MĂRTURISIREA unor viețuitori DIN IERUSALIM

Noi cei care viețuim în Ierusalim, constatăm pe zi ce trece cu durere și cu îngrijorare că Biserica Ortodoxă de aici și de pretutindeni este din ce în ce mai mult supusă unui atac desfășurat sistematic și cu studiu de organizare și implementare de către Mișcarea Ecumenică a sionismului internațional, care are ca scop unic cucerirea economică, politică și religioasă a lumii. Această mișcare își propune să înlocuiască închinarea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu cu cea adusă satanei. Acest lucru vor să-l înfăptuiască prin așa-zisul conducător al lumii căruia diavolul îi va da puterea și mintea cea luciferică, încât printr-o înșelare fără precedent tot omul să se piardă.          

Ecumenismul este o născocire masonică păstrată în taină și disimulată, care încearcă unirea tuturor religiilor într-una singură -noua religie mondială- despre care se vorbește din ce în ce mai mult la dialogurile din cadrul acestei mișcări, cu scopul de a conduce Biserica Ortodoxă spre căderea din Harul Domnului nostru Iisus Hristos. Interesul acestei mișcări care îi antrenează și pe ortodocși prin înșelare și prin „acțiuni de înțelegere și iubire care să exprime bucuria negrăită a Evangheliei” (Mesajul „Sfântului” și „Marelui” „Sinod”) este acela că Sfânta Biserică Ortodoxă să fie înghițită de eretici pentru ca Sfânta Jertfă nesângeroasă din Sfintele și Dumnezeieștile Liturghii împiedică venirea înșelătorului antihrist pe care sioniștii îl așteaptă ca pe mesia. Consiliul Mondial al Bisericilor căruia „sinodul” din Creta Kolimbari 2016 îi acordă o importantă misiune în promovarea unității lumii creștine este unul din organismele principale ale Mișcării Ecumenice contemporane. Acesta este condus în ascuns de un centru luciferic unic și încearcă să niveleze toate religiile amestecând 394 de „denominațiuni creștine”: printre care adventiști, anglicani, baptiști, luterani, penticostali, metodiști, reformați, monofiziți și din păcate, reprezentanți ecumeniști din Bisericile Ortodoxe membre ale acestui dușman al lui Hristos. În timp ce Biserica vrea ca tot omul să se mântuiască, în timp ce Hristos ne vrea pe toți uniți cu Trupul Lui, sataniceștile plăsmuiri mincinoase în numele unei false iubiri, folosindu-se provizoriu de numele lui Hristos, numai ca să îi adune pe toți creștinii în malaxorul dragostei, ca apoi să îi înghită, propun o unitate înșelătoare. Prin unirea tuturor religiilor se urmărește în fapt, creștinismul să dispară! Și în primul rând Credința Ortodoxă cea mântuitoare de suflet să ia calea ereziei. Biserica lui Hristos nu este o organizație lumească și nu are ce căuta în nici un fel de organizații lumești, dar s-au găsit capete lipsite de har care au făcut acorduri și pact cu diavolul și au antrenat-o pe calea alunecoasă a ecumenismului. În afara Trupului lui Hristos nu poate exista nici o unire reală, nici o înfrățire, pentru aceea ereticii vehiculează ideea potirului comun, credinței unice și euharistiei comune, ca unirea să fie credibilă și justificată. Făcând vâlvă mare în jurul unui „dialog al dragostei” în care credința și dogma ortodoxă este dată la o parte cu desăvârșire, ei vor să ne corupă și să ne înghită ca lupul din fabula lui Esop. Când au văzut că Biserica nu poate fi cucerită au apelat la dragoste schimbând tactica precum lupul care cere mielului să uite cele vechi să trăiască în dragoste și frăție și să fie una. „De bună seamă, îi răspunde acela, de vin lângă tine, negreșit vom fi una fiindcă ai să mă mănânci și atunci nu o să mai fim doi ci una!” Mulți ecumeniști proveniți dintre ortodocși s-au înșelat crezând că-i vor atrage pe eterodocși la Ortodoxie. Cu „sinodul” acesta s-a demonstrat că este invers ei ne-au atras în erezie. Cunoscând că panerezia ecumenismului este înșelarea cea mai de pe urmă pe care o pregătește diavolul ca să-i piardă, dacă se poate și pe cei aleși și văzând căderea elitelor, noi creștinii ortodocși din Ierusalim refuzăm „bombonica” dragostei ecumeniste și ne alăturăm apărătorilor Ortodoxiei din Sfântul Munte Athos, Grecia, creștinilor ortodocși, ierarhilor, preoților, ieromonahilor, monahilor, monahiilor de pretutindeni care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști semnatari ai „sinodului” din Creta 2016 și mărturisim că nu suntem în comuniune cu ei și nu vrem să gustăm din aluatul ecumeniștilor. Ținem cu strictețe canoanele celor VII Sinoade Ecumenice și ale Sinoadelor VIII și IX din vremea Sfântului Patriarh Fotie cel Mare și respectiv Sfântului Grigorie Palama, care nu au fost luate în considerare la fostul „sinod” din Creta și luptăm împreună cu toți apărătorii Dreptarului de Credință Ortodoxă pentru păstrarea neștirbită a Adevărului revelat de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, adevăr pe care ni-l amestecă cu minciuna satanei în numele unei păci venite de la oameni și al unui bine lumesc inferior și relativ, pentru că ne rugăm să primim pacea lui Hristos cea venită de sus și dorim să intrăm în Binele suprem cel Ceresc întru care nădăjduim. Am așteptat un an de zile ca așa-numitul „sinod” cretan să fie considerat nul precum și este considerat în conștiința noastră cea bisericească de Credință Ortodoxă, dar cel ce l-au semnat fără a lăsa timp să se analizeze patristic „sinodul” de către pliroma Bisericii, prin comunicate oficiale, verbal sau personal în scris, îl acceptă justificându-l prin diferite manevre diplomatice la fel de confuze ca cele practicate în „Mesajul…”. Prin semnături adunate, prin cărți și materiale, acest original și necanonic sinod va fi declarat ulterior valid, ne va pune în fața faptului împlinit, obligându-ne să ne supunem panereziei cosmice. Ca urmare a acestui fapt noi refuzăm Comuniunea Euharistica și participarea la Sfintele Liturghii unde sunt pomeniți semnatarii acestui fals sinod care consolidează și instituționalizează ecumenismul „cea mai mare erezie eclesiologică dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii”, cum afirma dogmatistul Bisericii Ortodoxe, profesorul Dimitrios Tselenghidis. Aceasta nu a apărut dintr-o dată, ci s-a infiltrat printr-un plan diabolic antrenând sub pretextul dragostei și al înfrățirii pe unii conducători naivi sau interesați ai Bisericii Ortodoxe.  Ecumenismul, prin caracterul său sincretist este o contestație a credinței Bisericii Ortodoxe având grave consecințe soteriologice (mântuitoare), pentru că afirmă cu tot mai mult curaj că toate religiile sunt mântuitoare și căi ce conduc la mântuire, afirmații blasfemiatoare și contrare Evangheliei lui Hristos.                                            

