Scrisoare deschisă către toți frații și surorile din Biserica Ortodoxă Română

Preafericite Părinte Patriarh,

Înaltpreasfințiți Părinți Mitropoliți și Arhiepiscopi,

Preasfințiți Părinți Episcopi, Episcopi-vicari și Arhierei-vicari,

Preacuvioși Părinți Stareți,

Preacuvioase Maici Starețe,

Preacucernici Părinți Preoți,

Cuvioși monahi, cuvioase monahii,

Frați și surori întru Hristos,

Parlamentul României a adoptat săptămâna trecută în regim de maximă urgență proiectul de lege B135/29.03.2018 cu privire la combaterea antisemitismului, ignorând unele demersuri făcute de membri ai societății civile, care au atras atenția că unele prevederi ale acelui proiect sunt neconstituționale.

În expunerea de motive a proiectului de lege se prevede că: “Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale)” reprezintă forme de antisemitism, care, în conformitate cu legea nou-votată se vor pedepsi cu ani grei de închisoare.

Expunerea de motive este destul de ambiguă, cum de altfel este și legea în sine, motiv pentru care nu se poate spune cu precizie cum anume ar trebui formulate “acuzațiile că evreii l-ar fi ucis pe Isus” pentru ca ele să fie considerate fapte penale: ar putea fi vorba de discuții (insulte) de la om la om sau de un discurs public în care evreilor să li se reproșeze direct că “l-ar fi ucis pe Isus”, după cum s-ar putea considera antisemite și relatările biblice referitoare la moartea pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca și imnografia și iconografia care însoțesc aceste relatări.

Pentru că acest aspect nu este explicat concret, legea poate fi interpretată în orice mod, putând deveni un instrument prin care să se încerce suprimarea oricărei referiri din partea Bisericii la procesul, judecarea, condamnarea și răstignirea Mântuitorului, ceea ce ar constitui o gravă încălcare a articolului 29 din Constituția României, care apără libertatea conștiinței religioase și garantează autonomia doctrinară a cultelor față de stat și sprijinul statului pentru buna desfășurare a activității cultelor religioase.

Prevederea expresă referitoare la evenimentele legate de moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos în această lege în care se interzic manifestările antisemite și riscul ca afirmarea adevărului biblic că Mântuitorul Hristos a fost răstignit de către Ponțiu Pilat ca urmare a acuzațiilor aduse Lui și ulterior chiar prefectului roman (Ioan 19,12) de către cărturarii și fariseii iudei (relatare istorică confirmată de cel mai mare istoric evreu, Josephus Flavius înAntichități iudaice¹.) să fie considerată manifestare antisemită și să cadă sub incidența acestei legi trebuie să reprezinte un motiv de îngrijorare pentru toți credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, indiferent de poziționarea acestora față de sinodul din Creta din 2016, și invită la o luare de poziție legală, chiar dacă tardivă, pentru ca această lege să nu fie promulgată de către Președintele României în această formă.

SEMNAȚI PETIȚIA

În anul 2014, în spațiul public românesc a avut loc un scandal, în preajma Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului, prilejuit de o colindă ardelenească difuzată de un post de televiziune local, în care se făcea referire la nașterea Mântuitorului Hristos și la reacția la aceasta a iudeilor contemporani Lui. Scandalul de atunci a fost oarecum preludiul legii de acum, constituindu-se într-un model de cum ar putea fi interpretată și aplicată legea proaspăt votată, în condițiile în care atunci se contestau unele catalogări care puteau fi interpretate ca ofensatoare la adresa evreilor (chiar dacă se refereau la iudeii antici, nu la evreii contemporani), iar nu direct o relatare biblică despre un eveniment din istoria mântuirii.

Cu acea ocazie, profesorul universitar Andrei Marga a afirmat într-un articol publicat că Biserica Ortodoxă are o viziune retrogradă despre evenimentul condamnării Mântuitorului, că este opacă la cercetările făcute în spațiul catolic și protestant, care fac o distincție clară între“Isusul istoric” și “Isusul eshatologic” și au demonstrat că pe Hristos L-au condamnat la moarte romanii, fără nicio implicare a iudeilor contemporani, Care L-au iubit și cu care El s-a aflat într-o desăvârșită comuniune.

Pentru „ieșirea din ignoranță” a Bisericii Ortodoxe Române, profesorul Marga propunea un parcurs în doi pași: “Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui «Iisus istoric» și a corelației dintre «Iisus istoric» și «Iisus eschatologic». Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul”².

Cu trei ani înainte, în 2011, profesorul universitar Andrei Marga fusese distins cu Crucea Patriarhală a Bisericii Ortodoxe Române³, care se atribuie personalităților care își aduc o contribuție marcantă la promovarea Ortodoxiei în societate. Distincția nu i s-a retras nici până acum, în ciuda apariției acestui material denigrator la adresa BOR.

Propunerea profesorului Marga de a îmbrățișa o hristologie specific protestantă și mai ales de “revizitare a liturghiei” ne face să avem teama că unul dintre efectele adoptării acestei legi ar putea fi chiar exercitarea de presiuni ulterioare asupra Patriarhiei Române, pentru a determina ierarhia să adopte unele schimbări în cultul ortodox, de natură a se pune în acord cu prevederile acestei legi și a celorlalte legi care condamnă manifestările antisemite. Un compromis de acest fel, care să implice, de exemplu eliminarea din cult a Evangheliilor din Săptămâna Patimilor, care relatează despre procesul, condamnarea și moartea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, nu ar fi acceptat de niciunul dintre credincioșii ortodocși și ar fi considerat o trădare a Ortodoxiei mai mare decât concesiile doctrinare făcute ecumenismului prin semnarea docu-mentelor ecumeniste de la Kolimbari, din 2016.

Interpretarea ca antisemite a unor scrieri ortodoxe, pe care o dă profesorul Andrei Marga, nu este singulară, motiv pentru care o lege care să condamne penal antisemitismul, cu trimitere directă la “antisemitismul clasic [creștin]”, trebuie să ne alarmeze în cel mai înalt grad. O simplă privire pe Wikipedia, de exemplu, ni-l prezintă pe marele orator creștin Sfântul Ioan Gură de Aur ca “având un rol în dezvoltarea antisemitismului creștin”⁴, pentru simplul fapt că avut o polemică teologică cu creștinii iudaizanți din epoca sa. Ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi Patriarhiei Române i s-ar cere să scoată din toate bibliotecile opera acestui mare sfânt sau a altora la fel de mari, sau măcar să le “curățe” de “afirmațiile sau scrierile antisemite”?Cum ne-am putea apăra atunci, dacă acum nu luăm nicio măsură?

Nu ar fi pentru prima dată când Patriarhia face astfel de concesii. Deja din anumite slujbe bisericești (Prohodul Domnului, acatiste, minee) au fost eliminate unele cântări care făceau referire la relația dintre creștinii primelor secole și iudeii antici sau la reacția acestora din urmă față de Persoana Mântuitorului și de Biserica Sa creștină.

De asemenea, din aceleași considerente, au fost scoase din slujba de trecere la Ortodoxie a ereticilor, schismaticilor, mozaicilor sau musulmanilor toate lepădările punctuale de întemeietorii ereziilor, schismelor sau cultelor necreștine respective, privându-i astfel pe proaspeții convertiți de posibilitatea de a se lepăda cu adevărat de fosta lor religie și a intra realmente în comuniunea cu Dumnezeul cel adevărat, rămânând în felul acesta în continuare legați într-un fel cu duhurile care inspiră religiile din care provin, lucru cu grave consecințe pentru progresul duhovnicesc și mântuirea acelor oameni.

Este de datoria tuturor credincioșilor ortodocși români să fie vigilenți în apărarea drepturilor constituționale ale Bisericii noastre, pentru a nu permite niciun amestec politic (corect) în propovăduirea învățăturii ortodoxe așa cum a fost primită prin generațiile anterioare de la Mântuitorul și Apostolii Săi.

Este datoria episcopilor și preoților Bisericii, a stareților și starețelor marilor mănăstiri ortodoxe din țară să explice autorităților statului, în duhul Scripturii, că pentru noi, ortodocșii, “nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Iisus” (Galateni 3,28), că noi nu practicăm discriminarea pe niciun criteriu, că nu obișnuim să îi acuzăm pe evreii contemporani de faptele săvârșite de către strămoșii lor din Antichitate, pe care Mântuitorul Hristos i-a iertat pe Cruce, alături de romanii pe care dă vina acum profesorul Marga și pe care ni-i prezintă istoria oficială a statului ca strămoși (unii dintre romanii care L-au răstignit pe Mântuitorul au devenit ucenici ai Săi și sunt între timp sfinți ai Bisericii), ca pe unii care nu știu ce fac (Luca 23,34), dar că nu putem falsifica sau escamota realitățile biblice pentru a plăcea mentalității sociale dintr-o anumită epocă istorică, doarece cel ce va răstălmăci sau ciopârți Scripturile și le va învăța astfel oamenilor foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor, după asigurările date de Mântuitorul (Matei 5,18-19), adică nu va avea nicio șansă la mântuire.

În consecință, vă adresez invitația de a vă alătura și a-i convinge și pe credincioșii ortodocși să se alăture demersului de sesizare a Președintelui României cu privire la exercitarea atributului constituțional de a trimite legea care combate antisemitismul la Parlament, pentru a fi revizuită și corectată în privința prevederilor neconstituționale pe care le conține.

Este momentul ca ortodocșii români să se unească într-un efort de apărare a Bisericii Ortodoxe Române de un pericol ale cărui consecințe s-ar putea să se arate în viitor, când deja nu se va mai putea face nimic. A tăcea când se interzice prin lege adevărul despre Patimile Mântuitorului Hristos este o trădare a lui Hristos despre care Mântuitorul lumii a spus: “Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri…” (Marcu 8,38).

În cazul în care, ignorând acest demers, Președintele României va promulga legea în forma actuală, vă sugerez declanșarea sau sprijinirea unei inițiative legislative de modificare a legii antisemitismului, care, în conformitate cu art. 74 din Constituția României, poate fi pusă în mișcare cu sprijinul a 100.000 de cetățeni români, cu condiția înregistrării a cel puțin 5000 de semnături din fiecare județ și municipiul București.

Vă informez că la data de 22 iunie am adresat o Scrisoare deschisă Președintelui României, rugându-l să trimită legea înapoi în Parlament pentru revizuire⁵.

Am inițiat o petiție publică în sprijinul Scrisorii deschise, semnată până acum de 341 de persoane⁶.

La data de 26 iunie 2018, am adresat Avocatului Poporului o petiție în care îl rog să sesizeze Curtea Constituțională a României cu privire la încălcarea de către legea antisemitismului a articolelor 16, 29 și 30 ale Constituției României.

