AMBASADORUL APOSTAZIEI (LEPĂDĂRII DE CREDINȚĂ) ÎN AGORA MĂRTURISIRII

Circulă de ceva timp pe Facebook un articol denigrator la adresa celor care au ales să ducă o luptă sinceră împotriva ecumenismului legiferat sinodal, scris de Ambasadorul Creștin Ortodox. Cine este și de unde a ieșit acest „Ambasador” al ortodocșilor, nu știm! Însă, pare a fi portavocea sistemului și emisar al trădătorilor de credință. Limbajul său lasă de dorit pentru cel care se prezintă ca fiind „Ambasador creștin ortodox”. Un ambasador lumesc, adeseori se exprimă și se manifestă cu multă noblețe și delicatețe. Cu atât mai mult ar trebui să ne așteptăm din partea unui „ambasador duhovnicesc”, care are pretenția să vorbească în numele Bisericii. Dar Biserica întotdeauna s-a exprimat prin Învățătorii Ei și prin învățăturile cuprinse în Dogme și în Canoane, nu prin păreri personale și interpretări subiective. Ortodoxia este prea bogată și prea frumoasă ca să fie denaturată de oameni care iubesc mai mult opinile proprii decât cuvintele Sfinților.

Pentru Ambasador, „cei care lovesc dinăuntru” Biserica, numiți fără pic de rușine „nenorociți periculoși”, sunt „așa-zișii mărturisitori și apărători moderni ai Bisericii și turmei lui Hristos”. Pentru emisarul ortodox, cei care de fapt „apară Biserica de schismă și de dezbinări”, sunt ei înșiși dezbinători și schismatici, de parcă Sfântul Fotie cel Mare a lăsat Canonul 15 exact pentru acest motiv: schismă și dezbinare! Sau Sfinții, îngrădiți de ereziile de peste veacuri, au luptat în afara Bisericii cu ereticii neavând știință de carte teologică.

Mai mult decât atât, dacă în lupta împotriva ecumenismului folosim cuvinte ale Sfinților „expunem o falsă smerenie”, iar dacă vorbim după părere, cum dealtfel nu ar trebui, nesocotim învățăturile Sfinților. Pentru Ambasador „tăcerea este de aur”, iar mărturisirea este mândrie sau judecată a ierarhiei. Se uită că atunci când episcopul propovăduiește public o erezie devine minciunoepiscop sau minciuno-învățător, iar îngrădirea nu se face de ierarhie sau Biserică, ci de erezie și de cel prin care este propagată erezia: pseudoepiscop!

Ambasadorul este convins că „mărturisitorii” habotnici sunt „unelte inconștiente ale întunericului”, agramați, lipsiți de cuget ortodox și de trăire, că nu au blândețe, răbdare pace și bunătate. Probabil că a observat, pe bună dreptate, unele exagerări și derapaje la unii nepomenitori care, într-adevăr, sunt condamnabile, dar de aici și până la a-i numi pe toți cu cele mai josnice apelative, este de neînțeles!

Este regretabil că unii nepomenitori sau mărturisitori au inclus alături de mărturisirea împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta, denigrări și chiar batjocoriri ale unor Părinți, precum și sancționarea unei evlavii bine așezate a celor din Biserică față de aceștia și față de moștenirea duhovnicească lăsată poporului drept-credincios. Un ambasador cu discernământ ar trebui să cunoască că nu toți nepomenitorii sunt în acest duh de dezbinare, și că nu au ca obiectiv ruperea unității Bisericii. Dimpotrivă, trebuie să apărăm unitatea Bisericii!

Ambasador creștin ortodox,
altcineva, rupe unitatea Bisericii, nu nepomenitorii! Citiți cu atenție partea a doua a Canonului 15 și veți afla cine rupe unitatea Bisericii. Acea listă ar trebui să o publicați, lista rușinii și a trădării. Însă văd că apărați pe adevărații vinovați și vă faceți complice trădării și vânzării credinței. Avea dreptate Pr. Prof. Theodoros Zisis când spunea că cei care se opun ridicării zidului de apărare împotriva ecumenismului prin îngrădirea de erezie, se fac împreună vinovați cu cei care au legiferat sinodal erezia.

Așadar, nu mai mințiți poporul cu diplomația bisericească și cu surogate pseudo-duhovnicești, și lăsați ura și disprețul la adresa celor care încearcă să facă ceva în Biserică împotriva unei erezii cumplite care va duce la iad pe toți cei îmbolnăviți de ea. Vreți să vă faceți ambasador al iadului?! Să nu fie!