În vremurile acestea locul idolilor este preluat de stăpânire care cere închinare pentru sine, folosindu-se de întâi-stătătorii noștri spirituali cărora le va da dreptul de a săvârși legal slujbele bisericești cu condiția să nu încalce disciplina impusa de alt malaxor al nivelării și omogenizării conștiinței lor: Sistemul Mondial de Conducere. Pentru noi, cei care nu colaborăm cu ecumenismul și nu ne supunem stăpânirii care va cere închinare prin puterea jurisdicțională ca să respectăm legile antiortodoxe vătămătoare de suflet, refuzând „bunăvoința”,” binefacerile” și „dragostea” falșilor prieteni, a sosit vremea mărturisirii și muceniciei. Când Biserica este în prigoană, credincioșii devin mărturisitori și mucenici fiindcă sunt considerați de autorități schismatici, fanatici, ultrareligioși, fundamentaliști, tradiționaliști, conservatoriști, dezbinători, răzvrătiți, sectari, oameni periculoși pentru pacea și ordinea publică. Noi în această situație îi avem pe apostoli care ne-au învățat să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. În vremurile acestea Cezarul se atinge de credința poporului, pentru aceea nu trebuie să-i predăm tot ce avem mai scump. Toți creștinii ortodocși sunt responsabili de această situație care s-a creat prin hotărârile acestui „sinod”, care în loc să ne scoată din erezie, ne-a băgat în ea și a zdruncinat întreaga lume ortodoxă „iubindu-i” și „odihnindu-i” pe eretici și făcând schismă în Biserică. Avem datoria să ne salvăm cât nu e prea târziu. Prin exemplul personal, punându-ne sufletele pentru semenii noștri, prin rugăciune și post, prin ieșire din ecumenism, dușmanul de moarte al bisericii noastre, vom birui pe vrăjmașul omenirii care ca un leu urlă și aleargă să înghită sufletele. Obiectivul nostru, ținta și scopul este credința în Veșnicul și neschimbatul Adevăr pentru mântuirea sufletelor prin Harul Sfântului Duh Dumnezeu. Biserica nu are nevoie de reforme, de înnoiri sau restructurări impuse din afara ei prin intermediul trădătorilor dinlăuntru. Ea nu are nevoie de nici o concepție religioasă, Dumnezeu a conceput totul și El nu gândește de două ori ca noi oamenii. Toată învățătura moștenită de la Sfinții Părinți a fost insuflată de Duhul Sfânt și numai Biserica Ortodoxă cea Una Sobornicească și Apostolească deține adevărul cel nefalsificat și mântuitor de suflet. Nu acceptăm propunerile unor capete lipsite de har care s-au rupt de la trupul Bisericii celei Una devenind eretici, care nu s-au întors la Biserica Mamă, dar ne propun iubire și unitatea prin teorii iraționale ca: „unitate în diversitate”, „teoria baptismală”, „teoria ramurilor”, „iconomia canonică”, „pluralismul dogmatic”. Nu acceptăm hotărârile „sinodului” care nu este nici mare nici sfânt nici măcar sinod pentru că ne propovăduiește unitate cu lumea ereticilor, promovează erezia tuturor ereziilor-ecumenismul- diminuează dogmele eclesiologice și este neortodox. Pricini de conștiința bisericească și de credință ortodoxă revelată de Dumnezeu, neschimbată și neschimbătoare nu ne îngăduie să îi recunoaștem drept conducătorii noștri spirituali pe cei care au semnat hotărârile „sinodului” din Creta 2016. Întâi-stătătorii noștri care persistă în greșeală, nu cercetează documentele nu le revizuiesc, le consideră bune și ortodoxe și nu țin cont de părerile credincioșilor de cutremurul provocat în sufletele lor, de perplexitatea lor în fața a ceea ce s-a întâmplat, disprețuind opiniile „clerului de jos” și ale poporului și arătând că și-au însușit atitudini și procedee catolice când ignoră printr-o tăcere de moarte tot ce vine de la semenii lor ortodocși, dar primind cu entuziasm sugestiile eterodocșilor. Ne temem că tot ceea ce au hotărât să nu poată fi irevocabil decât după război așa cum s-a proorocit.

Ierusalim 5/18 iunie

Duminica Sfinților Părinți din Palestina

Condamnarea ereticilor

Interpretarea conform căreia ereticii sunt doctori mincinoși, șarlatani, care nu-i pot tămădui pe oameni, ci mai rău îi îmbolnăvesc, arată de ce au fost condamnați de Biserică. Acest lucru nu s-a făcut din patimă, ură sau fanatism, ci în același fel în care medicii de profesie sunt separați de șarlatani. În tot cazul, scopul Bisericii este tămăduirea oamenilor, în timp ce doctorii mincinoși, ereticii, nu doar că nu-i tămăduiesc pe oameni, ci îi împing și la moarte veșnică.

„Ce este erezia? În tradiția patristică, erezia este o formă de șarlatanism. De ce e condamnată erezia? Pentru că nu s-ar pune de acord în privința dogmei? Asta este problema? E condamnată pentru că în erezie nu există tămăduire, Și, de vreme ce nu există tămăduire, înseamnă că e periculoasă pentru om. Părinții vedeau erezia ca pe-o formă de șarlatanism în care nu există tămăduire.”

„Cred că putem înțelege diferența de bază dacă luăm ca exemplu știința medicală. Acolo îi avem pe medicii care fac parte din Colegiul Medicilor. Dacă un medic nu este membru în Colegiul Medicilor, nu poate profesa ca medic. Ca un medic să fie în legalitate, nu-i suficient numai să fie absolventul unei facultăți de medicină recunoscute, ci trebuie să fie și membru în Colegiul Medicilor. Același lucru este valabil și pentru avocați. În aceste științe există o evaluare continuă; pentru că, dacă vreunul o ia razna și nu mai profesează corect din punctul de vedere al practicării corecte a profesiei, atunci e condamnat de organul competent al asociației profesionale din care face parte și e eliminat din corpul profesional.

Exact același lucru se întâmplă și în Biserică. Procedura corespunzătoare în Trupul Bisericii, adică excluderea, adică excluderea sau tăierea vreunuia din mădularele ei, se numește afurisire, iar când e vorba de vreo demnitate bisericească, caterisire. Astfel, ereticii sunt afurisiți, sunt excomunicați din Trupul Bisericii. Așa cum în domeniul medical nu i se poate permite unui șarlatan (unui pseudo-medic) să trateze bolnavii, la fel nici în Biserică nu este posibil să-i fie permis unui eretic să trateze sufletele oamenilor. Pentru că, eretic fiind, nu știe și nu poate să tămăduiască.”

„Și, atunci când examinăm învățăturile Sinoadelor Ecumenice, vedem că fiecare erezie care a fost condamnată de Biserică desființa automat învățătura Bisericii despre îndumnezeire și luminare, și astfel se pierdea orice posibilitate de tămăduire. Vasăzică, erezia este erezie pentru că distruge posibilitatea tămăduirii omului. Acesta este motivul pentru care este erezie.”

Biserica, prin condamnarea ereticilor, a reușit să păstreze metoda terapeutică duhovnicească prin care omul este călăuzit la îndumnezeire.

„Dar, dincolo de toate, se poate naște tulburare, și din acest motiv dau ei o hotărâre că ceea ce spune popa Tase este o aberație. E rezultatul identificării filosofiei cu metoda teologică. De aceea îl condamnau, ca să nu se mai ia nimeni după el, pentru că, dacă urmează cineva această cale, nu o să mai treacă niciodată de la curățire la luminare, și de la luminare la îndumnezeire. Pentru că cine este în luminare nu poate să spună asemenea prostii.”

Este extrem de important să fie păstrate adevăratele criterii prin care omul e tămăduit. Dacă nu sunt stabilite criteriile bolii și ale tămăduirii, nu poate fi recunoscută diferența dintre ortodocși și eretici.

„Deci, cum să mai înțeleagă cineva ceva, de vreme ce ortodocșii înșiși sunt niște șarlatani – adică, de ce să-i mai condamnăm pe eretici? Rezultatele nu sunt aceleași? Pentru că, fie că mergi la „biserica” evanghelică din Atena, fie la cea papistașă, fie la sinagoga evreiască, fie că mergi la biserica ortodoxă, toți sunt în aceeași stare, niciunul nu e luminat, nici ortodocșii, nici evreii. Vasăzică, din punctul ăsta de vedere, proprii noștri șarlatani nu se deosebesc cu nimic de șarlatanii altora. Cine să mai condamne pe cine?

Pentru că, dacă facem astăzi distincția aceasta (între eretici și ortodocși), primii pe care ar trebui să-i dăm afară ar fi proprii noștri duhovnici. Ce criterii să mai folosim în aplicarea criteriilor istorice? Așa că lăsăm lucrurile așa cum sunt și spunem: Întoarceți-vă către monahism și uitați-vă ce fac călugării – dar și acolo există șarlatani, chiar și în mănăstiri, în ziua de azi.