26.06.2018 Cu deosebit respect,

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Preafericirii Sale, Daniel, Patriarhul României

Membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Stareților și starețelor din Patriarhia Română

Preoților parohi de pe cuprinsul Patriarhiei Române

Monahilor și credincioșilor de pe cuprinsul Patriarhiei Române

1 Josephus Flavius, Antichități iudaice, Hasefer, București, 2015, vol. 2, p. 450.

2 http://andreimarga.eu/iesirea-din-ignoranta/.

3 http://www.tirgumureseanul.ro/detali-stire/lista/home/articol/profesorul-andrei-marga-sustine-marti-o-conferinta-la-universitatea-petru-maior.html.

4 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur.

5http://ortodoxinfo.ro/2018/06/22/scrisoare-deschisa-catre-presedintele-romaniei-pentru-a-trimite-legea-antisemitismului-la-parlament-spre-revizuire/.

6https://www.petitieonline.com/scrisoare_deschis_ctre_presedintele_romaniei_pentru_a_trimite_legea_antisemitismului_la_parlament_spre_revizuire.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/26/scrisoare-deschisa-catre-toti-fratii-si-surorile-din-biserica-ortodoxa-romana/

Mărturie pilduitoare a unor tineri ortodocși despre pelerinajul misionar prin țară pentru a-i informa pe ortodocși despre sinodul tâlhăresc din Creta și dictatura biometrică

Încă de la început în Biserica lui Dumnezeu au răsărit neghinele eretice, care au vătămat și vatămă în multe feluri mântuirea neamului omenesc și ca niște semințe rele și mădulare putrede sunt retezate pe bună dreptate de fiii Bisericii Ortodoxe a lui Hristos. Din cauza dezinformării feroce răspândită de mijloacele mass-media, lumea e captivă într-un ocean de minciună pus la cale de slugile lui antihrist pentru supremația mondială, încât omul de rând nu mai este în stare să discearnă adevărul de minciună.

După cum știți, în luna iunie 2016 a avut loc pseudosinodul din Creta unde s-a oficializat și consolidat panerezia ecumenismului sincretic intercreștin și interreligios ca fiind linia oficială a Bisericii Ortodoxe.

Date fiind urmările acestui pseudosinod în țara noastră (căsătoriile mixte – între ortodocși și eterodocși, acceptarea ereziilor ca fiind biserici etc.), am hotărât împreună cu încă patru frați (cu binecuvântarea părintelui duhovnic) să mergem într-un mic apostolat de aproape 2 săptămâni la cele mai importante mănăstiri, biserici și schituri din România pentru ca să vedem care este poziția stareților, monahilor, monahiilor și a preoțiilor față de acest sinod tâlhăresc. Printre mănăstirile vizitate o să le enumăr pe cele mai importante: Sihăstria, Neamț, Paltin, Petru-Vodă, Secu, Agapia, Voroneț, Dragomirna, Pătrunsa și altele.

Unele mănăstiri au viețuitori care au cunoștință de ce s-a întâmplat în Creta zicându-ne că vor lua atitudine atunci când li se va impune să țină Sfintele Slujbe scurtate sau modificate. Au fost printre ei și părinți cărora le era teamă să întrerupă pomenirea, alții ne încurajau să ne continuăm drumul mărturisirii primind broșurile și cărțile noastre.

La mănăstirea Zamfira am găsit spre exemplu, o soră mai în vârstă care s-a îngrădit de erezie, iar din acest motiv a fost bătută de preotul duhovnic, deoarece nu participa la slujbele pomenitorului. Un frate de-al nostru a văzut vânătăile de pe mâinile dânsei astfel că ne-am dat seama cât de prigonită este această mireasă a lui Hristos. După această întâmplare a urmat una mult mai tragică: a fost lovită din nou de către preotul mănăstirii, i-a fost spartă ușa chiliei și în cele din urmă a fost scoasă cu forța de acolo. Preotul a chemat ambulanța, spunându-le medicilor că nu se mai înțelege cu dânsa. Sora a fost dusă și internată la spitalul de psihiatrie. Pe fișa dânsei a fost trecut următorul diagnostic: agitație, tulburări de comportament și depresie. În cele din urmă, a fost scoasă de acolo de o rudă apropiată. Iată de ce tratament au parte cei ce s-au îngrădit și se îngrădesc de pseudosinodul din Creta.

La altă mănăstire, după ce am distribuit în jur de 15-20 de broșuri la oameni, un fiu duhovnicesc al starețului s-a dus de îndată cu o broșură la acesta ca să-l anunțe. Imediat am fost înconjurați de către egumen și enoriașii săi care ne-a rugat să nu mai împărțim broșuri în incinta mănăstirii, la care unul din noi i-a răspuns: „Mărturisiți adevărul oamenilor în legătură cu pseudosinodul din Creta”. Însă starețul acelei mănăstiri s-a eschivat, nerăspunzând la întrebare, însă după ce a fost întrebat de încă două ori a afirmat că ce s-a întâmplat la Creta a fost o chestiune politică. Unul din noi i-a răspuns acestuia că nu trebuie introdusă Biserica în politică. La care starețul ne-a răspuns:,,Prefer să fiu păcălit de Biserică decât să fiu în afara ei”. Atunci am scos cartea Biserica și noile erezii în care sunt compilate mai multe texte culese din scrierile Părintelui Justin Pârvu unde scrie astfel despre pseudosinodul din Creta, la pag. 5: ,,O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu Sinodul de la Ferrara-Florența…”. Voiam să-i arătăm egumenului că s-a umblat și la dogmele Bisericii la acest tâlhăresc sinod. Dânsul n-a fost curios să vadă ce scrie în carte dar o bătrânică simplă ne-a rugat să-i dăruim dânsei cartea. Vedeți cine e dornic să cunoască adevărul?

Când i-am zis unui părinte că urmează să fie modificat Tatăl nostru și că deja unii părinți au anunțat oficial acest lucru în predicile lor, acel preot ne-a mărturisit că nu-i grav pentru că și așa e tradusă greșit Rugăciunea Domnească. Deci, fraților, o să vedeți că atunci când li se va impune preoților să țină Sfintele Slujbe modificate marea majoritate vor accepta hotărârile Patriarhiei.

O replică pe care am primit-o de la doi preoți a fost următoarea: “Noi facem parte din Biserică spre deosebire de voi, deoarece Sfânta Lumină apare la Ierusalim la cererea/rugăciunea patriarhului Ierusalimului, care este de asemenea pomenitor”. Însă dacă aceștia ar fi citit cartea Îngrădirea nu este schismă – Lămuriri datorate., scrisă de Protopresbiterul Theodoros Zisis, care nu este caterisit, aceștia și-ar fi dat seama probabil că cei care au întrerupt pomenirea s-au îngrădit de erezie, nu de Biserică. Cu alte cuvinte Sfânta Lumină vine în fiecare an în Biserica Sfântului Mormânt nu pentru patriarhul Ierusalimului, ci pentru ortodocșii păstrători ai Adevărului care este Hristos, căci Biserica este acolo unde este Adevărul. De menționat mai e că Sfânta Lumină apare în fiecare an pentru ca Dumnezeu să le arate oamenilor care-i credința cea adevărată.

Cartea părintelui profesor Theodor Zisis și a teologului Mihai-Silviu Chirilă ne-au fost de mare ajutor în acest pelerinaj, căci mai mulți oameni au reușit să ajungă la cunoștința adevărului prin intemediul lor. De altfel am mai avut cu noi și o broșură care conține informații despre toate problemele actuale ale românilor legate de ecumenism, globalism, avorturi, chemtrails și despre Dumnezeu.

În legătură cu cărțile pe care le-am avut la dispoziție, o să le enumăr pe toate:

1. Îngrădirea nu este schismă. Lămuriri datorate, scrisă de părintele Teodor Zisis,

2. Dictatura numerică, ediția a 3-a, avându-i ca autori pe fratele Valerică Bușă, pe fratele Constantin Tudor, Emanuel Iscru și Marinela Tudor

3. Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta, scrisă deteologul Mihai-Silviu Chirilă

4. Cartea vieții mele, scrisă de Emanuel Iscru.

Am fost de asemenea și pe străzi în mai multe orașe precum București, Ploiești, Buzău, Focșani, Bacău, Piatra Neamț, Iași, Suceava, Gura Humorului, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Sibiu etc. unde am întâlnit persoane dornice să afle adevărul despre adevăratele probleme cu care se confruntă societatea în ziua de azi.

Am întâlnit în „drumeția” noastră și un părinte pribeag, dezamăgit de cele ce se întâmplă în prezent în Biserică, mărturisindu-ne unele nereguli care se petrec în mănăstirile din țară. Spre exemplu, monahi și monahii s-au plâns că Patriarhia a pus monopolul pe magazinele mănăstirilor, astfel că mănăstirile au devenit dependente de Patriarhie. Tot aceștia s-au plâns și de faptul că sunt puși să presteze muncă fizică de dimineața până seara, astfel că le rămâne foarte puțin timp pentru rugăciune și lectură duhovnicească. În mănăstiri, din păcate nu se mai pune accentul pe rugăciune, pocăință, îndumnezeire precum era odată, ci pe muncă. Acest lucru mi-a adus aminte de ce spunea vrednicul de pomenire Cuviosul Părinte Justin Pârvu: “Moștenirea comunismului în mănăstirile noastre asta este: să mănânce bine și să muncească fizic”. În majoritatea mănăstirilor în care am intrat am găsit practic șantiere în lucru ca să-i țină ocupați pe toți cei din obștile mănăstirilor.

În pelerinajul nostru am observat că preoții n-au avut deloc argumente la următoarele întrebări:

1. Sfântul Paisie Aghioritul a întrerupt pomenirea patriarhului Athenagora pe un motiv mai puțin grav față de ce s-a întâmplat în Creta. Voi de ce nu întrerupeți pomenirea?

2. Dacă voi ați fi mărturisit adevărul oamenilor în predicile voastre, credeți că noi am mai fi stat în fața dumneavoastră acum?

3. Preotul rostește în timpul Sfintei Liturghii „…Pe Preasfințitul (Numele) care drept învață cuvântul adevărului” și îl pomenește pe episcpopul său, oare mai învață acel episcop cuvântul adevărului după ce a semnat documente eretice în Creta sau la Sinodul local de la București?

Cunoscând și mulți oameni deosebiți ne-am dat seama din propria experiență că nu pot fi numiți toți clericii și mirenii care sunt părtași la erezie ca fiind eretici. Însă am avut parte și de dezamăgiri, când am dat de preoți, călugări și monahii care își ascund lașitatea sau neștiința sub masca „sfintei” ascultări, fără a cerceta cu de-amănuntul scrierile Sfinților Părinți și luptele duse de Biserica Luptătoare de-a lungul secolelor pentru păstrarea Adevărului.

