza totul pana la pretul unei paini, totul e controlat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri electronice, ca sa te controleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.
Am citit ca unele state europene se opun implementarii cipurilor in actele de identitate. Credeti ca atunci cand tara aceasta va imbratisa toate principiile sistemului antihristic, pentru ca practic noi suntem o tara usor de manevrat, neinsemnata economic, credeti ca e bine sa fugim in alta cetate care sa ne dea posibilitatea sa alegem legea lui Dumnezeu?
Dar unde sa fugi? Este si asta o alta inselatorie de a lor, de a se opune chipurile actelor biometrice, dar pana la urma tot le vor introduce. Sa nu cumva sa fugi de aici de urs si sa dai dincolo de mama ursului. Fac si ei asa, un fel de propaganda ca sa apara ca sunt in viata politica altceva decat sunt de fapt. La ora actuala nu trebuie sa ne mai incredem in niciun sistem politic sau economic. Nu, sa nu ne facem iluzii desarte. Unde sa te duci? Ca tot lagar e peste tot, doar ca pare ca e mai bun, dar e aceeasi amaraciune.
Vedeti aproape un eventual razboi?
Este posibil, dupa cum se deruleaza evenimentele. Si, pe de alta parte, este aproape si sfarsitul acesta al lumii si trebuie sa se implineasca toate prorociile Apocalipsei. De aceea ei cumva se si grabesc si vor sa diminueze numarul acesta al consumatorilor, ca sa ii poata stapani mai usor. Vor veni vremuri grele nu ai sa poti sa mai iei un medicament, o bucata de paine, si comunicarea si intrajutorarea dintre noi va fi cu anevoie de facut. Se va face, si asta deja s-a inceput, uciderea omului la nivel oficial, prin otravurile care ni le introduc in mancare, prin otravurile ce ni le introduc in aerul ce-l respiram, prin otravurile din vaccinuri toate se fac la nivel oficial. Iar noi le luam pe toate de bune, pentru ca asa spune ziarul ori televiziunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub conditia sclavului de altadata. Pentru ca sclavul inainte stia cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu isi cunoaste stapanii. El nici macar nu stie ca este rob.
Deci aceasta criza economica considerati ca trebuie rabdata asa sau sa cautam alte solutii economice si politice? Cum ne putem opune?
Grevele nu au nicio valoare, ele fac parte din planul lor. Romanul de altfel e foarte puturos, s-a invatat cu comoditatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gradini la tara cu pomi fructiferi si nici ca se duc sa ingrijeasca gradina sau sa adune prunele. Ei vor ceva confortabil; de pilda aici la noi, in zona, abia gasesti un instalator sa iti repare chiuveta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti tencuiasca in casa. Ne-am invatat boieri. Eu cred ca aceasta criza este si din iconomia lui Dumnezeu, pentru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seriozitate in viata noastra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a pedepsit mai rau pentru cat am fi meritat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necredinta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea constiinta pacatoseniei noastre, ne vom asuma si criza in care traim. Mai bine sa ne rugam ca Sf. Siluan pentru intreaga omenire decat sa protestam. Pentru legea lui Dumnezeu nu stim sa protestam, dar pentru marirea salariilor da. Cand marsaluiesc homosexualii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vaccinuri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posibilitatea sa revenim la asceza crestinismului de altadata.
Pentru noi, crestinii, este o binefacere aceasta saracie, pentru ca ne invata sa fim mai cu stapanire de sine, mai grijulii si mai cu frica de Dumnezeu. Nu vedeti ca popoarele mai emancipate, care au toate la indemana, nu mai cred in Dumnezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dumnezeu. Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de altadata? Dar sa crezi ca un sistem politic sau economic te mai poate izbavi, este o mare inselare, pentru ca societatea este alterata ca si conducatorii lumii pana in adancurile fiintei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solutie decat rugaciunea.
Si cum sa ne rugam? In spital, la Cluj, imi spuneati ca va pare rau ca nu ati indemnat oamenii mai mult spre rugaciune, ca nu i-ati invatat sa se roage.
E foarte important sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calugarii, stam in manastiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la biserica, la slujbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut datoria, din obligatie. Trebuie sa insistam pe lucrarea launtrica. Degeaba zicem multe rugaciuni cu gura sau cu mintea, daca nu aprofundam, daca nu traim ceea ce ne rugam. Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire, rugaciunea din inima. Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor si acolo trebuie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru ca au metode nevazute de reeducare a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat. Nu mai simtim nimic la rugaciune, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau. Cu mintea omeneasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inselari si numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inselarii! Pentru ca numai prin rugaciune putem primi harul lui Dumnezeu. Daca nu ne rugam si perseveram in lenevia si nepasarea noastra fara pocainta, atunci este posibil sa pierdem instinctul indreptarii. Sa ne fereasca Dumnezeu sa pierdem instinctul indreptarii!