De aceea, problema criteriilor este cea mai importantă. Adică, dacă avem aceste criterii și ne gândim la ce făceau în trecut cu ereticii, este exact ce facem noi astăzi cu medicii șarlatani. Le interzicem să mai practice profesia de medic. Nu poți să ai un medic șarlatan într-un spital, sau medicamente false pe piață.”

Ereticii erau condamnați de Părinții Sinoadelor Ecumenice pentru că susțineau false învățături care desființau metoda terapiei. Pentru prima dată la Sinodul de la Frankfurt din 794, francii au condamnat un popor întreg, numindu-i „eretici” pe greci, în loc să condamne o anumită persoană.

„La Sinodul de la Frankfurt din 794, pentru prima oară în istorie a fost condamnat un popor întreg, câtă vreme până atunci ereticii erau indivizi: Arie, Nestorie etc. E condamnat fie capul ereziei, fie însăși erezia, nu însă un întreg popor. Francii sunt cei care pentru prima oară condamnă un întreg popor, pentru că-i condamnă pe greci ca eretici.”

„Apoi mai avem și problema modului în care politica unei epoci influențează dogma. Atunci când privim apariția ereziilor din punct de vedere istoric, din epoca apostolică și până în Evul Mediu, ereziile, de obicei, sunt numite după fondatorul lor. Sunt descrise după numele ereziarhului sau, în alte cazuri, după numele ereziei, cum este monofizitismul. Avem, de asemenea, gnosticismul, care este și o religie străină etc.

În Evul Mediu, pe la mijlocul secolului al VIII-lea, apar scrieri care se păstrează în latină cu titlurile lor, sintetizate în Contra Errores Graecorum (Împotriva rătăcirilor grecilor). Din câte știu, e pentru prima oară când, în loc să se înfiereze ereziarhul sau erezia, e înfierat un popor întreg. Vasăzică, ceva e putred, pentru că vedem o nouă tradiție în lupta contra ereziilor.

Apoi, ne ducem la Actele Sinodului de la Frankfurt, din 794, să vedem de unde vine acest Contra Errores Graecorum, tradiția aceasta. Și găsim acolo, în hotărârea Sinodului, faptul că grecii sunt condamnați ca eretici. Ca eretici, dar ce fel de eretici? Pentru că, destul de straniu, la Sinodul acesta sunt condamnați și iconoclaștii, și iconofilii. Sunt condamnați și unii, și alții. Bine, erau francii așa deștepți încât să-și poată dea seama că amândouă părțile care se confruntau în Imperiu erau eretice? Cum pot fi eretici și unii, și alții? Trebuia să fi luat poziție fie pentru, fie contra iconofililor. Ei nu iau poziție nici pentru unii, nici pentru alții. Pur și simplu îi condamnă și pe unii, și pe alții.

Ca să-i condamne și pe unii, și pe alții, trebuie că se-ascunde ceva în spatele acestui lucru. Ceva nu e-n regulă, pentru că francii erau barbari – și totuși, ciudat, la Sinod grecii au fost condamnați. Dar chiar înainte de Sinod existau așa numitele Libri Carolini, despre care tradiția spune că ar fi fost scrise de însuși Carol cel Mare, însă teoriile sunt că au fost scrise de anturajul lui teologic. Acolo, în Libri Carolini, e foarte caracteristică ura față de romani, nu față de greci. Acolo este înfierat neamul romanilor și tot ce este roman. Vasăzică, acolo se află punctul zero de plecare al gândirii francilor despre romei.”

Prin urmare, erezia este o abatere de la adevărul revelat, dar și de la metodologia care călăuzește la îndumnezeire. Sinoadele, la care participă Părinții îndumnezeiți – cea mai mare parte a lor, cel puțin – defineau Revelația, pentru că nici Revelația, nici calea ce călăuzește la vederea lui Dumnezeu să nu fie pervertite.

Mitropolitul Ierotheos Vlachos, Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, volumul II, trad. din greacă de Tatiana Petrache și Mănăstirea Diaconești, Edit. Doxologia, Iași, 2017, p. 503-507.

Învățătura Sfântului Teodor Studitul – normativă pentru situația actuală a Bisericii

Sfântul Teodor Studitul a trăit în a doua parte a secolului al VIII-lea și prima jumătate a secolului al IX-lea (+826). A fost fiul unui funcționar imperial.  Datorită evlaviei mamei sale și a influenței unchiului său Planton – care va fi și viitorul său duhovnic – și-a îndreptat viața lui către monahism. A aprofundat mult învățătura patristică, îndeosebi a Sfântului Vasile cel Mare. După Sinodul al VII-lea Ecumenic a fost hirononit preot de către Sfântul Tarasie patriarhul Constantinopolului. În urma îmbolnăvirii egumenului Platon a fost ales egumen al Mănăstirii Sakkudion, iar ulterior egumen al Mănăstirii Studion din Constantinopol de unde și denumirea sa de “studitul”. Epistolele sale (se păstreaza aproximativ 550 de epistole) pe care le-a adresat unor funcționari ai statului, unor viețuitori de mănăstire, unor ierarhi, denotă izvorul limpede al învățăturilor sale și discernământul necesar în vremurile tulburi din sânul Bisericii provocate de iconoclasm și de așa numitul “sinod adulterin”. Sfântul Teodor reușește cu mult discernământ duhovnicesc să răspundă la multitudinea de întrebări ce preocupa conștiința oamenilor din acele vremuri tulburi. În epistolele sale găsim unele recomandari general valabile și pentru situația cu care astăzi ne confruntăm în sânul Bisericii. În cele ce urmează vom face cunoscută o parte din textul unei epistole și vom cita două note de subsol pentru o mai bună înțelegere a acestui text iar ulterior vom face o paralelă între situația de astăzi a Bisericii și cea din vremea Sfântului Teodor pentru a vedea dacă prescripția sa canonică poate fi aplicată și în zilele noastre.

Scrisoarea 553: “Către soția unui spătar al cărei nume e Mahara”: “…Iar la întrebarea dacă trebuie să se cerceteze iarăși din pricina ereziei, răspunsul este: acest lucru este absolut necesar. Căci a te împărtăși de la un eretic sau de la unul învinuit pe față pentru viețuirea sa, ne înstrăinează de Dumnezeu și ne face familiari diavolului. Așadar cercetează [bine], o fericito, și să se potrivească cercetarea ta într-un oarecare fel cu cele spuse [mai înainte] și în acest chip apropie-te de [Sfintele] Taine. Și să fie știut tuturor că acum erezia care stăpânește în Biserica noastră este cea a adulterilor.[O], de ar fi cruțată de ea și cinstitul tău suflet împreună cu surorile și cinstitul capul tău! Și mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la Liturghie. Ce să spun acum despre acest lucru nu văd, decât că întinare are împărtășania din singurul fapt că-l pomenește [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie.

Iar Domnul, Cel ce va conduce pe voi în atâta măsura a Dreptei Credințe, Însuși să vă păzească și să vă păstreze nevătămați și întregi și cu trupul și cu sufletul, spre tot lucrul bun și spre toată îndestularea în viață, mă refer și la căsnicia voastră, și la preaevlavioasele surori, rugându-vă toți pentru nevrednicia noastră.”