Vreau să vă povestesc trei întâmplări care pe mine personal (Emanuel Iscru) m-au marcat în drumul meu în această mărturisire. După cum cred că unii dintre voi știți cum m-a întors Dumnezeu din iadul în care eram la viață, tocmai în închisoare, fiind tânăr și cunoscând, să zic așa, viața subterană a tinerilor din ziua de azi, Bunul Dumnezeu m-a ajutat să pot avea îndrăzneală să vorbesc cu cât mai mulți tineri prin orașele prin care noi am trecut, atât în mall-uri, piețe, cât și prin centrul acestor orașe. Vreau să menționez că tinerii sunt total neinformați, și sunt flămânzi de hrană duhovnicească. Dumnezeu din ei stă și plânge și așteaptă ajutor din partea noastră, fac un apel la toți creștinii care înțeleg vremurile și au cuvânt prin mila Domnului să prindă îndrăzneală și să vorbească deschis oamenilor, tinerilor despre Dumnezeu, despre războiul nevăzut asupra noastră, să deschidă curiozitatea spre această mare comoară Ortodoxia care este atât de frumoasă și din care curge nesfârșita apă vie pe care cu toții trebuie să o bem.

Prima întâmplare a fost într-un oraș unde erau trei tinere așezate într-un parc cu care am intrat în discuție prin prisma broșurilor pe care noi le-am împărțit, în primă fază o fată fiind mai aranjată… Primul gând a fost să zic că poate va avea repulsie la ce voi vrea să vorbesc, dar mai apoi, prin mila Domnului, vorbindu-le despre Dumnezeu și aducând în vorbă și despre viața mea cum eram înainte și cum Bunul Dumnezeu m-a trecut prin suferința sfântă, unde m-a trezit, am rămas uimit cum acestei fete îi curgeau șiroaie de lacrimi pe față.

Auzind Cuvântul lui Dumnezeu, fraților, ce putere au cuvintele care dau viață, aceste suflete plâng și așteaptă scăpare, ele nu își găsesc răspunsul, căci păstori sunt din ce în ce mai puțini. În această societate plină de ispite noi trebuie să fim ca niște vânători de suflete, să nu vă descurajați, să nu vă fie rușine, să ne ostenim și să ne jertfim din timpul nostru ca să trezim suflete la viață cu ajutorul lui Dumnezeu. Ei sunt curați la suflet și poate mult Dumnezeu din ei, numai că cineva trebuie să le spună Adevarul pe înțelesul lor. Iată ce am observat: În primă fază, răul din ei dă să respingă, fețele lor dau să aibă reacții și reacții, dar vă spun că dacă ai răbdare, cu dragoste și cu blândețe, acel zid întunecat de la păcat din inima lor, la un moment dat se sparge și apoi acel om se schimbă la față și îl vezi cum primește Cuvântul și cum stă nemișcat și nu ar mai vrea să plece de lângă tine. Ce fericire simți atunci!

Dumnezeu nu ne va lăsa, nici pe ei nici pe noi dacă ne vom lupta unii pentru alții, să nu ne mai pierdem timpul cu contrazicerile fraților, să dăruim dragoste și să spunem Adevărul acum, cât încă mai putem, ce șansă mare avem acum să-l mărturisim pe Hristos când este atacat din toate părțile și, din păcate, nu o facem cum ar trebui și cât ar trebui.

A doua întâmplare: Eram la Bacău spre seară și la un moment dat văd cum un tânăr simplu și amărât vine către mine. Eu îl priveam suspicios, pentru că nu știam care era intenția lui. L-am zărit pe trotuar, așteptându-mă, de parcă ne știam de mulți ani. Acesta vine la mine și mă întreabă dacă sunt călugăr (având barba și părul mare), la care eu i-am zis că nu, că sunt un păcătos și că L-am cunoscut pe Dumnezeu în închisoare. La aceasta el îmi spune în simplitatea lui: “Uite că nu m-a lăsat Dumnezeu!”. Tânărul se rugase din toată inima și mi-a zis cum s-a rugat la Dumnezeu exact în ziua care ne-am întâlnit: „Doamne, dacă exiști și mă iubești, scoate-mi azi pe cineva în cale care trecut prin suferință!”. M-am așezat lângă el și ne-am povestit mai multe, acesta a fost la închisoare în străinătate timp de 3 luni și mi-a spus că atunci s-a simțit cel mai aproape de Dumnezeu și multe alte întâmplări prin care Dumnezeu l-a întărit în credință. La sfârșit, încercând să-i dau broșurile și niste sfaturi, mi-a dat și el niște sfaturi atât de importante și mă gândeam cum înțelegea un tânăr amărât aceste lucruri pe care mulți nici după ce le citesc nu le înțeleg.

A treia întâmplare: La Sibiu, fiindcă am ajuns pe seară, am zis să ies să cercetez orașul, ca să știu pentru a doua zi pe unde este centrul, deoarece voiam să intru în contact cu cât mai mulți oameni. Seară fiind, oamenii erau distrați, deoarece era un festival de muzică iar mâncarea și băutura erau din belșug. La întoarcere mă gândeam ce caut eu la ora aia pe acolo, deși nu simțeam să împart broșuri văzând oamenii distrându-se, dar și fiind destul de târziu. Apoi zăresc un om într-un cărucior, care avea undeva la 50 și ceva de ani și se vedea pe el că era un om cu care aveai ce să discuți, deși era amărât. L-am întrebat ce face, după care am schimbat câteva vorbe și îmi spune că a doua zi urma să meargă să se boteze la pocăiți. Am zis în mintea mea: „De aceea a trebuit să mă plimb eu la ora asta pe aici, Doamne!”.

Apoi încep și îi explic acelui om despre scumpa noastră Ortodoxie, despre suferință, despre diferențele între Ortodoxie și secte și înșelările celorlalte “culte”, apoi i-am spus cum l-am cunoscut eu pe Dumnezeu, și pe urmă i-am sugerat să își accepte crucea, că prin suferință mult mai repede se va mântui, dar să nu-I întoarcă spatele lui Hristos. În clipa următoare îmi arăta în portmoneu pe Maica Domnului, dar, în același timp, se necăjea deoarece poza cu Maica Domnului se dezlipise de pe placuța de metal pe care o avea. S-a întâmplat că aveam eu una exact atunci și i-am dăruit-o. Mi-a zis că rudele lui “s-au pocăit”, că i-au dat casa, apoi a rămas fără ea și a ajuns pe străzi. Era conștient că nu face bine și a spus că ,,Dumnezeu parcă mi te-a scos în cale!”. Se bucura și spunea că se veselea că are și el cu cine vorbi și cui să spună toate acestea.

A doua zi a rămas să ne vedem. Dumnezeu a făcut posibilă reîntâlnirea din ziua următoare, deoarece în drumul meu tocmai din toată mărimea centrului Sibiului, la 150 m era acesta în cărucior, singur pe trotuar, se pregătea să adoarmă, mă duc în spatele căruciorului și dau să plec cu el și acesta își întoarce capul în sus și mă vede, ne salutăm, se bucură, apoi îmi spune ce pățise în noaptea aceea: S-a dus la gară să stea, iar acolo a fost bătut, și chiar mi-a arătat la partea dinspre nas cum a fost lovit. I-au luat și banii și hainele. Vedeți, oameni buni, cum a încercat să-i întoarcă spatele diavolului, acesta a și acționat. I-am explicat de ce s-au întâmplat toate acestea și cum trebuie să înțeleagă aceste semne, deoarece primind cuvântul și răzgândindu-se să se mai ,,pocăiască” la adventiști deja a avut lupte. Au fost mai multe momente frumoase, cum spunea vrednicul de pomenire Arhimandritul Cleopa Ilie: „Pe Dumnezeu nu l-am găsit în pustie ci printre oameni”.

Mai am de adăugat faptul că printre noi a fost și o soră (Marinela) care a fost baptistă până în anul 2012 când l-a cunoscut pe Adevăratul Dumnezeu în Ortodoxie după ce l-a întâlnit pe soțul ei ortodox. A terminat și facultatea de teologie baptistă, astfel că i-a fost destul de greu la început să accepte unele învățături din Dogma Ortodoxă referitoare la cinstirea Sfintelor Moaște, a Sfintelor Icoane, faptul că Biserica Ortodoxă este singura Biserică mântuitoare etc. Dar, cu timpul, a realizat că la adunarea baptiștilor era totul formal, pentru că ei nu pun preț pe cele cinci porți ale mântuirii, după cum bine spune Sfântul Ioan Gură de Aur: pocăința (adevărată), plângerea, smerenia (adevărată), milostenia și rugăciunea. La ei nu se vorbește deloc despre lucrarea Duhului Sfânt în lume de la Biserica Primară încoace, despre rugăciunea lui Iisus (adică rugăciunea neîncetată), despre patimi, despre îndumnezeire (unirea cu Hristos) etc.

Marinela ne-a fost de mare ajutor în micul nostru apostolat, mai ales în Ploiești, unde am apucat să stăm de vorbă cu un preot care ne-a mărturisit că în trecut se rugase împreună cu catolicii și simțise ceva ce nu se poate explica în cuvinte. Atunci sora a luat cuvântul și i-a explicat sfinției sale că de fapt fusese înșelat de vrăjmașul (care poate lua chip de înger de lumină), deoarece de astfel de momente avusese și ea parte în baptism. Mai departe, i-a sugerat părintelui să creadă, ca și Sfinții, că Biserica Ortodoxă e singura adevărată și să nu se mai îndoiască de lucrul acesta. Ce paradox! O fostă baptistă a ajuns să-i mărturisească Adevărul despre Ortodoxie unui preot ortodox, mărturisindu-i și despre pseudosinodul din Creta, despre faptul că s-au modificat dogmele ortodoxe la acest „sinod” deoarece un eterodox în ziua de azi, dacă nu a fost botezat ortodox, când a fost mic (ci la eterodocși, la o vârstă majoră), nu mai e nevoie să fie botezat ortodox, ci e primit în sânul Ortodoxiei doar prin Mirungere. Din păcate sunt foarte puțini preoți care îi primesc la Ortodoxie pe cei de alte credințe prin Sfântul Botez, așa cum procedau Sfinții Părinți. Cum poate susține Patriarhia că le numește pe celelalte culte „biserici istorice”, din moment ce le recunoaște botezul? Le denumește biserici din punct de vedere soteriologic (adică au putere mântuitoare), însă nu vor să recunoască lucrul acesta, deoarece s-ar produce neliniștea cea bună și astfel s-ar trezi cât mai mulți oameni.