Dar nu exista riscul ca in aceste stramtorari si pe fondul unei saracii de proportii, oamenii sa intre in panica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?
Pai tocmai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaciunea launtrica, sa ne putem stapani in aceste situatii si sa nu ne paraseasca harul lui Dumnezeu. Ei asta si urmaresc instaurarea anarhiei, ca astfel sa ia amploare ura si dezbinarea intre oameni, pana si intre crestini.
Ce credeti ca mai contribuie la dezbinarea care este astazi intre crestini? De pilda, pe internet sunt multe bloguri sau saituri ortodoxe in care se prezinta realitatile lumii ce ne inconjoara. Pe de o parte ele sunt bune, pentru ca iti ofera posibilitatea sa te informezi, pentru ca majoritatea surselor de informare din mass-media sunt compromise si manipulatoare dar pe de alta parte se dezbat intre crestini probleme care, de cele mai multe ori, duc la certuri si ajung sa se cleveteasca fratii intru credinta unii pe altii. Comentarii se numesc ele in lumea blogurilor. Credeti ca astfel de discutii au folos duhovnicesc? Ne ajuta ele sa vedem mai bine realitatea?
Trebuie sa avem mare grija cum manuim internetul, pentru ca el este unealta mai mult draceasca. Este creat tot de sistem ca un mijloc de scandal, pentru a distrage atentia oamenilor de la lucrurile esentiale si de a ne pierde timpul palavragind. Folosirea acestei metode nu are cum sa aduca binele omului si societatii. Nu vedeti cum se tampesc copiii care stau la televizor, la calculator, pe internet, ca nu mai stiu sa numere nici pana la cinci? Ce exemplu le oferim noi acestor copii daca noi ne permitem sa palavragim pe internet? Folosind prea mult internetul ne facem partasi la acest sistem care urmareste sa transforme societatea intr-o lume oarba, handicapata mintal, care sa nu mai poate distinge mai tarziu binele de rau si astfel sa accepte pecetea lui antihrist. Internetul poate fi folosit in bine, dar cu masura si cu mare atentie ce promovam prin el. Tehnica e buna, dar in masura in care realizezi ceva bun. Dar daca noi realizam dezbinare si palavrageala nu facem altceva decat sa fim precum circarii si bufonii. Oferim oamenilor paine si circ.
Marturisirea credintei, care este o datorie evanghelica, cum ar trebui facuta, astfel incat sa nu cadem in extreme, ajungand in felul acesta la schisme grabnice si neintemeiate?
Dragii mei, marturisirea trebuie facuta fara echivoc, fara ascunzisuri. Adevarul trebuie scos la lumina, dar numai adevarul, pentru ca lumea nu mai stie de unde vine si incotro merge. Din pacate manualele teologice prezinta realitatea Bisericii trunchiat si copiii nostri nu vor avea acces la o invatatura autentica a istoriei bisericesti. Sistemul politic a urcat si pana la varful ierarhiei bisericesti, ca peste tot, de altfel. Dar asta nu e nici o noutate. Cum a fost Biserica sub comunism, asa e si acum. Si tot asa va si supravietui prin jertfa si marturisire. Insa nu iesim din staul si nu trecem la nicio alta biserica schismatica, chipurile ortodoxa. Ramanem in Biserica in care ne-am nascut si sa avem curajul sa marturisim orice abatere de la dreapta credinta. Deocamdata nu se pune problema unei erezii vadite in Biserica noastra. Avem datoria de a vadi ratacirile conducatorilor bisericesti, de a vadi pericolul ecumenist, pentru a evita fatala unire cu papistasii sau alte comunitati bisericesti care sunt cazute din Har, nu mai au succesiune apostolica si nu mai pastreaza adevarul intreg al Bisericii Sobornicesti, stabilit prin cele 7 sinoade ecumenice. Sa ne pazeasca Dumnezeu de o astfel de unire necanonica! Atunci nu va mai fi har intr-o astfel de biserica. Dar Dumnezeu isi va pastra alesii Lui si va pazi Biserica Ortodoxa, dupa cum ne-a fagaduit. Sa ne rugam sa ne pazeasca in acele vremuri si sa nu cadem in mreaja inselarii. Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bisericii fara intemeiere canonica, asa cum e cazul bisericii stiliste de la noi. Un apologet intelept si un adevarat apostol ar vremurilor noastre are discernamantul marturisirii si nu marturiseste cu patima, fara socoteala, ci stie sa se faca tuturor toate, fara sa se abata de la Adevar. El cauta mereu sa lupte sa poata trezi in ceilalti sentimentul de aparare a Adevarului. Acesta este rostul marturisirii lui, dar, din pacate, tara noastra nu are un astfel de marturisitor la ora actuala. Rostul marturisitorilor este sa faca ostasi ai apararii Ortodoxiei.