Note de subsol: 1. Doamna întrebase dacă trebuie ca omul să cerceteze în legătură cu preotul unde se împărtășeste; 2. Deci e importantă, în egală măsură, și viețuirea preotului și credința lui dogmatică, și nici unul din aceste lucruri nu este indiferent. (Dreapta Credință în Scrierile Sfinților Părinți pag. 158 – 159)

Comentariu: pe când sfântul era egumenul la Sakkudion, Împăratul Constantin al VI-lea își închide forțat soția sa Irina (o nepoata a Sf. Filaret cel Milostiv) în mănăstire și se căsătorește în chip abuziv și adulter cu amanta sa Teodota, ruda Sfântului Teodor și dama de companie în suita împărătesei. Căsătoria este săvârșită de preotul iconom Iosif de la Sfânta Sofia (septembrie 795). Patriarhul Tarasie, pentru a evita o posibilă redeclanșare a persecuției iconoclaste acceptă starea de fapt. Sfântul Teodor alături de obștea sa monahală sancționează abrupt aceste inadvertențe și iese din comuniune cu patriarhul, postându-se în același timp adversativ și frontal față de fapta împăratului și de actul necugetat al preotului Iosif (primăvara anului 796). Ulterior Sfântul Tarasie îl caterisește pe iconomul Iosif și reintră în comuniune cu Sfântul Teodor. După moartea patriarhului Tarasie este ales în scaun Sfântul Nichifor (806-815), care în 806 întrunește un sinod local reprimindu-l la slujire pe iconomul Iosif. În ianuarie 809, împăratul Nichifor și patriarhul convoacă “sinodul adulterin” care condamnă pe toți cei ce nu sunt de acord cu “iconomia” aplicată preotului Iosif.  Acest sinod își dorește să arate că această căsătorie abuzivă reprezintă “iconomie”.  Sfântul Teodor demonstrează clar că alungarea unei soții legitime, închiderea ei cu forța în mănăstire și căsătoria dintre împărat și amanta lui nu poate constitui iconomie ci reprezintă o încălcare gravă a canoanelor și a predaniei bisericești, putând da naștere unui precedent în viața credincioșilor. Sfântul Teodor spune clar că iconomia nu se poate realiza prin încălcarea gravă a rânduielii bisericești. Lui Teoctist Magistrul, Sfântul Teodor îi spune: “…nu-i vorba aici de un fel de iconomie, ci de un prilej de nelegiuire și călcare a dumnezeieștilor canoane. Căci definiția iconomiei, precum știi este de a nu anula nicidecum ceva din cele statornicite, nici măcar când se îngăduie puțin pogorământ la vremea cuvenită și pentru un anumit motiv, ca nu cumva de aici să nu se realizeze ceea ce se caută de fapt, prin aceea că în realitate se coboară ștacheta și se păgubesc astfel cele mai desăvârsite.”  În urma “sinodului adulterin”  s-a pus problema raportului corect față de sinodali și față de următorii acestora. Astfel Mahara, soția spătarului, îl întreabă pe Sfântul Teodor dacă trebuie cercetată poziția preotului referitoare la acest sinod în vederea împărtășirii cu Sfintele Taine. Sfântul Teodor răspunde că trebuie cercetată credința preotului și dacă acesta pomenește pe ereziarh la Liturghie să se ferească de împărtășirea din mâinile acestuia (,,Ce să spun acum despre acest lucru nu văd, decât că întinare are împărtășania din singurul fapt că-l pomenește [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie…”) Spre deosebire de acest “sinod adulterin” la Sinodul din Creta, pe lângă faptul că s-a abrogat Canonul 72 de la Sinodul Quinisext, care specifică clar interzicerea căsătoriilor mixte (dintre ortodocși și eretici) făcând posibile căsătoriile mixte, chipurile din iconomie; a recunoscut confesiunile eretice ca biserici, promovând mai multe teorii eretice. Cu mult mai grave sunt încălcările canonice ale adunării din Creta decât ,, iconomia” promovată de “sinodul adulterin”. Deci prescripția Sfântului Teodor Studitul de a nu ne împărtăși din mâinile ereziarhilor și ale celor care îi pomenesc este cu mult mai indicat ținând cont de gravitatea abaterilor din Creta.

Mai multe texte ale Sfântului Teodor Studitul referitoare la erezie, la promotorii acesteia și la poziția pe care trebuie să o aibă credincioșii.

1. “Prin urmare, stăpâne, sinod nu înseamnă a se aduna pur și simplu ierarhi și preoți, chiar dacă sunt mulți (căci mai bun este, zice [Scriptura], unul care face voia lui Dumnezeu decât mii care o calcă), ci [a se aduna] în numele Domnului prin cercetarea și păzirea canoanelor, și a lega și dezlega nu la întâmplare, ci așa cum cere adevărul și canonul și regula acriviei.”(pag.20)
2. “Căci cuvântul lui Dumnezeu, prin firea lui, nu se poate lega și puterea nicidecum nu a fost dată ierarhilor ca să poată face vreo călcare de canon, ci numai ca să urmeze cele dogmatisite și să calce pe urmele celor care le-au primit înaintea lor (nu știu decât că ceva necanonic este și trecerea cu vederea [a canoanelor])”(pag. 20)
3. “…dacă cineva dogmatizează sau poruncește să facem ceva în afară de aceea ce am primit, în afară de ceea ce canoanele sinoadele sobornicești și locale [au hotărât] în [diferite] vremi să nu fie primit acela nici să fie socotit în ceata aleasă a sfinților.”(pag. 21)
4. “Nu suntem rupți de Biserica lui Dumnezeu, o, sfinte cap, nici n-am suferi aceasta. Dar chiar dacă în  alt fel [suntem rupți], [adică] prin multe păcate, însă suntem ortodocși și hrăniți de soborniceasca Biserică, lepădând toată erezia și primind tot sinodul sobornicesc și local acceptat [de Biserică], dar și decretele canonice promulgate de ele. Căci nu este ortodox desăvârșit, ci [doar] pe jumatate, cel căruia i se pare că ține dreapta credință, dar nu se ține drept de dumnezeieștile canoane.”(pag. 24)
5. “…deoarece nu am vrednicia episcopiei spre a putea mustra, îmi e de ajuns păzirea proprie de a nu avea parte de împărtășirea cu acela și cu cei care întru cunoștință liturghisesc împreună cu acela, până când se va lua din mijloc piatra de poticnire.”(pag. 26)
6. “Căci și acestea [canoanele] sunt pecetluite de Duhul Sfânt și prin dezlegarea lor sunt dezlegate [nimicite] toate cele care țin de mântuirea noastră.”(pag. 37)
7. “Așadar, acești noi apostoli mincinoși declară pe față că nicidecum după hotarele așezate de sfinți ci prin propria putere și judecată, în afara celor poruncite de ei [sfinți] fiecare dintre ierarhi lucrează: dezleagă în cele în care nu este dezlegare [sfinți] și leagă în cele în care nu este legare la ei [la sfinți]. Și vedeți că acestea se săvârșesc în fiecare zi.”(pag 37)
8. “Și mai înainte de acestea nu era sigur dacă trebuia să ne depărtăm cu totul de cei fărădelege sau numai să fugim de împărtășirea pe față cu ei, dar să-I pomenim [totuși], printr-o iconomie cuvenită, până la o vreme. Dar când necredința eretica a ieșit limpede pe față și a fost dată la arătare prin sinod, trebuie de acum să-ți arăți pe față evlavia ta, împreună cu toți ortodocșii, prin faptul de a nu te împărtăși cu cei răucredincioși, nici să pomenești pe unul din cei aflați în sinodul adulter sau care cugeta la fel cu el [cu sinodul adulter] (Dreapta Credință în scrierile Sfinților Părinți, pag 42)
9. “Căci Gura de Aur nu numai pe eretici îi dovedește cu mare și puternic glas ca dușmani ai lui Dumnezeu ci și pe cei ce se împărtășesc cu unii ca aceștia.”(pag. 42)
10. “Iar fapta monahului este că nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând înaintea mirenilor pilda sa, să le dea motiv pentru erezie și pentru împărtășirea cu ereticii, spre a lor pierzanie.”(pag 43)
11. “În legătură cu cele rânduite de Sfinții Părinți, trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtășie cu ei am primit, ci “vai!” Se rostește asupra celor care au părtășie cu ei, fie și doar la mâncare sau băutură sau [simpla] relație. Așa încât învățător străin și în afara propovăduirii [evanghelice] este cel ce zice acelea, oricine ar fi între oameni.”(pag. 153)

Bibliografie:

Dreapta Credință în învățăturile Sfinților Părinți,  editura Sophia, București, 2006

Ieromonah Grigorie Sanda

Sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/invatatura_sfantului_teodor_studitul_normativa_pentru_situatia_actuala_a_bisericii/2017-08-20-479

„ÎNDRĂZNIM, EL A BIRUIT LUMEA!” Vedeta ecumeniștilor, Preotul Constantin Necula, în conferință la Tașca, jud. Neamț 19 august, ora 17.