Îi mulțumim în primul rând lui Dumnezeu că ne-a ales pe noi nevrednicii să avem parte de acest mic apostolat și pentru că ne-a ocrotit pe tot parcursul pelerinajului. Tododată îi mulțumim fratelui Valerică Bușă pentru rugăciunile și grija ce ne-a purtat-o, teologului Mihai-Silviu Chirilă și tuturor celor care au contribuit la această misiune a noastră.

Emanuel Iscru
Marinela Tudor
Constantin Tudor

NOTĂ OrtodoxINFO

Nota teologului Mihai-Silviu Chirilă:

Mărturisirea pe care frații noștri au făcut-o prin țară este modelul de urmat pentru trezirea tuturor ortodocșilor români să înțeleagă pericolul ecumenismului și al dictaturii biometrice și să ia atitudine față de acestea. Acești oameni fac munca pe care ar trebui să o facem noi, teologii și preoții nepomenitori ai Bisericii, angrenați, din păcate, în conflicte interne în loc să luptăm cu dușmanul Bisericii, ecumenismul.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/26/marturie-exceptionala-a-unor-tineri-ortodocsi-despre-pelerinajul-misionar-prin-tara-pentru-a-i-informa-pe-ortodocsi-despre-sinodul-talharesc-din-creta-si-dictatura-biometrica/

Noutăți despre Templul lui antihrist: S-a constituit sanhedrinul. Monedă de argint cu chipul lui Donald Trump și al regelui Cyrus!

În aceste zile, în Israel s-a reconstituit Sanhedrinul, ca o consecință normală a vremurilor de pe urmă, în care ne aflăm cu toții, cu cei 70 de bătrâni, de rabini și învățători care vor să conducă împreună cu cu rabinul șef  viața spirituală a Israelului.

Ultima informație, care a fost publicată zilele acestea, este aceea că  Sanhedrinul cere Knessetului (Parlamentului Israelin), și primului ministru Benjamin Netanyahu, cu insistență,  să grăbească procesul de construire al celui de-al treilea Templu.

În această privință Sanhedrinul a aprobat emiterea unei monede de argint de 9,5 grame, o monedă de argint de o jumătate de siclu (temple coin), după siclul sfântului locaș. Pe prima față a monedei va fi imaginea Templului construit de Solomon, iar pe cealaltă față a monedei va fi imagina regelui Cyrus (Ezra 1:1-11), pe fundal, iar în prim plan aceea a președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald Trump – din motivele istiorice binecunoscute.

Iată ce spune o știre înainte ce prevestea această monedă

Sanhedrin pregătește monede cu imaginea lui Trump și Cyrus pentru a promova reconstruirea a celui de al Treilea Templului.

Cu recunoștință față de președintele american Donald Trump, pentru recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Ierusalimului, Sanhedrin Centrul Educațional și Centrul Educațional Mikdash creează o copie a șekelului de argint poruncit biblic de a fi donat de fiecăre bărbat evreu la Templu.

„Bătrânii nu vor da mai mult, iar săracii nu vor da mai puțin decât jumătate de siclu, când vor da darul lui Dumnezeu, pentru a face ispășire pentru sufletele voastre”. Exodul 30:15

Rabinul Hillel Weiss, președintele Asociației Mikdash & Tsion, care inițiază construire Templului și care reprezintă toate mișcările templelor, a explicat că motivația inițială de a pune imaginea președintelui american pe monedă a fost ca un drept de mulțumire pentru sprijinul său față de Israel.

„Recunoștința este o trăsătură importantă și sfântă”, a declarat Rabbi Weiss, care este de asemenea purtător de cuvânt al nașterii Sinedriu, pentru Breaking Israel News. „A făcut o faptă mare și istorică pentru care o evrei îi mulțumesc.”

O imagine a președintelui Trump va fi gravată alături de o imagine a vechiului rege persan, Cyrus, care a facilitat construirea celui de-al doilea templu care a pus capăt Exilului Babilonian dîn anul 538 î.en.

(Imaginea de mai jos este un design propus. Moneda actuală poate fi ușor diferită.)

Trump-Cyrus Argintiu de jumătate de șekel (Imagine Mordechai Persoff)

O inscripție de comemorare a domnului Arthur Balfour, secretarul britanic de externe, care a emis ceea ce s-a numit „Declarația Balfour”, care a cerut înființarea unei patrimi evreiești în ceea ce era atunci mandatul britanic al Palestinei, va apărea, de asemenea, pe fața monedei. Partea din spate a monedei va fi gravată cu o imagine a Templului.

Moneda de argint de jumătate de șekel (Imagine de la curtea lui Mordechai Persoff)

Rabbi Weiss a subliniat că obiectivele lui Trump vor deveni fructuoase numai dacă sunt orientate spre reconstruirea Templului evreiesc.

„Cyrus și Balfour, ne-evrei care au jucat un rol enorm de important în istoria evreilor au căzut și succesul lor politic a suferit ca rezultat”, a spus Rabbi Weiss.

„Agenda politică a lui Trump poate avea succes numai dacă se concentrează asupra construirii celui de-al Treilea Templu pe locul pe care Dumnezeu l-a ales: Muntele Templului.”

Rabi Weiss a remarcat că Cyrus a dat în cele din urmă atenție fracțiunilor din imperiul său care se opunea poporului evreu, iar dinastia lui a suferit. De asemenea, Rabbi Weiss a subliniat că cariera politică a lui Lord Balfour, una dintre cele mai lungi din istoria britanică, s-a soldat cu eșecul în demisia guvernului.

Balfour a renunțat parțial la Declarația de la Balfour la conferința de la San Remo din 1920, când zona din mandatul Palestinei care era la est de râul Iordan a fost luată de pe teren pentru a fi desemnată pentru o locuință națională evreiască.

„Președintele Trump nu poate să permită arabilor să creadă că jumătate din Ierusalim e a lor, sau să nu mai vorbim de Templul Muntelui că va fi a lor”, a spus Rabbi Weiss. „Această monedă ar trebui să servească drept semn al recunoștinței noastre.

Oricine deține această monedă demonstrează că este de acord cu ambele aspecte: recunoștința pentru ceea ce a făcut Trump și atenționarea cu atenție că Ierusalimul este locul templului evreiesc „.

Mordechai Persoff, care a înființat Centrul Educațional Mikdash, care educă evreii despre Templu prin educație formală și experiențială, a spus că imaginea lui Trump este adecvată în lumina exemplului său puternic de neevreu care și-a asumat un rol în ajutorul (răscumpărare) și clădirea Templului.

„Dumnezeu ne-a dat pământul ca parte a legământului, dar non-evreii au jucat întotdeauna un rol important în trezirea noastră pentru a ne întoarce în Israel”, a spus Persoff pentru Breaking Israel News.

„Acest lucru poate veni în două maniere”, a continuat el. „Acesta poate fi un amintire dură, așa cum s-a întâmplat în Egipt cu Faraon sau în Holocaust, când ne-evreii ne-au amintit că trebuie să ne întoarcem în patria noastră ca un refugiu. De asemenea, poate să vină într-un mod pozitiv și iubitor, a făcut-o cu regele Cyrus și cu Lordul Balfour”.

„Această monedă arată că președintele Trump este o parte pozitivă a procesului Templului, amintindu-ne de ceea ce trebuie să facă evreii”.

Moneda va conține cel puțin 9,5 grame de argint pur, conform legii evreiești, dar Rabbi Weiss a subliniat că moneda însăși nu este destinată să îndeplinească porunca biblică. Ca rezultat, nu este sfințit oficial și desemnat pentru a fi folosit în Templu.

„Mitzvahul (porunca biblică) este pentru oamenii evrei de vârste specifice să sfințească moneda la Templu. Până când Templul este construit, nu este posibil să se sfințească nimic în Templu”, a explicat Rabbi Weiss.

„Această monedă are rolul de a ajuta la pregătirea Templului și oricine poate lua parte la aceasta în orice moment”.

Încasările din vânzarea monedei vor fi folosite în reînnoirea serviciilor Templului, precum și în alte acțiuni educaționale și practice care ajută la pregătirea pentru Templul al III-lea. În cazul în care va fi necesar, încasările vor fi folosite pentru construcția actuală a Templului. Moneda poate fi comandată la site-ul Centrului Educațional Mikdash.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/24/noutati-templul-lui-antihrist-s-a-constituit-sanhedrinul-chipul-lui-donald-trump-si-al-lui-cyrus-pe-aceeasi-moneda-de-argint/

Scrisoare deschisă către Președintele României pentru a trimite legea antisemitismului la Parlament spre revizuire

SEMNAȚI PETIȚIA.

(după semnarea petiției veți primi un email pentru a o valida)

 

Excelența Voastră, Domnule Președinte al României,

Subsemnatul, Mihai-Silviu Chirilă, teolog și traducător, cetățean român, fiu al lui Gheorghe și al Mariei Chirilă, mă adresez Excelenței Voastre, în calitatea pe care o dețineți de Președinte al României, abilitat cu promulgarea legilor emise de Parlamentul național, conform art. 77 din Constituția României.

Am luat la cunoștință cu deosebită îngrijorare de apariția unei noi legi¹ cu privire la prevenirea și combaterea antisemitismului, prin aprobarea de către Parlamentul României, într-un regim de maximă urgență, a proiectului de lege B135/29.03.2018, fără o dezbatere publică sau parlamentară serioase, ceea ce a făcut ca, în opinia mea, legea să sufere de grave lacune ce fac ca unele prevederi ale sale să fie neconstituționale. Voi detalia considerentele pentru care cred că legea încalcă prevederi ale Constituției României.

Suprareglementarea

În legislația română există mai multe legi care combat eficient antisemitismul. Principiul combaterii antisemitismului este stipulat în Constituția României, în care se vorbește despre interzicerea instigării la ură și discriminare pe criterii etnice sau religioase, și este prevăzut în detaliu de legile care guvernează buna organizare a vieții sociale în această țară: Legea 60/1991, OUG 31/2002, Legea nr. 217/2015 etc.). De altfel, aproape toate prevederile legii nou-votate de Parlament se regăsesc deja în OUG 31/2002, preluate apoi în Legea nr. 217/2015 și în Noul Cod Penal.

Suprareglementarea în această speță riscă să încalce reglementările constituționale ale articolului 16 al Constituției, care prevede că “cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”, creând, pe de o parte, o comunitate pe criterii etnice care beneficiază de mai multe drepturi legate de apărarea propriei demnități și integrități decât populația majoritară, iar pe de altă parte, o discriminare față de alte comunități etnice din țară, neapărate de drepturile care sunt stipulate pentru populația de origine evreiască sau de drepturi similare.

Riscurile suprareglementării le-au remarcat și membrii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, care au dat un comunicat în care se spune: “De asemenea, prin legea B135/29.03.2018, poporul evreu devine singurul popor din lume pe care nu ai voie să-l critici fără să riști închisoarea”².