In incheiere am vrea sa ne spuneti cum ati depasit greutatea bolii si totodata un cuvant de incurajare pentru crestinii care trec prin boli grele si suferinte trupesti.
As vrea sa le multumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pentru nevrednicia si neputinta mea si Maica Domnului sa rasplateasca rugaciunea si osteneala fiecaruia. Dar sa stiti ca intotdeauna bolile si necazurile sunt consecinta pacatului, de sus pana jos. Fiecare este pedepsit de Dumnezeu dupa raspunderea pe care o are mica sau mare. Stateam si ma gandeam pe patul spitalului de la Cluj: Care o fi cauza suferintei mele, de nu vrea Domnul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am constientizat ca pentru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridicat Dumnezeu. Mandria mea este pricina bolii. Acum mi-a mai dat Dumnezeu si schiopatul asta la piciorul drept si asta are o cauza: ca mergeam prea tantos asa. Prea credeam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul pamantului. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dumnezeu in boli, pentru ca prin boala invatam smerenia, bunatatea, rabdarea si asa primim mantuirea. Toate sunt spre smerenia si mantuirea noastra. Fara smerenie nu ne putem mantui.
interviu realizat de Monahia Fotini, 5 iunie2010
ApreciazăApreciază
Minunată analiza duhovnicească a Părintelui Iustin Pârvu! Acum, după minciunosinodul din Creta, dacă ar fi îngăduit Dumnezeu să trăiască printre noi, ar fi schimbat atitudinea mărturisirii, vădind oficializarea ereziei ecumenismului în Biserică! Negreșit, ar fi schimbat strategia de luptă, fără a aminti cuvintele: „Deocamdată nu se pune problema unei erezii vădite în Biserica noastră”, valabile, prin iconomie, în 2010 (Spun prin iconomie pentru că în 2010 existau CMB, Balamand, Chambesy etc). Totul a fost îngăduit, cu voia Domnului, potrivit așezării sufletești a omului! Să-l păstrăm în inimile noastre ca pe un mare Mărturisitor!
Bogdaproste pentru cuvântul ziditor și actual!
ApreciazăApreciază
Cât despre problema cipurilor, cuvântul Părintelui Mărturisitor Iustin, este cât se poate de actual, teologic și… cu relevanță spirituală!
ApreciazăApreciază
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre în vecii nesfârsiţi, Prea Cucernice, Părinte Claudiu!
Fiind întrebată de un cititor „Doamnă, îmi puteţi explica în mod foarte scurt, frapant ce este adevărul?”, m-am gândit că răspunsul se află în cuvintele înţelepte pline de harul smeritei cugetări ale Sfântului Nicolae Velimirovici, de o frumuseţe divină, pe care mă grăbesc să vi le împărtăşesc( cum altfel aş fi putut eu, „iarbă uscată” fiind, să răspund la o asemenea întrebare?):
„Nu trebuie să întrebăm ce este adevărul, ci cine este adevărul. Pilát l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns. Hristos nu a vrut să răspundă la o întrebare greşită. Dacă Pilát ar fi pus întrebarea dreaptă: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspuns. „Eu sunt adevărul,” i-ar fi zis Hristos. I-ar fi zis ce le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sânt calea, adevărul şi viaţa.”
Înţelegeţi, fraţilor, despre ce vorbesc? Vorbesc despre pricinile bătăii cu care Cel Preaînalt loveşte Europa atât de des. Una din pricinile de căpătâi este că omenirea eretică Europeană de-a lungul a, deja, mai multor veacuri Îi pune lui Hristos acea întrebare a lui Pilát: „Ce este adevărul?” De când s’au rupt de vechea Biserică apostolească şi drept-slăvitoare, ei au încetat să se mai întrebe „Cine este adevărul?” Căci dacă ar întreba drept „Cine este adevărul?,” ar primi şi răspunsul drept. Adevărul e ipostatic, nu impersonal.