Primaria Comunei Tasca din judetul Neamt l-a invitat sambata, 19 august, pe preotul profesor Constantin Necula să tină in localitate o conferinta, intitulată „Indraznim, El a biruit lumea”.

Profesorul sibian de teologie s-a impus publicului larg printr-o abordare neconventionala a teologiei, printr-o atitudine megaecumenista fata de marile teme legate de raportarea Bisericii Ortodoxe la celelalte culte religioase. Animat de un spirit de vedeta, de un fel de revival penticostal, preotul Constantin Necula atrage multimea prin prezentarea unei ortodoxii lumesti, dezbracate de caracterul sacru si spiritual, printr-o vulgarizare excesiva si necuviincioasa a unor lucruri in abordarea carora se impune decenta si sobrietate, dar si prin unele afirmatii eretice legate de exemplu de caducitatea Sfintelor Canoane sau de pretinsa sfintenie a unor eretici aflati in afara Bisericii Ortodoxe a lui Hristos.

Din materialul de mai jos se poate vedea cum, intr-un spirit manipulator, profesorul sibian incearca sa acrediteze ca ecumenismul este singurul motiv pentru care etniile din Romania traiesc in pace religioasa. http://www.cuvantul-ortodox.ro/…/cum-manipuleaza-si-cum-ne…/.
In acelasi duh, intr-o alta conferinta, preotul Necula a afirmat: „Ardealul nu poate fi decat ecumenist”😨. Aceasta afirmatie reprezinta o blasfemie la adresa sfintilor ardeleni, care au luptat si si-au dat viata pentru apararea Ortodoxiei pe meleagurile lor, impotriva uniatiei greco-catolice si a propovaduririi diferitelor erezii, cu atat mai mult cu cat „ecumenismul” practicat in Ardeal in Evul Mediu nega dreptul Ortodoxiei de a exista alaturi de celelalte confesiuni religioase.
https://saccsiv.wordpress.com/…/video-preotul-constantin-n…/
In aceeasi conferinta, profesorul Necula a afirmat ca este fan al muzicii rock, ca sta pe un post de radio de muzica rock patru ore pe zi, ca are de gand sa mearga la concerte rock cu sutana si cu crucea la gat etc. etc.
https://saccsiv.wordpress.com/…/video-preotul-constantin-n…/.

Intr-o scrisoare a unor preoti suceveni, trimisa spre redactie in urma unei conferinte sustinuta la Radauti anul trecut, reiese ca acei preoti s-au smintit complet de raspunsurile oferite de doctorul in teologie, care a bagatelizat importanta sfintelor canoane, a fost de acord cu pictarea ereticilor in pictura ortodoxa etc. Cu acea ocazie, la fel a fost banalizata si gravitatea sinodului din Creta, in sesiunea de intrebari care i s-a pus pe aceasta tema.
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/…/parintele-necu…

In urma cu ceva vreme, profesorul Necula a afirmat ca papa Ioan Paul al II-lea este „sfant astazi”, o opinie teologica pentru care in mod firesc ar fi trebuit sa fie sanctionat disciplinar, deoarece admite existenta sfintilor in afara Bisericii Ortodoxe, in conditiile in care Biserica invata ca in afara sa nu exista nici mantuire, nici har mantuitor, care sa ii faca pe eretici sfinti.
Cu acea ocazie, domnia sa a vorbit despre faptul ca Biserica Ortodoxa este „Sora apostolica a Bisericii Romano-Catolice”, prin aceasta dand glas ideii eretice a „Bisericilor surori” si a „celor doi plamani ai crestinismului”, atat de prezente in dialogurile ecumeniste. In realitate, Biserica Ortodoxa este singura Biserica a lui Hristos, neavand nicio „sora”, deoarece Hristos nu poate fi cap mai multor „biserici”, idee promovata de catre sinodul din Creta, care a afirmat ca Biserica Ortodoxa recunoaste denumirea istorica de „biserici si confesiuni ortodoxe”, adica recunoaste ca in afara sa mai exista si alte „biserici”, chiar daca nu se afla in legatura canonica cu Ortodoxia si sunt indepartate de la dreapta credinta. Aceasta afirmatie este eretica si incalca Simbolul de credinta care vorbeste despre „una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica”, nu despre „Biserica si biserici si confesiuni”. http://www.turnulsfatului.ro/…/parintele-necula-despre-int…/.

Discursul despre „sfintenia” papei Ioan Paul al II-lea a fost rostit de catre preotul Necula cu prilejul unei analize a intalnirii dintre patriarhul rus Kirill si papa Francisc. Acel dialog a fost considerat de catre multi clerici si credinciosi din Patriarhia Rusa ca o tradare a Ortodoxiei de catre patriarhul rus, deoarece cu acea ocazie s-au semnat niste documente in 30 de puncte in care se manifesta speranta realizarii unitatii ecumeniste „pentru care S-a rugat Hristos”, de „marturisire a Evangheliei lui Cristos” in comun etc. Numerosi preoti au intrerupt pomenirea numelui patriarhului la slujbe ca urmare a acelei declaratii. Se observa referirile ecumeniste la „puterea dragostei” care invinge tot in dialogul ecumenist.
http://cursdeguvernare.ro/intalnirea-papei-francisc-si-a-pa….

In alta luare de pozitie, parintele Necula afirma ca „popa e popa de la usa incolo”, afirmatiei care contravine sfintelor canoane, care il considera pe preot preot in orice imprejurare a vietii, impunandu-i un comportament moral corespunzator rangului sau.
https://saccsiv.wordpress.com/…/teologie-postpatristica-pr…/

Invitat la o conferinta la penticostalii de la Beius, organizatorii au explicat prezenta preotului Necula prin faptul ca „vom face ca toti ortodocsii care vor veni sa se simta bine, pentru ca suntem biserici surori, toti suntem crestini si avem aceeasi credinta in Dumnezeu”, cand in realitate nu exista biserici surori, ci Ortodoxia este Biserica lui Hristos, pe cand ceialalti sunt eretici si schismatici, rupti de trupul Bisericii. La aceasta conferinta ecumenista, preotul Necula a fost invitat in Duminica Ortodoxiei, cand Biserica sarbatoreste triumful asupra tuturor ereziilor si schismelor. Partenerul de conferinta i-a fost controversatul pe atunci inca preot Cristian Pomohaci.
Conferinta respectiva s-a desfasurat sub egida: „Depasind barierele confesionale, ne vom ruga impreuna si vom canta din cantarile Oastei Domnului”, o idee curat ecumenista, condamnata de canoanele 45 si 46 apostolice, care interzic orice forma de rugaciune cu ereticii.
https://saccsiv.wordpress.com/…/pr-conf-dr-constantin-necu…/.
Cu acea ocazie, crestinii ortodocsi din Beius au considerat participarea celor doi preoti ortodocsi, alaturi de pastorul Vladimir Pustan, convertit de la ortodoxie la penticostalism, ca fiind nepotrivita, mai ales in Duminica Ortodoxiei, fiind de parere ca pentru acest lucru cei doi ar fi trebuit sanctionati canonic.
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/…/pr-constantin-…
Chiar daca pe parcursul conferintei preotul Necula le-a vorbit penticostalilor despre Ortodoxie, prezenta sa acolo i-a legitimat pe penticostali ca „frati”, iar erezia lor ca „biserica sora”. http://www.cuvantul-ortodox.ro/…/cum-a-prezentat-pr-consta…/ Este un exemplu clasic de abordare ecumenista a „dialogului” dintre teologii ortodocsi si ecumenisti, in care ortodocsii vorbesc fara sa ii auda nimeni despre valorile Ortodoxiei, legitimandu-i insa pe eretici ca parteneri de dialog si ca „biserici surori”.

Sunt multe astfel de exemple care il plaseaza pe profesorul Constantin Necula in avangarda unei teologii nepatristice.
Locuitorii tascani sunt probabil maguliti de prezenta unei asemenea personalitati in mijlocul lor, dar oare stiu toate aceste informatii despre cel pe care il vor primi sa le conferentieze? Oare primaria organizatoare a evenimentului s-a consultat cu preotii parohi din localitate, care marturisesc ca sunt ortodocsi si ca nu au nicio partasie cu ecumenismul, inainte de a invita un teolog renumit sustinator al ecumenismului sa le conferentieze?