SEMNAȚI PETIȚIA

Inoportunitatea legii

Măsura suprareglementării în domeniul combaterii antisemitismului vine într-un moment în care în România nu se întâlnesc cazuri flagrante de atacuri la adresa reputației publice, a integrității fizice, a vieții, proprietății sau locașurilor de cult ale comunităților evreiești sau membrilor acesteia, protejate oricum de legislația în vigoare existentă în România. Din toate estimările oficiale, comunitatea evreiască din România este alcătuită dintr-un număr de câteva mii de persoane, multe dintre ele în vârstă. Recensământul din 2011 ne prezintă o populație de 5785 evrei pe teritoriul României³, reprezentând 0,02% din populația țării, aflată în declin demografic probabil din cauza vârstei înaintate a multora dintre membrii acesteia. Din afirmația deputatului armean V. Pambuccian, unii dintre aceștia s-ar putea declara evrei fără a fi membri ai comunității: “În ceea ce priveşte numărul armenilor, din datele pe care le-am obţinut şi noi de la biserică, vă pot spune că este relativ constant. Cifrele vor arăta probabil un număr puţin mai mare deoarece există persoane care se declară armeni, dar nu fac parte din comunitatea noastră. Fenomenul se întâmplă şi în cazul evreilor”⁴.

Promovarea în mediul online a unor informații cu privire la evrei, grupate sub genericul de “teorii ale conspirației”, trebuie să se supună reglementărilor generale ale activității online, ale Codului Penal și legislației existente deja cu privire la pedepsirea oricărei incitări la ură de rasă, inclusiv împotriva evreilor, sau la acțiuni de ură împotriva acestora, păstrând însă intact dreptul constituțional prevăzut de articolul 30 al Constituției la liberă exprimare a unor idei, mai ales când ele sunt documentate științific sau mediatic și când nu îndeamnă la acțiune de ură de rasă împotriva evreilor, altminteri existând riscul interzicerii prin lege a unor idei, fapte sau realități care se pot fixa numai prin dezbatere publică academică, nu prin reglementarea prin lege a unei versiuni oficiale de interpretare a lor (așa cum din păcate s-a întâmplat și în cazul unor prevederi ale Legii 217/2015).

Prejudicierea libertății de expresie garantate de art. 30 din Constituția României o reclamă și membrii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, care, în comunicatul lor, vorbesc despre“«decesul» libertății cuvântului”: “Căci iată până unde se întinde «harta» conceptuală a antisemitismului, în expunerea de motive a proiectului de lege: «Potrivit Definiției de lucru a antisemitismului adoptată de IHRA (Alianța Internațională pentru Comemorarea Holocaustului n.r.), unele exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, în școli, la locul de muncă și în sfera religioasă pot include, luând în considerare contextul general, dar fără a se limita la acestea: […] Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale)». Nicio clipă nu se pune problema adevărului sau neadevărului acestor acuzații. Deci, dacă așa se pune problema (sau așa se intenționează, conform abordării IHRA, invocată în expunerea de motive), nu ne rămâne decât să declarăm «decesul» libertății cuvântului⁵”.

În acest context, fac precizarea că eu însumi am fost supus de curând unei campanii de denigrare intensă tocmai pentru motivul că aș fi evreu, cu consecințe serioase la nivelul imaginii mele publice. Nu am simțit nicio clipă nevoia de a mă adresa justiției, în baza legilor antidiscriminare existente deja, sau de a fi protejat de încă o lege precum cea votată zilele acestea de Parlamentul României.

SEMNAȚI PETIȚIA

Ambiguitatea și arbitrarul legii

Linia generală pe care pare a merge legea este de suprimare a oricăror afirmații care îi pun într-o lumină defavorabilă pe evrei: se face referire la “mitul despre conspirația mondială a evreilor sau despre controlul de către evrei a mijloacelor de informare în masă, a economiei, al guvernului sau al altor instituții ale societății”, la “acuzarea cetățenilor de origine evreiască că sunt mai loiali Israelului sau presupuselor priorități mondiale ale evreilor decât intereselor propriilor lor națiuni”, preferându-se o interzicere prin lege a afirmațiilor și o condamnare la ani grei de închisoare a celor care le fac în locul unei dezbateri de idei în care să triumfe adevărul cu care evreii acuzați în mod nedrept să se poată apăra (deși articolul 5, alin. 3 pare a exonera de răspundere penală pe cei ce fac aceste afirmații într-un context academic).

Găsim în textul expunerii de motive și un standard dublu folosit când vine vorba de transpunerea în situația dată a principiului răspunderii personale pentru faptele comise, formulat în maniera următoare: “[Interzice] acuzarea evreilor ca popor ce ar fi responsabil pentru faptele reale sau imaginare comise de un singur evreu sau de un grup de evrei sau chiar pentru fapte comise de neevrei”, în condițiile în care activistul evreu Ellie Wiesel și-a permis să pună crimele de război comise de un grup de oameni pe seama unei națiuni întregi, în celebra afirmație “România a ucis, a ucis, a ucis!⁶”.

Există o puternică contradicției între unele articole ale legii și enunțarea de motive⁷, care pune într-un oarecare paradox tot mecanismul legii: pe de o parte, se susține că legea este adoptată pentru a suprima afirmații de genul “mitului conducerii lumii de către evrei” sau “utilizarea de simboluri sau imagini asociate antisemitismului clasic” etc., pe de altă parte, ea permite toate aceste manifestări, dacă se fac “în interesul artei sau științei, cercetării sau educației sau în scopul dezbaterii unor aspecte de interes public” (art. 5, alin. 3). Cine și cum decide când o afirmație de genul “evreii conduc lumea” sau “cărturarii și fariseii iudei l-au adus pe Iisus la Pilat pentru a fi judecat” este făcută pentru a-i prejudicia pe evrei sau în scopul științei, cercetării sau dezbaterii publice pe o temă de interes general? Arbitrarul care se creează este foarte riscant și nu se află în concordanță cu principiile clare ce trebuie să guverneze actul legislativ.

SEMNAȚI PETIȚIA

Încălcarea dreptului la exercitarea libertății de expresie religioasă

Cea mai riscantă prevedere a acestei legi se referă, în opinia mea, la posibilitatea folosirii ei pentru a afecta dreptul la liberă expresie religioasă a populației creștine din România.

În expunerea de motive, se spune că unul dintre considerentele pentru care această lege intră în vigoare este de a suprima “utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale)” (s.n.).

Ambiguitatea formulării din expunerea de motive, dar și din articolele legii, poate permite interpretarea legii în sensul interzicerii unor paragrafe din Sfânta Scriptură sau Biblia creștină, a unor imagini iconografice, a unor referiri cu privire la evenimentul răstignirii Mântuitorului Hristos sau a unor cântări liturgice legate de acest eveniment (este de notorietate scandalul creat în 2014, când în mass-media s-a prezentat un colind popular vechi în care se cânta despre răstignirea lui Hristos de către iudei).

Nu se explică în lege, de exemplu, la ce face referire “antisemitismul clasic”: la referințele biblice și istorice cu privire la evenimentele care au condus la punerea pe Cruce a Mântuitorului lumii Iisus Hristos sau la acuzațiile ulterioare aduse unora dintre evreii trăitori în diverse comunități creștine din diverse epoci istorice? Precizarea este capitală, atunci când cineva atacă o temă atât de sensibilă și nu lasă loc la nicio urmă de ambiguitate, deoarece o simplă privire pe Wikipedia, de exemplu, ni-l prezintă pe marele orator creștin Sfântul Ioan Gură de Aur ca “având un rol în dezvoltarea antisemitismului creștin”⁸, pentru simplul fapt că avut o polemică teologică cu creștinii iudaizanți din epoca sa. Astfel de exemple pot continua.

Cum spiritul legii pare a fi de condamnare și suprimare a oricăror afirmații considerate defăimătoare la adresa evreilor și pedepsirea cu ani grei de închisoare a celor care le fac,consider îndreptățită teama că această lege ar putea fi folosită pentru a se suprima din scrierile creștine sau din predica publică a Bisericii chiar și afirmația generală, fundamentată istoric și biblic, conform căreia fruntașii evreilor din primii ani ai secolului I d.Hr. au participat la acuzarea și ulterior condamnarea la moarte a Mântuitorului Iisus Hristos.

Într-o luare de poziție împotriva unei colinde difuzate public în urmă cu câțiva ani, în 2014, profesorul român Andrei Marga face următoarele afirmații: “Procesul lui Iisus și deznodământul de pe cruce? Acest proces a fost instrumentat copios pe scara istoriei, pentru a-i acuza pe evrei de deicid. Azi se cunoaște prea bine, de la B. Travers Herford (1923) și Paul Witner (1961) încoace, că procesul lui Iisus a fost un proces roman. Evreii nu aveau nici procedura, nici permisiunea de a o aplica în preajma unei mari sărbători, nici condamnarea unui coreligionar și nici crucificarea în abordarea proprie a litigiilor. Mai trebuie adăugat că este greu să-i întreci pe evrei în credința în Dumnezeu și, cum se observă și din enciclica comună a Papei Benedict al XVI-lea și a Papei Francisc (2013), faimoasa emunah evreiască continuă să inspire. Mai este nevoie să amintim că Dumnezeul lui Iisus este același cu Dumnezeul lui Abraham, Itzak, Jacob, cum ne asigură chiar Evangheliile despre Iisus?”⁹.

Această interpretare a profesorului Marga, corelată cu afirmațiile din paragrafele anterioare, în care Îl prezintă pe Iisus ca fiind în deplină armonie cu iudeii din epoca sa, pare a lansa ideea că evenimentul condamnării și crucificării Mântuitorului Iisus Hristos a fost unul pur roman, fără nicio implicare din partea fruntașilor evrei din acea perioadă. Scopul afirmației pare a fi demontarea ceea ce autorul a numit “instrumentarea copioasă la scara istoriei pentru a-i acuza pe evrei de genocid” și recuperarea de către mediul cultural iudaic a lui “Iisus cel istoric” și integrarea sa ca patriot evreu și personalitate a istoriei acestui popor. Profesorul Marga se înscrie astfel într-o tendință culturală mai nouă, despre care se pot citi multe dintre cărțile recomandate de domnia sa în articol, dar poate fi ilustrată mai succint și mai la îndemână și cu un film de prezentare pe youtube¹⁰ a Imnului de stat al Israelului, Hatikvah, în care alături de personaje biblice și istorice precum Avraam, Moise, Iisus Navi apare și o scenă dintr-un film despre Iisus Hristos, urmată de prezentarea unor imagini contemporane ale Holocaustului, Războiului de Șase Zile etc., toate pe acordurile frumosului cântec moldovenesc devenit imn național israelit¹¹).