Adevărul e Dumnezeu, nu un lucru. Adevărul este Acela, nu acel. Acela e adevărul, care este întotdeauna acelaşi, nu acel ce se schimbă neîncetat. Adevărul este Dumnezeu cel în trei ipostasuri, întotdeauna acelaşi, neschimbat, nepieritor, de sine stătător, de necuprins, de nebiruit; Alfa şi Omega a tot ce viază; începutul şi sfârşitul a toată zidirea; vatra luminii nestinse; leagănul vieţii; izvorul înţelegerii şi al înţelepciunii; adâncul nesfârşit al nebiruitei puteri; înălţimea dragostei neînvinse, duh ce însufleţeşte toate; cuvânt ce toate le zideşte; bucurie ce întrece cântarea; pace ce întrece înţelegerea; iscusinţă ce întrece toată închipuirea; Artistul care pe furnici, pe albine, pe păsări şi pe oameni îi învaţă artă.
Dumnezeu e adevărul, fraţilor. Dumnezeu, nu un lucru. Cea mai însemnată deosebire dintre păgânism şi Creştinism este felul cum pun întrebarea despre adevăr. Păgânismul, şi cel vechi, şi cel nou, întreabă precum Pilát: „Ce este adevărul?” Creştinismul întreabă: „Cine este adevărul?” Păgânii răspundeau, şi încă răspund: „Adevărul este materia primă a tuturor lucrurilor, ori aer, ori apă, ori foc, ori pământ, ori eter, ori număr, ori electricitate.”
Creştinii răspundeau: „Hristos este Adevărul. Dumnezeu este adevăr, nu lucrul.” Adevărul nu se poate afla în cele zidite, ci în Ziditor. Adevărul nu va fi descoperit de cele zidite, dacă nu îl descoperă Ziditorul. Însă, auziţi şi vă bucuraţi, popoare ale pământului: Ziditorul ne-a descoperit adevărul, s’a arătat în trup, ca adevăr întrupat. Le-a spus oamenilor taine negrăite, a săvârşit fapte nemaiauzite, a biruit vrăjmaşi de nebiruit, a dăruit credincioşilor comori cereşti, nespus de bogate în toate cele ce pofteşte inima.
Cine este, oare, acela? întreabă ereticii Apuseni, păgânizaţi. El este Cel pe care voi l-aţi respins. El este Cel pe care l-aţi întrebat: „Ce este adevărul?” Şi pentru că El a tăcut şi nu v’a răspuns nimic, v’aţi luat după filosofii voştri ghicitori, care v’au gâdilat urechile de îndată ce acestea au început să vă mănânce. El este Cel care a spus: Eu spre aceasta m’am născut şi spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr. (Io. 18:37)
El este blândul şi Atotputernicul nostru Hristos cel dreptslăvitor, tare în milostenie şi blând în smerenie, pe care l-au respins păgânii cei vechi şi cei noi – cei ce caută adevărul în lucruri, nu în Ziditor; cei ce caută o esenţă a lucrurilor, ca şi cum lucrurile ar putea avea o esenţă în afara Cuvântului lui Dumnezeu; cei ce şi-au aşezat filosofii pe tronul unde stătea odinioară Hristos, cei pentru care cultura preţuieşte mai mult decât dreptatea, cinstea şi vitejia. Înţelegeţi acum, fraţii mei, despre ce vă vorbesc? Vorbesc despre pricinile de neînlăturat ale războiului mondial ce tocmai a trecut, şi despre pricina din care încă unul, şi mai greu, se va abate peste lume – dacă lumea nu se va supune adevărului.
Lumea s’a depărtat de adevăr. Ce să mai vorbim de lumea păgânilor, lumea Creştină s’a depărtat de adevăr! Dar şi un pas mai departe de adevăr înseamnă o îndepărtare kilometrică de dreptate şi de cinste. Pentru aceasta, lumea Creştină a ajuns neadevărată, nedreaptă şi necinstită într’o aşa măsură, încât a întrecut popoarele necreştine. Din această pricină, adevărul cel veşnic a trebuit să îngăduie groaznice cutremure, tulburări şi urgii – pentru a scutura conştiinţa omenească şi a o curăţa de pleavă şi minciună.
Dacă mă întrebaţi ce e de făcut ca să ne mântuim, vă voi răspunde: să cunoaşteţi adevărul, şi adevărul vă va slobozi de toate relele. Hristos este adevărul şi mărturisitorul adevărului ceresc cel veşnic. Cunoaşteţi-l pe Hristos. Mărturisiţi-l pe Hristos în viaţa voastră de familie şi socială, iar Hristos vă va izbăvi de toate răutăţile făcătorilor de rele celor văzuţi şi nevăzuţi. Amin.”
(Sfântul Nicolae Velimirovici – Prin fereastra temniței – pag.50, Cuvântul 15)
ApreciazăApreciază
doamnă ,
la intrebarea : ” ce este adevarul” , puteati sa-i raspundeti un pic mai pe scurt ca Adevarul este totalitatea invataturii cuprinse in Ortodoxie ( Dreapta Credintă )! si daca vrea sa afle mai multe…atunci sa citeasca despre Dreapta Credinta !
caci mai sunt si altii care zic ca Iisus Hristos e Adevarul , dar nu I se inchina in Duh si Adevăr.
ma iertati
ApreciazăApreciază
E bine cum a răspuns. Hristos este Adevărul! Bineînțeles că se cunoaște prin dreapta închinare: în duh și adevăr!