Tot ce putem spera este ca acesti oameni cuminti si credinciosi, care au primit Ortodoxia si au tinut-o din mosi stramosi, nu vor fi invitati sa indrazneasca sa il urmeze pe parintele Necula in drumul domniei sale spre o teologie absolut originala, animata de un puternic duh ecumenist si lumesc.

Mihai – Silviu Chirilă

Sursa: https://www.facebook.com/mihaisilviuc/posts/1658525497499708

Ierarhii ardeleni se solidarizează în condamnarea părintelui mărturisitor Cosmin Tripon

Canonul 12 Cartagina reglementează modul în care trebuie judecate apelurile preoților și diaconilor care fac recurs la judecata de care au avut parte în prima instanță. Canonul statuează: “Potrivit celor hotărâte la sinoadele din vechime, propun ca, dacă vreun episcop (ceea ce să nu se întâmple) ar cădea în vreo învinovățire și apar multe piedici încât să nu se poată aduna mai mulți, atunci pentru ca cel învinovățit să nu rămână sub acuză, să se audieze de 12 episcopi, iar presbiterul de șase episcopi și de al său, iar diaconul de trei”.

Din acest canon tragem următoarele învățături:

1. Canonul reglementează o prevedere conformă hotărârilor sinoadelor din vechime: canonul 74 apostolic, 5 sin. I, 6 sin. II, 9 sin. IV etc.

2. Canonul prevede ca numărul de episcopi care audiază recursul să fie de minimum 6+1 pentru preot și 3 pentru diacon, în cazul în care “apar multe piedici să nu se poată aduna mai mulți”.

3. Pentru recursul preotului caterisit în primă instanță este obligatoriu să existe cel puțin șase episcopi plus episcopul sufragan.

Profesorul de drept canonic Ioan N. Floca apreciază că prevederea canonului 12 Cartagina instituie de fapt un for de judecată extraordinar, format din 12 episcopi pentru judecarea episcopului, din șase plus sufraganul, pentru recursul preoților și din trei pentru judecarea diaconilor.

Singura excepție de la această regulă este cea prevăzută de canonul 14 Cartagina pentru provincia nord africană Tripolitania, unde este permis “din cauza sărăciei provinciei”, ca apelul unui preot condamnat în primă instanță să fie audiat de cinci episcopi. Această excepție nominală nu poate fi invocată ca excepție de alte mitropolii, deoarece canonul 14 nu face o derogare de la regula generală de care să poată beneficia oricine nu poate împlini condițiile canonului 12, ci o derogare specială doar pentru provincia Tripolitania.

Sinodul mitropolitan din Sibiu a respins în data de 18 mai 2017 apelul făcut de părintele mărturisitor Cosmin Tripon, condamnat în martie în primă instanță de către Consistoriul eparhial Oradea, la capătul unui proces în care au fost sesizate de către părintele mai multe nereguli de fond și de formă:

1. Trimiterea în judecată s-a făcut fără a se efectua cercetarea disciplinară.

2. Acuzația de schismă, în baza căruia a fost caterisit, i s-a adăugat în timpul procesului, ea neexistând pe niciuna dintre citațiile trimise părintelui în timpul procesului.

3. Nu s-a făcut proba că membrii Consistoriului Eparhial au pregătirea necesară pentru a fi în poziția de judecători ai părintelui.

4. Nu s-a stabilit, pe baza unei expertize profesionale realizată de o terță parte, neimplicată în sinodul din Creta sau în procesul părinților nepomenitori, dacă sinodul din Creta a fost sau nu eretic. În lipsa acestei demonstrații, nu se poate nega faptul că întreruperea pomenirii s-a făcut în conformitate cu canonul 15 I-II, în interpretarea pe care i-o dau Sfinții Părinți, nu teologii ecumeniști sau autorii anonimi ai unei broșuri editate de Patriarhia Română, în care este ridicat în slăvi“marele și sfântul sinod”. Iar dacă pomenirea a fost întreruptă canonic, atunci întregul proces este nul de drept.

Decizia de respingere a apelului înaintat de părintele Cosmin Tripon a fost semnată de toți membrii Sinodului Mitropolitan din Mitropolia Ardealului. Indiferent că au participat sau nu la sinodul din Creta, că și-au manifestat sau nu atașamentul sau respingerea față de deciziile acelui sinod, ierarhii ardeleni s-au solidarizat în a-l condamna ca schismatic pe părintele Cosmin Tripon pentru simplu motiv că s-a opus, în limitele impuse de sfintele canoane, sinodului eretic din Creta.

Părintele Cosmin Tripon a înaintat un apel la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în care adaugă la motivele de anulare a caterisirii sfinției sale și faptul că recursul nu a fost judecat de către șase episcopi plus episcopul sufragan și că, în primă instanță, episcopul și-a judecat propria cauză. Apelul a fost înregistat la Cancelaria Sfântului Sinod, urmând a se lua o decizie în privința acceptării sau respingerii sale.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/08/17/ierarhii-ardeleni-se-solidarizeaza-condamnarea-parintelui-marturisitor-cosmin-tripon/

Petiție: „Cerem retragerea definitivă a proiectului Legii vaccinării obligatorii!!!”

Textul petiției este aproximativ același cu textul scrisorii protest, ce a fost semnată de o parte din manifestanții din 13 august de la Protestul împotriva vaccinării obligatorii.

Semnați cât mai mulți această petiție pentru că, atunci când se va termina vacanța parlamentară vom printa listele cu numele celor ce au semnat și le vom depune la Parlament, pentru a face o și mai mare presiune.

Găsiți petiția aici:

Petitie: „Cerem retragerea definitiva a proiectului Legii vaccinarii obligatorii!!!”

Scrisoare deschisă

Domnului Călin Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului

Domnului Nicolae – Liviu Dragnea, Preşedintele Camerei Deputaţilor

Domnului Buicu Corneliu Florin, Preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie

Stimate Domnule Preşedinte,

În calitate de cetăţeni ai României, de părinţi sau viitori părinţi ingrijorati de proiectul de Lege al Vaccinării care recent a fost trimis către Parlament ne adresăm dumneavoastră cu referire la încălcările grave la dreptul internaţional – Codul Nuremberg pct. 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10; raportul Belmont cap 2, 3, 4, 6; Declaraţia de la Geneva, Declaraţia de la Helsinki art. 3-10, 16-18, 25-32 – precum şi a unor prevederi şi drepturi consfinţite în Constituţia României sau în legislaţia naţională.

Respectiv este vorba despre prevederi din legislația aplicabilă în materia sănătății, a drepturilor la viață, sănătate și integritate corporală, precum și libertăți fundamentale de conștiință, opțiune religioasă, cum ar fi:
• drepturile pacientului (Legea 46/2003 art.13)
• drepturile parentale (Cod Civil art 487, Dreptul European al Familiei)
• dreptul la respectarea vieţii private şi a integrităţii fizice şi psihice (Legea nr. 279/2009, art 61, alin 1, iar la alin 2 prevede ca ,,Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei’’ ),
• dreptul de a nu fi supus unui act medical sau unei intervenţii medicale fără consimţământ (Legea 95/2006)
• principiul inviolabilităţii persoanei şi dreptul de a dispune de ea însăşi (Legea nr 279/2009 art. 64, Constituţia României art. 23)
• dreptul la educaţie (Constitutia Romaniei art. 32)
• deontologia profesională a medicilor (Codul Deontologic al Medicilor şi Legea 306/2004)
• libertatea de conştiinţă şi religioasă (Constituţia României art 29),
• dreptul la confidenţialitatea informaţiilor de natură medicală (Legea 46/2003 art 21)

Practic forma actuală a proiectului de Lege al Vaccinării este ilegală, abuzivă şi reprezintă chiar un atentat la libertatea cetăţenilor, la siguranţa naţională prin distrugerea viitorului României reprezentat de copiii ţării, dar şi un prim pas către o dictatură medicală şi nu numai.