Cel mai faimos istoric evreu, Josephus Flavius, în scrierea sa Antichități iudaice, volumul II, consemnează: “În vremea aceea a trăit Isus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să îl iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au zis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până astăzi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul”¹².

Josephus Flavius confirmă Evangheliile pe care le citește Biserica, afirmând că, într-adevăr, procesul a fost unul roman, dar el s-a desfășurat ca urmare a acuzațiilor aduse lui Hristos de către fruntașii de atunci ai poporului evreu biblic. Nu a fost vorba pur și simplu despre un litigiu între Hristos și puterea romană de atunci, dovadă fiind faptul că Pilat l-a găsit nevinovat pe Iisus de acuzațiile aduse și “căuta să îl elibereze” (Ioan 19,12), ca pe unul care nu a săvârșit niciuna dintre faptele pentru care legea romană pedepsea cu crucificarea (revoltă, crimă, tâlhărie etc.), ulterior răstignindu-L ca urmare a acuzației de trădare pe care cărturarii i-au adus-o lui Pilat însuși: “Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului” (Ioan 19,12).

Chiar dacă academicianul Răzvan Theodorescu dă glas, în prefața cărții lui Josephus Flavius, opiniei că unii au considerat acest paragraf al cărții lui Josephus Flavius ca fiind o interpolare târzie, Editura Hasefer, a Federației Comunităților Evreiești, nu își permite să îl suprime sau să îl marcheze în vreun fel care să sugereze că nu ar aparține lui Josephus Flavius. Pentru a vedea netemeinica pregătire a legii, Editura Hasefer însăși ar putea cădea sub incidența articolului 5 al legii proaspăt aprobate, dacă pasajul din Josephus Flavius ar fi interpretat ca nefiind în scopul științei sau educației, cum prevede alin. 3) al art. 5, ci al propagandei antisemite.

SEMNAȚI PETIȚIA

Dacă Josephus Flavius confirmă Evangheliile, atunci el confirmă inclusiv cuvintele Mântuitorului “Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Lc. 23,34), prin care Mântuitorul îi iartă pe cei ce l-au pus pe Cruce, romani și evrei, dându-le pildă de iertare și toleranță și creștinilor care au venit după El și anulând astfel folosirea acestui eveniment ca prilej de răfuială antisemită.

Profesorul Andrei Marga propune și o “ieșire din ignoranță” în doi pași: “Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui «Iisus istoric» și a corelației dintre «Iisus istoric» și «Iisus eschatologic». Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul”.

Cu alte cuvinte, profesorul transilvan propune nici mai mult nici mai puțin decât suprimarea din serviciul liturgic a pasajelor pe care domnia sa le consideră “antisemite”. Deja, sub presiunea unor legi ca cea votată de curând de către Parlamentul României, Patriarhia Română a scos din cultul ortodox unele referiri la evenimentele biblice legate de viața, judecarea, condamnarea și răstignirea Mântuitorului Hristos. Suprimarea din cult a tuturor referirilor biblice legate de moartea pe Cruce a Mântuitorului ar fi un abuz care ar silui de-a dreptul conștiința oricărui creștin ortodox din România, lucru pe care statul român nu îl poate permite.

Corelarea dintre textul legii și expunerea sa de motive poate să conducă la concluzia că însăși Biserica Ortodoxă Română poate cădea sub incidența articolelor 3, 4, 5, 6 ale acestei legi, în condițiile în care simpla afirmare a pasajelor evanghelice ale judecării și răstignirii lui Hristos ar putea fi considerate ca “promovare de acuzații mincinoase, dezumanizante, ce demonizează evreii” sau ca “antisemitism clasic”. O astfel de interpretare ar încălca grav articolul 29 din Constituția României care garantează libertatea de conștiință religioasă.

Pentru toate aceste motive, respectuos Vă rog să utilizați prerogativa conferită de art. 77, alin. 2 și 3 din Constituție și să retrimiteți legea în Parlamentul României pentru verificarea tuturor aspectelor sesizate, organizarea unei dezbateri publice și parlamentare serioase pe tema propusă de lege și punerea prevederilor sale în acord cu prevederile Constituției României.

Vă mulțumesc.

22 iunie 2018

Cu deosebit respect,
Mihai-Silviu Chirilă

Excelenței Sale, Domnului Klaus Werner Johannis, Președintele României

SEMNAȚI PETIȚIA

1 https://www.senat.ro/Legis/PDF/2018/18L300FG.pdf.

2 https://uzp.org.ro/3471/comunicat-uzpr-3/.

3http://www.gandul.info/stiri/recensamant-2011-care-va-fi-noua-harta-etnica-a-romaniei-8886247.

4http://www.gandul.info/stiri/recensamant-2011-care-va-fi-noua-harta-etnica-a-romaniei-8886247.

5 https://uzp.org.ro/3471/comunicat-uzpr-3/.

6http://www.ziare.com/stiri/morti/elie-wiesel-un-mesager-pentru-omenire-de-origine-romana-cu-o-viata-incredibila-1427754.

7 https://www.senat.ro/Legis/PDF/2018/18L300EM.pdf.

8 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur.

9 http://andreimarga.eu/iesirea-din-ignoranta/.

10 https://www.youtube.com/watch?v=4bbrmfvlyZo.

11https://www.libertatea.ro/stiri/exclusiv-imnurile-israelului-si-albaniei-sunt-melodii-romanesti-1157600.

12 Josephus Flavius, Antichități iudaice, Hasefer, București, 2015, vol. 2, p. 450.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/22/scrisoare-deschisa-catre-presedintele-romaniei-pentru-a-trimite-legea-antisemitismului-la-parlament-spre-revizuire/

 

Motivul pentru care nu a vorbit părintele Anghelos Anghelakopoulos la Conferința de la Salonic

Cu câteva zile înainte de conferința de la Salonic de sâmbătă, 16 iunie 2018, mitropolitul Varnava al Neapolei și Stavropolei a anunțat că interzice oricărui preot din altă eparhie să participe și să ia cuvântul la această conferință, organizată cu ocazia împlinirii a doi ani de la desfășurarea minciunosinodului din Creta. Mitropolitul Varnava este eparhul acelei părți periferice a orașului Salonic.

La aflarea veștii, părinții din Mitropolia Pireului care își anunțaseră participarea au căutat o formulă prin care să respecte interdicția episcopului din Neapoli, dar să și lanseze mesajul pe care doreau să îl spună lumii ortodoxe în numele eparhiei pe care o reprezentau.

Motivele pentru care părintele Anghelos Anghelakopoulos și părintele Matei Vulcănescu au ascultat interdicția episcopului Neapolei, chiar dacă acela este ecumenist, sunt următoare:

1. Cei doi preoți duc lupta în interiorul limitelor canonice trasate de canonul 15 I-II, nu practică o “haiducie duhovnicească”, așa cum practică unii de pe la noi, care își închipuie (și îi păcălesc și pe alții) că odată cu întreruperea pomenirii pentru erezie limitele canonice s-au șters și ei își pot permite orice, voința lor devenind un fel de normativă canonică după care ar trebui să se conducă Biserica.
2. Cei doi preoți din Pireu nu au întrerupt pomenirea ierarhului locului, deoarece nu au niciun motiv canonic să o facă, de vreme ce mitropolitul Pireului nu mărturisește ecumenismul public și nu este învățător public al ereziei ecumenismului (așa cum cere canonul pentru a permite întreruperea pomenirii), fiind, dimpotrivă, un foarte puternic critic în mod public al ereziei și unul dintre primii episcopi care a anatemizat deja sinodul din Creta. Neîntrerupând pomenirea ierarhului lor, canonul 15 I-II nu le permitea să se răzvrătească contra unui ierarh din altă eparhie, chiar dacă acela este părtaș la erezia cretană.

Din aceste motive, în ziua conferinței, părintele Anghelos Anghelakopoulos a participat la conferință, și-a ocupat locul la masă, în prezidiu, reprezentând Mitropolia Pireului, iar discursul sfinției sale a fost rostit integral de către un credincios, în felul acesta respectând formal interdicția episcopului Varnava, dar, în același timp, participând deplin la conferința la care fusese invitat. 

Prin această strategie foarte inteligentă, părintele Anghelos a arătat cum poți respecta rânduiala bisericească și mărturisi foarte puternic în același timp, punându-l într-o postură penibilă pe un episcop care a încercat să suprime un eveniment teologic de mare amploare. Este o lecție pe care preoții nepomenitori din România ar trebui să o învețe cât mai repede, pentru a evita căderea în schismă (sau alunecarea și mai adânc în ea, în cazul celor care au căzut deja în schismă printr-un radicalism extrem), iar credincioșii nepomenitori care îi urmează ar trebui să îi aprecieze morala, preferând o manieră teologică distinsă, dar foarte fermă, în locul unei răzvrătiri de cele mai multe ori impulsive și lipsite de discernământ.

În media online românească a apărut dezinformarea că părintelui Anghelos Anghelakopoulos i s-ar fi interzis de către mitropolitul Serafim să vorbească la conferință. Se pare că interpretarea a fost preluată de pe câteva siteuri ecumeniste de limbă greacă, ce voiau discreditarea Mitropoliei Pireului și a ierarhului acesteia, într-o curioasă conlucrare între ecumeniștii greci și cei care în România se prezintă ca „acriviști”. Pentru a demonta această dezinformare, este de ajuns să ne gândim că dacă ar fi fost așa, materialul părintelui Anghelos nu ar fi fost citit în public deloc. Cine a lansat-o în România a mizat probabil și pe faptul că românii nu au putut înțelege limba greacă și nu și-au dat seama că domnul care a vorbit după părintele Nicolaos Manolis, cred, citea de fapt textul părintelui Anghelakopoulos.

Mesajul lansat de la Pireu de către părintele Anghelos a fost unul dintre cele mai percutante la această conferință, arătând că în acea mitropolie se face cu adevărat mărturisire antiecumenistă, și nu de ieri de azi, ci de ani de zile:

1. S-a cerut întrunirea cât mai repede a unui sinod ecumenic ortodox care să condamne ecumenismul, minciunosinodul din Creta și pe cei care le susțin.
2. S-au prezentat dovezi cu privire la faptul că minciunosinodul din Creta a fost foarte apreciat de către ereticii membri ai CMB, unii dintre ei considerându-l “intrarea cu adevărat a Bisericilor Ortodoxe în ecumenism”, chiar dacă s-a reproșat că “angajamentul nu este încă deplin”.
3. S-a criticat trimiterea în judecata bisericească a preoților mărturisitori care au întrerupt pomenirea de către unii episcopi ai Bisericii Greciei, lucru foarte important, care arată cădeși nu a întrerupt comuniunea liturgică cu ceilalți membri ai sinodului grec, mitropolitul Serafim face o opinie publică contrară acestora în probleme ce țin de ecumenism și minciunosinodul din Colimbari.