ApreciazăApreciază
Din pacate, se re-adevereste profetia Pr.Adrian Fageteanu ( „e vremea lui ‘Scapa cine poate’ …” ), pentru ca:
(1) marea masa nu are nici capacitatea de discernamant / catehizarea necesara, nici informatia esentiala ( BOR fiind perfect aliniata cu mass media, adica, cu Puterea acestei lumi). „Dezbaterile” (pe tema buletinelor cu cip) sunt o minciuna, neputand influenta absolut nimic, planul fiind prestabilit :
8 ore de scandal pe tema buletinelor cu cip. Teoriile conspirației de la dezbaterea de la MAI: „Ni se pune în pericol însăși mântuirea”- Digi24
Noua carte electronică de identitate a încins spiritele la dezbaterea publică organizată de Ministerul de Interne. Mulți au contestat cipul din document, care îi sperie din diferite motive: se simt urmăriți de autorități sau le amintește de Apocalipsă. Așa că discuțiile care trebuiau să dureze o oră au ținut…opt. […] Cei mai mulți au contestat proiectul [..]
(2) Executorii acestui plan sunt persoane alese „pe masura”, oferind garantia executarii orbeste a ordinelor primite:
Lui Marcel Vela i-au fost găsite mai multe dosare la DNA …
Ministrul Afacerilor Interne, Marcel Ion Vela, are mai multe dosare la DNA, arată mai multe surse juridiare, conform presacuratăr.ro.
(3) Cum avertiza si Pr.Justin Parvu ( „Romania azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel „):
„Statul român este paralizat sau este doar o ficțiune: S-a muncit ani de zile pentru a se avea un regim precum cel instaurat de președintele Iohannis: un regim în care se sistează investigarea crimelor staliniste, pentru că oricum victimele „s-au bătut între ei”. Un regim în care principalul vehicul de spălare a creierelor, GDS, este premiat pentru merite culturale. Un regim în care liderii țării sunt minoritari – cultural, față de majoritate și în care în preajma lor sunt agenți de influență ai altor state, state care urmăresc cu consecvență ruperea Vestului României de Țară. Un regim în care bolșevismul este frecventabil pentru pro-occidentali, atâta vreme cât lucrează împreună pentru același scop: dărâmarea statalității și conștiinței de sine românești. Ca’n 89”
( De la Boia la Iohannis și invers: cercul se închide )
ApreciazăApreciază
(4) Turnul Babel – Masonii din Craiova (episodul 4): Patriarhia Română condamnă Francmasoneria, dar nu și pe francmasoni
[…] În premieră națională, după Decembrie 1989, Patriarhia Română și-a clarificat poziția față de Francmasonerie, printr-o serie de declarații verbale și scrise oferite prin purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu ca răspuns la solicitările adresate de redacția noastră. Vă prezentăm mica poveste a dialogului pe care l-am avut cu reprezentantul Patriarhiei Române. [..] informațiile pe care le-am primit (pe email) de la dl. Vasile Bănescu devin tot mai confuze, iar discursul domniei sale tot mai alambicat, epuizându-se în ceea ce îndrăznim să numim a fi o echilibristică riscantă pe „sârma” ambiguității.
ApreciazăApreciază
(5)
Biserica Ortodoxă Română și MASONERIA. Se poate SLUJI la doi STĂPÂNI?
„Poți sau nu poți sluji la doi stăpâni, și Bisericii și Francmasoneriei?” Aceasta e întrebarea. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei răspunde în premieră întrebărilor puse de jurnaliști, iar mesajul său pare să aducă o încălzirea a relațiilor dintre două instituții care sunt de 80 de ani pe poziții ireconciliabile.
[…] Surse sigure din interiorul BOR confirmă însă apartenența multor clerici și ierarhi la diferite loji masonice. Potrivit acestor surse, statutul masonic le asigură clericilor inamovibilitate și imunitate în fața abuzurilor unor ierarhi, înlesnindu-le accesul către funcțiile de conducere în ierarhia bisericească.