În plus, proiectul de lege la care am făcut referire mai sus transformă medicii în nişte simpli ,,politişti ai vaccinării’’ şi desfiinţează statutul de medic din moment ce nu se ţine cont absolut deloc de Codul de deontologie medicală a Colegiului Medicilor din România în care se stipulează la art. 11 alin 1 că ,,nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză’’, iar la alin 2 se arată că ,,în aceleaşi condiţii consimţământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată’’.

Totodată trebuie precizat că nu a existat nici măcar o dezbatere publică reală a Legii Vaccinarii în România, în condiţiile în care în fiecare an au existat numeroase cazuri de îmbolnăviri grave post vaccinale semnalate de presă, ba chiar cazuri de decese !!! dacă ne amintim de scandalul bebeluşilor din judeţul Argeş din luna mai 2016 (unde Corpul de Control al Prim- Ministrului a constatat drept cauză a morţii un lot de vaccinuri adus din Kazahstan şi care nu erau destinate pieţei europene) care au ridicat multe semne de întrebare şi au sporit neâncrederea populaţiei cu privire la seriozitatea derulării acestui act de prevenţie a îmbolnăvirii.

Ba mai mult decât atât proiectul de lege menţionat are la bază o minciună grosolană şi anume că acei copii neimunizaţi ar constitui un pericol pentru comunitate, în baza căreia autorităţile se pregătesc să dea amenzi ce pot ajunge până la 10.000 de lei, să excludă copiii nevaccinaţi din şcoli, incriminând părinţii care refuză vaccinarea şi ameninţându-i cu riscul de a-şi pierde odraslele pentru ,,neglijare medicală’’, ba chiar ajungându-se la acuzatii de ,,eventuale fapte de natură penală’’. Şi încă nu s-au redactat normele de aplicare ale legii care pot veni cu alte surprize…

Vă intrebăm aşadar dacă vaccinurile sunt sigure, eficiente şi asigură protecţie împotriva bolii atunci cum mai pot îmbolnăvi acei copii nevaccinaţi (minoritari) pe cei imunizaţi? Cum să reprezinte un pericol pentru comunitate?

De ce prospectul unui vaccin de pe piață conține unul maximum două beneficii medicale, dar o lista imensă cu riscuri mult mai mari și mai grave decât boala pentru care sunt administrate?

De ce s-a ales varianta vaccinării hexavalente dacă probabilitatea contactării a 6 virusuri simultane este foarte scăzută, fără să se ştie ce impact poate avea acest fapt asupra unui nou născut în condiţiile în care nu există studii în acest sens ?

Îşi asumă cumva iniţiatorii legii răspunderea penală pentru eventuale alte cazuri de îmbolnăviri din cauza vaccinurilor sau se ascund tot după lege care îi favorizează deoarece aceasta prevede în prezent că dacă efectele adverse nu apar până la 30 de zile după vaccinare, restul nu se contabilizează, conform ghidului pentru raportarea reacţiilor adverse post-vaccinare RAPI?

Sigur că întrebarile, problemele pe care le ridică această Lege a Vaccinării sunt mult mai multe şi ne-ar trebui pagini întregi ca să le exprimăm pe toate.

Însă esenţialul a fost atins şi de aceea ţinând cont de motivele expuse mai sus vă solicitam categoric retragerea definitivă a acestui proiect de lege ilegal, abuziv şi neconstituţional deoarece încalcă grav drepturi consfinţite prin Constituţia României, prin legi internaţionale, precum şi prin alte legi naţionale, iar in opinia noastră reprezintă un atentat la siguranţa naţională.

Vă mulţumim

Sursa: https://danielvla.wordpress.com/2017/08/17/petitie-cerem-retragerea-definitiva-a-proiectului-legii-vaccinarii-obligatorii/

[Foto+Audio] Hram de Adormirea Maicii Domnului la schitul Rădeni. Cuvânt de învățătură al Părintelui Claudiu Buză

Sute de oameni au venit din toate colțurile țarii și din diaspora la Rădeni pentru a participa la hramul Adormirii Maicii Domnului. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți nepomenitori, cuvântul de învățătură fiind rostit de către Părintele Claudiu Buză.

 

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/08/15/fotoaudio-hram-de-adormirea-maicii-domnului-la-schitul-radeni-cuvant-de-invatatura-al-parintelui-claudiu-buza/

Părintele Elefterie Tărcuța – Scrisoare către Patriarhie: „Sunteți prea implicați la construcția unui nou Turn Babel”

Credincioșii sunt derutați; nu înțeleg ce fac fără episcopul sau preotul ecumenist. Din obișnuință și din cele amintite mai sus îi acceptă așa cum sunt sau nu îi interesează ce se întâmplă.
În acest caz nu caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu. Încă și oile, animale atât de ascultătoare și supuse ne pot da o lecție. Dacă în locul păstorului văd un lup, vor asculta de el? Sau lupul în blană de oaie nu va trezi simțul oilor?,,Iar după un străin ele (oile – în cazul nostru, oameni înțelepți) nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10,5)

Scrisoarea-p-Elefterie-Tarcuta-catre-patriarhie

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/08/10/parintele-elefterie-tarcuta-scrisoare-catre-patriarhie-sunteti-prea-implicati-la-constructia-unui-nou-turn-babel/

Legea VACCINĂRII OBLIGATORII e pregătită. Avem autorizație pentru PROTESTUL ANTIVACCINARE OBLIGATORIE!

Ministrul Sănătății, Florian Bodog, a anunțat, în ședința de Guvern de astăzi, că Legea vaccinării va fi supusă aprobării Executivului.

„Astăzi, cu toate că unii dintre noi au auzit că nu va fi Legea vaccinării, ea va fi”, a declarat premierul Mihai Tudose, în debutul ședinței de Guvern.

„Voi supune aprobării Guvernului Legea vaccinării, care va fi trimisă în Parlament şi nu va fi adoptată ca ordonanţă de urgenţă”, a precizat Bodog.

El a adăugat că „am prezentat de-a lungul timpului şi prezint din nou avantajele pe care le aduce această lege cu privire la finanţarea şi desfăşurarea Programului Naţional de Vaccinare, în ceea ce priveşte protecţia pe care o asigurăm copiilor României, în ceea ce priveşte predictibilitatea pe care o asigurăm în ceea ce priveşte aprovizionarea cu vaccinuri şi practic responsabilizăm tot lanţul, începând cu ministrul şi până la părinte, cu privire la vaccinarea copiilor”.

„Legea va fi trimisă în Parlament şi va fi analizată, sunt sigur, cu maximă celeritate de comisiile de specialitate şi sunt convins că, în Parlament, colegii se vor mobiliza, în aşa fel încât să avem, cât mai repede, pusă în aplicare această lege”, a subliniat Bodog.

Ministrul Sănătății a anunțat că, în ultima lună, au fost vaccinați 67.000 de copii, iar rata de refuz a vaccinării a fost de 12%.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/08/09/legea-vaccinarii-obligatorii-e-gata-va-fi-supusa-aprobarii-guvernului-apoi-trimisa-parlament-ce-va-face-dragnea/

PROTESTUL ANTIVACCINARE OBLIGATORIE

Bucureşti, Piața Victoriei (în fața Muzeului Antipa), duminică 13 august, între orele 15:00 – 17:00.

Atenție! Protestul va fi cu o ora mai devreme decât s-a anunțat pe site-uri, bloguri sau pe facebook, din cauza faptului că va urma, în aceeaşi locație un alt protest, după ora 17:00. 

Vă așteptăm să protestăm în mod pașnic, cu bannere, steaguri, cruci, icoane și mult entuziasm!

Rugăm participanții să ia fiecare măsuri de protecție împotriva condițiilor meteo (căldura, soare sau eventual vreme ploioasă).

Citiți forma finală a proiectului Legii Vaccinării din 31 iulie (care, între timp fusese amânată – aşa cum preconizam, pentru foarte scurt timp):

http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/04/LEGEA-VACCINARII_-forma-finala_31.07.2017.pdf

Protestul e cu atat mai necesar cu cat Guvernul insistă pentru impunerea unei legi a vaccinării obligatorii, făcand, cel mai probabil, jocul marilor companii farmaceutice transnaționale.