La conferința de la Salonic, văzută în direct de milioane de vorbitori de limbă greacă și nu numai, o strategie similară a aplicat și părintele Anastasios Gotsopoulos, a cărui lucrare a fost citită de un părinte din Muntele Athos. Părintele Gotsopoulos a demonstrat din punct de vedere canonic diferențele dintre sinoadele ecumenice și cel din Creta, care fac ca minciunosinodul din Colimbari să nu fie în acord cu sinoadele Bisericii și să nu poată fi considerat deloc sinod al Bisericii Ortodoxe.

Cuvântul părintelui Anghelos Anghelakopoulos și al părintelui A. Gotsopoulos vor putea fi citite săptămânile viitoare în paginile OrtodoxINFO. Pe parcurs ce vor fi traduse în limba română, vor putea fi citite și celelalte luări de cuvânt. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vor fi culese într-un volum, care va fi de mare folos duhovnicesc tuturor celor ce vor să se implice în lupta contra ecumenismului.

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

http://ortodoxinfo.ro/2018/06/20/motivul-pentru-care-nu-a-vorbit-parintele-anghelos-anghelakopoulos-la-conferinta-de-la-salonic/

Grija de a nu cădea în schismă

Din vremea când am întrerupt pomenirea ierarhilor eretici, ne-am luat ca grijă de căpetenie rămânerea în Sfânta Biserică. Sunt câteva lucruri pe care le-am evitat, pentru a nu face nimic din cele ce măcar ar fi sugerat schisma:

1. Nu am pomenit la Sfânta Liturghie niciun episcop străin de Episcopia de care aparţinem. Am adoptat o formulă de pomenire patristică, cuprinsă în textul Sfintei Liturghii: ,,toţi episcopii ortodocşi care drept învaţă cuvântul adevărului’’ (Liturghierul din 2000, p. 167). Aceasta înseamnă că pomenim orice ierarh care corespunde acestei exigenţe patristice. Cine se califică, e pomenit, cine nu, să facă bine să înveţe cuvântul adevărului, nu erezii.
2. Ne-am ferit ca de foc să nu căutăm a intra sub jurisdicţia altui episcop. Aşteptăm ca bunul Dumnezeu să rânduiască în fiecare Eparhie ierarhi binecredincioşi, sau să-i întoarcă pe cei căzuţi în erezie.
3. Nu ne-am înregistrat la autorităţile civile ca entităţi distincte, deoarece avem conştiinţa profundă că aparţinem Sfintei Biserici Ortodoxe Române. Ierarhii ne-au alungat din bisericile de zid, dar nu-i cu putinţă să ne îndepărteze din Biserica lui Iisus Hristos.
4. Ne-am declarat în numeroase rânduri ca fiind fii duhovniceşti ai Eparhiilor de care aparţinem, îndreptăţiţi pe deplin a avea ierarhi cu adevărat ortodocşi.
5. Nu am depăşit cu nimic hotarele statornicite de Canonul 15 al Sinodului I II din Constantinopol, care obligă la întreruperea pomenirii ierarhului căzut în erezie, chiar înainte de judecata sinodală.
6. Nu defăimăm în niciun fel ierarhii căzuţi în erezie, aducând în discuţie alte păcate posibile pe care le-ar fi comis. Singurul păcat care ne dă dreptul să rupem comuniunea cu ierarhii este erezia. Asupra ereziei atragem atenţia, prin nepomenire.

Cu toate aceste precauţii, respectate cu rigoare, unii din preoţii care au întrerupt pomenirea au fost caterisiţi pe motiv de schismă. Din păcate, o parte din nepomenitori caută să intre sub jurisdicţia episcopului sârb, Artemie, care prin hirotonirea celor trei horepiscopi şi prin alte acte necanonice, este în schismă faţă de Sfânta Biserică Sârbă. Păcat.

Preot Ioviţa Vasile

Sursa: https://ortodoxiacatacombe.wordpress.com/2018/06/20/grija-de-a-nu-cadea-in-schisma/

Interviu cu teologul Mihai-Silviu Chirilă despre Conferința inter-ortodoxă de la Salonic împotriva pseudo-sinodului din Creta

Conferința poate fi vizionată aici..

Monahii din Marea Lavră Poceaev cer Patriarhului Chiril ieșirea din Consiliul Mondial al „bisericilor” (CMB)

Prefericirii sale, Preafericitului Chiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii

Adresarea obștii Lavrei „Sveato-Uspensc” Poceaev, către Patriarhul Chiril și Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru retragerea din Consiliul Mondial al „bisericilor.

Monahii Lavrei Poceaev, roagă insistent pe întâistătătorul BORu și Soborul Arhieresc, să dea atenție rugăminții noastre și adresărilor repetate ale credincioșilor fii ai Bisericii cu privire la retragerea Bisericii Ruse din Consiliul Mondial al „bisericilor” și încetarea participării la mișcarea ecumenistă.

Toți cei care devin membrii ai CMB trebuie să accepte nemijlocit și statutul acestuia, în care se afirmă faptul că niciuna dintre confesiuni nu deține Adevărul deplin. Deplinătatea Adevărului se va contura doar atunci când se vor uni toate confesiunile într-un întreg. Planul diabolic de creare a Consiliului Mondial al „bisericilor” se întemeiază de fapt pe construirea unei pseudo-biserici globale în împărăția viitoare a lui antihrist. Această unire se vrea desigur, nu în Duhul Adevărului și al iubirii de Dumnezeu, ci mai degrabă în duhul indiferenței față de Adevăr și acceptarea duhului tatălui minciunii, cu părelnica lui pseudo-iubire. Documentele și materialele video despre cele ce se întâmplă în cadrul acestor întâlniri și al rugăciunilor în comun, nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la esența anti-creștină și satanică activităților CMB. De asemenea vorbesc despre abaterea Bisericii Ortodoxe de la Adevăr, dogme și canoanele întărite prin Sfintele Sinoade Ecumenice. Participând la aceste întâlniri CMB, este ca și cum Biserica noastră ar recunoaște, prin faptele ei, că Ea nu reprezintă Biserica cea Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Prin urmare, retragerea Bisericii Ortodoxe Ruse din Consiliul Mondial al „bisericilor” nu va fi auto-izolare, așa cum încearcă să convingă unii, ci adevărata evanghelizare și propovăduire a Legii celei Noi. Nu se cuvine să cădem în înșelare și să trăim cu impresia că avem mai multă iubire decât apostolii. Sfântul Ioan Evanghelistul, apostolul iubirii, a învățat să nu fie primiți în casă și nici să fie salutați aceia care nu aduc dreapta învățătură (2 Ioan 10). Pavel apostolul, care s-a ostenit mai mult decât oricare altul în propovăduirea Evangheliei în întreaga lume, la fel sfătuiește: „de omul eretic, după prima și a doua mustrare depărtează-te” (Tit. 3, 10). Reprezentanții Bisericilor Ortodoxe au încercat, nu de două ori ci de câțiva zeci de ani încoace să inducă părerea, cum că ei convertesc pe eretici în Consiliul Mondial al „bisericilor”. S-a schimbat ceva însă? Că doar, ceilalți membri ai CMB nu consideră, potrivit statutului acestei organizații, că Biserica Ortodoxă deține Adevărul deplin. Prin urmare, această propovăduire este zadarnică. Și cel mai regretabil este că se săvârșește o mare crimă înaintea lui Dumnezeu, prin care ispitesc și cad fiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe din cauza participării Ei într-o astfel de mișcare. Oare chiar nu există un alt mod de a propovădui „Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere” (Marcu 9, 1) și adevărata Cincizecime? Bineînțeles că există.

Biserica Ortodoxă care este „stâlp și temelie a adevărului” (Tim. 3, 15), timp de două mii de ani mărturisește tuturor celor „care au urechi să audă” (Matei 13, 9), despre Vestea Bună cea adusă nouă de Iisus Hristos. Și niciodată Biserica Ortodoxă nu a instituit „Sfaturi” comune cu ereticii, spre propovăduirea Evangheliei, ci dimpotrivă, a păzit oile lui Hristos de pseudo-învățătura lor otrăvitoare. Biserica, cu dragoste maternă suferă și plânge pieirea ereticilor, rugându-se pentru luminarea lor, împlinind în același timp porunca lui Hristos, de a iubi întâi pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul, și apoi pe aproapele! (Matei 10, 37).

Însuși Iisus Hristos, Iubirea Întrupată, a mărturisit că nu a venit să aducă pace pe pământ, ci sabie (Matei 10, 34), despărțind pe cei ce iubesc Adevărul de cei ce au primit minciuna. Mulți dintre cei care auzeau cuvântul Lui nu puteau să priceapă învățăturile Legii celei Noi și se depărtau, iar cei chemați de către Tatăl Ceresc se întăreau întru Adevăr.

„Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Matei 10, 24). El (ucenicul) este neputincios și trebuie să se păzească de ispitele acestei lumi, pentru a nu se face precum „sarea ce s-a stricat” (Matei 5, 13) și numai atunci, după Cuvântul Mântuitorului, ne va asculta cineva cum L-au ascultat pe El, iar unii ne vor prigoni cum L-au prigonit întâi pe El (Ioan 15, 20).

Zicând acestea, frățimea Lavrei „Sveato-Uspensc” Poceaev, se adresează și roagă insistent Înalta conducere a Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru retragerea Bisericii noastre Ortodoxe din cadrul Consiliului Mondial al „bisericilor” și pentru încetarea participării la păgubitoarea mișcare ecumenistă.

Vladimir, Mitropolit de Poceaev, Vicar al Mitropoliei Kievene,

Starețul Lavrei „Sveato-Uspensc” Poceaev, cu obștea, 15 noiembrie 2017.           

Sursa: Revista „Atitudini”, nr. 53, ianuarie 2018, pp. 70-72.

Relatare de la Conferința împotriva ecumenismului de la Tesalonic din 16 iunie 2018

Astăzi, 16 iunie 2018, la Salonic a avut loc conferința dedicata implinirii a doi ani de la sinodul mincinos din Creta. La conferinta au participat numeroase personalitați teologice din Grecia, invitați din Romania, Bulgaria, SUA. Un mesaj al parinților nepomenitori din Republica Moldova a fost citit in deschiderea evenimentului, urmarit live in streaming pe internet de 2 milioane de oameni din toata lumea, conform spuselor organizatorilor, si de cel puțin 500 de oameni in sala. Conferința a trasat o linie teologica corecta a luptei, axata pe discernamant duhovnicesc, pe evitarea caderii in schisma ca urmare a neințelegerii limitelor canonice ale intreruperii pomenirii.