Biserica Ortodoxă are multe schelete în dulap și este regretabil că nu se deschide mai mult și nu are curaj să își înfrunte proprii demoni și să își mărturisească deschis păcatele și metehnele […] Ca și în cazul colaborării cu fosta securitate, ierarhii și clericii ortodocși – cu mici excepții – preferă politica struțului, ascunzându-și capetele în nisipul platitudinilor și stereotipurilor ecleziale. Cu toate acestea, declarațiile lui Vasile Bănescu reprezintă un pas înainte către o mai mare deschidere a BOR către modernitate și actualitate și către desprinderea de Evul Mediu.
ApreciazăApreciază
Conform cu prorocirile Cuviosului Părinte Justin, un regim totalitar, terifiant şi cu precădere antihristic se prevede a fi instaurat şi în România, condusă mereu de-a lungul timpului de minorităţi atee, adepte ale bolşevismului satanic care a invadat acum întreaga lume sub o formă ascunsă neo-marxistă, după sacrificiul talmudic masonic al ultimului Ţar Martir Nicolae al II-lea, Unsul lui Dumnezeu pe pământ.
Dupa distrugerea elitei intelectuale şi bisericeşti din BOR, care a luptat până la ultima picatură de sânge, dându-şi viata pentru credinţa în Hristos, ţară şi neamul strămoşesc, în cumplitele temnițe şi lagăre de concentrare ale regimului bolşevico-iudeo-masonic, s-a declanşat un război total împotriva adevărului, pentru că Adevărul este Hristos. Lumea toată s-a întors dezlănțuită împotriva adevărului, adica împotriva Ortodoxiei, singura deținătoare a acestei comori.
Renunțând la Hristos, asistăm cu durere la prăbuşirea Europei sub migraţia masivă musulmană, la comanda ocultei care urzeşte instaurarea sclavagismului modern al întregii omeniri, plan ascuns dibaci pregătit şi organizat de zeci de ani, în care au fost atrase forțele politice şi mai marii Bisericii din întreaga lume.
Biserica, ultima citadelă a neamului creştinesc, a fost şi este supusă loviturilor neîncetate a celor care veghează la distrugerea neamurilor creştine.
Cine să mai apere poporul năucit şi atras de duhul lumesc, captivat de noile tehnologii, când mai marii Bisericii sunt cei care promovează panerezia distrugătoare sub pretextul iubirii aproapelui, şi transformă conferințele şi întrunirile în şedinte de propagandă a ecumenismului luciferic?
Negarea valorilor autentice creştine, şi a recunoaşterii sfințeniei mucenicilor, martirilor, mărturisitorilor din închisorile şi temnițele comuniste, frățietatea fătiş afişată față de ereticul papă, care promovează idolii păgâni şi urâciunile pustiirii, încălcarea sfintelor canoane şi a sfintei Tradiții în văzul lumii, prin înfrățirea cu evreii în sinagogă şi participarea la rugăciuni cu papistaşii sau uniații, surditatea cronică şi disprețul față de frământarile şi glasul unei minorități care încearcă să trezească la realitate pleroma amețită care se îndreaptă spre prapastia morții iminente duhovniceşti, ținerea voită în întuneric a credincioşilor față de pericolul scindării Ortodoxiei, prin recunoaşterea structurii ereticilor şi a schismaticilor nepocăiți drept Biserică de către conducătorul Fanarului, sunt manifestările apostaziei celor care ar trebui să fie pilde ale Harului divin în BOR.
În aceste vremuri de încercări, nu deznădăjduim la indiferența, înjosirile şi umilințele la care suntem supuşi, nici nu ne întristăm că nu primim răspuns la cererile şi memoriile înaintate Patriarhului şi Înaltilor Ierarhi, cufundați într-o tăcere disprețuitoare şi vinovată totodată, dupa aprobarea documentelor sinodului tâlhăresc din Creta 2016.
Vremurile actuale dovedesc că ecumenismul are un țel clar și concret: Consolidarea lumii sub păstrarea „creștinismului” de tip „„New Age” prin conspirații politice sub influența iudeo-masonică a unei noi ordini mondiale. Scopul său final este de a consolida lumea sub un singur păstor, iar acest păstor nu va fi în niciun caz Domnul nostru Iisus Hristos, ci ademenitorul şi vicleanul anticrist. Scopul ultim, este ca ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară. Se urmăreşte, aşadar, ca într-o ultimă fază a acestui plan întunecat şi înfricoşător, să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.
Ecumenismul în toate manifestările și variațiile sale reprezintă o adevărată captivitate babiloniană dirijată a Patriarhiei ecumenice și a unei bune părti din conducătorii Bisericilor Ortodoxe Locale. Singurul lucru care s-a obținut prin promovarea ecumenismului prin CMB şi alte asemenea organizații dominate de duhul satanicesc este legalizarea ereziilor și schismelor papismului și protestantismului.