Iată că deşi fusese amanată legea a fost astăzi pe masa Guvernului şi va fi trimisă în Parlament:

SURPRIZĂ în ședința de Guvern: Legea vaccinării e pe ordinea de zi și are multe modificări

Sursa: https://danielvla.wordpress.com/2017/08/09/avem-autorizatie-pentru-protestul-antivaccinare-duminica-13-august-piata-victoriei-muzeul-antipa-orele-1500-1700/

Un COMENTARIU de bun simț la Broșura Patriarhiei

Cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Editura Basilica a Patriarhiei Române este în curs de publicare broșura intitulată Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri.

Broșura, alcătuită din 53 de întrebări şi răspunsuri, se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a fost editată cu scopul de a oferi membrilor Bisericii noastre un răspuns la întrebările, nelămuririle sau neliniștile care se ridică în legătură cu Sfântul și Marele Sinod și documentele aprobate.

Cei care doresc să lectureze materialul integral, Agenția de Știri Basilica pune la dispoziția utilizatorilor săi broșura în format PDF la finalul acestui articol.

Comentariul lui Utzu:

,,Îmi cer iertare pentru această intervenţie: am citit broşura de mai sus şi, cu puţina mea cunoaştere, ţin să atrag atenţia asupra unor chestiuni.
Principalul este că broşura nu pare a ni se adresa nouă, celor ce am întrerupt comuniunea eclesială din cauza părtăşiei la erezia ecumenistă. Pare mai mult un demers de fidelizare a celor rămaşi în comuniune cu ereticii decât unul de mărturisire a adevărului.

Punctual, sunt în dezacord cu modul în care aţi formulat răspunsul la întrebarea 48, prin care aţi trecut sub tăcere faptul că întreruperea pomenirii se poate face nu numai pentru o erezie condamnată de un sinod ci şi pentru una vădită şi condamnată de sfinţii părinţi. Anume acest temei a fost invocat de părinţii nepomenitori, ecumenismul fiind condamnat ca erezie în predicile tuturor sfinţilor veacului nostru, oricât de generoase îi apar a fi intenţiile, oricât de lucid sau nelucid se prezintă în formă. Ecumenismul este integral erezie.

Din faptul că broşura nu vizează acest aspect esenţial (al faptului că ecumenismul este condamnat ca erezie astfel încât nepomenirea ierarhului eretic necondamnat sinodal este canonică) înţeleg că broşura şi redactorii ei ignoră adevărul iar apelul la restabilirea comuniunii este unul nesincer. Modul în care sunt descrise relaţiile cu „lumea creştină”, „mărturia comună” pe care o putem da ortodocşii şi ereticii (catolicii, protestanţii etc) înaintea păgânilor, toate acestea vădesc o gândire pe care părinţii au condamnat-o ca eretică. Nu am nicio bucurie să văd eretici peste tot, eu unul fiind vai de steaua mea de păcătos, cu mult, mult sub păgâni moralmente vorbind. Dimpotrivă, mi-aş dori din inimă să fim cu toţii în Biserică, toţi ereticii să fie botezaţi şi „să fim una”. Dar nu ecumenismul e calea spre aceasta! Este pur şi simplu o trădare a celor cu care dorim să dăm mărturii comune, le ascundem adevărul, punem lumina sub obroc.

Sunt şi altele care poate vor primi un răspuns documentat din partea celor care au şi scris până în acest moment şi ale căror argumente sunt minunat ignorate de ierarhii noştri.

Este dureros faptul că deşi suntem numiţi schismatici şi se deplânge ruperea comuniunii eclesiale, cu toate acestea, efortul de înţelegere este exclusiv unidirecţional: cei care au întrerupt pomenirea au receptat şi au desfiinţat practic fiecare argument invocat în favoarea ecumenismului, însă dumneavoastră ignoraţi chiar şi punctul de plecare de la care ne revendicăm, chiar textul canonic reprodus în broşură? Este chiar o scăpare a redactorilor faptul că acel canon vorbeşte şi de cugetul sfinţilor părinţi, nu doar de un sinod care condamnă erezia?

Presupunând că este totuşi o scăpare, vă rog ca la următoarea dvs iniţiativă de acest fel, să căutaţi să vă sfătuiţi şi cu părinţii nepomenitori, astfel încât îndemnul la restabilirea comuniunii să nu fie doar o lozincă şi un nou demers prin care sunt ignorate argumentele noastre. Nu poţi cere cuiva să îţi fie frate şi în acelaşi timp să ignori motivele şi durerea sufletului lui. Asta este făţărnicie şi bătaie de joc la adresa celui a cărui comuniune pretinzi că o cauţi.

Toate par frumoase şi corecte în broşura aceasta câtă vreme nu primim cuvântul părinţilor precum că ecumenismul este erezie. Căci dacă plecăm din acest punct, tot restul argumentaţiei dvs se deşiră ca un fum. Or, în lipsa acestui minim consens al punctului de plecare, apelul la comuniunea eclesială este nesincer. Măcar să ne punem de acord cu ce e erezie şi ce nu este, să avem şi să mărturisim aceeaşi credinţă, până să reajungem la împărtăşirea din acelaşi potir. Altfel, comuniune între unul care este ortodox şi altul care, în afara de ortodoxie, mai este fermecat şi de generozitatea ecumenismului lucid, nu prea văd cum s-ar putea face.

Dacă nu pentru noi, măcar pentru sufletele frăţiilor voastre îndrăzniţi să vă luminaţi: Da, ecumenismul este erezie sau Nu, ecumenismul nu este erezie. Sau poate doar ecumenismul lucid nu este erezie. Precizaţi-vă poziţia, haideţi să scoatem la lumină sursa ruperii de comuniune!

Ce mare pas ar fi ca măcar să citesc pe acest portal: Da, ecumenismul nelucid este erezie, dar sinodul din creta nu a fost eretic, decât dacă frăţiile voastre doriţi să fiţi zeloţi şi fără dragoste. Sunteţi zeloţi pentru că strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila ş.a. Măcar de acolo să fi pornit, să simt că totuşi căutaţi la durerea noastră, nu la aparenţe.

Dacă nu argumentele noastre, măcar pe cele ale pomenitorilor care se dezic de această mizerie de sinod să le fi avut în vedere. Iată, cei de la cuvântul ortodox, mănăstirea petru vodă, părintele mihai aldea, eftimie mitra, alţi părinţi care au mai vorbit despre acest sinod şi cu care vă aflaţi în comuniune, care pomenesc părinţii ierarhi, măcar argumentele lor să le fi luat în discuţie. Unitatea asta de monolit a imaginii de „sfânt sinod”, fără flexibilitate, fără orizont, fără dragoste, interpretarea în literă şi nu în duhul sfinţilor părinţi, acestea toate sunt duh schismatic. Cum de nu vă doare inima ştiind că vă aflaţi în deplin adevăr, că ceea ce susţineţi este drept înaintea lui Hristos şi, în acelaşi timp, să ignoraţi argumentele celor cu care vă aflaţi în comuniune! Cum vă lasă inima să vă fie adevărul umbrit de chiar cei cu care sunteţi în comuniune? Ce fel de comuniune de credinţă este asta?

Dar câtă vreme broşura aceasta caută doar să fidelizeze în înşelare, clamând un fals ascendent moral prin îndemn la comuniune, fără a vorbi practic despre esenţial, ignorând chiar şi argumentele fraţilor „pomenitori”, cu care vă aflaţi în comuniune.. ce altceva mai este de zis!

Dumnezeu să ne ierte pe toţi şi să ne mântuiască! Vă rog iertaţi-mă şi rugaţi-vă şi pentru mine păcătosul! Doamne, ajută!”

Sursa: http://basilica.ro/ebook-intrebari-si-raspunsuri-despre-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/

A se vedea și: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/08/03/s-a-trezit-patriarhia-ecumenistilor-si-va-adormi-la-loc/