Parintele Nicolae Manolis a demonstrat ca întreruperea pomenirii este o lucrare a Duhului Sfant. Parintele Serafim Zisis a adus numeroase dovezi patristice cu privire la faptul ca acrivia dogmatica nu se pierde prin aplicarea iconomiei in relațiile dintre membrii Trupului lui Hristos.

Conferința a avut o înaltă statura academica și duhovniceasca după care trebuie să se ducă lupta antiecumenistă la nivel panortodox. Teologul Mihai-Silviu Chirilă a obținut binecuvântarea organizatorilor de a publica cât de curând un volum care sa cuprindă toate lucrările prezentate ieri în cadrul conferinței.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/16/relatare-de-la-conferinta-impotriva-ecumenismului-de-la-tesalonic-din-16-iunie-2018/

„Acriviștii” din România au cimentat relația cu episcopul Artemie, în timp ce continuă să-i batjocorească pe episcopii mărturisitori

Bine este când sunt frații [de schismă] împreună!

Pe siteul preotului Staicu există un articol despre sinaxa ținută în această duminică în Serbia, la care ni se spune că au participat și reprezentanți din România. Textul se numește sugestiv “Bine este când sunt frații împreună”, sugerând același cuget schismatic cu cei ce se află în comuniune cu un episcop care și hirotonit singur trei episcopi, și este semnat de “un grup de ieromonahi, monahi și monahii”, neasumându-și nimeni nominal participarea la acea sinaxă. Cu alte cuvinte, au semnat cu toții articolul, dar l-au dat anonim.

Întrebări: Dacă totul este atât de roz și de frumos, cum scrie articolul în continuare, iar întâlnirea a fost a unor mărturisitori cinstiți ai Ortodoxiei, de ce niciunul dintre “mărturisitorii” români prezenți în Serbia nu și-a asumat acest lucru și nu semnează relatarea? De ce nici proprietarul siteului nu lămurește dacă a fost sau nu prezent? Cum se face că ditamai “sinaxa internațională” de la Satu Mare este reprezentată la un asemenea eveniment important de către “un grup de ieromonahi, monahi și monahii” anonim?

Articolul ne spune că după o Sfântă Liturghie la care au participat 50 de preoți a avut locsinaxa, despre care autorii nu ne spun mai nimic, decât că la ea au luat cuvântul ctitorul mănăstirii din localitate, un preot din Rusia și “alte persoane”. Oare să nu se fi spus nimic demn de a fi menționat într-o ditamai sinaxa?

În schimb, se acordă un spațiu foarte larg unei discuții particulare cu episcopul sârb Artemie, care răspunde la câteva întrebări, dând câteva linii directoare ale luptei în continuare, sau, ca să folosim expresia autorului articolului, “s-au clarificat câteva probleme cu care se confruntă în prezent rezistența anti-ecumenistă”.

După ce episcopul le întărește convingerile extremiste, pe care “acriviștii” le propovăduiesc de la întâlnirea de la Roman încoace, potrivit cărora “cei ce nu s-au îngrădit de ecumeniști, dar se laudă că mărturisesc credința… sunt mai periculoși decât ecumeniștii” și “despre situația celor care chipurile din neștiință sunt în comuniune cu ecumeniștii, vlădica Artemie a spus că nu există justificare, deoarece acest lucru înseamnă nepăsare” și le dă unele sfaturi preoților români: “să îi urmăm pe Sfinții Părinți” și “să-și găsească fiecare o casă, un loc, o bisericuță în care să slujească”, discuția se pierde într-o argumentare inutilă cu privire la rolul horepiscopilor în istoria Bisericii, punctată din plin cu expresii de genul “dușmanii ortodoxiei care îl acuză de schismă”, “dușmanii credinței noastre vor să demonstreze în chip mincinos că horepiscopii au fost destituiți de Sinodul din Laodiceea, dar aceasta este o minciună nerușinată, o hulă și o insultă la adresa Istoriei Bisericii și neamului nostru” (autorul ignoră faptul că despre dispariția instituției vorbește în Sintagma ateniană canonistul Valsamon, iar canonistul care vorbește despre încercarea sinodului de la Laodiceea de a suprima horepiscopatul este chiar canonistul sârb Nicodim Milaș).

Din această argumentare, care s-ar dori o justificare istorico-canonică a hirotonirii unilaterale de horepiscopi de către episcopul Artemie, lipsesc câteva explicații fundamentale:

1. Cu cine s-a consultat episcopul Artemie în Patriarhia Sârbă când a întemeiat instituția horepiscopilor, fiind evident că de unul singur nu putea lua această decizie, conform canoanelor 34 apostolic și 9 Antiohia?
2. Ce legătură este între societatea ruralizată din Dacia Aureliană, Valahia rurală sau Maramureșul aflat sub dominația austriacă și Serbia contemporană, care, spre deosebire de Dacia aureliană, Valahia rurală și Maramureșul medieval are o Biserică Ortodoxă canonică și funcțională și nu are nevoie de o ierarhie paralelă și de o episcopie paralelă (Episcopia de Rașka care nu se află în exil tocmai a canonizat o sfântă martiră săptămâna trecută), chiar dacă se confruntă, ca și celelalte Biserici locale, cu erezia ecumenismului? Unde s-a mai văzut în istoria Bisericii să se creeze structuri paralele pe timp de erezie?
3. Cea mai importanta întrebare: ce se întâmplă când trece la Domnul episcopul Artemie: vor accepta antiecumeniștii sârbi un episcop trimis de BOS sau va deveni unul dintre “horepiscopi” urmaș al episcopului Artemie?
4. Este referirea la lunga tradiție a horepiscopatului pe teritoriul românesc o încercare de justificare “istorico-canonică” a unei posibile hirotoniri, la un moment dat, de astfel de horepiscopi și pe teritoriul românesc, “pentru lucrarea de propovăduire a credinței”?

Pentru a concluziona, din relatarea pe care preotul Staicu o prezintă se pot desprinde câteva realități:

1. Participanții la Sinaxa din Serbia se tem să își asume identitatea: fie au sentimentul că ceva nu este în regulă cu noii lor parteneri de luptă antiecumenistă, fie se tem de reacția care i-ar putea arăta lumii ca având o orientare schismatică (chiar dacă nu și-au asumat identitatea, nu e greu de presupus această identitate: de exemplu, există o întrebare țintită pusă episcopului Artemie despre cei ce practică deasa împărtășanie, or, dintre membrii grupării Sava-Staicu-Rădeni există un ieromonah care s-a remarcat în mod special prin insistența pe această temă; o analiză similară a întregului document ar putea ajuta la stabilirea identității tuturor celor ce l-au scris, dar acest lucru nu ne interesează pe noi, ar trebui să îi intereseze pe cei ce încă îi mai citesc și îi mai urmează).
2. Chiar dacă nu o mărturisesc deschis, proprietarul siteului și cei ce au consemnat cele petrecute în Serbia îl acceptă pe episcopul Artemie ca fiind episcop canonic (în sensul ca nu a gresit hirotinind de unul singur episcopi) și îl consideră singurul episcop rămas în Ortodoxie la ora actuală (măcar și pentru faptul că pe toți ceilalți îi batjocoresc la grămadă sau în particular, după cum vom vedea mai jos).
3. Din prezentarea modului în care se percep creștinii din Serbia, se poate deduce că cei din Episcopia Rașka în Exil au un program misionar de luptă contra ecumenismului care îi include și pe creștinii din celelalte țări ortodoxe: “Creștinii din Serbia sunt tot mai conștienți de necesitatea îngrădirii de erezia ecumenistă, fiind un exemplu pentru alte țări ortodoxe… Sunt speranțe că activitatea misionară va spori și din ce în ce mai mulți credincioși din Serbia și de pretutindeni le vor urma exemplul și vor întrerupe comuniunea cu cei care acceptă panerezia ecumenistă, având Canonul 15, I-II Constantinopol drept temei canonic” (s.n.).

Mitropolitul Pireului nu a slujit cu patriarhul ecumenist Bartolomeu

În paralel cu prezentarea acestui eveniment din Serbia, pe siteul preotului Staicu este prezentat un alt eveniment, de data aceasta din Grecia, în care mitropolitul Pireului, Înaltpreasfințitul Serafim, este din nou criticat pentru faptul că a asistat la canonizarea cuviosului Iacov Tsalikis. Articolul este și de această dată anonim (sau traducătorul uită pur și simplu să pună numele autorului pe care îl traduce) și trece cu vederea câteva aspecte esențiale:

1. IPS Serafim a participat la o canonizare de sfânt local, la care erau obligați să participe toți arhiereii greci, iar o neparticipare la acest eveniment ar fi fost în primul rând o împietate față de cuviosul care era canonizat în acea zi.
2. Mitropolitul Pireului nu a coliturghisit cu patriarhul ecumenist Bartolomeu, nici nu s-a împărtășit împreună cu acesta cu ocazia acelui eveniment.

La un moment dat, autorul, prezumat a fi grec, vorbește despre “iconomia” promovată de“«ucenicii» lui Chirilă”. Acest lucru ne spune fie că autorul textului este monahul Sava Lavriotul, care îl cunoaște pe Mihai-Silviu Chirilă, fie poate fi chiar preotul Staicu însuși, care să fie și traducător, și autor în același timp. Este greu de crezut că un teolog grec serios ar putea vorbi în asemenea manieră despre părintele profesor T. Zisis sau ar ști ceva despre “ucenicii lui Chirilă”.

Indiferent cine este autorul, acesta se lansează într-o teorie elucubrantă, potrivit căreia “conducătorul grupării de ecumeniști ascunși este Mitropolitul Serafim de Pireu… iar pr. Teodoros Zisis este omul lui în rândul celor îngrădiți”.

Puse cap la cap cu afirmațiile din articolul dedicat participării la sinaxa din Serbia, aceste teorii ne dau o impresie clară despre direcția spre care se îndreaptă minciunoacrivismul promovat în România de un preot care, până în septembrie anul trecut, era adeptul unei iconomii laxe (lucru care se vede printr-o simplă lectură a siteului său), după care, certându-se sistematic cu toți adepții liniei pe care mergea, a descoperit brusc acrivismul radical, punându-se în slujba ideilor unor monahi atoniți rămași fără nicio credibilitate și public în Grecia și veniți să conducă în România pe cei pe care i-au încurajat într-o viziune extremistă foarte periculoasă pentru mântuirea lor.

Un detaliu pentru cei ce spun că episcopul Artemie nu și-a făcut sinod: O simplă privire la fotografia cu care ilustrăm acest articol ne arată pe Sfânta Masă patru mitre episcopale. Oare ce formează patru mitre episcopale adunate în jurul aceluiași Sfânt Potir?

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/06/06/acrivistii-din-romania-au-cimentat-relatia-cu-episcopul-artemie-in-timp-ce-continua-sa-i-batjocoreasca-pe-episcopii-marturisitori/