Dialogul cu heterodocşii nu este posibil decât atunci când are o bază misionară, apostolică şi are drept scop ajutorul acordat celor care au căzut din adevăr, ca să dobândească Harul Duhului Sfânt şi să se reîntoarcă prin pocăință la Biserica părăsită.
Câți papistaşi de rang înalt s-au întors la Biserică? Câți protestanți sau uniați sau din alte denominațiuni s-au întors la Adevărul Hristos? Nici unul!
Dacă dorim să purtăm un dialog adecvat – fratern, misionar, jertfitor de sine – atunci Înalții Ierarhi ar trebui să încerce să-i ajute pe acești oameni părăsiți, jefuiți cu cruzime malefică de tâlharii nemiloşi, să găsească calea din care s-au rătăcit, nu să-i ademenească la rugăciuni comune sterpe fără nici un folos duhovnicesc, caci ei trebuie să se unească nu cu noi înșine personal, ci cu Biserica Sfinților Părinților noștri, cu Trupul lui Hristos.
Prin rugăciunea impusă de mai marii BOR în cadrul săptămânii de rugăciune pentru „unitatea creştinilor” se lasă o impresie înșelătoare tuturor, că toti sunt creștini și prin urmare nu există diferențe sau contradicții teologice serioase între noi. Câtă abilitate prefăcută, câtă minciună promovată de la cel mare până la cel mai mic slujbaş cu simbrie al Patriarhiei BOR, unii prin directive, alții prin executare cu ascultare.
Câți dintre aceştia au protestat clar şi răspicat, împotriva schimonosirii Adevărului, câți au dat Mărturisirea bineplacută AtotZiditorului nostru? Câți s-au revoltat împotriva documentelor eretice cretane?
Câți au protestat împotriva caterisirii, umilirii fraților lor, Preoții lui Hristos, prin hotărâri mincinoase anticanonice ?
Câți s-au ridicat pentru ieşirea BOR din CMB şi din diversele organisme şi comitete anticreştine?
Câți au protestat acum împotriva documentelor biometrice cu cip? Nici măcar unul!
Spunea vrednicul de pomenire Protoprezbiterul George Metallinos că „Acceptarea papei ca vicar al lui Hristos pe pământ a fost o invenție necesară pentru a umple golul care s-a format între Dumnezeu și lume. Ortodoxia sfinților noștri nu a avut niciodată nevoie de om ca intermediar, pentru că există un mijlocitor între Dumnezeu și oameni (1 Tim. 2: 5), care rămâne „până la sfârșitul lumii” (Matei 28:20) : Hristos, Mântuitorul lumii (Ioan 4:42). Sfinții nu sunt intermediarii dintre noi și Dumnezeu; ei se roagă pentru noi lui Hristos.”
Împreună uniți toți cei care am avut curajul Mărturisirii, vom sta în fața dușmanului comun, care nu este o persoană, nu sunt patriarhii, episcopii, ci duhul ecumenismului, care otrăvește Ortodoxia și ne distruge unitatea. Cu dragoste, smerenie și înțelegere, asa cum învățăm de la iubiții Sfinți ai Ortodoxiei, nu vom înceta niciodată să criticăm, să mustrăm şi să ne ridicăm împotriva panereziei ecumenimului, care este o boala înfricoşătoare, care se ascunde în spatele vorbelor frumoase( gen “frați”, “iubire”, “ împreună”, “dialog”), a organismelor de tot felul şi a lozincilor care cu un aer de seriozitate propovăduiesc o unitate înşelătoare, identificându-se cu forțele răului care stăpânesc întreaga lume.
Lupta împotriva ereziei este o problemă permanentă, prezentă în fața conştiinței fiecăruia dintre noi, prin care cel cu adevărat credincios îşi poate dovedi dragostea, mila și compasiunea pentru întreaga omenire, cu alte cuvinte ea este, fără nici o îndoială, o manifestare a iubirii pentru aproapele.
ApreciazăApreciază
Ascultăm cu smerenie sfatul Cinstiților Părinți Mărturisitori aflați sub ocrotirea Voitorului Milei, sub Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, cu gândul la cuvintele dumnezeescului Isaac Sirul:
*”Iar de ceri lui Dumnezeu un lucru şi trebuie sa aştepți mult, pentru că nu te ascultă degrabă, nu te întrista. Căci nu eşti tu mai înțelept ca Dumnezeu. Aceasta ți se întâmplă fie pentru ca eşti nevrednic de ceea ce ceri, fie pentru că nu sunt căile tale pe măsura cererilor tale, ci dimpotrivă, fie pentru că n-ai ajuns la măsura de a primi darul pe care-l ceri.
Cu alte cuvinte cu cât ceri lucruri mai înalte de la El, cu atât trebuie să te sileşti să le poți primi, şi să crezi potrivit cu ele. Cu cât ceri mai multă iubire de la El, cu atât trebuie să devii mai capabil să o primeşti, să o înțelegi prin iubirea ta. *”Nu fi fără de minte în cererile tale, ca să nu necinsteşti pe Dumnezeu prin micimea cunoştinței tale. Fii înțelept în rugăciunile tale, ca să te învredniceşti de cele slăvite..Căci cel ce cere lucruri fără preț de la Împăratul disprețuieşte cinstea Acestuia.”
Cine cere lucruri mici de la Dumnezeu nu ştie ce lucruri mari poate dărui El.
Pentru a primi cunoştința înaltă, care se dă odată cu iubirea, trebuie să te nevoieşti şi tu ca să ajungi la nivelul ei printr-o mai mare dorință de a-L cunoaşte şi a primi iubirea Lui.
Mai degrabă*”roagă-te să nu intri în ispitele părerii de sine a minții, însoțită de dracii hulei şi ai mândriei. Roagă-te să nu intri, din părăsirea lui Dumnezeu, în ispita vădită a diavolului, prin relele amintiri ce-ți vin în cugetul tău, pentru care ai şi fost părăsit.”
Suntem convinşi ca *”din necazuri cunoşti neputințele tale, atârnarea ta de Dumnezeu şi înveți smerenia. Pentru că cel ce fuge de ispite fuge de lupta cu ele, prin care se dobândeşte virtutea.
Înfruntând ispitele şi încercările, omul Îl are pe Dumnezeu ca pe un datornic, pentru că Dumnezeu, lăsându-l în încercări, a arătat că se ocupă de el, că Îi este la inimă, că vrea să-l crească duhovniceşte. Dar prin aceasta se şi obligă să-l ajute când necazurile sunt prea mari. Iar cel ce s-a luptat cu încercările a făcut voia lui Dumnezeu din iubire faţă de El, ca un fiu al Lui, care vrea să crească aşa cum voieşte Dumnezeu. Iar în această biruire a încercărilor a simţit în el puterea lui Dumnezeu.”
*Filocalia..,volumul X,Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevointe,Traducere si note de Pr.Prof.Dr.Dumitru Staniloae, Ed.Institutului Biblic si de Misiune alBOR,Bucuresti,1981
ApreciazăApreciază
*Pisicile, câinii, păsările și … hamsterul merg la „biserică” pentru „binecuvântare” !
Câinii, pisicile și tot felul de animale de companie au primit binecuvântarea preotului „bisericii” Sfântul Anton din Madrid, în cinstea Zilei Protectorului Animalelor din Spania.
Zeci de credincioși și-au adus animalele de companie pentru a primi binecuvântarea Sfântului Antonie, ocrotitorul animalelor, în timp ce starețul le binecuvântează dorindu-le sănătate și protecție în Noul An …
În fiecare an, pe 17 ianuarie, tot felul de animale de companie, de la câini și pisici, la păsări și hamsteri, sunt acceptate spre sfințire, în cinstea Zilei Sfântului Anton, tradiție care a început în secolul al XVI-lea și continuă până în zilele noastre. .
Comentariul apartine Protoprezbiterului Nicolae Manolis sub titlul „Animalele au suflet?”:
Ce inseamna dragostea creștină pentru natură și pentru animale?
Dumnezeu ne-a dăruit natura să ne slujească și să aibă grijă de noi.
Relația noastră cu natura nu înseamnă dependență și constrângere. Sfântul Modesto, dar și alți Sfinți, au avut mare grijă de animale, dar nu această demonică, nu o voi numi bolnavă … o voi numi închinarea demonică și dependență de animale a oamenilor. Bineînțeles că oamenii au lacune emoționale și încearcă să le completeze în orice fel …
Constatăm adeseori că ceea ce lipsește din societatea noastră este iubirea. Ne lipsește dragostea. Și ne îndreptăm privirea acolo unde putem găsi dragoste. Pentru că, din păcate, noi creștinii, suntem fățarnici, suntem oameni răi, nu iubim. Criticăm! Deci suntem răi, și de aceea oamenii din jurul nostru nu găsesc dragoste în noi. O vor găsi însă la cățeluși și pisoi. Pentru că acestia, cățelușii și pisoii, sunt plini de dragoste. Ei dau. Este dăruire. Sunt credincioși. Oamenii mușcă!
Creștinii nu abuzează de animale. Și, desigur, nu le urăsc. Nu, în niciun caz. Ei le oferă iubire, atenție, le îngrijesc cu devotament, dar nu trebuie să ajungă să le idolatrizeze!
*sursa :katanixi gr.
ApreciazăApreciază